Particularități ale romanului modern studiat

(Tema și viziunea)

În contextul epocii interbelice, Camil Petrescu este scriitorul care contribuie la modernizarea
prozei romanești prin renunțarea la compoziția clasica, tradiționala a romanului de tip
obiectiv în favoarea unor tehnici modern  și  a unor elemente de structura noua:
refuzul omniescientei autorului și opțiunea pentru perspectiva subiectiva unica și unitara
asupra realității,renunțarea la cronologia epica,utilizarea tehnicii fluxului de conștiința sau a
memoriei involuntare,cultivarea autenticității,a substantialismului  și opțiunea declarata pentru
stilul anticalofil.   
Autenticitatea este trăsătura romanului modern referitoare la încercarea de redare cat mai
fidela a trăirilor personajului, de aici rezultând importanta acordata monologului
interior și introspecției (deaceea, autorul însuși mărturisea ca în literatura ,,Eu nu pot
descrie decât propriile mele senzații ,propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decât la
persoana 1.”). De asemenea, autenticitatea este susținuta,î n acest roman, și de valorificarea, mai
ales în partea a doua, a unor pagini din jurnalul de campanie a autorului din
perioada participării directe în Primul Război Mondial,ca și a unor fragmente din articole de
ziar și documente de epoca,aspecte care apar la nivelul notelor de subsol.   
Tehnica fluxului de conștiința sau a memoriei involuntare este o tehnica moderna,practicata de
Camil Petrescu după modelul scriitorului Marcel Proust(romanul ,,În căutarea timpului
pierdut”) și care consta în modul în care experiențele trăite de personajul narator sunt
rememorate sub influenta unui element din lumea exterioara
care declanșează amintirea(un cuvânt,o fraza,un zgomot,imaginea unei persoane,un gust,un
miros etc.) provoacă rememorarea unor întâmplări reținute în memoria afectiva.Spre
exemplu,în primul capitol identificam ca factor exterior ce declanșează involuntar memoria
lui Ștefan Gheorghidiu discuția ofițerilor pe tema unui articol din ziar:un adulter care provoacă o
crima pasionala rezolvata în instanta prin achitarea inculpatului(în dialogul camarazilor săi pe
tema infidelității,protagonistul recunoaște eșecul propriei povesti de dragoste,și,de
aceea,în capitolul al doilea, fraza rememorativa cu care debutează discursul narativ
este:,,Eram însurat de 2 ani și jumătate cu o colega de la Universitate și bănuiam ca ma înșală.”).
,,Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război’’ este un roman modern nu doar prin
tehnicile narative ale ,,noii structuri”, ci și prin problematica abordata care marchează trecerea de
la proza de inspirație rurala la condiția intelectualului raportata la alte doua teme-
iubirea și războiul-ca experiențe fundamentale reflectate în conștiința protagonistului. Viziunea
autorului este transmisa prin intermediul protagonistului Ștefan Gheorghidiu, un intelectual
nepotrivit pentru lumea falsa și superficiala în care a intrat și care se confrunta cu un conflict
amoros, cautând perfecțiunea în iubire, dar care la final ajunge dezamăgit, deoarece realitatea nu
se pliază pe convingerile sale.   
 Romanul este unul complex, prezentând numeroase episoade ilustrative pentru tematica
abordata,doua dintre ele fiind episodul excursiei la Odobești din capitolul ,,E tot
filozofie” și scena ce prezintă reducerea omului la manifestări instinctuale sub imperiul
fricii,aparținând capitolului ,,Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”.   
Excursia la Odobești face parte dintr-o serie e episoade care punctează procesul degradării unei
iubiri pe care protagonistul și-ar fi dorit-o ideala,trăita la modul absolut și capabila
sa păstreze unitatea cuplului în eternitate.    Tot comportamentului Elei pe parcursul excursiei
la Odobești ii oferă protagonistului șansa unei revelații dureroase la fel
de surprinzătoare precum fuseseră anterior toate intervențiile soției  ,,atât de energic, interesata’’
de drepturile asupra moștenirii.Așezarea în mașina alături de domnul G,micul popas când cei doi
au coborât sa culeagă flori și ea s-a sprijinit de bratul lui,faptul ca au făcut un mic grup aparte,iar
Ela a dansat aproape numai cu el—toate devin o sursa a dramei interioare a
lui Ștefan care îl consuma afectiv și intelectual în încercarea de a înțelege acest comportament
al soției.De aceea,la finalul excursiei,luciditatea și nevoia de
certitudini răbufnesc în afirmații radicale,pline de reproș la adresa Elei ,,Asculta,draga fata,sper
ca niciodată în viata mea nu voi mai trece prin clipele prin care am trecut ieri și azi […]
la București începem numaidecât,cum ajungem,divorțul.’’.   
Ela reacționează surprinsa de reproșurile care i se aduc dar mai ales uimita
ca soțul nu înțelege mecanismele lumii în care au pătruns datorita moștenirii și,în mod
paradoxal,e capabila sa-i surprindă hipersensibilitatea soțului rânit de gelozie ,,Ți s-a părut ție.Nu
ai văzut ca toate femeile fac la fel?Asa sunt petrecerile astea […] ești de o sensibilitate
imposibila.’’.Uimirea Elei este reala și ne releva ca soții se mișca în lumi diferite—
bărbatul în lumea ideilor absolute,iar femeia în lumea realității concrete a
unei societăți pragmatice și superficiale la care el nu se poate adapta.   
Realitatea războiului este surprinsa puternic de protagonist care experimentează direct
confruntarea cu moartea,aspect surprins în capitolul ,,Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu’’ din
a doua parte a romanului.Încă din titlu se remarca idea reducerii omului
drept ființa limitata în fata unor puteri asa mari precum războiul și apropierea de sfârșit.
Personajul-narator se afla în plina desfășurare a războiului în care planul fizic devine mai
presus decât planul vieții civile,caracterizata prin snobism și superficialitate,ce a fost
predominant în acest roman de analiza.Pentru acesta,lupta de a supraviețui și de a
trai următoarea zi devine prioritara în peisajul rupt din infern în care se afla:,,Deasupra
ta,întâia explozie iți sparge urechile,te năucește,a doua te acoperă de pământ.Dar prin faptul ca
le-ai auzit pe amândouă,nu ești mort.’’.Participanții la război renunța la umanitate,dominați de
frica paroxistica și sunt ghidați de instinctul primar de a supraviețui:,,Animalic,oamenii
se strâng unii lângă alții,iar cel de la picioarele mele are capul plin de sânge.Nu mai e nimic
omenesc în noi.’’   
Tematica și viziunea nou abordate la momentul publicării romanului în literatura romana
sunt ilustrate prin elemente de compoziție,de structura și de limbaj
precum:acțiune,conflict,relații temporale și spatiale,incipit,final,perspectiva
narativa,limbaj,tehnici narative,modalități de caracterizare,registre stilistice etc..   
 Protagonistul trăiește un puternic conflict interior deoarece se afla în căutarea iubirii
absolute și proiectează acest ideal asupra Elei pe care o considera o întruchipare aproape perfecta
a frumuseții,a feminității și a inteligentei.Însa confruntarea treptata a acestui ideal cu realitatea
concreta da naștere dramei interioare căci intre universal utopic,idealist a
lui Ștefan Gheorghidiu și noua realitate în care l-a plasat primirea moștenirii se instalează o
ruptura,o incompatibilitate(,,lipsit de orice talent,în lumea asta muritoare,fără sa
cred în Dumnezeu nu m-as fi putut realiza – și am încercat-o decât printr-o dragoste
absoluta.’’; ,,Pentru mine,dragostea acesta era o lupta neîntrerupta,în care eram veșnic de
veghe,cu toate simțurile la panda,gata sa previn orice pericol.’’.    
Odată cu experiența războiului,drama conștiinței protagonistului  dobândește o alta
dimensiune,prin schimbarea percepției despre sine și despre lume,ceea ace va contribui la
atingerea stării de detașare și la decizia finala de a renunța ,,la tot trecutul’’:,,drama războiului nu
e numai amenințarea continua cu moartea […] cât aceasta permanenta verificare
sufleteasca,acest continuu conflict al eului tău care cunoaște altfel ceea ace cunoaște într-un
anumit fel.’’    
Deși romanul este unul modern, ,,al noii structuri’’ incipitul e realizat în maniera romanului
realist printr-o fixare exacta a cronoscopului:,,În primaseră anului E […] din Capitala’’ , ,,la
fortificarea Văii Prahovei’’ , ,, intre Bușteni și Predeal’’.    Elementul modern,inedit e dat de
faptul ca acest reper temporal realist – e doar unul dintre cele trei registre temporale ale
romanului,pe lângă trecutul îndepărtat cu istoria căsniciei și timpul rememorării și al analizei sau
al scrierii despre aceste întâmplări de dragoste și de război.   
Finalul este specific unui roman modern în care protagonistul este
un bărbat imprevizibil în hotărârile sale,de aceea afirmația ,,i-am scris ca ii las absolut tot
[…] adică tot trecutul’’ este una deschisa interpretărilor privind destinul lui Ștefan Gheorghidiu.
,,Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război’’ de Camil Petrescu este un roman
modern,de analiza psihologica ce aduce pentru prima data în literatura romana tehnici precum
cele abordate de Marcel Proust.Opera abordează teme precum dragostea și războiul printr-o
viziune autentica,reflectate prin construcția protagonistului Ștefan Gheorghidiu
ce ilustrează tipologia intelectualului ce nu se poate integra într-o societate  superficiala.