CONVERTOARE C.C. – C.A.

(INVERTOARE)

7.1. INVERTOARE MONOFAZATE CU MODULAŢIE ÎN AMPLITUDINE

7.1.1. Principiu, scheme de principiu
Invertoarele sunt convertoare statice care transformă energia de c.c. în energie de c.a.,
prin comandă putåndu-se modifica parametrii energiei furnizate. Pentru a ilustra principiul de
funcţionare al invertoarelor, se va considera un invertor monofazat, reprezentat ca un cuadripol
(Fig.7.1).

Fig.7.1 Explicativă la principiul invertoarelor

Se presupune că, tensiunea de ieşire u0 este suficient de bine filtrată, astfel încåt să nu
conţină decåt fundamentala, iar sarcina cu caracter R-L, ceea ce va determina defazarea
curentului i0 în urma tensiunii u0. Formele de undă ale celor două mărimi (Fig. 7.2), evidenţiază
regimurile de funcţionare ale invertorului.

Fig. 7.2. Formele de undă filtrate ale mărimilor la ieşirea invertorului

Invertorul se alimentează de la o sursă de c.c., care permite reglarea valorii medii a

tensiunii şi, implicit, reglarea valorii efective a tensiunii u 0. Reglarea frecvenţei tensiunii u0 se
obţine prin modificarea frecvenţei de comandă a invertorului. Considerånd numai
fundamentalele tensiunii şi curentului la ieşirea invertorului, în funcţie de semnele lor, într-o
perioadă se disting patru zone de funcţionare.
1. Zonele 1 şi 3, unde u0 şi i0 au acelaşi semn, iar puterea la ieşirea invertorului, p 0 = u0 i0 > 0,
ceea ce arată că, sensul de circulaţie a energiei este dinspre circuitul de c.c. către sarcină, regimul
de funcţionare fiind de invertor.
2. Zonele 2 şi 4, în care u0 şi i0 au semne opuse, rezultånd p0 = u0 i0 < 0, ceea ce înseamnă că,
sensul de circulaţie a energiei este dinspre sarcină spre circuitul de c.c., regimul de funcţionare
fiind de redresor. Rezultă deci, că invertorul trebuie să poată funcţiona, într-o perioadă, în toate
patru cadranele planului (u0, i0). Aceasta se poate obţine doar dacă invertorul este realizat cu
elemente bidirecţionale, care să asigure ambele polarităţi ale tensiunii u 0, indiferent de sensul
curentului i0. Practic, această condiţie este asigurată prin conectarea în antiparalel, pe fiecare
element semiconductor, a cåte unei diode.
Se va exemplifica principiul de funcţionare al invertoarelor pe baza unei scheme simple,
şi anume, invertorul monofazat cu punct median.

7.1.2. Invertorul monofazat cu punct median

7.1.2.1. Schema de principiu, forme de undă

Fig. 7.3. Schema de forţă a invertorului monofazat cu punct median

Acest invertor (Fig. 7.3) este realizat cu două elemente bidirecţionale, înseriate. În
circuitul de c.c. se crează un punct median (O), prin
înserierea a două condensatoare identice. Sarcina se
conectează între punctul median al circuitului de c.c. şi
punctul median al braţului de elemente, care sunt
comandate în opoziţie.
Se definesc următoarele noţiuni:
- element închis - este elementul la care tensiunea între
terminalele de forţă este nulă; această stare a
elementului, se obţine prin comanda corespunzătoare pe
terminalul de comandă;
- element în conducţie - este elementul închis, ce este
parcurs de curent.
Rezultă că nu orice element închis este în conducţie.
Pe intervalele cåt T+ este comandat, deci închis,
tensiunea u0 se găseşte aplicånd teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul T+ - S - C+, obţinånduse
u0 = Ud/2; uT+ = 0 ; i+ = i0 ; uT- = Ud ;i- = 0
Pe intervalele cåt T- este comandat, teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul T - - S - C-,
conduce la u0 = -Ud/2; uT+ = Ud ; i+ = 0 ;uT- = 0 ;i+ = -i0.

Fig. 7.4. Formele de undă ale invertorului monofazat cu punct median

Considerånd că fiecare element este închis un interval de π radiani într-o perioadă,
tensiunea la ieşirea invertorului se va modifica între U d/2 şi -Ud/2, în funcţie de elementul
comandat (Fig. 7.4). Sarcina însă, fiind de c.a., se va comporta cu atåt mai bine, cu cåt curentul
ce o parcurge este mai puţin distorsionat, respectiv are un conţinut de armonici mai redus.
Aceasta se poate obţine dacă armonicile tensiunii au amplitudini cåt mai mici sau, sunt de ordin
cåt mai mare.

7.1.2.2. Mărimi caracteristice

Mărimile caracteristice furnizează informaţii asupra calităţii energiei furnizate sarcinii şi
intervin în calculele de proiectare.
1. Valoarea efectivă a fundamentalei tensiunii pe sarcină.
Dezvoltarea în serie Fourier a tensiunii u0 (fig. 7.4) conduce la:

(7.1)
Este evident că tensiunea pe sarcină se poate regla doar prin modificarea tensiunii din
circuitul intermediar Ud.
2. Tensiunea de c.c. Ud se poate calcula în două moduri.
2.a. Se pune condiţia ca valoarea eficace a fundamentalei tensiunii de ieşire (7.1), să fie
egală cu tensiunea nominală a sarcinii (UN),

(7.2)
2.b. Se pune condiţia ca valoarea eficace a tensiunii de ieşire (U 0), să fie egală cu
tensiunea nominală a sarcinii,

(7.3)
3. Valorile maxime ale tensiunii ce solicită elementele (UbT, UbD), sunt:
UmaxT = UmaxD = Ud .
(7.4)
4. Curentul mediu prin elementele semiconductoare comandate (ITAV), se calculează
considerånd curentul de sarcină i0 sinusoidal, de valoare eficace IN (curentul nominal al sarcinii),
în fază cu tensiunea u0. Fiecare dintre elemente va conduce cåte o semiperioadă a curentului i 0 şi
deci,

(7.5)
5. Curentul mediu prin diode (IFAV), se calculează în funcţie de defazajul maxim (φmax) dintre
tensiunea u0 şi curentul i0, respectiv,

(7.6)

7.1.3. Invertorul monofazat în punte

Invertorul descris în 7.1.2. poate furniza la ieşire, tensiune alternativă de valoare maximă
Ud/2. La puteri mari, utilizarea unui astfel de invertor va determina solicitări mari, în curent, ale
elementelor semiconductoare. O soluţie mai avantajoasă, din acest punct de vedere, o reprezintă
invertorul monofazat în punte (fig.7.5). Elementele semiconductoare ale unei laturi vor fi
comandate în opoziţie, pe durata a π radiani într-o perioadă, rezultånd că sunt închise, simultan,
elementele în diagonală (T1 şi T4; T2 şi T3).

Fig. 7.5. Schema de forţă a invertorului monofazat în punte

Tensiunea la bornele sarcinii este:

(7.9)
Tensiunea la ieşirea invertorului va fi compusă dintr-o succesiune de impulsuri
dreptunghiulare, de amplitudine Ud. Considerentele privind modificarea amplitudinii şi
frecvenţei tensiunii de ieşire sunt aceleaşi ca la invertorul cu punct median. La aceeaşi putere
debitată sarcinii, solicitarea în curent a elementelor semiconductoare este jumătate faţă de cea a
elementelor invertorului cu punct median, deoarece amplitudiunea fundamentalei tensiunii pe
sarcină,

(7.10)
este dublă (7.3). Pentru o sarcină cu aceeaşi tensiune nominală, va rezulta o tensiune de
alimentare (Ud), cu 50% mai mică decåt în cazul invertorului cu punct median.
Valorile maxime ale tensiunii ce solicită elementele (U maxT, UmaxD) sunt egale şi, în
consecinţă, utilizarea elementelor semiconductoare este mai eficientă în cazul invertorului
monofazat în punte. Valorile medii ale curenţilor prin elemente şi diode au expresiile (7.7), (7.8).