Instalatii de ventilari II

Curs 3

Tubulatura de ventilare

In sistemele de ventilare mecanica si partial in cele de ventilare naturala, vehicularea aerului

se face prin retele sau tubulaturi executate in diferite variante constructive ca material si ca forma a
sectiunii transversale. Materialele uzuale: tabla mecanica (zincata), otel inoxidabil, aluminiu,
materiale plastice rezistente la actiunea unor compusi corozivi in aer, beton, caramida, rigips si
diferite materiale care raspund unor prescriptii cerute de proprietatile fizico-chimice ale aerului
vehiculat. Tubulatura avand sectiuni mari (metri) se executa din materiale cat mai usoare si care sa
reziste si la presiunile de lucru ale ventilatoarelor. Tubulatura transportand de obicei aer mai cald
sau mai rece decat cel care o inconjoara, se izoleaza termic, iar la exterior se dispune si o protectie a
ziolatiei (la cele exterioare izolatia trebuie sa reziste la actiunea intemperiilor – ploaie, zapada,
gheata). Forma sectiunii tubulaturii este:
 rotunda – cea mai uzuala
 dreptunghiulara cu raportul laturilor mergand pana la 1÷2,5 (3) pastrand latimea pe
distanta cat mai mare
 plat ovala (tubulatura plat ovala prezinta pierderi de sarcini liniare de 3 ori mai mari
decat cea dreptunghiularala aceleasi dimensiuni)
 forme speciale
Inaintarea aerului in tubulatura este insotita de pierderi de sarcina liniare si locale care
reprezinta adesea o parte importanta din sarcina ventilatorului. Din acest motiv se cauta a realiza
trasee a tubulaturii cat mai scurte cu portiuni drepte cat mai lungi si o configuratie a pieselor
speciale care sa introduca pierderi locale cat mai mici. Dimensionarea tubulaturii de ventilare are in
vedere ecuatia continuitatii, ecuatia lui Bernoulli si date legate de pierderile locale si liniare.

Convertibilitatea presiunilor in curgere pe portiunile drepte de conducte

In portiunile drepte de conducte care vehiculeaza acelasi debit denumite tronsoane,

presiunile statica si dinamica se modifica de la sine respectand legea lui Bernoulli. Se poate studia
acest tip de modificari in 2 ipoteze: cazul teoretic si cel real.
Cazul teoretic
Se considera o portiune dintr-o retea de transport fara pierderi de presiune la care se
modifica brusc sectiunea de curgere.

ecuatia continuitatii:

{ (1)

ecuatia Bernoulli: pt = pst1 + pd1 = pst2 + pd2 (2)

(pst3) (pd3)

1
 De la sine se transforma diferenta de presiune Δp = p st1 – pst2 (sau pst3) in castig de presiune
dinamica. Δp = pst1 – pst2 = pd2 – pd1 (3)
(pst3) (pd3)
La pornirea unei instalatii se stabileste la inceput presiunea dinamica conform suprafetei
libere a sectiunii de curgere rezultand prin diferenta pana la pt presiunea statica. Nota: Presiunea
statica este cea care acopera pierderile de sarcina liniare si locale.
Cazul real
In cazul real al modificarii de sectiune (se introduce
un confuzor), intre sectiunea S1 si S2 apar pierderi liniare in
portiunile drepte si pierderi locale in confuzor. Pe masura ce
debitul D=ct, se consuma presiune statica pentru invingerea
pierderilor liniare pe portiunile 1-2 si 3-4 si locale pe 2-3
(confuzor). Aici pierderile fac astfel ca ecuatia lui Bernoulli
sa fie corectata de cuantumul acestor pierderi. Pentru a
realiza debitul de aer dorit la cel mai indepartat receptor
(dispozitiv de aspiratie/refulare) este necesar sa se realizeze
la acest consumator o anumita viteza (ecuatia continuitatii
v=D/S) respectiv o anumita presiune dinamica ρv2/2 pentru
preluarea unor modificari accidentale a regimului de lucru a
instalatiei, se ia si un disponibil de presiune la acest receptor
de 20....30 Pa.
Deci obtinerea debitului de calcul este conditionata
de existenta unui disponibil de presiune statica la nivelul
receptorului respectiv.

Pierderi de sarcina liniare si locale

Problema stabilirii din etapa de proiectare a pierderilor de sarcina liniare si locale este
importanta din urmatoarele argumente:
 stabilirea traseelor si spatiilor aferente tubulaturii de ventilare care consuma mult din spatiul
util al constructiei
 pierderile de sarcina reprezinta defapt consum de energie electrica a motorului de antrenare
a ventilatorului
 in tubulatura de ventilare se adopta viteze economice ale aerului a caror valori reprezinta
optimizarea aspectelor tehnice si economice
Pierderile de sarcina liniare si locale se prezinta prin deformarea liniilor de curent; daca
aceste linii nu ar fi deformate nu ar aparea pierderi de sarcina si cazul ar fi unul de curgere ideala. In
literatura de specialitate exista o sumedenie de abordari a pierderilor liniare si locale care depind de
metodologia de studiere a fenomenelor utilizate pe standul experimental. De aceea se pot intalni
diferente de valori in functie de autor. Pierderile de sarcina sunt de 2 tipuri:
 liniare in lungul portiunilor drepte de conducte
 locale considerate in centrul piesei speciale (cot, curba, confuzor, difuzor, ramnificatii –
unirea sau separarea debitelor)