Determinarea umiditatii aerului

Determinarea umiditatii aerului

Aspecte teoretice:
Umiditatea reprezinta cantitatea de vapori de apa (in grame) dintr-un m 3 de
aer. De fapt, in loc sa masuram masa de vapori de apa dintr-un m 3 de aer se poate
calcula presiunea partiala a vaporilor (vezi legea lui Dalton). Aceasta este presiunea
exercitata de vapori cand acestia exista singuri intr-un volum dat (1 m 3). Umiditatea
relativa a aerului este raportul intre cantitatea de vapori curenta dintr-un volum de aer
si presiunea maxima (presiunea limita la care apa poate sa se evapore in atmosfera
gazoaza). Presiunea maxima depinde de temperatura, ea crescand odata cu cresterea
temperaturii.
Exista mai multe intrumente dedicate determinarii umiditatii aerului. Metoda
utilizata frecvent este psihrometria (din greaca phyhros = rece si metron = a masura).
Aceasta metoda se bazeaza pe diferenta dintre temperaturile indicate de doua
termometre identice: unul fiind conectat la un rezervor sec, iar celalalt la un rezervor
umed. La trecerea unui curent de aer prin cele doua rezervoare, termometrul conectat la
rezervorul umed va indica o temperatura mai scazuta fata de celalalt termometru.
Aceasta diferenta este provocata de evaporarea apei din tifonul umed. Evaporarea unui
lichid se face prin consum de energie (caldura). Vaporii preiau caldura rezervorului.
Diferenta dintre temperaturile indicate de cele doua termometre va fi mai mare daca
viteza de evaporare va fi mai mare. Viteza de evaporare depinde de umiditatea din aer.
Cand aerul este sec, viteza de evaporare este mare, iar diferenta dintre temperaturi va fi
mare. Cand aerul este umed, viteza de evaporare este mica, iar diferenta dintre
temperaturi va fi mica. Astfel exista o legatura directa intre diferenta dintre temperaturi
si umiditatea aerului.
Metoda experimentala:
Determinarea umiditatii aerului se va face cu ajutorul psihrometrului Assman
care are in componenta doua termometre identice (1 si 2 in figura 1). Ambele
termometre sunt conectate la doua rezervoare (3 in figura 1), unul dintre ele avand
incorporat un tifon. Rezervoare sunt conectate la un tub (acesta se afla intre
termometre) care se termina in partea superioara cu un ventilator (4 in figura 1). Prin
punerea in functiune a ventilatorului (lasandu-l sa mearga un anumit timp) aerul din tub

1
 Determinarea umiditatii aerului

si respectiv rezervoare este aspirat, iar cele doua termometre vor indica valori diferite
ale temperaturii (dupa un anumit timp aceste valori se stabilizeaza). Din tabelul special
se vor citi valorile presiunii vaporilor corespunzatore celor doua valori ale temperaturii.

Figura 1: Schema psihrometrului Asmann

Fie ts temperatura indicata de termometru atasat rezervorului sec, iar tu temperatura
indicata de termometru conectat la rezervorul umed (cel care are incorporat tifonul) si
deasemenea ps et pu presiunile corespunzatoare. Umiditatea absoluta exprimata in
unitati de presiune (presiunea partiala a vaporilor din atmosfera ventilata) va fi
calculata in mod empiric cu formula:
( t s−t u ) H
Pv =P u−0,5 (1)
755
unde H este presiunea atmosferica la momentul masuratorii. Toate valorile presiunilor
sunt exprimate in torr (milimetrii coloana de mercur).
Umiditatea relativa va fi:
Pv
Ur= × 100(2)
PS
unde Ps este presiunea maxima a vaporilor la temperatura indicata de termometrul
conectat la rezervorul sec. Umiditatea relativa se exprima in procente.
Obiectiv : Masurarea umiditatii aerului din laborator.

2
 Determinarea umiditatii aerului

Protocolul experimental
Inainte de a incepe manipularea, precizam faptul ca psihrometrul Asmann este un
aparat fragil, extrem de scump, drept pentru care manipularea lui se va face cu mare
grija in prezenta profesorului sau a laborantului.
1. Se vor introduce cateva picaturi de apa pe tifonul din rezervorul umed.
2. Demarati ventilatia prin invartirea cheitei (invartiti in sensul corect si nu fortati).
3. Observati modificarea temperaturilor si notati valorile lor in momentul in care ele se
stabilizeaza (ts et tu).
4. Repetati masuratoarea de cateva ori.
6. Calculati valorile medii ale celor doua temperaturi.
7. Determinati, din tabel, presiunile, ps et pu corespunzatoare temperaturilor ts et tu.
8. Calculati umiditatea absoluta (relatia 1) si cea relativa (relatia 2).
9. Explicati de ce temperatura indicata de termometrul conectat la rezervorul umed (tu)
este mai mica decat cealalta (ts).
10. Indentificati legatura intre diferenta dintre temperaturile ts et tu si valoarea
umiditatii absolute.
Nr. t s tu t s(°C) t u(°C) Ps Pu H Pv Ur
(mmHg)
(°C) (°C) (mmHg) (mmHg) (mmHg) (mmHg)

1 760
2
3

Umiditatea este o mă sură a cantită ţii de vapori de apă din aer, fă ră a se include nici o
altă apă lichidă sau gheaţă din aer. Pentru a forma nori, sau pentru a începe ploaia, aerul
nu trebuie să ajungă la umiditatea relativă de 100% la suprafaţa Pă mâ ntului, ci doar în
straturile în care se formează norii şi pică turile de ploaie. Acest lucru se produce în mod
normal atunci câ nd aerul se ridică în straturile superioare şi se ră ceşte. De obicei, o
anumită cantitate de picuri de apă din ploaie se pot evapora în aer în timpul că derii lor,
ducȃ nd la creşterea umidită ţii, dar nu suficient pentru a ridica umiditatea la 100%. Este
uneori posibil ca ploaia să fie suficient de rece pentru a reduce temperatura aerului la
punctul de rouă şi astfel să aibă loc condensarea vaporilor de apă din aer. Deşi acest fapt

3
 Determinarea umiditatii aerului

ar ridica într-adevă r umiditatea relativa la 100%, apa pierdută din aer (ca roua) ar
reduce în acelaşi timp umiditatea absolută .
Efectele umidităţii asupra corpului uman:
Că ldura corpului uman se transportă printr-o combinaţie de:
1) evaporarea - transpiraţiei;
2) convecţia că ldurii în aerul din jur
3) conductie
4) radiaţia termică .
În condiţii de umiditate mare, evaporarea transpiraţiei de pe piele este scă zută şi în
consecinţă efortul organismului de a menţine o temperatură acceptabilă a corpului
poate fi afectat în mod semnificativ. De asemenea, în cazul în care atmosfera este la fel
de caldă sau chiar mai caldă decâ t pielea în perioadele de umiditate ridicată , sâ ngele de
la suprafaţa corpului nu poate transporta caldura prin conducţie în aer şi în consecinţă
apare afecţiunea numită hiperpirexie. Cu cȃ t mai mult sâ nge merge la suprafaţa externă
a corpului, cu atȃ t mai puţin merge la muşchii activi, creier şi alte organe interne. Ca o
consecinţă serioasă scade rezistenţa fizică a organismului şi apare starea de oboseală
mai devreme decâ t în mod obişnuit. Simţurile şi capacitatea mentală pot fi şi ele
afectate. Această situaţie se numeşte hipertermie.
Oamenii îşi menţin normală temperatura corpului în principal prin transpiraţie sau prin
frisoane. Agenţia SUA pentru Protecţia Mediului citează Condiţiile termice de mediu
pentru încă perile locuite, care recomandă pă strarea umidită ţii relative între 30% şi
60%, preferabil sub 50%, pentru a controla praful.
La umiditate ridicată , în timpul verii, transpiraţia este mai puţin eficace, ne simţim mai
fierbinţi şi apare dorinţa de a elimina umiditatea din aer cu ajutorul aerului condiţionat.
În timpul iernii, încă lzirea aerului rece poate duce la scă derea umidită ţii relative sub
30%, ducâ nd şi în această situaţie la disconfort, precum senzaţia de piele uscată şi sete
excesivă .