INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU ECHILIBRAREA HIDRAULICĂ PRIN

DIAFRAGME A INSTALAŢIILOR ŞI REŢELELOR TERMICE CU APĂ

CALDĂ ŞI FIERBINTE

Indicativ: I 37-81

Cuprins

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se aplică la proiectarea reţelelor şi instalaţiilor termice cu
apă fierbinte sau cu apă caldă, ce alimentează cu căldură consumatorii urbani şi industriali, şi au ca scop
prezentarea elementelor tehnice necesare realizării echilibrării hidraulice prin diafragme.

1.2. Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se aplică şi la reţelele şi instalaţiile termice cu apă fierbinte
sau caldă existente la data apariţiei prezentelor instrucţiuni, precum şi la lucrările periodice de revizii,
reparaţii, control.

1.3. Echilibrarea hidraulică trebuie realizată pentru fiecare din elementele componente ale sistemului de
producere, transport, distribuţie şi consum a căldurii: reţele primare, reţele secundare de tip urban şi
industrial, reţele din incintă sursei, instalaţii de transformare a parametrilor agenţilor termici (puncte
termice sau staţii centralizate de preparare a apei calde de consum).

1.4. Echilibrarea hidraulică are caracter de obligativitate în funcţionare şi se va realiza în toate instalaţiile
existente; în cazul extinderii sistemelor, prin apariţia de noi consumatori sau în cazul unor modificări ale
instalaţiilor, se va proceda la o reechilibrare în conformitate cu noile condiţii de funcţionare.

1.5. Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se aplică la toate cazurile când apare ca necesară
preluarea unui surplus de disponibil de presiune prin diafragme în scopul realizării unui regim hidraulic
corespunzător din punct de vedere tehnic.

[top]

2. CONDIŢII GENERALE

2.1. Echilibrarea hidraulică constă în obţinerea unei repartiţii a debitelor de agent termic în sistemul de
producere, transport şi distribuţie, corespunzătoare solicitărilor consumatorilor.

Echilibrarea hidraulică corespunde realizării unor căderi de presiune totale (în conducte, utilaje, armături
etc., inclusiv diafragme de laminare), egale pe toate circuitele plasate în aval faţă de punctul de
alimentare. În acest sens, se consideră echilibrate hidraulic reţelele:

- primare, când căderile de presiune dintre sursa de producere a căldurii şi fiecare punct termic (dus/întors
şi disponibilul necesar la PT), sunt egale;

- secundare, când căderile de presiune între punctul termic şi fiecare din clădirile alimentate (dus/întors şi
disponibilul necesar clădirii), sunt egale.
2.2. Echilibrarea hidraulică trebuie avută în vedere de la proiectarea reţelelor şi instalaţiilor termice,
urmărindu-se ca prin dimensionare să se obţină o repartiţie de debite cât mai apropiată de cerinţele
consumatorilor racordaţi.

În cazul sistemelor de transport şi distribuţie dimensionale pentru perspectivă, la alegerea instalaţiilor de

pompare se va urmări reducerea pierderilor de sarcină prin diafragmare, atât la nivelul etapei de
dimensionare, cât şi în etapele intermediare.

2.3. Echilibrarea are un caracter definitiv în cazul reţelelor termice secundare şi al instalaţiilor de la
consumator, dacă nu apar modificări, extinderi etc. şi un caracter periodic în celelalte instalaţii ale
sistemului de producere, transport şi distribuţie a căldurii.

2.4. Echilibrarea trebuie realizată în conformitate cu parametrii proiectaţi pentru regimurile de funcţionare
ale sistemului de producere, transport şi distribuţie a căldurii.

2.5. Realizarea echilibrării hidraulice a sistemului de producere, transport, distribuţie şi consum a căldurii,
sub formă de apă fierbinte sau apă caldă, se va face în întregul sistem, pornind de la consumatori spre
sursă.

2.6. Pentru perioada de iarnă, se va urmări realizarea echilibrării hidraulice a reţelelor pentru condiţiile
regimului termic cu durata cea mai mare de funcţionare (temperaturile medii în conductele de ducere şi
întoarcere, valoarea medie a sarcinii termice utilizată pentru prepararea apei calde de consum). La
realizarea echilibrării hidraulice a reţelelor pentru perioada de vară se va ţine seama de regimul de
temperatură specific acestui sezon.

2.7. Pentru asigurarea regimului hidraulic corespunzător satisfacerii stricte a cerinţelor consumatorilor, în
cazurile în care echilibrarea nu se obţine prin dimensionare sau cu ajutorul organelor de reglaj existente,
se vor adopta măsuri de diafragmare care să conducă la modificarea, în sensul necesar, a rezistenţelor
hidraulice ale circuitelor primare şi/sau secundare.

2.8. Diafragmarea reprezintă principala cale de realizare completă a echilibrării hidraulice a reţelelor
termice, aplicându-se în cazurile în care s-au epuizat toate celelalte posibilităţi.

2.9. Echilibrarea hidraulică prin diafragmare trebuie să aibă la bază graficul de repartiţie a presiunilor în
instalaţii, întocmit pentru regimul de funcţionare corespunzător temperaturii exterioare de durată maximă,
din care se determină locurile unde se vor monta diafragme, precum şi valoarea căderii de presiune ce
trebuie realizată.

2.10. În domeniul diafragmării se utilizează următoarele noţiuni:

a. punct de diafragmare (caracteristic) – loc în reţea care prezintă condiţii pentru montarea de diafragme
de laminare (pe conducta de ducere şi/sau de întoarcere);

b. presiunea existenta in conducta de ducere si respectiv de intoarcere din punctul caracteristic

c. disponibilul existent de presiune (He) în punctul caracteristic ;

d. presiunea maximă/minimă admisibilă în conducta de ducere/întoarcere din punctul de diafragmare

;
e. disponibilul necesar de presiune (Hn) în punctul caracteristic ;

f. surplusul de disponibil de presiune în punctul de diafragmare ( H = He - Hn);

2.11. Diafragmarea, ca o metodă de obţinere a echilibrării hidraulice a reţelelor şi instalaţiilor funcţionând

cu apă caldă sau fierbinte, se va aplica în fiecare punct de diafragmare, pentru care diferenţa dintre
disponibilul de presiune existent şi disponibilul necesar este mai mare decât abaterea maxim admisă,
funcţie de tipul reţelei (din incinte, primare sau secundare).

2.12. Diafragmarea va urmări obţinerea unor regimuri hidraulice corespunzătoare din punct de vedere
tehnic şi al eficienţei economice, vizând în acelaşi timp şi reducerea la strictul necesar a punctelor de
diafragmare.

Ca direcţii principale se va urmări:

- reducerea nivelului de presiuni în instalaţiile consumatoare;

- respectarea regimului de presiuni în conductele de întoarcere;

2.13. După realizarea echilibrării hidraulice a tuturor reţelelor şi instalaţiilor termice cu apă caldă sau
fierbinte se va proceda la sigilarea organelor de reglaj în poziţiile pentru care s-a obţinut şi echilibrarea.

[top]

3. CONDIŢII DE PROIECTARE

Determinarea caracteristicilor hidraulice corespunzătoare echilibrării şi stabilirea măsurilor

necesare

3.1. Caracteristicile hidraulice corespunzătoare echilibrării prin diafragmare a reţelelor şi instalaţiilor cu

apă caldă sau fierbinte cuprinse în documentaţia de proiectare sunt următoarele:

- punctele de diafragmare în sistemul de producere şi transport a căldurii;

- debitul de agent la fiecare punct de diafragmare;

- căderea de presiune care se va prelua prin diafragme ( H) şi defalcarea acesteia pe ducere (Hd),
respectiv întoarcere (Hi), (H = Hd + Hi).

3.2. Determinarea punctelor de diafragmare şi a căderii de presiune ce urmează a fi preluată prin

diafragme (anexă) se va face pe baza:

- graficului de repartiţie a presiunilor în reţea, din care se obţin valorile presiunii existente în conducta de

ducere şi respectiv în conducta de întoarcere , din fiecare punct de diafragmare, precum şi

valoarea disponibilului existent de presiune în punctul respectiv;

- valorile maxime şi minime ale presiunii admisibile în conducta de ducere şi respectiv de

întoarcere din punctul de diafragmare, care asigură funcţionarea corectă din punct de vedere
termic, hidraulic şi mecanic a reţelelor, şi instalaţiilor termice;

- valorile disponibilului necesar de presiune (Hn) care asigură acoperirea pierderilor de sarcină apărute în
cazul realizării debitului nominal aferent, pe circuitul reţelelor situate după punctul de diafragmare.

3.3. Preluarea prin diafragmare a surplusului de disponibil de presiune ( H) din fiecare punct caracteristic
se va face pe conducta de ducere şi/sau de întoarcere, în funcţie de următoarele condiţii specifice
punctului respectiv;

- mărimea presiunii maxime admisibile în conducta de ducere , comparativ cu presiunea existentă

în aceeaşi conductă ;

- mărimea presiunii maxime/minime admisibile în conducta de întoarcere , comparativ cu

presiunea existentă în aceeaşi conductă ;

- condiţiile de montaj a diafragmei (lor) pe conducta de ducere şi cea de întoarcere.

3.4. Diafragmarea pe conducta de ducere/întoarcere este obligatorie dacă presiunea existentă în

conducta de ducere/întoarcere este mai mare decât presiunea maximă admisibilă în conducta respectivă

3.5. Se admite preluarea în scopul echilibrării hidraulice, prin diafragmare pe conducta de ducere, a unei
căderi de sarcină mai mari decât valoarea precizată la 3.4, dacă se respectă condiţiile de montaj şi dacă
presiunea în conducta de ducere/întoarcere nu scade, după diafragmare, sub valoarea minimă admisibilă.

3.6. Pentru evitarea vaporizării agentului termic la trecerea sub orificiul diafragmei, presiune statică în
conductă, înaintea diafragmei de laminare, trebuie să respecte următoarea condiţie:

(3.1.).

în care:

P1 – presiunea statică în conductă înainte de diafragmă (daN/cm 2, kgf/dm2);

Psat – presiunea de saturaţie a agentului la temperatura maximă de regim (daN/cm 2, kgf/cm2);

 - greutatea specifică a agentului la temperatura respectivă (daN/dm2, kgf/dm3);

W0 – viteza agentului prin diafragmă (m/s);

g – acceleraţia grativaţională (m/s2);

H – căderea de presiune preluată de diafragmă (daN/cm2, kgf/cm2).

În acest sens, în monogramele anexate, pe ordonată, pe o scară separată, s-au indicat valorile minime ale
presiunii statice în conductă, înainte de diafragmă, funcţie de căderea de presiune ce urmează a fi
preluată prin diafragmare.

Dimensionarea diafragmelor de laminare

3.7. Dimensionarea diafragmelor de laminare constă în determinarea diametrului orificiului şi a grosimii

diafragmei cunoscând următoarele elemente:

- căderea de presiune ce urmează a fi preluată ( H);

- debitul nominal de agent termic care circulă prin conducta pe care se montează diafragma;

- diametrul interior al conductei respective;

- materialul din care se confecţionează diafragma.

3.8. Căderea de presiune (H) ce urmează a fi preluată prin diafragmare se stabileşte conform
precizărilor pct. 3.1-3.6.

3.9. În calculele de dimensionare a diafragmelor de laminare valoarea greutăţii specifice a agentului

termic (), se va adopta corespunzător regimului termic mediu de funcţionare, diferenţiat pentru conducta
de ducere şi cea de întoarcere.

3.10. Pentru preluarea surplusului de disponibil de presiune din fiecare punct caracteristic al reţelelor
trebuie să se utilizeze diafragmele de tip cilindric care, pentru aceleaşi elemente geometrice, au o
eficienţă mai mare decât celelalte tipuri şi se confecţionează mai simplu.

3.11. Calculul diafragmelor se face:

a. grafo-analitic cu nomogramele anexate.

Astfel, în nomograma aferentă diametrului interior al conductei respective, pentru debitul de agent
(abscisa) şi căderea de presiune ce urmează a fi preluată de diafragmă (ordonata), se determină direct
diametrul orificiului diafragmei. Grosimea diafragmei în condiţiile confecţionării din tablă de OL 37 este
înscrisă pe fiecare monogramă;

b. analitic, în următoarele etape de lucru:

- determinarea unei valori preliminare a grosimii diafragmei: l = 0,02 Dn;

- calculul diametrului orificiului diafragmei de laminare cu una din relaţiile de mai jos:

I – pentru l / D0 > 0,015 şi

 (3.2)

în care:

l – grosimea diafragmei (m);

D0 – diametrul orificiului diafragmei de laminare (m);

Re0 – numărul Reynolds caracteristic curgerii prin orificiul diafragmei;

W0,1 – viteza fluidului prin orificiul diafragmei, respectiv prin conductă (m/s);

 – vâscozitatea cinematică a agentului, redată în tabelul 2 (m 2/s);

 – coeficientul de rezistenţă hidraulică al diafragmei;

H – căderea de presiune preluată de diafragmă (daN/m2), (kgf/m2);

 – greutatea specifică a fluidului, funcţie de temperatură (daN/m3), (kgf/m3);

g – acceleraţia gravitaţională (m/s);

 – coeficient care ţine seama de influenţa grosimii diafragmei, redat în tabelul 4;

suprafaţa orificiului diafragmei (m2);

suprafaţa secţiunii interioare a conductei (m s2);

D1 – diametrul interior al conductei (m);

 – coeficient de rezistenţă prin frecare la curgerea fluidului prin orificiul diafragmei, depinzând de Re 0 şi
de raportul =  / D0, conform tabel 4;

 – rugozitatea absolută a pereţilor orificiului (m);

– rugozitatea relativă a pereţilor orificiului.

Pentru  = 0,02 coeficientul  se poate determina din tabelul 3.

II. În situaţii l / D0 > 0,015 şi Re0 < 105

 (3.3)

în care, în plus faţă de notaţiile anterioare, mai apar:

xj – coeficient care se determină din tabelul 1, în funcţie de Re 0 şi de raportul F0/F1;

e0-Reo – coeficient de umplere a secţiunii orificiului cu margini ascuţite depinzând de Re 0, tabelul 1.

Calculul se efectuează prin aproximaţii succesive ale diametrului orificiului (D 0). În acest scop se
calculează valoarea lui II (cu termenul II al expresiilor 3.2 şi 3.3), se aproximează o primă valoare a lui D 0
şi se calculează III (cu termenul III al expresiilor susmenţionate). Se compară II cu III şi dacă nu sunt
practic egale se modifică D0, se recalculează III, se compară II cu III etc., până când valorile II şi III sunt
practic identice;

- verificarea rezistenţei mecanice a diafragmei cu relaţia:

(3.4)

în care

adm – efortul admisibil al materialului din care se confecţionează diafragma (daN/m 2), (kgf/m2);

1max – efortul maxim pe conturul exterior al diafragmei la (daN/m2) (kgf/m2);

 – 0,26  0,30, coeficientul lui Poisson.

Dacă relaţia (3.4) nu este respectată se va adopta una din măsurile următoare:

- confecţionarea diafragmei din tablă de oţel, care are adm mai mare decât 1max.

- mărirea grosimii diafragmei, recalcularea diametrului orificiului şi verificarea din nou a restricţiei
mecanice.

Un exemplu de calcul analitic a unei diafragme de laminare de tip cilindric se prezintă în anexă.

3.12. Prin calculele analitice de dimensionare a diafragmelor de laminare, se va urmări determinarea

grosimii minime care respectă condiţia de rezistenţă mecanică (3.4), cu precizarea că pentru reţelele
secundare şi instalaţiile interioare, care nu vor mai suferi modificări, grosimea minimă a diafragmelor de
laminare se va alege din tabelul următor:

Diametrul nominal al 15; 20; 32; 40 50; 65 80; 100; 125

 conductei (mm)

Grosimea diafragmei
1,5 2,0 3,0
(mm)

3.13. La utilizarea nomogramelor de dimensionare a diafragmelor de laminare se va aplica o corecţie de

debite, funcţie de temperatura agentului termic (t1):

(3.5)

în care:

G – debitul cu care se intră în nomogramă (t/h);

G1 – debitul din conducta la temperatura t1 (t/h);

1 – greutatea specifică a apei la temperatura t1(kgf/m3).

Valorile raportului se pot calcula, sau se pot lua din tabelul următor:

Temperatura agentului
– t1 –
Valoarea raportului

C
–

0 1

30 0,9811

40 0,9828

50 0,9849

60 0,9873
 70 0,9900

80 0,9931

90 0,9964

100 1,0000

110 1,0039

120 1,0081

130 1,0125

140 1,0173

150 1,0224

3.14. La dimensionarea diafragmelor de laminare cu nomogramele anexate trebuie să nu se depăşească

curba cu H maxim admisă din punct de vedere mecanic, calculată pentru grosimea de diafragmă
înscrisă pe fiecare nomogramă şi să se respecte, în amonte de diafragmă presiunea minimă de evitare a
vaporizării.

3.15. La alegerea şi calculul diafragmelor, pentru a evita situaţii de obturare a curgerii, precum şi pentru
limitarea vitezei agentului prin orificiu, se va avea în vedere ca diametrul orificiului diafragmei să fie mai
mare decât valoarea minimă, stabilită prin relaţia:

(3.6)

în care:

D1 – diametrul interior al conductei pe care se montează diafragma (mm);

D0min – diametrul minim al orificiului diafragmei (mm).

3.15. Diametrul exterior al diafragmei de laminare se va determina din anexă, în funcţie de diametrul şi
presiunea nominală a conductei pe care se montează.
Indicaţii practice privind realizarea diafragmării

3.16. La alegerea locului de montaj al diafragmei se va urmări respectarea următoarelor distanţe minime
între diafragmă şi alte rezistenţe hidraulice locale (coturi, reducţii, alte diafragme de laminare, derivaţii
etc.) situate pe aceeaşi conductă:

- în amonte, 8-10 diametre nominale de conductă:

- în aval, 5 diametre nominale de conductă.

Nerespectarea acestor distanţe conduce la micşorarea efectului de laminare al diafragmei.

3.17. Pentru preluarea prin diafragmare a unor căderi de presiune mari, precum şi pentru respectarea
relaţiilor (3.1) şi (3.6) se vor prevedea mai multe diafragme, aşezate în serie la distanţele menţionate la
pct. 3.16.

3.18. Se recomandă ca montarea diafragmelor să se facă pe porţiunile verticale ale conductelor, situaţii în
care orificiul diafragmei trebuie să fie concentric cu axul conductei; pe conductele orizontale se pot monta
şi diafragme cu orificiu excentric pentru respectarea condiţiilor corespunzătoare de golire şi aerisire a
conductelor.

Toleranţa admisă la execuţia diametrului orificiului este de 0,1 mm.

3.19. Diafragmele de laminare se recomandă a se executa din OL 37 (STAS 500/1-80) sub formă de tablă
subţire pentru construcţii metalice (STAS 901-80) pentru grosimi de 1,0-4,0 mm sau de tablă groasă
(STAS 437-80), pentru grosimi mai mari de 4,0 mm. Utilizarea altor materiale se va face numai în
condiţiile precizate prin pct. 3.12.

3.20. Montarea diafragmelor de laminare se va face între flanşe rotunde, plate sau cu gât, sudate de
conductă (STAS 1155-74), în funcţie de diametrul şi presiunea nominale ale conductei.

3.21. Pentru etanşare se vor folosi garnituri (STAS 1733-79) din marsit 2, grafitat pe ambele feţe (STAS
3498-73) (pentru reţele cu apă de temperatură mai mare de 100 oC) şi din carton, unse cu pastă de miniu
de plumb sau pastă grafitată (pentru reţele cu apă de temperatură mai mică de 100 oC).

3.22. Pentru realizarea legăturilor flanşelor se vor prevedea în funcţie de diametrul şi presiunea nominală
ale conductelor, cantităţi corespunzătoare conform anexei, de:

- şuruburi cu cap hexagonal (STAS 920-69) din oţel;

- piuliţe hexagonale (STAS 922-76) din oţel:

- şaibe rotunde plate pentru metal (STAS 1388-72) din oţel.

3.23. Diafragma de laminare va fi prevăzută cu un mâner, pentru a permite o manipulare uşoară, în timpul
montajului, de care se va ataşa o etichetă metalică (vezi anexa) pe care se vor înscrie următoarele
caracteristici:

- diametrul exterior al diafragmei (mm);

- diametrul orificiului diafragmei (mm);

- grosimea diafragmei (mm).

Se recomandă ca mânerul să fie confecţionat din sârmă de oţel rotundă trefilată (STAS 889-80) care se
va suda de diafragmă.

3.24. Confecţionarea diafragmei de laminare se va realiza, în funcţie de caracteristicile sale geometrice,

prin ştanţare, găurire sau strunjire.

3.25. Lucrările de montaj a diafragmei de laminare pe o conductă vor fi precedate de operaţiile de

înlăturare a izolaţiei termice pe porţiunea de lucru, de oprirea circulaţiei fluidului şi golirea tronsonului
respectiv.

3.26. În amonte şi în aval de locurile de montare a diafragmelor, la distanţa de aproximativ 3D n (dar nu

mai puţin de 50 cm) se vor prevedea prize pentru montarea manometrelor destinate verificării regimului de
presiuni în reţele sau instalaţii.

3.27. Controlul diafragmelor (grad de ruginire, menţinerea calibrării orificiului etc.) se va face în perioada
de revizii şi reparaţii planificate.

[top]

4. INDICAŢII DE DIAFRAGMARE SPECIFICE ELEMENTELOR REŢELELOR ŞI

INSTALAŢIILOR TERMICE CU APĂ FIERBINTE SAU CALDĂ

Reţele din incinta sursei de producere a căldurii

4.1. Diafragmarea reţelelor din incinta sursei de producere a căldurii se va face numai în situaţii justificate
tehnic şi economic, care demonstrează utilitatea şi eficienţa superioară a acestei măsuri, în raport cu
altele, pentru realizarea echilibrării hidraulice.

4.2. Diafragmarea reţelelor din incinta sursei de producere a căldurii trebuie să aibă un caracter temporar;
această situaţie se întâlneşte de obicei la noile sisteme de producere, transport şi distribuţie a căldurii, în
perioada cuprinsă între momentul punerii în funcţiune şi momentul realizării parametrilor hidraulici pentru
care a fost proiectat.

4.3. Prin diafragmarea reţelelor din incinta sursei de producere a căldurii se urmăreşte preluarea unei
căderi de presiune care se găseşte fie sub forma unui surplus de disponibil la nivelul fiecărui punct termic
(cazul CET sau CT de zonă) sau al fiecărui racord al consumatorilor (cazul când nu sunt puncte termice),
fie sub forma unui surplus de presiune existent în reţea datorită caracteristicilor terenului.

4.4. Abaterea maximă admisă a echilibrării hidraulice prin diafragmare a reţelelor din incinta sursei de
producere a căldurii este de  1,5% din căderea de presiune ce urmează a fi laminată.

4.5. La diafragmarea reţelelor din incinta unei CET sau CT de zonă se va ţine seama şi de prevederile pct.
4.7, 4.9 şi 4.10.

4.6. În cazul diafragmării reţelelor din incinta unei CT se vor respecta şi prevederile pct. 4.12, 4.15 şi 4.17.

Reţele primare
4.7. Caracteristicile hidraulice corespunzătoare echilibrării prin diafragmare a reţelelor primare, se vor
determina prin ˝Studiile de regim termic şi hidraulic˝, întocmite anual prin grija unităţilor de exploatare,
pentru fiecare regim de funcţionare (iarna şi vara) al sistemelor de producere şi transport a căldurii.

4.8. Punctele de diafragmare a reţelelor primare vor fi situate, de regulă, pe racordurile la consumatori,
astfel:

- pe intrarea – conducta de ducere şi/sau ieşire – conducta de întoarcere în (de la) punctul termic urban;

- pe intrarea – conducta de ducere şi/sau ieşire – conducta de întoarcere în (din) incinta consumatorului
industrial.

4.9. Se admite ca puncte de diafragmare în reţelele primare să fie situate pe conductele magistrale, numai
în cazurile justificate de cerinţele tehnice privind realizarea unui regim hidraulic corespunzător.

4.10. Se recomandă adoptarea următoarelor valori pentru temperaturile agentului termic (apă fierbinte),
corespunzătoare regimurilor termice medii de funcţionare ale reţelelor primare, în cazul sistemelor
dimensionate la parametrii nominali 150/70oC;

- pentru perioada de iarnă, 100oC în conducta de ducere şi 50oC în conducta de întoarcere;

- pentru perioada de vară, 70oC în conducta de ducere, şi 35oC în conducta de întoarcere.

4.11. Abaterea maximă admisă a echilibrării hidraulice prin diafragmare pentru reţelele primare se admite
a fi  3% din căderea de presiune ce urmează a fi laminată.

Reţele secundare

4.12. Caracteristicile hidraulice corespunzătoare echilibrării prin diafragme a reţelelor secundare de tip
urban sau industrial se vor stabili de către proiectantul care elaborează documentaţia de execuţie a
acestor reţele; în cazul apariţiei de noi consumatori de căldură ce se racordează la reţelele secundare
existente, proiectantul va preciza în documentaţia respectivă măsurile ce urmează a se adopta în vederea
realizării unei repartiţii de debite în reţea, corespunzătoare noilor condiţii.

4.13. Punctele de diafragmare în reţelele secundare vor fi situate, de regulă, pe racordurile fiecărei clădiri
(urbane sau industriale), pe conducta de ducere şi/sau întoarcere.

4.14. Pentru reţelele secundare, care funcţionează cu elevatoare alimentate din staţii centralizate,
punctele de diafragmare se vor alege numai în reţeaua situată în amonte de elevator.

4.15. Temperaturile agentului termic corespunzătoare regimurilor termice medii de funcţionare ale
reţelelor cu apă fierbinte vor fi:

- pentru perioada de încălzire, 100oC în conducta de ducere şi 50oC în conducta de întoarcere;

- pentru perioada de vară, 70oC în conducta de ducere şi 35oC în conducta de întoarcere.

În cazul reţelelor care alimentează instalaţii de încălzire cu apă caldă, în calcule se vor considera
temperaturile medii din perioada de încălzire şi anume:

- 65oC în conducta de ducere şi 50oC în conducta de întoarcere.

4.16. În echilibrarea instalaţiilor interioare din clădiri cu mai multe nivele se va urmări şi diminuarea pe cât
posibil a efectului de termosifon.

4.17. Se recomandă montarea diafragmelor de laminare centrice pe porţiunile verticale ale conductelor
pentru a permite golirea şi aerisirea corespunzătoare.

4.18. Abaterea maximă admisă a echilibrării hidraulice prin diafragmare pentru reţelele secundare se
admite a fi de  10% pentru instalaţiile interiosre şi de  5% în reţele exterioare, din căderea de presiune
ce urmează a fi preluată.

[top]

5. VERIFICAREA ECHILIBRĂRII HIDRAULICE A INSTALAŢIILOR ŞI REŢELELOR

TERMICE

Prevederi generale

5.1. Verificarea echilibrării hidraulice este o operaţie ulterioară, celei de diafragmare, având ca scop
stabilirea corectitudinii măsurilor adoptate pentru realizarea unei repartiţii corespunzătoare a debitelor în
reţelele şi instalaţiile termice cu apă caldă sau fierbinte.

5.2. Verificarea echilibrării hidraulice se va realiza prin determinarea modului în care fiecare din
consumatorii racordaţi la reţea se încadrează în diagrama de reglaj proprie, respectiv prin stabilirea
abaterii temperaturii agentului în conducta de întoarcere de la valoarea din diagramă. În acest scop, pe
conductele de retur respective se vor prevedea teci pentru montarea termometrelor.

5.3. În cazul când, prin verificarea regimului de temperatură în conducta de întoarcere, se pune în
evidenţă o distribuţie necorespunzătoare de debite în reţea se va proceda la măsurarea presiunilor
disponibile la fiecare racord în parte şi, pe această bază, se va corecta regimul hidraulic.

5.4. Realizarea prizelor pentru montarea manometrelor, destinate măsurătorilor de presiuni, se poate face
fără golirea conductelor. Pentru aceasta pe conducta respectivă, în amonte şi aval de diafragmă, se vor
suda electric stuţuri de 7...8 cm lungime, cu filet de 1/2’’ şi se vor monta canale de trecere; se va perfora
conducta cu burghiu de 3-4 mm prin robinetul cep (ramă), apoi se va scoate burghiul şi se va închide
canaua.

5.5. Diafragmele montate pentru echilibrarea hidraulică a reţelei pot servi şi la măsurarea debitelor de
agent termic din conductele respective. În acest scop, la prizele amonte şi aval de diafragmă se va
racorda fie un manometru diferenţial cu mercur, fie un manometru rotund dublu (Bourdon).

Cunoscând diametrul interior al conductei se intră în nomograma respectivă cu căderea de presiune

măsurată de manometru şi, pentru diametrul orificiului diafragmei respective, se citeşte valoarea debitului
de agent termic din conductă.

Elemente specifice reţelelor primare

5.6. Verificarea echilibrării hidraulice a reţelelor primare se va efectua numai după ce în reţelele
secundare s-a realizat o repartiţie de debite corespunzătoare solicitărilor consumatorilor racordaţi.

5.7. Verificările vor urmări realizarea diagramei de reglaj, în următoarele regimuri:

- întreruperea furnizării apei calde de consum;

- livrarea debitului maxim de apă caldă, de consum.

5.8. În timpul verificărilor, prin reţelele primare se va vehicula debitul nominal de agent la o temperatură în
conducta de ducere corespunzătoare parametrilor climatici exteriori, conform graficelor de reglaj.

Elemente specifice reţelelor secundare şi instalaţiilor din incinte industriale cu agent termic apă
fierbinte

5.9. Echilibrarea hidraulică prin diafragmare a unei reţele secundare dintr-o incintă industrială, cu apă
fierbinte, cuprinde următoarele etape de lucru:

a. determinarea prin măsurători a debitului total de agent termic livrat din reţeaua primară, pentru întreaga
incintă;

b. controlul temperaturilor agentului termic din conductele de întoarcere ale fiecărei ramuri şi/sau hale;
dacă valorile acestor temperaturi sunt aproximativ egale, nu se mai efectuează fazele de la punctele "c" şi
"d".

c. echilibrarea hidraulică prin diafragmare a ramurilor fiecărei hale în parte;

d. echilibrarea hidraulică prin diafragmare a halelor între ele;

e. echilibrarea hidraulică a corpurilor şi aparatelor de încălzire din fiecare hală.

5.10. Măsurătorile de debit de apă fierbinte, în scopul verificării echilibrării hidraulice, pe conductele din
incintele industriale se vor efectua înainte şi după diafragmare; efectuarea acestei operaţii înainte de
diafragmare are rol informativ şi de control faţă de prevederile proiectului, iar cele de după diafragmare au
scopul de a verifica modul de realizare a echilibrării hidraulice.

5.11. Montarea diafragmelor de laminare, înainte de vanele de separare, se poate face fără golirea
obiectivului prin închiderea acestor vane.

Elemente specifice reţelelor secundare şi instalaţiilor din ansambluri civile şi incinte industriale cu
agent termic apă caldă

5.12. Controlul regimului hidraulic realizat în reţelele secundare cu apă caldă se va face, într-o primă
etapă, prin verificarea temperaturilor în conducta de întoarcere la ieşirea din clădiri; temperaturile pe retur
trebuie să fie aproximativ egale la toate clădirile.

5.13. În cazul în care prima etapă a verificării pune în evidenţă o echilibrare hidraulică necorespunzătoare
în reţelele secundare cu apă caldă, se va proceda la măsurarea disponibilului existent de presiune la
fiecare clădire în parte, cu manometre diferenţiale care se vor monta la canalele de golire existente (pe tur
şi retur).

5.14. Corectarea regimului hidraulic se va face mai întâi prin diafragmarea racordurilor la clădirile
apropiate de punctul termic şi la care, în general, disponibilul existent de presiune la branşament are
valori mai mari decât cele necesare. La racordurile blocurilor depărtate de punctul termic şi la care, în
general disponibilul existent de presiune este mai mic decât cel necesar ( He  Hn) nu se intervine, într-
o primă etapă, deoarece la acestea disponibilul de presiune creşte prin diafragmarea racordurilor clădirilor
care au surplus de disponibil de presiune.
5.15. Verificarea, prin măsurători ale disponibilului de presiune, a echilibrării hidraulice a reţelelor
secundare cu apă caldă se va începe de la blocul cel mai depărtat de punctul sau centrala termică. După
fiecare obiectiv diafragmat se vor face din nou măsurători cu manometru diferenţial iar la obiectivele
(blocurile) cu disponibile de presiune prea mari se vor schimba diafragmele.

5.16. Dacă pentru reţelele secundare cu apă caldă, care se verifică din punct de vedere al echilibrării
hidraulice, nu mai există documentaţia de proiectare aferentă, în operaţiile de verificare a regimului
hidraulic se vor adopta următoarele valori ale disponibilului necesare de presiune:

Hn = 0,6 m H2O, pentru bloc P + 4 nivele;

Hn = 1,2 m H2O pentru bloc P + (8-10) nivele.

5.17. După verificarea echilibrării hidraulice între racordurile la fiecare clădire, se va trece la corectarea
regimului hidraulic în interiorul clădirilor, cu ajutorul teurilor de reglaj, sau dacă acestea nu realizează
singure o distribuţie corespunzătoare, şi cu diafragme de laminare.

[top]

6. PREVEDERI FINALE

6.1. Montarea diafragmelor de laminare, precum şi verificările privind realizarea echilibrării hidraulice în
sistemele de transport şi distribuţie a apei fierbinţi şi/sau calde se vor executa de personalul
întreprinderilor, ce asigură exploatarea acestor reţele şi instalaţii, instruit special în acest scop.

6.2. Prezentele instrucţiuni se vor aplica împreună cu prevederile NPM şi PSI în vigoare, privind
proiectarea şi exploatarea reţelelor termice cu apă caldă sau fierbinte, precum şi împreună cu alte
prescripţii departamentale şi republicane care se referă la acest domeniu.

[top]

7. EXEMPLU DE CALCUL ANALITIC A DIAFRAGMELOR DE LAMINARE DE TIP

CILINDRIC

I. Date de calcul

a. Diametrul interior al conductei D1 = 0,203 m (Dn 200);

b. Debitul de agent termic prin conductă: G = 100 t/h = 27,778 kgf/s;

c. Căderea de presiune diafragmată H= 10m. H2O = 104 kgf/m2;

d. Greutatea specifică a agentului termic la temperatura medie de 100 oC,  = 958,38 kgf/m3

e. Materialul din care se confecţionează diafragma OL 37 ( r = 3700 kgf/cm2)

= 3700 kgf/cm2)

f. Presiunea statică existentă în conductă înainte de diafragmă:

P1e = 7,5 kgf/cm2

II. Calcule

Procedura de calcul se descrie în paragraful 3.11.

a. se alege valoarea grosimii diafragmei:

l = 0,02 x Dn = 0,02 x 200 = 4 mm = 0,04 m

b. Se calculează valoarea lui  cu termenul II al expresiei (3.2) sau (3.3).

c. Se determină diametrul orificiului diafragmei (D 0) pentru care valoarea lui III - calculată cu termenul trei
al expresiei (3.2) sau (3.3.) – este aproximativ egală cu valoarea lui II.

În acest scop se face o primă aproximaţie a diametrului orificiului diafragmei:

D01 = 0,040 m

Se calculează:

Întrucât l / D0 > 0,15 şi Re0 > 105, în calcul se utilizează expresia (3.2)

Pentru simplificarea calculelor (întrucât erorile ce pot apare sunt insignifiante), se presupune că  = 0,02
şi deci valoarea lui III se poate determina direct, prin interpolare din tabelul 3.
În acest sens se calculează:

Interpolând în tabelul menţionat pentru l / D01 = 0,1 şi F01 / F1 = 0,0388265 rezultă III = 1938,056  II =
228,604.

Deci rezistenţa hidraulică a diafragmei de laminare cu orificiul D 01 = 0,040 m este prea mare, respectiv D01
are o valoare prea mică.

În continuare procedura de calcul se poate urmări în tabelul alăturat:

Calculele de dimensionare a orificiului diafragmei se consideră încheiate în momentul în care diferenţa

între II şi III este sub 0,1%. În exemplul de calcul prezentat se observă că sunt suficiente 6 iteraţii pentru
determinarea diametrului orificiului diafragmei.

Totuşi calculul iterativ a fost continuat pentru ca utilizatorul să poată înţelege mai bine procedura.

Rezultă deci că D0 = 0,0655 m

d. Verificarea mecanică se face cu relaţia (3.4).

Deci diafragma aleasă rezistă la căderea de presiune pe care trebuie să o realizeze.

e. Se determină valoarea minimă a presiunii statice în conductă, înainte de diafragmă cu expresia (3.1).

Deoarece rezultă că nu există pericol de vaporizare a

agentului termic la trecerea prin orificiului diafragmei.
 f. Diametrul exterior al diafragmei, ales din anexă este D 2 = 283 mm, pentru Pn 25.

III. Rezultate

a – Diametrul orificiului diafragmei D1 = 65,5 mm

b – Grosimea diafragmei l = 4 mm

c – Diametrul exterior al diafragmei D2 = 283 mm

D0 D0 l/D0 w0 Re0 S0/S1 III II

Nr.
inter.

Relaţia de calcul m - m/s - - - - -

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
- 0,04000 0,10000 23,06476 3159555,7 0,0388265 1938,056 228,604 747,78
1
0,5(D1+D01) 0,12150 0,03292 2,49986 1040133,0 0,3582288 12,299 228,604 -94,62
2
0,5(D01+D02) 0,08075 0,049536 5,65957 1565105,0 0,1582315 88,117 228,604 -61,45
3
0,5(D01+D03) 0,06038 0,066247 10,12238 2093114,1 0,0884696 327,291 228,604 +43,17
4
0,5(D03+D04) 0,07056 0,056689 7,14228 1791131,4 0,1208162 180,250 228,604 -21,75
5
0,5(D04+D05) 0,06547 0,061097 8,60962 1930383,8 0,1040142 227,774 228,604 -0,07
6
0,5(D05+D06) 0,068015 0,052811 7,97736 1858152,3 0,1122580 204,998 228,604 -10,33
7
0,5(D06+D07) 0,06674 0,059932 8,28445 1893579,5 0,1080968 217,007 228,604 -5,07
8
0,4(D06+D08) 0,06610625 0,060509 8,44469 1911804,5 0,1060457 222,921 228,604 -2,49
9
0,5(D06+D09) 0,65788 0,060801 8,52659 1921052,9 0,1050271 225,857 228,604 -1,20
10
0,5(D06+D010) 0,065629 0,060949 8,56796 1925707,1 0,1045200 227,317 228,604 -0,56
11
 0,5(D06+D11) 0,06555 0,061022 8,58862 1928027,9 0,1042685 228,042 228,604 -0,25
12
0,5(D06+D012) 0,06551 0,061059 8,59911 1929205,2 0,1041413 228,408 228,604 -0,09
13

[top]

8. ANEXE

ANEXA 2

Tabelul 1

Re 2,5.10 4.10 6.10 102 2.102 4.102 103 2.103 4.103 104 2.104 105 2.105 106

0,34 0,36 0,37 0,40 0,42 0,46 0,53 0,59 0,64 0,74 0,81 0,94 0,96 0,98

F0 /
F1 Valoarea 
0 1,94 1,38 1,14 0,89 0,69 0,64 0,39 0,30 0,22 0,15 0,11 0,04 0,01 0
0,2 1,78 1,36 1,05 0,85 0,67 0,57 0,36 0,26 0,20 0,13 0,09 0,03 0,01 0
0,3 1,57 1,16 0,88 0,75 0,57 0,43 0,30 0,22 0,17 0,10 0,07 0,02 0,01 0
0,4 1,35 0,99 0,79 0,57 0,40 0,28 0,19 0,14 0,10 0,06 0,04 0,02 0,01 0
0,5 1,10 0,75 0,55 0,34 0,19 0,12 0,07 0,05 0,03 0,02 0,01 0,01 0,01 0
0,6 0,85 0,56 0,30 0,19 0,10 0,06 0,03 0,02 0,01 0,01 0 0 0 0
0,7 0,58 0,37 0,23 0,11 0,06 0,03 0,02 0,01 0 0 0 0 0 0
0,8 0,40 0,24 0,13 0,06 0,03 0,02 0,01 0 0 0 0 0 0 0
0,9 0,20 0,13 0,08 0,03 0,01 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0,95 0,03 0,03 0,02 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Tabelul 2

 (t)

t o
C 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160
kgf
P / 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,03 1,46 2,02 2,75 3,68 4,85 6,30
m2
 .10 m2/ 0,80 0,65 0,55 0,47 0,41 0,36 0,32 0,29 0,27 0,25 0,23 0,21 0,20 0,19
8 s 5 9 6 8 5 5 6 2 2 2 3 7 3 1

Tabelul 3

F0/F1
l/D0  0,0  0,0 0,0 0,0 0,1 0,1 0,2 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9
 2 4 6 8 0 5 0 5 0 0 0 0 0 0 0
1,0

1,3 700 167 96, 51, 30, 18, 8,2 4,0 2,0 0,9 0,4 0,1
0 730 400 245 0
5 0 0 0 5 0 2 5 0 0 7 2 3
1,2 660 160 94, 48, 28, 17, 7,7 3,7 1,8 0,9 0,4 0,1 0,0
0,2 687 374 230
2 0 0 0 0 0 4 0 5 7 1 0 3 1
1,1 631 153 89, 46, 26, 16, 7,4 3,6 1,8 0,8 0,3 0,1 0,0
0,4 660 356 281
0 0 0 0 0 5 6 0 0 0 8 9 3 1
0,8 570 138 81, 42, 24, 15, 6,6 3,2 1,6 0,8 0,3 0,1 0,0
0,6
4 0 0
590 322 199 0 0 0 0 0 0 0 0 6 2 1
0,4 468 113 66, 34, 19, 12, 5,5 2,7 1,3 0,6 0,3 0,1 0,0
0,8 486 264 164
2 0 0 0 0 6 2 0 0 4 6 1 1 2
0,2 426 103 60, 31, 17, 11, 5,0 2,4 1,2 0,6 0,2 0,1 0,0
1,0 443 240 149
4 0 0 0 0 8 1 0 0 0 1 9 1 2
0,1 393 55, 28, 16, 10, 4,6 2,2 1,1 0,5 0,2 0,1 0,0
1,4 950 408 221 137
0 0 6 4 4 3 0 5 5 8 8 1 3
0,0 377 53, 27, 15, 9,9 4,4 2,2 1,1 0,5 0,2 0,1 0,0
2,0 910 391 212 134
2 0 0 4 8 0 0 0 3 8 8 2 4
376 53, 27, 15, 10, 4,5 2,2 1,1 0,6 0,3 0,1 0,0
3,0 0 913 392 214 132
5 5 5 9 0 0 4 7 1 1 5 6
377 53, 27, 16, 10, 4,6 2,2 1,2 0,6 0,3 0,1 0,0
4,0 0 930 400 215 132
5 8 7 2 0 0 5 0 4 5 6 8
385 55, 28, 16, 10, 4,7 2,4 1,2 0,6 0,3 0,2 0,1
5,0 0 936 400 220 133
0 5 5 5 5 5 0 8 9 7 0 0
387 55, 28, 16, 10, 4,8 2,4 1,3 0,7 0,4 0,2 0,1
6,0 0 940 400 222 133
0 8 5 6 5 0 2 2 0 0 1 2
400 55, 29, 17, 10, 5,0 2,5 1,3 0,7 0,4 0,2 0,1
7,0 0 950 405 230 135
0 9 0 0 9 0 0 8 4 3 3 4
400 56, 30, 17, 11, 5,1 2,5 1,4 0,7 0,4 0,2 0,1
8,0 0 965 410 236 137
0 0 0 2 2 0 8 5 8 5 5 6
408 57, 30, 17, 11, 5,3 2,6 1,5 0,8 0,5 0,2 0,1
9,0 0 985 420 240 140
0 0 0 4 4 0 2 0 0 0 8 8
411 100 59, 31, 18, 11, 5,4 2,8 1,5 0,8 0,5 0,3 0,2
10 0 430 245 146
0 0 7 0 2 5 0 0 7 9 3 2 0
  

Tabelul 4

 (Re0,/D0)

Re0 3.103 4.103 6.103 104 2.104 4.104 6.104 105 2.105 4.105 6.105 106 2.106 4.106 6.106 107 2.107 >

0,077 0,076 0,074 0,073 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,
0,072 0,071 0,068 0,067 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065 0,
0,065 0,064 0,062 0,061 0,059 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,057 0,
0,059 0,057 0,054 0,052 0,051 0,050 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,049 0,
5 0,055 0,053 0,050 0,048 0,046 0,045 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,044 0,
0 0,052 0,049 0,046 0,043 0,041 0,040 0,039 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,038 0,
8 0,050 0,047 0,044 0,041 0,038 0,037 0,036 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,035 0,
6 0,049 0,046 0,042 0,039 0,036 0,034 0,033 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,032 0,
4 0,048 0,044 0,040 0,036 0,033 0,031 0,030 0,030 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,
2 0,045 0,042 0,038 0,034 0,030 0,027 0,026 0,026 0,024 0,024 0,023 0,023 0,023 0,023 0,023 0,023 0,023 0,
1 0,044 0,042 0,037 0,032 0,028 0,025 0,024 0,023 0,021 0,021 0,020 0,020 0,020 0,020 0,020 0,020 0,020 0,
08 0,043 0,040 0,036 0,032 0,027 0,024 0,023 0,022 0,020 0,020 0,019 0,019 0,019 0,019 0,019 0,019 0,019 0,
06 0,040 0,040 0,036 0,032 0,027 0,023 0,022 0,021 0,018 0,018 0,018 0,017 0,017 0,017 0,017 0,017 0,017 0,
04 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,023 0,022 0,020 0,018 0,017 0,017 0,016 0,016 0,016 0,016 0,016 0,016 0,
02 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,022 0,021 0,019 0,017 0,016 0,015 0,015 0,014 0,014 0,014 0,014 0,014 0,
01 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,022 0,021 0,019 0,017 0,015 0,014 0,013 0,013 0,012 0,012 0,012 0,012 0,
005 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,022 0,021 0,019 0,016 0,014 0,013 0,013 0,012 0,011 0,011 0,011 0,011 0,
001 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,022 0,021 0,019 0,016 0,014 0,013 0,012 0,012 0,010 0,009 0,009 0,009 0,
0005 0,036 0,040 0,036 0,032 0,027 0,022 0,021 0,019 0,016 0,014 0,013 0,012 0,011 0,009 0,009 0,009 0,008 0,

[top]

ANEXA 3

NOMOGRAMA PENTRU DIMENSIONAREA DIAFRAGMELOR DE LAMINARE DE

TIP CILINDRIC

ANEXA 3.1

ANEXA 3.2

ANEXA 3.3
ANEXA 3.4

ANEXA 3.5

ANEXA 3.6

ANEXA 3.7

ANEXA 3.8

ANEXA 3.9

ANEXA 3.10

ANEXA 3.11

ANEXA 3.12

ANEXA 3.13

ANEXA 3.14

ANEXA 3.15

ANEXA 3.16

ANEXA 3.17

ANEXA 3.18

ANEXA 3.19

ANEXA 3.20

ANEXA 3.21

ANEXA 3.22

ANEXA 3.23

ANEXA 3.24

ANEXA 3.25

ANEXA 3.26

ANEXA 3.27

[top]

 
 ANEXA 4

Montarea diafragmelor de laminare intre flansele conductelor

[top]

ANEXA 5

Detaliu diafragma de laminare

[top]