Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE CONSTRUCII,
INSTALAII PENTRU CONSTRUCII







PROIECT
RETELE TERMICE






Constantin Iordan
Grupa 14282
AN IV








2011-2012



PIESE SCRISE



1.Borderou
2.Tema de proiect
3.Memoriu tehnic
4.Breviar de calcule
5.Piese desenate




















TEMA DE PROIECT

Sa se elaboreze proiectul unei retele termice arborescente , bitubulara
din otel pentru care se cunoaste ca agentul termic este apa fierbine cu
t=150/90C (tur-retur)
Reteaua este formata din 7 puncte termice cu sarcinile:
1)PT1 - PT3 - incalzire 5 blocuri fiecar a cate 250 kw
-apa calda 5 blocuri a cate 25 de apartamente fiecare cu un
debit de 0,7 l/s pe apartament
2)PT4 PT6 incalzire pentru 5 blocuri a cae 350 kw fiecare
- apa calda pentru 5 blocuri cu 40 de apartamente cu
debitul de 0,7 l/s pentru fiecare apartament
3)PT7 climatizarea unei constructii industriale cu un volum de aer de
22018



Proiectul se va preda in forma tehnoredactata si va cuprinde
urmatoarele elemente obligatorii:
1.prima foaie
2.borderou
3.tema de proiect
4.memoriu tehnic
5.breviar de calcule , care trebuie sa cuprinda :
-calculul sarcinii termice si al debitelor de agent termic pentru fiecare
punct termic si pentru fiecare tronson de retea luand in considerare :

=20C ,

=50C ,

=5C ;
-calculul hidraulic al conductelor retelei ;
-calculul termic al retelei termice , considerand ca izolatia este din vata
de sticla;
-calculul grosimilor de conducta ;
-calculul diafragmelor ;
-calculul condensatoarelor curbate in forma de U ;
-calculul distantei dintre reazame ;
6.masuratori (piese desenate )
-schema de calcul hidraulic al retelei cu toate elementele calculate ;
-schema termica de pricipiu a CET ;
-graficul piezometric al retelei ;
-detalii dupa caz






























I.Calculul sarcinilor termice


1) Calculul sarcinii termice pentru nclzire:
Necesarul de cldur pentru nclzire pentru fiecare din punctele termice
PT1PT6 se va calcula astfel:
Numr de blocuri x Qnc bloc [kW]

PT1-PT3 : 5(blocuri)250 kw=1250 kw
PT4-PT6 : 5(blocuri)350 kw=1750 kw

2) Calculul sarcinii termice pentru preparare a.c.m.:
Necesarul de cldur pentru prepararea apei calde menajere se va
determina pentru fiecare punct termic n parte, lundu-se n calcul
numrul blocuri cu numrul de apartamente caracteristic i
considerndu-se un debit pe apartament de 0,7 l/s.

0,7[l/s]nr.de apartametenr.de blocuri


=densitatea apei la temperatura medie de 35 , si are valoarea 994


[kg/m]

=este caldura specifica a apei la temperatura medie de 35 si are


valoarea 4,183 [kj/kgK]

=este temperatura apei de consum , considerata 60

=este temperatura apei reci inainte de incalzire considerata 10



PT1-PT3:

0,7255=87,5 l/s = 315

/h



PT4-PT6:

0,7405=140 l/s = 504

/h






3) Calculul sarcinii termice pentru climatizarea consumatorului
industrial:

[kW]

n-este numarul de schimburi de aer pe ora , stabilit prin tema de
proiectare (n=4)

=este vlumul interior al spatiului climatizat


=este densitatea aerului la temperatura interioara de 20 , si are
valoarea 1,188 [kg/m]

- este cldura specific a aerului la temperatura interioar ti=20, i are


valoarea 1,007 [kJ/kg.K];

este temperatura interioar a aerului, considerat 20;

este temperatura exterioar a aerului, considerat -21;






4)Calculul debitelor de agent termic

1.Debitul de agent termic pentru nclzire:


2.Debitul de agent termic pentru preparare ap cald menajer:




3.Debitul de agent termic pentru climatizare:






II. Calculul hidraulic al unei reele de termoficare

Un sistem de termoficare cu ap fierbinte este alctuit din instalaiile de
transfer de cldur, amplasate de obicei n centrale electrice de
termoficare (CET) sau n centrale termice (CT), sub form de boilere i
cazane de ap fierbinte, din instalaiile de pompare, din reeaua de
conducte propriu-zis, constnd din conducte magistrale de ducere i
ntoarcere, din punctele termice (PT), n care se face transferul cldurii
n reelele consumatorilor i din aparatele termice ale consumatorilor.

Reelele de termoficare formeaz n general sistem nchise bitubulare
de conducte, n care transferal de cldur se realizeaz n unul sau mai
multe puncte ale reelei. Regimul hidraulic al reelei este determinat de
debitul i presiunea apei, precum i de caracteristicile hidraulice ale
elementelor componente.

Elementele necesare pentru efectuarea calculului hidraulic i a
regimului hidraulic al reelelor de termoficare cu ap sunt urmtoarele:
schema i configuraie reelei; schema de preparare a apei fierbini la
surs (CET sau CT); debitele termice de calcul ale consumatorilor;
parametrii iniiali ai agentului termic; dezvoltarea n perspectiv a
cererilor de cldur ale consumatorilor pentru o etap dat, pentru care
se face dimensionarea reelei.
Pe baza rezultatelor calculului hidraulic se pot rezolva urmtoarele
probleme: elementele economice ale reelei de termoficare (investiii,
consum de metal, volum de lucrri de execuie) ; alegerea numrului i a
caracteristicilor pompelor de circulaie, de adaos i de presiune static
din CET sau CT; alegerea schemelor de racordare a consumatorilor la
reeaua de termoficare i a
echipamentului de automatizare i control ; stabilirea regimurilor de
funcionare ale reelei de termoficare.

Prin calculul hidraulic de dimensionare se determin diametrele
conductelor reelei i pierderile de presiune pe fiecare tronson, fiind date
debitele de agent termic transportat. Prin calculul hidraulic de verificare
sc stabilete capacitatea de transport i repartiia debitelor la o reea
existent, se verific funcionarea unei reele ntr-o etap intermediar
de dezvoltare sau se verific funcionarea reelei n caz de avarie.

Regimul hidraulic al unei reele de termoficare reprezint modul de
repartiie a presiunilor n toate punctele reelei la un moment dat. In
acest scop, pe baza calculului hidraulic se ntocmesc graficele de
distribuie a presiunilor n reea n regim dinamic (de funcionare) i n
regim static.

Regimul dinamic se caracterizeaz prin diferena de presiune
disponibil n fiecare punct al reelei ntre conducta de ducere i
conducta de ntoarcere i prin nlimea de pompare a instalaiilor din
CET, CT sau din staiile intermediare.

Regimul static este definit prin presiunea static n reea i prin
nlimea de pompare pentru meninerea acestei presiuni.

Graficele de repartiie a presiunilor se ntocmesc att pentru regimul
normal de funcionare, ct i n caz de avarie, pentru etapa de
perspectiv i etapele intermediare de dezvoltare. Cu ajutorul acestor
graphic se stabilesc urmtoarele elemente: racordarea instalaiilor
consumatorilor de cldur la reeaua de termoficare; msurile de
echilibrare hidraulic a reelei de termoficare; dimensionarea racordurilor
i a diafragmelor de laminare, in vederea consumrii disponibilului de
presiune n punctul de racord.

Etapele calculului hidraulic de dimensionare a unei reele de termoficare
sunt urmtoare:
calculul debitelor de ap fierbinte ale consumatorilor, pe baza
sarcinilor termice de calcul i a temperaturilor nominale ale apei n
conducta de ducere i n cea de ntoarcere ;
trasarea grafic a schemei conform poziiei pe teren a surselor de
cldur i a
consumatorilor; specificarea pentru fiecare tronson de conducte a
debitului de ap, lungimii i diametrului nominal;
determinarea lungimilor echivalente ale rezistenelor locale, stabilirea
pierderilor specific de presiune, calculul pierderilor totale de presiune,
pornind de la CET sau CT ctre ultimul consumator;
trasarea graficului de repartiie a presiunilor pentru conducta de
ducere i de ntoarcere, innd seama de profilul i de nlimile cldirilor
racordate la reea; pe baza acestor elemente se aleg schemele de
racordare a consumatorilor, mrimea i locul de amplasare a staiilor de
pompare.


Calculul hidraulic de dimensionare:

Datele de calcul vor fi centralizate ntr-un table.
La alegerea diametrelor se utilizeaz, de regul, diagrame de calcul, ca
cele prezentate n figura 3.1, de mai jos.
n scopul obinerii stabilitii hidraulice a reelei se recomand ca
diametrul conductelor s se aleag astfel nct pierderea de sarcin
specific s se nscrie ntr-un anumit domeniu recomandat n funcie de
tipul tronsonului:

- 3060 [Pa/m] pentru tronsoanele de conducte magistrale;
- 80100 [Pa/m] pentru tronsoanele de conducte de distribuie;
- 150300 [Pa/m] pentru tronsoanele de conducte de
branamente;

Datorit diametrelor mari ale conductelor, care caracterizeaz o reea
de termoficare i a curgerii deplin turbulente prin acestea, vitezele de
circulaie recomandate se situeaz n intervalul 0,53 [m/s].

Pentru acest proiect conductele se vor considera ca date de curnd n
exploatare i pentru aceste condiii corespunde o rugozitate echivalent
ke= 0,2 mm.

Lungimea echivalent Lech reprezint suma lungimilor rezistenelor
locale de pe tronsonul considerat, iar n cazul de fa se va considera ca
fiind 20% din valoarea lungimii reale L.

Lungimea de calul Lc cumuleaz cele dou lungimi Lc=L+Lech [m].





III.Determinarea grosimii peretelui unei evi cilindrice
supuse la presiune interioar

Calculul mecanic al conductelor i sistemelor de conducte trebuie s
asigure funcionarea acestora, n condiii de siguran pe ntreaga durat
prevzuta pentru utilizarea lor. Prin acest calcul se urmrete:
dimensionarea (sau verificarea) grosimii pereilor conductei i
elementelor de conduct; stabilirea tipului i mrimii tensiunilor care apar
n punctele cele mai solicitate ale reelei;
determinarea traseului optim al conductei, care satisface att cerinele
impuse de procesul tehnologic, acces, economicitate ct i cele impuse
de asigurarea compensrii dilatrilor mpiedicate; stabilirea numrului i
tipurilor suporturilor i suspensiilor necesare etc.

Principalele elemente necesare efecturii calculului mecanic al
conductelor sunt -parametrii fluidului transportat (presiunea p, n bar sau
MPa i temperatura t, n C) ;
-cerinele specificate de procesul tehnologic privind funcionalitatea
sistemului de conducte (numrul de porniri-opriri, variaia temperaturii n
funcionare, problemele de vibraii, coroziune, eroziune etc.);
- caracteristicile materialelor de confecie (variaia cu temperatura i n
timp a caracteristicilor mecanice i astructurii).

Un corp cilindric supus la presiune interioar prezint o cretere a
diametrului exterior de cu presiunea p, ntr-o corelaie stabilit de legea
lui Hooke caracteristic pentru oelurile tenace, cu alungirea relativ
14%, oeluri uzuale n construcia elementelor de conducte.

Se disting trei zone: 0-Pi domeniul de deformare elastic, n care
deformarea este proporional cu solicitarea ; P-Pe, domeniul de
deformare elastoplastic; Pe-PM, domeniul de deformare plastic
accentuat care conduce la rupere.
n domeniul deformrii elastice tensiunile variaz pe grosimea peretelui
cilindric, dac corpul cilindric nu are tensiuni interne iniiale; tensiunile
totale i deformaiile ntr-un punct oarecare sunt proporionale cu
presiunea interioara.

n domeniul de deformare elastoplastic, pe suprafaa interioar se
atinge limita de curgere, ceea ce conduce la deformarea plastic a zonei
imediat adiacente diametrului interior i la creterea tensiunilor n restul
seciunii, care va fi solicitat tot elastic. Cu creterea presiunii, se vor
atinge succesiv limita de curgere i de deformare plastic pe
circumferine de diametre din ce in ce mai
mari, care separ zona deformat plastic de cea care este solicitat nc
n domeniul elastic. Acest domeniu este foarte important, deoarece
metodele actuale de calcul iau n considerare un anumit grad de
deformare plastic, local, n scopul utilizrii la maxim a capacitii de
rezisten a metalului.

n domeniul deformrii plastice accentuate, ntreaga seciune a
conductei este solicitat n domeniul plastic, materialul se ecruiseaz,
ceea ce permite corpului cilindric s suporte o presiune mai mare pn
la rupere, producndu-se deformaii accentuate.

Determinarea grosimii peretelui:

Dintre toate solicitrile la care este supus o conduct, la calculul
grosimii pereilor se ia n considerare numai presiunea intern, urmnd
ca pe parcursul proiectrii sistemului de conducte s se verifice dac
dimensiunile alese pentru eava sunt corespunztoare pentru diferitele
solicitri complexe care apar.
Pentru conducte grosimea peretelui se determin pe baza criteriului
tensiunilor admisibile i teoriei a III-a de rezisten aplicat tensiunilor
produse de presiunea interioar:




pi este presiunea interioar maxim de funcionare (presiunea
nominal), n [daN/cm2] iar 1 daN/cm2=1bar = 100000 Pa;
Di este diametrul interior al evii (care se poate asimila cu diametrul
nominal), n [cm], iar 100 mm=10 cm=0,1m;
coeficientul de calitate a sudurii depinznd de tehnologia de sudur
aplicat la realizarea conductei (cu valori cuprinse ntre 0,8 i 1);
a rezistena admisibil (sigma) a materialului aferent solicitrii
determinate de presiunea interioar pe direcia tangenial [daN/cm2], n
funcie de calitatea materialului:

a = r/



r=rezistena de rupere a materialului n [daN/cm2] i care n acest
proiect se va considera a=5200 [daN/cm2], corespunztoare mrcii
oelului OLT52;
cs=coeficientul de siguran, egal cu 3,75, pentru evi trase i 3, pentru
evi sudate
c adaosul de coroziune i uzur, egal cu 0,05 cm pentru diametre
Dn250 i de 0,1 cm pentru evi
cu Dn>250

n urma efecturii calculelor se aleg mrimile standard ale evilor din
producia curent, grosimea peretelui conductelor fiind aleas cea
corespunznd valorii standard imediat superioare valorii rezultate prin
calcul cu relaia de mai sus

Calculul de verificare a tensiunii generate de presiunea interioar se
face alegndu-se o grosime a pereilor conductelor din seria care se
fabric n mod curent, cu relaia:

=









IV.Calculul termic a unei retele de termoficare

Calculul termic al sistemului de conducte reprezinta un caz particular al
trensferului de caldura intre doua fluide intre care exista un perete
despartitor format din 1 sau mai multe straturi.
In functie de temperature fluidului transportat se deosebesc trei
categorii de conducte isolate termic.
A. Conducte pentru fluide calde au drept scop reducerea pierderilor
de
caldura si termeratura catre mediul ambient si asigura unor
temperature ale suprafetei exterioare a conductelor in conformitate
cu normele de protectie a muncii.
B. Conducte pentru agenti frigorifici isolate termic in vederea
micsorarii
absortiei de caldura din mediul ambient si ale evitarii condensarii
umiditatii din atmosfera pe suprafata conductelor isolate.
C. Conducte pentru lichide cu temperaturi apropiate de temperature
ambianta , prevazuta cu izolatie termica in special la asezarea lor in
exterior in scopul evitarii congelarii lichidelor transportate la
temperaturi scazute ale mediului inconjurator.
Transferul de caldura prin peretele conductei se desfasoara in principal
prin urmatoarele procese:
a) Prin convectie termica intre fluidul transportat si peretele
interior al conductei.
b) Prin conductie termica prin peretele conductei isolate
alcatuit, de regula, din:
- stratul metalic
- izolatia termica
- strat protector exterior
Cazurile mai complicate de transfer al caldurii prin conducte izolate
termic (conducta ingropata in sol sau fara canal, conducte incalzite de
conducte insotitoare) tratate diferit.

Pierderi de caldura ale conductelor montate subteran (aerian)
Pentru o conducta pierderea de caldura specifica se calculeaza cu
relatia :
g=(n-e)/R * (1-) [W/m] in care:

n- temperature medie a agentului termic
e- temperature exterioara a aerului unde este amplasata conducta
R - rezistenta la transfer termic
R=Ri+Riz+Re=1/Dihi+1/2iz * ln*Diz/De+1/Dizhe [m
2
k/W] in care
Diz- diametrul exterior al izolatiei termice a conductei
Di/De- sunt diametere interior/exterior
-conductivitate termica a stratului izolator [W/mK]
hi/he - coeficient de transfer de caldura prin convective de la fluid catre
suprafata interioara a conductei respective prin convectie si radiatie de
la conducta izolata la mediul ambient.

Primul termen al relatiei rezistentei de transfer de termic prin peretele
conductei este foarte mic si prin urmare el se neglijeaza in toate
calculele termice.

Conductivitatea termica a stratului de izolatie:
iz=0.074+0.00031* miz [W/mK] in functie de natura izolatiei si
temperatura medie a acesteia se determina pentru vata de sticla.

Unde miz este temperatura medie a izolatiei ca o medie aritmetica
langa temperature la suprafata interioara considerate ca fiind egala cu
temperature agentului termic t=150C pe tur si temperatura la
suprafata exterioara iz.( pentru aceasta temperature miz se
calculeaza si celalalte marimi.)

Determinarea lui he se face utilizand relatia :
he = 9.28+0.046*iz+6.96*v ^ [W/m
2
K]

iz temperature suprafetei exterioare a izolatiei conductei C
V -viteza vantului [5m/s]
-coefficient adimensional de corectie care tine seama de pierderile de
caldura din reazemele neizolate ale conductelor cu valori intre 0.1si 0.2

Pentru determinarea valorii rezistentei termice R se face un calcul
iterative , prcedandu-se astfel:
- se aproximeaza initial iz si se calculeaza miz,iz,he,Re,Riz ,iar
apoi se determina valoare reala a temperaturii izolatiei termice la
suprafata exterioara la prima iteratie avand indicele 1.

(1)
iz=m-(m-e)/(Re+Riz)*Riz [C]
- se compara temperatura izolatiei dedusa cu relatia anterioara cu
cea aprximata ; valoarea este considerata buna daca este
indeplinita conditia 3%|( iz- n)/ iz |3%
Daca aceasta conditie nu e buna se alege din nou iz
Cu prima relatie se calculeaza pierderea de caldura specifica t
[W/m].


V.Calculul diafragmelor laminare

La conductele ramificate se poate face o repartitie dorita a debitului cu
ajutorul unor diafragme de laminare (scadere de presiune)introduce in
acele conducte.

Diametrul diafragmei D[mm] depinde de debitul G in [m
3
/h] de caderea
de presiune in diafragma sau presiune excedentara (m CA) si de un
factor de laminare C determinat de raportul sectiunii de trecere (d/D)
2
ale
diafragmei si conductei in care se monteaza aceasta si anume:
d=c* (G/Pexc) in care:

G debit de agent termic pe traseul [m
3
/h]
Pexc preiunea excedentara pe care trebuie sa o preia diafragma
[mCA]
c factor adimensional care se determina cu ajutorul diagramei din fig 1,
calculul lui D facandu-se iterative deoarece D este necunoscut.

Pentru inceput se alege un C se determina un d la prima iteratie si va
rezulta un alt C pe care il intr-oducem in a doua iteratie, iar cam dupa a
treia iteratie de acest fel diferenta intre d
2
si d
3
este foarte mica pana se
opreste .




VI.Calculul compensatoarelor curbate in forma de U


Aceste compensatoare sunt in general simetrice,in acest caz centrul de
greutate aflandu-se foarte aproape de directia tronsonului a carui
deformatie este preluata.

Aceasta informatie conduce la posibilitatea neglijarii momentelor in
incovoiere in lungul tronsonului si din coturile compensatorului.( fig.
Schema calcului a compensatoarelor curbat in forma de U.)

Se considera deci ca in lungul tronsonului rectiliniu nu intervine forta de
interactiune elastica a compensatorului.

Deformatia totala preluata de compensator este:
1) L=
1

*L*(
i f
) [m] unde

1
-coeficient de dilatare a materialului conductei [mm/mm*K],tabel
11.4.3.
L -lungimea totala a lungimi elastice
f
-temperatura finala a fluidului
i
-temperatura finala de montaj

Calculul acestor compensatoare este similar celui aplicat compen-
satoarelor natural elastice.

Pentru forta de reactiune elastica se poate utiliza urmatoarea relatie:
2) x=L*E*I/A [daN]

E -modulul de elasticitate daN/cm,tabel 11.4.4.
I -moment de inertie a conductei ] [
4
cm ,tabel 11.4.1.
A-moment de inertie a liniei elastice ] [
3
cm ,se calculeaza cu expresia
generala:

A=(1/m1*k)*(1.4*R^3-2.28*R^2*H+3.14*H^2)-(1.33*R^2)+(2*R^2*H)
-(4*R*H^2)+(0.6*H^3)+(H^2*B) [m
3
] in care:

K -coeficientul lui Karman pentru coturi(curbe) netede sau cutate
1
m -coeficient de repartizare a tensiuni in sectiunea conductei
R -raza de curbura a coturilor compensatorului[m]
H -inaltimea compensatorului
B -latimea compensatorului

In cazul coturilor rigide,cum este si in cazul acestui proiect 1
1
m si 1 k
Coeficientul k se poate determina cu relatia:
k=(1+12*h^2)/10+12*h^2 pentru h > 0.33
k=(3+536*h^2)/(105+4136*h^2+4800) pentru 0,2 < h < 0,3
h=(4*S*R)/Dm^2 coeficientul tevii , unde :

S-grosimea peretelui tevii[m]
2
m
D -diametrul mediu in sectiunea transversala[m]

Coeficientul
1
m se determina cu:
m1= (2/3*k)*((5+6*h^2)/18) pentru h < 1,47
m1=(12*h^2-2)/(12*h^2-1)pentru h > 1,47

In ipoteza pretensionarii initiale a compensatorului in proportie de 50 %
deformatia L devine L/2, iar relatia fortei elastice x= (L*E*I)/(2*A)

Tensiunea maxima de incovoiere se deduce cu relatia:
max= (L*E*D*H)/(2*A) unde:

D - diametrul conductei care se poate asimila cu Dn [m]

Se recomanda pentru R=1..2 * Dn pentru coturi rigide,R=4..4,5 * Dn
pentru coturi indoite si pentru H = 10.12 *Dn
Etapele de calcul necesare pentru dimensionarea si deducerea formei
de reactiune elastic a unui conpensator U in ipoteza nepretensionarii
sunt uramatoarele:
- Se aleg constructiv valorile razei de curbura R, pentru cazul in
care coturile sunt rigide R=1*Dn [m] si ale inaltimii h [m]
- Se calculeaza deformatia totala preluata de compensator cu rel 1
- Se determina deschiderea compensatorului B considerand o
valoare a tensiunii admisibile de incovoiere
=800.1000[daN/cm
2
]
In cazul in care valoarea calculate a lui B = 1.2 *H se trece la
urmatoarea etapa, in caz contrar se alege o alta valoare pentru H si se
reia calculul.
- Se calculeaza valoarea fortei de reactiune elastica cu relatia 2) in
care ipo
- teza nepretensionarii si cu relatia 9) in cazul pretensionarii.



VII.Calculul distantei dintre reazeme

Distanta intre reazeme se determina cu relatia pentru calcul la
incovoiere a grinzilor contine cu sarcina uniforma distribuita

l=((12*W*ai)/gt) [cm]

ai- rezistenta admisibila la incovoiere datorata greutatii proprii
600[daN/cm
2
]
W- modulul de rezistenta a sectiunii conductei [cm
3
] tabel 11.4.1
gt- greutatea totala a conductei, apei si izolatiei [daN/cm] tabel 11.4.1
l- distant intre reazeme [cm] se transporta in [m]