Evaluarea fiabilităţii umane

 Valorile umane au o importanţă deosebită

şi trebuie evaluate în domenii precum ar fi
avioane, nave, centrale nucleare, centrale
electrice şi sistemul energetic naţional.
 Funcţiile operatorului uman cuprind
următoarele activităţi senzoriale, mentale şi
fizice:
 achiziţia informaţiilor cu ajutorul simţurilor
(văz, auz);
 procesarea informaţiilor care cuprinde
procese logice (diagnoza accidentelor) sau
calcularea parametrilor;
 luarea deciziilor privind priorităţile de
disponibilitate, siguranţă, sau îndeplinirea
sarcinilor;
 activităţi fizice, cu mâinile, picioarele şi vocea.
 Domeniul ingineriei electrice prezintă
următoarele particularităţi:
 complexitate ridicată şi utilizare foarte
diversă;
 posibilitate de tratare unitară analogică sau
numerică;
 compatibilitate între elementele
componente (sursă de energie,
consumator, sistem de comandă, sistem de
diagnosticare a defectelor, etc.);
 simplitatea testării.
 Pe baza analizei erorilor umane la instalaţiile
electrice s-au stabilit următoarele clase de
activitate:

- comportări pe bază de îndemânare, pe care

operatorul le realizează automat sub formă de
acte mecanice, reflexe;
- comportări pe bază de reguli, care se
referă la coordonarea mentală a execuţiei
sarcinilor conform unor proceduri învăţate;
- comportări pe bază de cunoştinţe, care
constau în activităţi mentale complexe
pentru rezolvarea unor probleme de
diagnoză sau plan de sarcini sau în
gestionarea accidentelor.
Operatorul este caracterizat prin
inteligenţă, capacitate de inovare şi
sensibilitate sensitivă.
Caracteristicile prezintă următoarele
proprietăţi:
 -variabilitatea proprietăţilor umane între
indivizi, datorită complexităţii sistemului
senzorial, mental şi fizic, precum şi a
adaptabilităţii umane;
 -necesitatea de informare şi capabilitatea
predictivă prin extrapolare care poate
determina pierderea vigilenţei;
 -capacitatea de compensare a dificultăţii
sarcinilor prin creşterea capacităţii de
reacţie sau introducerea variaţiilor
performante;
 -stresul de situațe, în care operatorul
percepe diferenţa între cerinţă (necesitate),
situaţie şi posibilitatea de realizare;
 stresul, care reprezintă ansamblul reacţiilor
fiziologice sub forma sindromului de
adaptare materializat prin secreţii de
adrenalină şi hormoni.
 Sarcinile operatorilor umani în sistemele
industriale sunt:
 - sarcini simple, care corespund operaţiunilor
secvenţiale, necesitatea unor decizii
(deschiderea manuală a unui robinet).
- sarcini complexe, care corespund
operaţiunilor secvenţiale deja definite, dar
care necesită luarea deciziilor (diagnosticarea
unui accident).
 - sarcini care necesită vigilenţă, cum ar fi
corespondenţa cu un semnal de alarmă la
care probabilitatea de eroare este afectată
de lungimea aşteptării, gradul de motivare,
tipul semnalului sau acţiunii.
 - verificarea sarcinilor, care presupun
supravegherea produselor multivariante Ia
care trebuie să se ia decizia de acţiune.
 - sarcini postincident sau postaccident
numite şi sarcini la evenimente.
 Erorile umane, definite ca deviaţii ale
unei acţiuni sau unei strategii de la valoarea
optimă considerată ca referinţă, se manifestă
prin:
 saturaţia, când operatorul este inapt de a
prelua şi prelucra informaţii asupra unor
parametri şi deci nu poate realiza analiza
globală.
 pierderea de vigilenţă, când operatorul nu
remarcă evoluţia periculoasă a unui
paramemetru sau reacţionează prea târziu.
 neîncrederea, când operatorul are încredere
excesivă în protecţia echipamentului şi nu
remarcă sensul alarmei în caz de accident.

 stresul, când operatorul recunoaşte

gravitatea accidentului, dar reacţionează prea
târziu (sau anormal) datorită riscului
personal sau tensiunii psihologice.
 Integrarea fiabilităţii umane în analiza
predictivă a siguranţei sistemelor inginereşti
implică următoarele entităţi:

 - erorile umane generale de citire,

diagnosticare, calculare, manifestate prin:
 - omisiuni (reducerea performanţelor unei
acţiuni):
 - comisiuni (îndeplinirea incorectă a unei
sarcini);
 - acţiuni inutile (îndeplinirea unei sarcini
care nu este necesară).

Observație

Incapabilitatea umană reprezintă distanţa

între comportarea actuală şi viitoare când
nu sunt date condiţiile pentru îndeplinirea
sarcinii.
 căderile umane, care reprezintă oprirea
operatorului uman în exercitarea abilităţii
de îndeplinire a sarcinii necesare, datorită
erorilor umane, incapacităţii umane
interne (atac de cord, boală),
incapacităţii externe (perturbări în
condiţiile de muncă: foc, etc).
 defectele umane, care reprezintă
prelungirea stării de inabilitate de
îndeplinire a sarcinii.