USCARE

1. Definire
Uscarea este operaţia de îndepărtare a apei din materiale cu ajutorul energiei termice, prin
evaporarea umidităţii şi îndepărtarea vaporilor formaţi
Conform acestei definiţii, uscarea este un proces de difuziune şi nu se deosebeşte principial de
evaporare. Trecerea umidităţii materialului în mediul ambiant se realizează prin evaporarea
superficială a apei şi difuziunea ei din straturile interioare spre suprafaţa materialului.

2. Aplicaţii industriale
 uscarea noroaielor menajere în uscătoare cu strat fluidizat sau cu pulverizare
 uscarea cărbunilor
 uscarea pulpei de sfeclă de zahăr
 uscarea lemnului şi a deşeurilor lemnoase
 uscarea unor produse alimentare (asigură păstrarea gustului, a aromei şi oferă posibilităţi
de rehidratare

3.Uscare convectiva

Uscarea convectivă este cea mai răspândită metodă de uscare datorită simplităţii procesului și
posibilităţilor de a obţine în timp scurt şi cu cheltuieli reduse un produs de calitate superioară.
Materialul umed vine în contact cu agentul de uscare, de la care primeşte prin convecţie, aproape
toată cantitatea de căldură necesară procesului de uscare. Dintre agenţii de uscare, cel mai
frecvent folosiţi sunt aerul, gazele de ardere, aburul supraîncălzit
Aerul umed este cel mai utilizat purtător de căldură pentru uscarea la temperaturi medii Aerul are
rolul de a aduce cantitatea de căldură necesară evaporării umidităţii materialului şi de a antrena şi
evacua din uscător umiditatea evaporată
Gazele de ardere se utilizează pentru uscarea la temperaturi înalte. Utilizarea lor directă este
posibilă într un număr mare de instalaţii de uscare Când utilizarea directă nu este posibilă se
foloseşte un purtător de căldură sau o suprafaţă de transfer de caldură între gazele de ardere şi
materialul supus uscării

4.Parametrii aerului umed

Principalii parametri ai aerului umed sunt:

temperatura aerului (temperatura termometrului uscat), T; Este temperatura amestecului de
vapori şi gaz, măsurată cu un termometru sau un senzor (uscat).
umiditatea relativă a aerulu, este raportul între umiditatea absolută volumetrică reală şi cea
maximă posibilă (de saturaţie) la aceeaşi temperatură:
conţinutulde umiditate, x–reprezintămasavaporilorde lichid(apă) raportatăla 1 kg de gaz uscat

Se consideră căvaporii de apă şi aerul

uscat ocupă acelaşi volum V, la
temperatura T.

entalpia aerului umed – sedetermină ca sumă a entalpiilor aerului uscat şi a vaporilor de apă. În
calcule se raportează valoarea mărimilor la o cantitate (1+x) de aer umed, formată dintr-un kg de
aer uscat şi x kg vapori de apă.
I seste entalpia unui kg de aer uscat. Pe intervalul de temperatură 0 –
100 °C căldura specifică a aerului poate aproximată cu 1 kJ/ kg K.

I v –entalpia unui kg de vapori de apă supraîncălziţi la temperatura T.

Pentru estimări rapide se consideră că CpV= 2 kJ/ kg K;

r –căldura latentă de vaporizare a apei. Considerând că vaporizarea are

loc la 0°C, căldura latentă de vaporizare a apei se poate aproxima cu 2500
kJ/kg.

punctul de rouă - dacă un gaz umed cu un conţinut de umiditate constant este răcit treptat, la
atingerea unei temperaturi bine determinate, care depinde de conţinutul de vapori de apă din gaz,
vaporii încep să condenseze.
Dacă se continuă răcirea atunci, urmare a condensării apei, gazul îşi va reduce conţinutul de
umiditate.
Temperatura la care gazul, prin răcire la un conţinut de umiditate constant, devine saturat se
numeşte temperatura punctului de rouă (sau punct derouă).

  pV,s , în care  = 1. Rezultă: pV,s = x ⋅ p /(0,622 + x)

x  0,622
p   pV,s
temperatura termometrului umed - dacă un gaz este adus în contact cu un lichid, în condiţii
adiabatice gazul se saturează cu vaporii lichidului, răcindu se la entalpie constantă Răcirea va avea
loc până la o temperatură corespunzătoare saturaţiei complete .
Temperatura la care gazul prin răcire la entalpie constantă devine saturat se numeşte temperatura
termometrului umed sau temperatura limită de răcire a corpurilor umede
5. Diagramade stare a aerului umed, I-x (Mollier–Ramzin)

Pentru reprezentarea stării aerului este necesar să

cunoaştem 2 din cei 4 parametri fundamentali.Pe
diagrama I x se pot determina temperatura
punctului de rouă şi temperatura termometrului
umed figura) Din punctul A care defineşte starea
aerului umed se duce verticala x=ct până la
intersecţia cu curba de saturaţie Temperatura
din acest punct este temperatura punctului de
rouă
Temperatura termometrului umed se determină
(cu aproximaţie) ducând din punctul A
izoentalpa
corespunzătoare şi intersectând cu curba de
saturaţie
6. Bilantul de materiale al uscatorului

7. Bilantul termic al uscatorului cu aer

I2 = I1 uscarea se realizează
fără variaţia entalpiei aerului în
uscător - uscător teoretic (sau
ideal).
8. Cinetica usacrii

Durata uscarii
Utilaje