CURS 6

5.3. Difuzia aerului (după FRANCE AIR)

Sistemul de difuzie reprezintă partea terminală și vizibilă a unei instalații de aer

condiționat. Difuzia aerului condiționează reușita sau nereușita unei instalații.
De aemenea, influențează percepția ocupanților asupra confortului și senzația de cald sau rece.
Confortul ocupanților este influențat în egală măsură de calitatea aerului interior. Prin sistemul
de difuzie, dacă este bine conceput, se poate asigura o bună evacuare a poluanților, ceea ce
contribuie la crearea unui mediu interior sănătos. 
Difuzia aerului poate conduce la reducerea consumului de energie al clădirilor, fapt ce
contribuie la asigurarea unei dezvoltări durabile.
Difuzia aerului şi confortul termic sunt definite de standardul ISO 7730. Acest standard
determină criteriile calitative pentru măsurarea şi evaluarea mediului termic moderat.

Caracterizarea confortului creat de sistemul de difuzie a aerului

Confortul difuziei aerului în zona ocupată este conferit de următoarele criterii:

- o bună calitate a aerului interior;
- absența stratificării (după temperatură) aerului în zona ocupată;
- absența curenților de aer în zona ocupată;
- un nivel de zgomot acceptabil în zona ocupată;

Vitezele recomandate ale aerului în zona ocupată în funcție de destinația încăperilor:

Destinația încăperii  Viteza aerului

Locuri de cazare, Spitale
 
Spații de învățământ, Spații de reuniune
  0,15 m/s
Birouri  
 
Săli de spectacole
 
Spații commerciale
  0,17 m/s
Ateliere  
 
Săli de sport, Magazine mari
 
Clădiri cu destinație de transport 0,25 m/s
   
Spații industriale
 

1
Niveluri de zgomot recomandate în zona ocupată în funcție de destinația încăperilor:

Teatre 30 dB(A) Hoteluri 35 dB(A)

       
Biserici 30 dB(A) 35 dB(A)
Săli de conferință
   
35 dB(A) Birouri 35 dB(A)
Cinema
     
Biblioteci 35 dB(A) Săli de clasă 40 dB(A)
       
Spitale 35 dB(A) Restaurante 40 dB(A)
       

Zona de ocupare

Aceasta reprezintă zona din încăpere în care se desfășoară activitatea și în care difuzia aerului
trebuie să fie confortabilă.

Rata difuziei

Acest raport indică capacitațea aparatului de difuzie de a produce agitația aerului interior al
încăperii. O rată mare de difuzie (inducţie) permite un amestec mai bun al aerului proaspăt cu
aerul interior, pentru obținerea unui confort corespunzător.

Efectul Coandă

În cazul în care jetul de aer este introdus în apropierea unui perete paralel cu jetul, debitul de
aer primar se amestecă cu aerul interior numai de-a lungul peretelui paralel cu jetul de aer.
Suprafaţa peretelui orizontal (plafonul) din figură crează o mică depresiune care împiedică
aportul de aer secundar în acea zonă. Acestă depresiune "aspiră" curentul de aer şi face ca

2
acesta să adere la suprafața tavanului. Acest efect se numește "efectul Coandă" și poartă
numele celui care l-a descoperit.

Pentru a împiedica producerea acestui efect nedorit în acest caz, este necesar ca:
- în cazul introducerii aerului prin pereți verticali (ca în figura de mai sus), distanța dintre
axul jetului de aer și plafon să fie de min. 0,3 m.
- în cazul introducerii aerului prin plafon (ca în figura de mai jos), unghiul α din figură să fie
mai mare de 450 .

Portanța (Întinderea jetului de aer)

Aceasta reprezintă distanţa măsurată între unitatea de introducere a aerului şi un punct din
spațiu în care curentul de aer ajunge la o viteză terminală prestabilită Vt.
Valoarea acestei viteze (Vt) influenţează valoarea vitezei maxime în zona de ocupare (Vz).
Portanța jetului depinde de forma acestuia (radial, conic, plat), de configurația spaţiului
încăperii, de amplasarea aparatului de introducere a aerului, de condiţiile de temperatură.

- În cazul în care curentul de aer ajunge la un perete opus, portanța X L este distanţa dintre
centrul unității de introducere şi peretele opus.

3
- În cazul în care curentul de aer este introdus într-o încăpere de mare adâncime, acesta nu
ajunge la peretele opus. Curentul de aer se întoarce către unitatea de introducere și alimentează
curentul de aer indus. În acest caz portanța X L este distanţa de penetrare a jetului (distanta la
care viteza maximă în zona de lucru Vz are valoarea maximă).

5.3.1. Difuzia prin amestec

Difuzia prin amestec este tipul de difuzie cel mai utilizat în instalațiile de ventilare și
climatizare. Aerul este introdus cu o viteză suficientă pentru a se amesteca cu aerul ambiental
și pentru a ajunge în zona ocupanților cu o viteză de confort și un nivel de zgomot acceptabil.
Cu această metodă, temperatura şi concentraţia poluanţilor sunt uniforme în spațiul ventilat.
Un efect de deplasare a aerului este obţinut atunci când unităţile de introducere şi cele de
extracţie sunt amplasate opus.
Sarcinile termice (şi în special sarcinile termice prin pereții exteriori) au o mare influenţă
asupra circulației aerului, fapt pentru care trebuie să se aleagă cu mare atenție tipul și locul de
amplasare al unităților de introducere și de evacuare.

Difuzia prin gurile amplasate în pereți

În acest caz este foarte important să se amplaseze unitățile în așa fel încât să se obțină efectul
Coandă, deoarece în răcire, trebuie evitat ca fluxul de aer să cadă repede spre zona de ocupare
şi să genereze astfel disconfort prin viteze mari ale aerului şi prin diferenţă de temperatură prea
mare între temperatura aerului rece introdus și temperatura ambientală.

Atunci când un zid exterior creează curenți de convecție, există riscul ca aerul introdus, în
contact cu curenții de convecție, să curgă în jos în zona ocupată, ceea ce conduce la o
distribuție neuniformă a temperaturii în zona ocupată.

4
Difuzia prin difuzoare de plafon
Difuzoarele de plafon generează un curent de aer radial, care se ataşează la tavan (efectul
Coandă) şi sunt special adaptate pentru sarcini semnificative de răcire.
Difuzoarele de plafon au o rată înaltă de inducţie, ceea ce conduce la realizarea unui amestec
foarte bun între aerul introdus și aerul ambiental, contribuind astfel la crearea unui confort
corespunzător în zona ocupată.
În timpul iernii, curentul radial produs prin introducerea aerului cald prin difuzoarele de
plafon, crează o stratificare de temperatură în încăperere (în partea de sus avem aer cald, iar în
partea de jos aer mai rece).
De aceea difuzoarele de plafon trebuie să fie cu jet de aer reglabil, pentru a putea obține un jet
vertical în timpul iernii și unul radial, cu efect Coandă, în timpul verii.

Difuzia prin difuzoare de plafon liniare

Difuzoarele liniare au o rată de inducţie mai mare decât grilele de perete şi prin urmare, cu
ajutorul lor putem obține o capacitate de răcire mai mare. Este important să se obţină un efect
Coandă, pentru a îmbunătăţi confortul în zona ocupată. De aceea difuzorul trebuie să aibă un
flux de aer orizontal.
Când difuzorul liniar este amplasat aproape de un perete exterior din sticlă, este necesar să se
dirijeze o fantă de aer spre fereastră pentru a combate curentul de convecție creat de sarcinile
termice externe.

5.3.2. Difuzia prin canale textile

Canale textile poroase

Acestea sunt confecționate din țesătură poroasă. Permeabilitatea țesăturii se alege în funcție de
lungimea canalului pentru introducerea aerului şi de debitul de aer necesar a fi introdus.
Canalele poroase distribuie aerul la viteze foarte scăzute. Ele sunt utilizate numai pentru răcire
şi asigură o repartizare omogenă a aerului în întreaga încăpere.

5
Canale textile cu fante
Acestea sunt confecționate din țesătură impermeabilă. Aerul este introdus prin intermediul
unor fante laterale, practicate pe toată lungimea canalului.
Ele sunt utilizate atât pentru răcire cât şi pentru încălzire în încăperi cu înălţime mică (<5m).
Debitul de aer este asigurat prin dimensiunea și numărul fantelor, iar direcția jetului de aer prin
unghiul de dispunere al acestora.

Canale textile cu inducție

În cazul acestor canale perforaţiile țesăturii impermeabile sunt realizate astfel încât să creeze
fenomenul de inducţie. Aerul suflat cu viteză mare induce o parte din aerul înconjurător,
rezultând astfel o bună omogenizare a temperaturii. Riscului producerii stratificării aerului este
astfel evitat. Ele sunt utilizate atât pentru răcirea, cât şi pentru încălzirea încăperilor cu înălțime
mare și cu ∆T(diferență de temperatură ) mare între temperatura aerului introdus și temperatura
aerului interior.

5.3.3. Difuzia prin flux de aer turbionar

Jetul turbionar, combinat cu o viteză de ejecţie a aerului importantă, creează un fenomen de

inducţie: aerul suflat antrenează aerul ambiental şi se amestecă cu acesta. Diferenţa de
temperatură între aerului introdus şi cel ambiental scade rapid.
Difuzia cu flux de aer turbionar poate fi aplicată la toate tipurile de spaţii, dar este deosebit de
utilizată în următoarele cazuri:
- încălzirea spațiilor cu înălțime mare.
- răcirea spațiilor terțiare cu ∆T(diferență de temperatură) mare.
- în cazul spațiilor cu obstacole în calea aerului.
6
Pentru spațiile cu înălţime mare, difuzia turbionară permite creşterea portabilității jetului de
aer, ceea ce ajută la scăderea flotabilității necesare de inducţie, în modul încălzire. Pe de altă
parte, fenomenul de inducţie permite omogenizarea temperaturii din spațiul respectiv,
evitându-se astfel riscul de stratificare a aerului în partea de sus. Difuzorul are palete
orientabile, astfel încât prin reglarea unghiului acestora se poate adapta difuzia la modul de
funcţionare (încălzire sau răcire). Acest sistem asigură un confort bun și permite controlarea
vitezei aerului rezidual în zona ocupată pentru diferite condiţii.
Pentru spațiile cu înălţime medie (2,5 - 3,5 m), difuzia turbionară este utilizată atunci când
temperatura de încălzire este scăzută. Astfel, riscul creerii senzației de curent, care ar putea să
apară din cauza unei diferenţe semnificative de temperatură între aerul ambiental și aerul
introdus este redus. Fenomenul de inducţie permite amestecarea rapidă a aerului introdus cu
aerul ambiental, astfel încât viteza aerului introdus scade rapid, ceea ce contribuie la asigurarea
unui confort optim datorat vitezei scăzute a aerului în zona de ocupare.

5.3.4. Sistemul de difuzie "prin deplasarea" aerului

Sistemul de difuzie "prin deplasarea" aerului ("displacement ventilation") răspunde următoarei

legi simple: "aerul cald mai uşor decât aerul rece (sau înconjurător) tinde să se ridice".
Aerul proaspăt (sau răcit) este distribuit în zona ocupată, la nivelul pardoselii. La contactul cu
surse calde (oameni, maşini), acesta se încălzeşte şi se ridică în partea superioară a spaţiilor.
Difuzia aerului se face direct în zona de tratament:
- cu viteză redusă (0.2 - 0.4 m/s);     
     - cu o temperatură uşor mai mică decât temperatura din zona ocupată.
În ceea ce privește aporturile de căldură, în cazul adoptării unui sistem de difuzie "prin
deplasarea" aerului sunt luate în calcul numai aporturile de căldură din zona ocupată (0...2 m,
pe verticală). Aceasta conduce evident la reducerea sarcinii termice de răpcire și implicit a
debitului de aer. De asemenea, sistemul permite răcirea liberă.
Confortul oferit de acest sistem este foarte important: atât viteza de intrare cât și cea de ieșire a
aerului sunt scăzute, ceea ce înseamnă că și nivelul de zgomot în zona ocupată esta scăzut.
De asemenea, difuzia "prin deplasarea" aerului permite să se obțină o calitate mai bună a
aerului şi o depoluare mai uşoră a zonei comparativ cu o metodă tradiţională. Poluanţii sunt
evacuați în partea superioară a spaţiului şi nu traversează decât o singură dată zona de ocupaţie
înainte de a fi evacuați în exterior.
Sistemul de orientare a fluxului în cazul acestui sistem de difuzie, permite integrarea
difuzoarelor în elementele decorative care nu trebuie să fie amplasate neapărat în linie.