3.

ECUATIILE GENERALE ALE MECANICII

FLUIDELOR
3.1. CINEMATICA INTEGRALELOR DE VOLUM
Sistemul material alcătuit dintr-o mulțime de particule de fluid îşi schimbă poziţia și forma în
timpul mișcării, dar rămîne constituit din aceleași particule. După cum sistemul material ocupă un
domeniu tridimensional, bidimensional sau unidimensional se convine a-l numi respectiv volum
material, suprafaţă materială, curbă materială.
Fie D*(t) domeniul finit ocupat de un volum material într-un fluid în mișcare și S*(t) frontiera
lui D*(t). Pe acest domeniu se definește un câmp al vitezelorV (r, t), precum și un alt câmp  (r,
t), scalar sau vectorial (fig. 3.1).

S*(t+Δt) S*(t+Δt)
n̅ α P’
V̅ P S *(t) P’
V̅ V̅ α
D*( t+Δt) P n̅
D*(t)
dW
n̅
S*(t) dS

Fig. 3.1. Schemă pentru cinematica integralelor de volum.

Dacă versoruln al normalei exterioare la suprafața S*(t) este o funcție continuă, sau continuă
pe porțiuni pe S*(t), iar  (r, t) șiV (r, t) au derivatele parțiale de ordinul întîi continue pe D*  S*,
în teoria câmpurilor se demonstrează următoarele propoziții:

3.1.1. Derivata în raport cu timpul a integralei câmpului

Derivata în raport cu timpul a integralei câmpului  (r, t) pe domeniul D*(t) ocupat de un

volum material poate fi scrisă sub formele:

  
  (r ,t )d =   + (V ) dν ,
d
(3.1.)
dt D* (t ) D* ( t )  t 
 D 
 (r , t )d =   +  (V ) d ,
d

D x (t )  
dt D x (t ) Dt

în care:

(3.2.) .(.V ) = V .( ) +  (.V ) = (V .) +  (.V ) ,

3.1.2. Teorema transportului

Accepând că un domeniu fix în raport cu referenţialul mișcării constituie un volum de control,

iar frontiera acestuia definește o suprafaţă de control, în cazul unui fluid cu densitatea  (r, t) și

1
propietatea extensivă  (r, t) - câmp scalar sau vectorial, căruia îi corespunde propietatea specifică
 (r,t) = d/dm - se demonstrează teorema: Derivata în raport cu timpul a integralei cîmpului 
pe domeniul D*(t), ocupat de volumul material este egală cu integrala derivatei în raport cu timpul a
câmpului  pe volumul de control D care coincide instantaneu cu D*(t) plus debitul propietății 
prin suprafeța de control S a lui D:

( . )
. d +   . (V . n ). dA .
d
(3.3.) 
dt D x (t )
 . . d = 
D
t S

Într-adevăr, fie D volumul de control cu care coincide, în momentul oarecare t, domeniul finit
D (t) - ocupat de un volum material - S suprafața de control a lui D și (r, t) un câmp scalar definit
*

pe D și D*. Este evident că în momentul t:

 (r , t )d =  (r , t )d .

D x (t ) D

Dacă în (3.1) se înlocuiește  =  .  și se consideră:


(r , t ) = + ( , v ) ,
t

rezultă că:

( . )
. d +  div ( . . V ). d
d
   . . d = 
dt D x (t ) D
t

și ținând seama de formula integrală a divergenței:

 div ( . . V ). d =   . . (V . n ). dA .
D S

3.1.3. Lema integralei nule

Fiind dat  (r), un cîmp scalar continuu pe domeniul tridimensional D, iar d elementul de
volum, dacă:

(3.4.)   (r )d = 0 .
Di

pentru orice domeniu Di  D, atunci  (r)  0 în D și reciproc.

Într-adevăr, presupunând că propoziția este adevărară dar că în D există un punct Po (ro) pentru
care  (ro)  0, de exemplu  (r) > 0, atunci, în virtutea continuității câmpul  (r), domeniul D
va conține cel puțin un domeniu Di căruia îi aparține Po (ro) și în care  (ro) > 0. Conform teoremei
mediei, în acest domeniu va exista un punct P’(r’) astfel încât:

  (r )d =  (r ' ).

Di
i ,

2
cu I volumul lui Di. În această situație,  (r’) > 0 și i > 0, astfel încât ar rezulta:

  (r )d  0 ,
Di

ceea ce contrazice ipoteza. Pentru ca afirmația să fie adevărată este deci necesar ca  (r)  0 în D.
Reciproc, dacă  (r)  0 în D, atunci rezultă relația (3.4).
Propoziția rămâne valabilă și în cazul când  (r) este un câmp vectorial, fiind adevărată și în
situația câmpurilor  (r, t), unde t este timpul.

3.3. ECUAŢIA DE CONTINUITATE

Expresie matematică a principiului conservării masei, ecuaţia de continuitate rezultă din
postulatul că masa unui volum material dat este constantă în timp.

3.3.1. Forme diferenţiale ale ecuaţiei de continuitate

Masa volumlui material ce ocupă un domeniu D*i (t), fiind dată de:

m=   . d ,
D x i (t )

faptul că aceasta nu variază în timp se va exprima prin:

dm d
dt dt D xi (t )
(3.5.) =  . d = 0 ,

care, făcând în (3.1)  (r, t) =  (r, t) conduce la:

    D 
(3.6.)   + ( . V ) . d = 0 și   +  . ( . V ) . d = 0 .
D x i (t ) 
t  D x i (t ) 
Dt 

Conform lemei integralei nule aceste relații conduc la ecuațiile de continuitate în formă
diferențială vectorială pentru cazul general al unui fluid compresibil în mişcarea nepermanentă:

 
(3.7.) + ( . V ) = 0 sau + div ( . V ) = 0
t t

respectiv:

D 1 D
(3.8.) +  (. v ) = 0 sau  + div V = 0
Dt  Dt

3
 În cazul mişcării permanente a fluidului compresibil:V = V (r), iar  =  (r), astfel că  /
t =0 și ecuația de continuitate devine:

(3.9.) ( . V ) = 0 sau ( . V ) = 0

Dacă fluidul este incompresibil, volumul material I* al domeniului Di*(t) nu variază în timpul
mișcării, deci:

d  i
(3.10.) = 0.
dt

Întrucât  *i =  d făcând în (3.1)  = 1 și ținând seama de (3.8) se obține:

D*i (t )

d *i 1 D
=  div V d = −   = 0,
dt D*i (t )
 Dt
(t )
*
D i

care, conform lemei integralei nule pentru  finit arată că un fluid este incompresibil dacă în orice
punct al domeniului ocupat este satisfăcută relația:

D
(3.11.) = 0.
Dt

în aceste condiții ecuația de continuitate (3.9) devine:

(3.12.) V = 0 sau divV = 0 .

Corespunzător diferitelor clase de mișcări și modele de fluid în diferite sisteme de coordonate

ecuațiile de continuitate au expresiile din tabelul 3.1.
Luând în considerare ecuaţia de continuitate (3.8), derivata în raport cu timpul a integralei de
volum (3.1) a unui câmp  (r, t) =  .  poate fi scrisă sub forma:

 D( ) 
+  (.V )d =
d
 d =  
D* ( t )  
dt D*(t ) Dt
(3.13.)
 D D   D  D 
=   + +  (.V )d =    +  +  (.V ) d ,
D* ( t )   D*(t )   Dt 
Dt Dt Dt
d D

dt D* (t )
d =  
Dt
d .
D* (t )

4
 Tab. 3.1. Forme ale ecuaţiei de continuitate

Clasa Model Coordonate cilindrice Orz: x = r . Coordonate sferice OR: x = R.sin . cos; y
Ecuaţia vectorială Referenţial cartezian Oxyz
mişcare fluid cos, y = r . sin, z = z = R . sin . sin; z = R . cos
   (u )  (v )  (w)  1  (rvr )  1  (R 2 VR )
+ div(V ) = 0
1
+ + + =0 + . + + 2. + .
Fluid t t x y z t r r t R R R sin 
1  (v )  (v z )  (V sin  )
com.
Mişcarea
(C) 1 D
+ divV = 0
1 D u v w
 + + + =0 + . + =0 1  (V )
nepermanentă . . + . =0
 Dt  Dt x y z r  z  R sin  
Fluid - - - -
incom.(C̅)
1  ( ρvr ) 1  (ρv )
+ . +
(
1  R 2 VR )+
1
.
 (u )  (v )  (w)
.
Fluid r 
2
R R sin 
div( . V ) = 0
r r R
+ + =0
 (V sin  )
com.
(C) x y z  ( ρvz ) 1  (V )
+ =0 . + . =0
Mişcarea z  R sin  
permanentă (
1  R 2VR ) +
1
.
u v w 1  (rvr ) 1 v v z R R sin 
2
R
Fluid
divV = 0 + + =0 + + =0
 (V sin  )
.
incom. (C̅) x y z r r r j z 1  (V )
. + . =0
 R sin  

5
 3.3.2. Ecuaţia de continuitate pentru un tub de curent

Fiind dat D volumul de control cu care coincide D* în momentul t și S – suprafața de control

care îl mărginește -, dacă în teorema transportului se introduce  = 1, se obţine:

d 

dt D* (t )
 . d = 
D
t
.d +   . V . n . dA ,
S

care, prin forma (3.5) a principiului conservării masei, permite exprimarea formei integrale sau
globale a ecuației de continuitate:

(3.14.)  t . d = −  .V . n . dA .
D

Dacă volumul de control D este o porțiune a unui tub de curent  mărginită de suprafața de
control S formată din suprafața de curent ’ și secțiunile S1 și S2 ce o delimitează (fig. 3.2), în cazul
mişcării permanente  / t fiind nul, iar pe ‘ avândV . n = 0, din (3.14) rezultă:

(3.15.)   .V . n . dA +   .V
S1 S2
. n . dA = 0 .

Notând ni - versorul normalei la Si, dirijat în sensul mișcării fluidului (i = 1, 2), se observă că
n1= -n , în timp ce n2 =n , astfel că (3.15) conduce la:

(3.16.)   .V . n . dA =   .V . n
S1
1
S2
2 . dA = Qm .

cu Qm - debitul masic al tubului de curent - relație ce demonstrează că în mişcarea permanentă a unui

fluid compresibil debitul masic prin orice secţiune a tubului de curent este constant.
În cazul mişcării nepermanente, ținând seama de considerentele de mai sus, relaţia (3.14) se
scrie sub forma:


(3.17.)  t . d =   .V . n . dA −   .V . n
D S1
1
S2
2 . dA ,

care arată că variația în unitatea de timp a masei volumului de control delimitat într-un tub de curent
este egală cu diferența dintre debitul masic care intră în tubul de curent și debitul masic care iese din
domeniul considerat al acestuia.
În cazul particular când Si sunt secțiuni transversale, în vecinătatea cărora liniile de curent sunt
rectilinii și paralele, pe fiecare Si :V·ni = V și (3.16) devine:

(3.18.)   .V . dA =   .V . dA = Q
S1 S2
m .

Notând cu Ai - secțiunea curentului în Si, cu Vi - viteza medie pe secțiunea respectivă, iar cu i

- densitatea corespunzătoare, relaţia (3.18) conduce la:

(3.19.) 1 . V1 . A1 = 2 . V2 . A2 = Qm .

6
 Dacă fluidul este omogen și incompresibil, iar mișcarea este permanentă,  = const., astfel că
pentru un tub de curent se obține, procedând ca mai sus:

(3.20.)  V . dA =  V . dA = Q .
S1 S2

cu Q debitul volumic al tubului care, atunci când Si sunt secțiuni transversale, devine:

(3.21.) V1 . A1 = V2 . A2 = Q .

În mişcarea nepermanentă a unui fluid incompresibil, pe domeniul D al tubului de curent se

obține analog cazului analizat anterior:

d
(3.22.)  dt =  VdA −  VdA ,
D S1 S2

ceea ce semnifică faptul că variația în unitatea de timp a volumului de fluid cuprins în domeniul D
este egală cu diferența dintre debitul care intră și cel care iese din domeniul considerat.

3.3. ECUAŢIILE DE MIŞCARE ALE FLUIDELOR

3.3.1. Ecuaţiile lui Cauchy pentru mişcarea mediului continuu deformabil

Ecuațiile de mișcare ale unui fluid oarecare - mediu continuu deformabil caracterizat printr-un
câmp al densității  (r, t), un câmp al vitezelorV (r, t) și o stare de eforturi unitare pn (r, t,V,n),
în condițiile în care forțele masice unitare sunt fm se deduc aplicând teorema cantității de mişcare
volumului material cuprins în domeniul D*i (t) delimitat de o suprafață de control S*i (fig. 3.3).

V̅ z n̅ pn
n̅ = n̅2
dS V̅
V̅
S2 P f̅*
D dW
V̅ ρ*
n̅1 = -n̅ Σ’ Di*(t)

S1 r̅ ( r̅o, t)
O y

n̅ x

Fig. 3.2. Volumul de contur D într-un Fig. 3.3. Schemă pentru deducerea
tub de curent . ecuaţiilor de mişcare.

În orice moment derivata în raport cu timpul a cantității de mișcare a unui volum material este
egală cu suma forțelor exterioare aplicate volumului material, deci:

7
 d
  *V *dw =  f m dw +  pn dA
dt D *i (t ) D * i (t ) S * i (t )

Variația în timp rezultanta rezultanta forțelor

a cantității de mişcare forțelor de suprafață
(forțele de inerţie) masice

ceea ce, în raport cu câmpurile menţionate este echivalent cu:

d
dt Di (t )
(3.23.) V dW =  f m dW +  pn dA .
Di ( t ) S i (t )

Tinând seama de o consecință a ecuației de continuitate (3.13),

d DV
(3.24.) 
dt Di(t )
V dW =  
 Dt
dW .
Di ( t )

și prin luare în considerare a formulei Gauss - Ostrogradski:

px p pz
 pn dA =  (px + p y + pz )dA =  + + y
( )dW ,
S i( t ) S i( t ) Di( t )
x y z

relaţia (3.24) se poate scrie sub forma:

 DV px p y pz 
 Dt   − f m − ( + +
x y z 
) dW = 0 .
Di( t ) 

care, conform lemei integralei nule conduce la ecuaţiile lui Cauchy:

DV p p p
(3.25.)  = f m + x + y + z .
DT x y z

În raport cu un sistem de referință cartezian Oxyz în carefm = fx. i + fy. j + fz. k, dacăpx,py,pz au
componentele date de:

Px = pxx. i + pxy. j + pxz. k; Py = pyx. i + pyy. j + pyz. k; Pz = pzx. i + pzy. j + pzz. k,

în care primul indice reprezintă direcția normalei la suprafața elementară corespunzătoare efortului
unitar respectiv, iar cel de al doilea axa pe care se proiectează efortul unitar pentru a obține
componenta respectivă; rezultă că starea de eforturi într-un punct poate fi complet definită de cele
nouă componente pxx, pxy, …, pzz care constituieelementele unei matrici pătrate:

 p xx p yx p zx 
 
T =  p xy p yy p zy 
p p p 
 xz yz zz 

asociate tensorului Tij numit tensorul eforturilor unitare. Cu aceste particularizări rezultă:

8
 Du   
(3.26.)  = f x + xx + yx + zx .
Dt x y z
Dv   
 = f y + xy + yy + zy
Dt x y z
Dw   
 = f z + xz + yz + zz
Dt x y z

Ultimul sistem de ecuații scalare constituie ecuațiile de mișcare ale unui fluid oarecare,
exprimate în componentele eforturilor unitare care, prin dezvoltarea derivatelor substanțiale permite
evidențierea diferitelor categorii de forțe unitare ce acționează asupra fluidului:

u u u u 1   
(3.27.) + u + v + w = f x + ( xx + yx + zx ) .
t x y z  x y z
v v v v 1   
+ u + v + w = f y + ( xy + yy + zy )
t x y z  x y z
w w w w 1   
+u +v +w = f z + ( xz + yz + zz ) .
t x y z  x y z

Ecuaţiile Cauchy se particularizează în raport cu modelul de fluid adoptat corespunzător

ecuaţiei constitutive a acestuia.

3.3.2. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor ideale

3.3.2.1. ECUAŢIILE LUI EULER PENTRU MIŞCAREA FLUIDELOR IDEALE

Înlocuind în (3.27) componentele eforturilor unitare date de ecuaţia constitutivă a fluidelor

ideale:

Tij = − p .  ij ,

se obțin ecuaţiile lui Euler pentru mișcarea fluidelor ideale:

u u u u 1 p
(3.28.) + u + v + w = fx − ,
t x y z  x
v v v v 1 p
+ u + v + w = fy −
t x y z  y
w w w w 1 p
+u +v +w = fz −
t x y z  z

sau în expresie vectorială:

V 1
(3.29.) + (V )V = f m − p, .
t 

9
respectiv:

= f m − . grad( p ) .
DV 1
(3.30.)
Dt 

3.3.2.2. FORMA HELMHOLTZ A ECUAŢIILOR DE MIŞCARE A FLUIDELOR IDEALE

Membrul stâng al ecuaţiilor (3.28), (3.29) reprezintă însușii câmpul accelerțiilor a (r, t) care,
introdus conform relației:

v (r , t )  v2 
a (r , t ) = + grad  + rot(v x v ) ,
t  2

permite exprimarea ecuației de mișcare a fluidelor ideale sub forma dată de Helmholtz:

V V 2 
+ grad  + (rotV ) xV = f − . grad( p ),
1
(3.31.)
t  2  
forța unit. forța unit. forța unit. forța forța unit.
Loc de conv. inerţ. conv. de unit. de pres.
inerţ. de inerț. det. de var. masică
en. cinetice vârtejului

u   v 2   u w   v u  1 p
(3.32.) +   + w .  −  − v .  −  = f x − . , .
t x  2   z x   x y   x
v   v 2   v u   w v  1 p
+   + u .  −  − w .  −  = f y − . ,
t y  2   x y   y z   y
w   v 2   w v   u w  1 p
+   + v .  −  − u .  −  = fz − . .
t z  2   y z   z x   z

3.3.2.3. FORMA GROMEKA-LAMB A ECUAŢIILOR DE MIŞCARE A FLUIDELOR

IDEALE

În cazul când forțele masice derivă dintr-un potențial:

(3.33.) f m = − grad  .

dacă se ține seama că într-o mișcare barotropă  = (p), prin introducerea funcției de presiune
dp
Ρ= ,


. grad ( p ) = grad 
1 dp
(3.34.) = grad Ρ ,
 

10
forma Helmholtz a ecuației de mișcare poate fi adusă la forma dată de Gromeka - Lamb:

V V 2 
(3.35.) + grad  + Ρ + Π  + rot V xV = 0 ,
t  2 

sau în coordonate carteziene:

u   V 2   u w   v u 
(3.36.) +  + Ρ + U  + w .  −  − v .  −  = 0
t x  2   z x   x y 
v   V 2   v u   w v 
+  + Ρ + U  + u .  −  − w .  −  = 0
t y  2   x y   y z 
w   V 2   w v   u w 
+  + Ρ + U  + v .  −  − u .  − =0
t z  2   y z   z x 

Următoarea expresie este numită funcţia lui Bernoulli și arată că energia mecanică a unității de masă
dp
a fluidului este constituită din energia cinetică V2/2, energia potențială de presiune  și de energia

potențială a forțelor masice :

V2
(3.37.) E= +Ρ+Π.
2

3.3.2.4. EXPRIMAREA ECUAŢIEI DE MIŞCARE A FLUIDELOR IDEALE ÎN

COORDONATE INTRINSECI

În baza considerentelor analizate anterior (3.35) poate fi scrisă:

(3.38.) a + grad(Ρ + Π ) = 0 ,

ceea ce în coordonate intriseci conduce la:


(3.39.) a + ( +  ) = 0 .
s
 
a + ( +  ) = 0 , a + ( +  ) = 0 .
n b

Ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale devin:

 V 2  V2  
(3.40.)  + Ρ + Π  = 0 ; + (Ρ + Π ) = 0 ; (P+Π ) = 0 .
s  2  R n b

11
 3.3.3. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor newtoniene în mişcare laminară

3.3.3.1. ECUAŢIILE NAVIER-STOKES PENTRU MIŞCAREA LAMINARĂ A

FLUIDELOR NEWTONIENE

Prin introducerea componentelor eforturilor unitare date de ecuația constutivă proprie mișcării
laminare a fluidelor reale în ecuația lui Cauchy și notând divV = , viteza relativă de variaţie a
volumului particulei de fluid se obţine:

Du 1
= fx + .
Dt 
   u 2     v u     u w  
.   − p + 2 . . − . .   +  .  +  +  .  +  .
 x  x 3  y   x y  z   z x  
Care, după efectuarea calculelor devine:

u u u u 1 p  
(3.41.) + u . + v . + w . = f x − . +  . u + . ,
t x y z  x 3 x
v v v v 1 p  
+ u . + v . + w . = f y − . +  . v + . ,
t x y z  y 3 y
w w w w 1 p  
+u. + v. + w. = f z − . +  . w + .
t x y z  z 3 z

sau sub formă vectorială:


= f m − . grad( p ) +  . V + . grad(divV ) ,
DV 1
(3.42.)
Dt  3

ceea ce reprezintă ecuaţiile Navier-Stokes pentru mişcarea laminară a fluidelor compresibile. În

aceste ecuaţii simbolul  = 2 reprezintă operatorul lui Laplace (laplacianul):

2 2 2
= + + .
x 2 y 2 z 2

În cazul mișcării laminare a fluidelor incompresibile ecuaţia de mișcare se reduce la:

= f m − . grad( p ) +  . V
DV 1
(3.43.)
Dt 

cu o exprimare scalară în coordonate carteziene dată de (3.41) în care lipsesc forțele unitare de
compresibilitate.

3.3.3.2. FORMA HELMHOLTZ A ECUAŢIILOR DE MIŞCARE ALE FLUIDELOR

NEWTONIENE ÎN MIŞCAREA LAMINARĂ

Forma Helmholtz a ecuațiilor de mișcare (3.42) și (3.43) sunt:

- pentru fluidele compresibile:
12
 V V 2  
+ grad  + rotV xV = f m − . grad( p ) +  . V + . grad(divV )
1
(3.44.)
t  2   3

- în cazul fluidelor incompresibile:

V V 2 
+ grad  + rotVxV = f m − . grad( p ) +  . V .
1
(3.45.)
t  2  

Semnificaţia fizică a termenilor este aceeaşi ca în expresiile (3.32) şi (3.41).

3.3.3.3. FORMA GROMEKA - LAMB A ECUAŢIILOR DE MIŞCARE ALE FLUIDELOR

NEWTONIENE ÎN MIŞCAREA LAMINARĂ

Analog cu cazul mişcării fluidelor ideale, ţinând seama de (3.33) şi (3.34), din (3.44) şi (3.45)
rezultă direct:
- pentru fluidele compresibile:

V V 2  
(3.46.) + grad +  +   + rotV xV =  . V + . grad(divV ) ;
t  2  3

- în cazul fluidului incompresibil:

V V 2 
(3.47.) + grad +  +   + rotV xV = V .
t  2 

3.3.3.4. EXPRIMARE ÎN COORDONATE INTRINSECI A ECUAŢIEI MIŞCĂRII

LAMINARE A FLUIDELOR NEWTONIENE

Procedând la fel ca în cazul mişcării fluidelor ideale, în cazul când forţele masice derivă dintr-
un potenţial, expresia în coordonate intriseci pentru ecuaţia mişcării laminare a fluidelor newtoniene
devine:


(3.48.) a + grad( +  ) =  . V + grad(divV ) ,
3

în cazul fluidelor compresibile, respectiv:

(3.49.) a + grad( +  ) =  . V ,

dacă fluidul este incompresibil.

13
 3.3.4. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor newtoniene în mişcarea turbulentă

3.3.4.1. ECUAŢIILE LUI REYNOLDS

Pentru a stabili ecuaţiile mişcării turbulente a fluidelor newtoniene se ţine seama de regulile de
calcul cu mărimile caracteristice mişcării turbulente astfel încât în baza ecuaţiilor generale (3.26),
prin luarea în considerare a componentelor eforturilor unitare corespunzătoare acestui caz se poate
scrie:

Du 1   u 2 
= f x + .   − p + 2 . . − .  .  −  . u '2   +
Dt   x  x 3 
1     V u      u w   
+ .  .  .  +  −  . u ' . v' + .  .  +  −  . u ' . w'  ,
  y   x y   z   z x   

obţinându-se după efectuarea calculelor:

u u u u 1 p  
+u . +v. +w. = fx − . +  . u + . +
t x y z  x 3 x
(3.50.)
+
(
1  −  . u '2
+
) ( ) (
1   −  . u ' . v'  −  . u ' . w' 
. +
)
. ,
 x   y z 
v v v v 1 p  
+u . +v. +w. = f y − . +  . v + . +
t x y z  y 3 y

+
( + .
) +
( ) (
1  −  . v' . u ' 1   −  . v '2  −  . v' . w'  )
. 
 x   y z 
w w w w 1 p  
+u . +v. +w. = f z − . +  . w + . +
t x y z  z 3 z

+
(
1  −  . w' . u '
+
)
1   −  . w' . v'
.  +
( )
 −  . w '2  ( )
. ,
 x   y z 

sau, sub formă vectorială:

(3.51.)
V
t
( 1
) 
(
+ V   . V = f m − . p +  . V + .  .  . V −  . v ' . v ' .
 3
) ( )
În cazul mişcării turbulente a fluidelor incompresibile (2.51) devine:

(3.52.)
V
t
( ) 1
+ V   . V = f m − . p +  . V −  . v ' . v ' ,

( )
expresiile scalare în coordonate carteziene fiind date de (3.50) în care se omit termenii corespunzători
forţei unitare de compresibilitate.
La fel ca în cazurile modelelor de fluid analizate anterior, ecuaţia Reynolds poate fi adusă la
formele ce permit explicitarea forţelor participante la mişcare. Reţinând faptul că - ( v'. v' ) are
semnificaţia fizică de forţă unitară datorată turbulenţei, formele Helmholtz şi Gromeka - Lamb devin:

14
 3.3.4.2. FORMA HELMHOLTZ A ECUAŢIEI MIŞCĂRII TURBULENTE

- fluid compresibil:

(3.53.)
V
t
V 2 
+ grad 
1 
 +  x V = f m − . grad p +  . V + . grad  −  v ' . v ' ;

( )
 2  3

- fluid incompresibil:

(3.54.)
V
t
V 2 
+ grad  (
 +  x V = f m − grad p + . V −  v ' . v ' . )
 2 

3.3.4.3. FORMA GROMEKA - LAMB A ECUAŢIEI MIŞCĂRII TURBULENTE

- fluid compresibil:

(3.55.)
V
t
V 2
+ grad 
 
(
+  +   +  x V =  . V + . grad  −  v ' . v ' ; )
 2  3

- fluid incompresibil:

(3.56.)
V
t
+ grad
V 2


( )
+  +   +  x V =  . V −  v . v ' .
 2 

3.3.5. Condiţiile iniţiale şi condiţiile la limită necsare integrării ecuaţiilor de mişcare

În formularea generală dedusă anterior, sistemul de ecuaţii analizat descrie orice proces de
mişcare a fluidului considerat, astfel că funcţiile V (r, t), p (r, t) şi  (r, t) care se obţin prin
integrarea sa conţin în general funcţii arbitrare. Pentru a preciza aceste funcţii corespunzător
problemei concrete abordate, deci pentru a denumi funcţiile ce definesc însuşi mişcarea particulară
studiată trebuie să se ţină seama de condiţiile ce individualizează această mişcare, condiţii cunoscute
în matematică sub denumirea de condiţii de unicitate şi care se referă la starea sistemului descris în
momentul iniţial - condiţiile iniţiale - respectiv, pe conturul domeniului analizat - condiţiile la limită
(de margine).

3.3.5.1.CONDIŢIILE INIŢIALE SUNT CONSTITUITE DE VALORILE CÂMPULUI

PRESIUNILOR LA UN MOMENT DAT TO CONSIDERAT CA FIIND MOMENTUL
INIȚIAL

(3.57.)  V (r, to )=Vo (r ) ; p (r, to ) = po(r ) ,

15
cu Vo (r) - câmpul vitezelor în momentul iniţial to,- o funcţie vectorială de punct; po (r) - câmpul
presiunilor în acelaşi moment to - o funcţie scalară de punct, ambele definite pe domeniul D ocupat
de fluid.
Întrucât câmpul scalar al densităţii ăn momentul iniţial  (r, to ) = o (r) rezultă din ecuaţia de
stare  (r, to ) =  (p (r, to )), deci o (r ) =  (po (r, )) nu este necesară includerea sa în rândul
condiţiilor iniţiale.
Dacă într-o mişcare permanentă se cunosc câmpul vitezelor şi cel al presiunilor la un moment
dat, mişcarea fiind independentă, rezultă că acestea vor fi cunoscute - fiind aceleaşi - în orice alt
moment. În consecinţă condiţiile inţiale au sens numai în cazul mişcărilor nepermanente.

3.3.5.2. CONDIŢIILE LA LIMITĂ

Condiţiile la limită reprezintă valorile pe care le prezintă - în fiecare moment t  to - câmpul

vitezelor sau cel al presiunilor, pe frontiera S a domeniului D ocupat de fluid. În cele mai multe cazuri
condiţiile la limită sunt determinate de particularităţile contactului domeniului D cu sistemele
exterioare.

a) Contactul cu o suprafaţă solidă

Dacă porţiunea S’ a frontierei S este constituită de o suprafaţă solidă impermeabilă, condiţia la
limită va exprima faptul că fluidul rămâne în contact cu S’ astfel încât, în orice punct P  S’ vitaza
V a fluidului şi vitezaV’ a suprafeţei solide au aceeaşi proiecţie pe normala în P la S’, (fig. 3.4):

f”
p” S”
p
f V̅

D V̅n=V̅’n Δn̅ V̅’

τ̅
n̅ V̅-V̅’
P

τ̅ V̅
S’

Fig. 3.4. Schemă pentru definirea condiţiilor la limită.

(3.58.) V(P) ·n =V’(P) ·n ,  P  S’ .

În cazul particular când peretele solid S’ este în repaus, V’(P) = 0 şi condiţia la limită devine:

(3.59.) V(P)n = 0,  P  S’ .

Întrucât fluidele reale aderă la suprafeţele solide cu care intră în contact, în cazul acestora,
relaţiile de mai sus se particularizează corespunzător condiţiilor de adeziune:V =V’,  P  S’
respectiv,V = 0,  P  S dacă peretele solid este în repaus.

b) Contactul cu un alt fluid

16
 În cazul când pe o porţiune S’’ a frontierei S fluidul studiat f este în contact cu un alt fluid f’’,
dacă cele două fluide sunt nemiscibile şi se neglijeazş efectul tensiunilor superficiale pe suprafaţa de
separaţie, condiţia la limită S’’ va trebui să exprime faptul că S’’ nu constituie o suprafaţă de
discontinuitate pentru câmpul presiunilor. Astfel, dacă p şi p’’ sunt respectiv presiunile în cele două
fluide f şi f’’, condiţia la limită se va exprima sub forma:

(3.60.) p(P) = p’’(P),  P  S’’ .

În particular când fluidul f este un lichid iar f’’ un gaz, astfel încât p’’  constant, condiţia (3.60)
devine:

(3.61.) p(P) = p’’ = const.  P  S .

În cazul fluidelor reale pe lângă condiţiile de mai sus trebuie luat în considerare faptul că
suprafaţa S’’ nu constituie o suprafaţă de discontinuitate pentru câmpul eforturilor unitare tangenţiale.

c) Condiţiile ,,la infinit’’

Definite în cazul mişcărilor exterioare - curgeri în jurul unui corp solid - aceste condiţii la limită
caracterizează mişcarea fluidului care ocupă un domeniu al cărui volum este mult mai mare decât cel
ocupat de corp, fiind astfel considerat nelimitat, la o distanţă suficient de mare de suprafaţa solidă
pentru a nu fi influienţată de prezenţa acesteia. În aceste mişcări trebuie precizată de regulă valoarea
vitezei V şi eventual a presiunii p care, în domeniul în care nu se resimte influienţa corpului au
valori corespunzătoare modelului de fluid ideal (viteza este uniform repartizată pe secţiune):

V =Vo ; p = po .

3.3.5.3. CONSIDERAŢII ASUPRA CONDIŢIILOR DE INTEGRARE A ECUAŢIILOR

MIŞCĂRII TURBULENTE

Ecuaţiile Reynolds ale mişcării turbulente conţin ca variabile supuse determinării, pe lângă
viteza medieV, presiunea medie în timp p şi densitatea  (p) - mărimi ce au câte un corespondent
omolog în ecuaţiile Euler şi Navier – Stokes - fluctuaţia vitezei V’, introdusă prin şase componentele
mediate în timp (u’2, v’2,w’2, u '.v'; u '.w'; v'.w' ). În consecinţă pentru a rezolva sistemul sunt
necesare încă şase relaţii care să stabilească legăturile dintre componentele menţionate.
În afară de aceasta, ecuaţiile Reynolds nu descriu întregul fenomen al mişcării turbulente,
deoarece nu surprind cauzele extreme, condiţionate de natura şi rugozitatea frontierelor domeniului
în care se desfăşoară mişcarea. Prin urmare aceste ecuaţii pot constitui doar o bază teoretică pentru
cercetări, care devin însă inoperante faţă de cerinţele practicii atât timp cât nu se cunosc relaţiile dintre
componentele fluctuaţiei vitezei şi componentele vitezei medii.
Ieşirea din acest impas poate fi asigurată în practică pe două căi:
1o adoptarea unor ipoteze simplificatoare relative la dependenţa dintre diferitele mărimi
interesate, în contextul unor teorii semiempirice verificate în practică.
2o studiul detaliat al mărimilor fluctuante în diverse condiţii de mişcare întâlnite în practică şi
prelucrarea datelor rezultate din măsurătorile sistematice ale acestora prin metodele statisticii
matematice în vederea constituirii teoriei statistice a turbulenţei.
În cazul mişcărilor turbulente condiţiile la limită exprimate pentru mărimile medii temporale se
stabilesc la fel ca în cazul mişcării laminare, în plus avându-se în vedere faptul că în apropierea
frontierei solide apare stratul limită. În imediata vecinătate a peretelui solid se formează substratul
limită laminar în care fluctuaţiile vitezei şi ale eforturilor tangenţiale turbulente sunt foarte mici,

17
practic neglijabile. Urmează o zonă de tranziţie în care forţele de vâscozitate şi cele de vâscozitate
aparentă (turbulentă) au acelaşi ordin de mărime. Mişcarea turbulentă propriu-zis se desfăşoară în
exteriorul acestei zone şi prezintă forţe de vâscozitate aparentă mult mai mari decât forţele de
vâscozitate moleculară.

3.3.6. Ecuaţiile energiei

Sistemul de ecuaţii analizat descrie mişcarea fluidelor prin utilizarea unor principii generale ale
fizicii, principiul cantităţii de mişcare şi principiul conservării masei care, chiar în condiţiile luării în
considerare a ecuaţiei de stare a acestora, nu reuşeşte să evidenţieze transformămările energetice ce
au loc în cursul mişcării, atât în ceea ce priveşte trecerea energiei mecanice dintr-o formă de
manifestare în alta (energia cinetică; energia poteţială), cât și degenerarea energiei mecanice în
căldură.
Pentru a suprinde aceste aspecte ale mişcării fluidelor ca expresie a principiului conservării şi
transformării energiei, prin luarea în considerare a caracteristicilor termodinamice ale fluidelor, se
stabilesc o serie de ecuaţii ale mecanicii fluidelor care completează ecuaţiile de mişcare: ecuaţiile
energiei.

3.3.6.1.FORMA GENERALĂ A ECUAŢIEI ENERGETICE

Experienţa demonstrează că noţiunile și principiile termodinamicii clasice care se referă la

procese cvasistatice, adică la procese cu evoluţia foarte lentă în timp ce pot fi considerate ca
succesiuni de stări de echilibru termodinamic sunt aplicabile şi în cazul fluidelor aflate în mişcare.
Valabilitatea acestei extensiuni justificabilă parţial şi teoretic este confirmată îndeosebi prin
veridicitatea consecinţelor sale în raport cu datele rezultate din practică.
Pentru a stabili forma generală a ecuaţiei energiei se consideră un volum material oarecare de
fluid care ocupă domeniul finit D*(t) mărginit de suprafaţa de contact S* (t) a cărei normală exterioară
are versorul n (fig. 3.5).

z q̅ * n̅
P dS p*n
dν

f̅*m
ρ*, U S*(t)

D*(t)

r̅ ( r̅o, t)

O y
x

Fig. 3.5. Schemă pentru definirea formei generale a ecuaţiei energiei.

O particulă de fluid oarecare a sistemului al cărei centru de masă este definit de r (ro, t) are
densitatea locală  (ro, t), energia internă specifică u (ro, t) este supusă unui câmp de forțe
exterioare ce determină forța masică unitară fm (ro, t) și se deplasează cu viteza V (ro, t).
18
 Pe frontiera S* (t) se exercită eforturile unitare p* (ro,n, t), iar în cazul cel mai general prin
S (t) are loc un transfer de căldură prin conductivitatea ce poate fi caracterizat prin vectorul densităţii
*

fluxului termicq* (ro, t), astfel încât, neglijând transferul de căldură prin radiaţie prin unitatea de
suprafaţă a lui S* (t) trece în unitatea de timp cantitatea de căldură (-q*,n).
În aceste condiţii energia internă a volumului material considerat va fi:

U=  u dm =   u d
* * *
(3.62.) ,
D* (t ) D* (t )

iar energia sa cinetică este:

1
 v* dm =   *v* d .
2 2
(3.63.) Ec =
2 D * (t ) D * (t )

Căldura totală ce străbate suprafaţa S* în unitatea de timp este dată de fluxul vectorului q* prin
S (debitul de căldură):
*

(3.64.) Qq = −  q *  n dA .
S*

Puterea dezvoltată de forţele exterioare aplicate volumului material poate fi exprimată în funcţie
de viteză după cum urmează:
- puterea dezvoltată de forţele masice:

f  .f .v  .d ;

(3.65.) N fm = m .v  .dm =  
m
D  (t ) S  (t )

- puterea dezvoltată de forțele de suprafaţă:

N p = p  V *.dA .
*
(3.66.) n
S

Corespunzător primului principiu al termodinamicii în condiţiile de mai sus se postulează aşa

numitul principiu al energiei :variaţia în unitatea de timp a sumei energiei interne şi a energiei cinetice
a unui volum material este egală cu puterea dezvoltată de forţele exterioare aplicate volumului
material plus cantitatea de căldură primită de acesta din exterior în unitatea de timp prin frontiera
domeniului ocupat:

(3.67.)
d
(U + Ee ) = N fm + N p + Qq .
dt

Dacă  (r, t); u (r, t); p (r, t);fm (r, t);v (r, t);pn (r, t); q (r, t) sunt respectiv
câmpurile densităţii, a energiei interne specifice, a presiunilor, a forţelor masice unitare, a vitezelor,
a eforturilor unitare şI a densităţii fluxului termic definite pe domeniul ocupate de fluidul în mişcare,
ţinând seama de faptul că: (ro, t) =  r (ro, t), t =  (r, t), iar termenii ecuaţiei (3.67) sunt
daţi de (3.62 ÷ 3.66), aceasta conduce la forma integrală a ecuaţiei energiei pentru un fluid:

d  v2 
dt D (t ) 
(3.68.)  . u + .d =   . f m .v .d +  pn .v .dA −  q .n .dA ,
2  D  (t ) S  (t ) S  (t )

19
în care pn se particularizează în raport cu modelul de fluid acceptat prin considerarea tensorului
eforturilor unitare date de ecuaţia constitutivă corespunzătoare acestuia.

3.3.6.2. TEOREMA ENERGIEI CINETICE

Fenomenul de disipare a energiei mecanice se produce în orice mişcare a fluidelor reale şi are
ca efect un aport de căldură care modifică parametrii săi termodinamici (temperatură, energie internă,
etc.). În acest sens analiza mişcării fluidelor reale trebuie să includă şi un studiu al aspectelor
termodinamice. În legătură cu această problemă se enunţă teorema energiei cinetice: variaţia în
unitatea de timp a energiei cinetice a unui volum material dintr-un fluid real aflat în mişcare este egală
cu suma puterilor dezvoltate de forţelor aplicate volumului material, minus un termen funcţia de
disipaţie care reprezintă interacţiunea dintre eforturile unitare și vitezele de deformare din interiorul
volumului material.
Întradevăr, ţinându-se seama de (3.13) şi (3.24) se obţine:

dEc 1 d 1 D v2 ( )
1 D(v .v )
= .    =   . d = .   . . d =
2
. v . d . .
dt 2 dt D (t ) 2 D ( t ) Dt 2 D ( t ) Dt
Dv  p p p 
=  . . v . d =    . f m + x + y + z  . v . d =
x y z 
D ( t ) 
D ( t )
Dt
   ( p x .v )  ( p y .v )  ( p z .v )  v v v 
=  

  . f m .v + 
  x
+
 y
+
 z 

− 


p x .
x
+ p y .
y
+ p z .
z
.

D (t )

. d

Aplicând formula lui Gauss - Ostrogradski rezultă:

 . v . d +  ( . p x . v +  . p y .v +  . p z .v ). dA −
dEc
dt D(t )
=
S  (t )

 v v v 
−   p x . + p y . + p z .  . d , respectiv :
x y z 
D ( t ) 
(3.69.)
dEc
dt D(t )
=  . f m . v . d +  pn . v . dA −  Φ . d , cu :
S  (t ) D ( t )

v v v
Φ = px . + p y . + pz . ,
x y z

 reprezintă funcţia de disipaţie şi are o dezvoltare corespunzătoare componentelor torsorului

eforturilor unitare dat de ecuaţia constitutivă proprie modelului de fluid considerat:
- în mişcarea laminară a fluidelor newtoniene compresibile funcţia de disipaţie are următoarea
relaţie matematică:

20
  2 
Φ = −  p + . . div v  . div v + 2 . .
 3 
 u  2  v  2  w  2 1  u v  2 
(3.70.) .   +   +   + . +   +
 x   y   z  2  y x  
 1  v w  2 1  w u  2 
+ 2 . .  .  +  + .  +  .
 2  z y  2  x z  

Dacă fluidul poate fi considerat compresibil atunci, conform ecuaţiei de continuitate divv = 0,
funcţia de disipaţie devine:

 u  2  v  2  w  2 1  u v  2 1  v w  2 
 = 2 . .   +   +   + .  +  + .  +   +
 x   y   z  2  y x  2  z y  
(3.71.)
 1  w u  2 
+ 2 . .  .  +  .
 2  x z  

În cazul cazul fluidelor ideale vâscozitatea este nulăpn = - p.n şi  ia forme mai simple:
- pentru fluidul compresibil:

(3.72.)  = - p. divv ;

dacă fluidul este incompresibil:

(3.73.) =0,

prin care teoria energiei cinetice devine: într-un fluid ideal aflat în mişcare, variaţia în unitatea de
timp a energiei cinetice a unui volum material este egală cu suma puterilor dezvoltate deforţele
exterioare aplicate volumului material şi de forţele de presiune din interiorul domeniului ocupat de
acesta:

dEc
dt D(t )
(3.74.) =  . f m . v . d −  p . v . d +  p . div v . d .
S  (t ) D ( t )

3.3.6.3. ECUAŢIA ENERGIEI PENTRU MIŞCĂRILE ADIABATICE

În cazul când se consideră că mişcarea fluidului se realizează fără schimb de căldură cu

exteriorulq = 0 şi ecuaţia (3.68) se particularizează în forma integrală pentru mişcările adiabatice:

d  v2 
dt D*(t ) 
(3.75.)  .  u +  . d =   . f m . v . d +  pn . v . dA
2  D* (t ) S * (t )

care, ţinând seama de teorema energiei cinematice, conduce la:

21
 d
dt D*(t )
 . u . d =  Φ . d
D* (t )

sau, luând în considerare (3.69):

 Du 
(3.76.) 

 .
 Dt
−   . d = 0

D (t )

ceea ce, conform lemei integralei nule dă forma diferenţială a ecuaţiei energiei în cazul mişcării
adiabatice a unui fluid oarecare:

Du
(3.77.) . = ,
Dt

în care funcţia de disipaţie va corespunde modelului de fluid adoptat.

Principiul al doilea al termodinamicii postulează că mişcarea ordonată a corpurilor poate să se
transforme în mişcare haotică a microparticulelor ce-l alcătuiesc, în mod natural în timp ce
transformarea inversă nu este posibilă decât dacă este acompaniată de un proces compensator. În
cazul unui sistem izolat termic aceasta se exprimă prin aceea că entropia sistemului este crescătoare.
Atribuind particulei de fluid în mişcare densitate *, presiunea p*, temperatura T*, energia
internă specifică u* şi entropia specifică s* în baza expresiei matematice a celui de-al doilea principiu
al termodinamicii se poate scrie că:

ds du  d  1 
(3.78.) T. = + p .   
dt dt dt   

care,  (r, t), p (r, t), T (r, t), u (r, t), s (r, t) sunt respectiv câmpurile densităţii, presiunii,
temperaturii, energiei interne specifice şi al entropiei, definite pe domeniul ocupat de fluidul în
mişcare, în baza relaţiilor (3.78) devine:

Ds Du D 1
(3.79.) T. = + p .   .
Dt Dt Dt   

Luând în considerare ecuaţia energiei proprii mişcărilor adiabatice (3.77), relaţia de mai sus
devine:

Ds 1 D 1
(3.80.) T. = . Φ + p .  
Dt  Dt   

și în baza unor considerente analoage celor de mai sus conduce la:

Ds Dq
(3.81.) T. =
Dt Dt

se poate scrie:

Dq D 1
. =Φ + p. .   ,
Dt   
(3.82.)
Dt
22
unde q este căldura unității de masă.
Dedusă pentru o mişcare adiabatică relaţia (3.82) exprimă faptul că variaţia căldurii unitaţii de
volum ăn unitatea de timp este determinată în cazul cel mai general de variaţia volumului fluidului şi
disiparea unei părţi din energia mecanică a acestuia. Făcând D (1/) /Dt = 0, ceea ce corespunde
fluidului incompresibil, rezultă că  reprezintă tocmai partea din energia mecanică a unităţii de volum
a fluidului care este transformată în căldură în unitatea de timp.
Energia mecanică specifică disipată într-un domeniu finit D de volum W într-un interval de
timp [0, t] va fi dată astfel de:

Ed
m D
(3.83.) ed = = Φ . t . d .

Dacă mişcarea este permanentă, iar fluidul omogen:

t
 . W D
(3.84.) ed = . Φ . d

pentru ca, în cazul când mişcarea are loc într-un tub de curent astfel încât în intervalul [0, t] debitul
volumic este dat de Q = W / t să devină:

t
 . Q D
(3.85.) ed = .  . d .

În practică de obicei se utilizează energia mecanică disipată specifică medie obţinută prin
raportarea la intensitatea forţei de greutate a fluidului din D: Fg = m .g. În condiţiile de mai sus
energia mecanică specifică medie disipată între două secţiuni transversale S1 şi S2 ale unui tub curent
primeşte denumirea de pierdere de sarcină şi se notează h r1-2 şi este dată de:

Ed 1
m  g  . g . Q D
(3.86.) hr1−2 = = . Φ . d .

3.3.6.4. RELAŢIA LUI BERNOULLI PENTRU CURENŢII DE FLUID INCOPRESIBILI

CU SECŢIUNE FINITĂ

Pentru a deduce relaţia lui Bernoulli - exprimare a bilanţului energiei mecanice a curentului de
fluid între două secţiuni date se consideră un tub de curent de secţiune finită * în care se defineşte
volumul de control D limitat de suprafaţa de control S formată din secţiunile transversale S1 şi S2 ale
lui * şi din porţiunea * ’ a lui *, cuprinsă între S1 şi S2 (fig. 3.6), astfel încât, în vecinătatea acesteia,
mişcarea desfăşurată în câmpul gravitaţional  = g . z + const. să fie paralelă.
Într-o astfel de situaţie ecuaţia de mişcare în coordonate intrinseci arată că pe direcţia normalei
la liniile de curent paralele se scrie:

V2   p 
+  + g . z + const. = 0
R u  r 

23
 S’ P̅2
y V̅2
n̅
V̅1
S2
P̅1 Σ*
n̅ S1 dΣ
x z1 z2

Fig. 3.6. Schema unui tub de curent de secţiune finită.

care, pentru R → , conduce la:

(3.87.) p + .g.z = const.

ceea ce arată că secţiunea transversală a unui curent de fluid în mişcare paralelă presiunea are o
repartiţie hidrostatică (corespunzătoare repartiţiei ce se constată într-un fluid în repaus).
În aceste condiţii presupunând că volumul material D* ocupă în momentul t volumul de control
D delimitat de S se observă că fm= - , iar  / t = 0 astfel încât:

 D
(3.88.) V ( ) = (V ) = + (V ) =
t Dt

şi

DΠ d
. f
D
m . V . d = −   .
D
Dt
= −   . Π . d .
dt D

Aplicând volumului material D teorema energiei cinetice ân care se ţine seama de (3.90) se
obţine:

d   .V 2 
(3.89.)
dt D  2 +  . Π  . d = S pn .V . dA − D Φ . d

și folosind în membrul stâng teorema transportului (3.3) devine:

  .V 2    V2 
(3.90.) S  2 +  . Π  . V . n . dA + D t   .

 . d =  pn . V . dA −  Φ . d .
2  S D

În această expresie trebuie făcute câteva consideraţii asupra evaluării primei integrale din
membrul drept:
a) În cazul fluidelor newtoniene, pentru contactul cu o suprafaţă solidă în repaus condiţii la
limită indică V = 0,  P  *’, astfel încât:

p n . V . dA = 0
*'

24
 p
S
n . V . dA = p
S1
n . V . dA + p
S2
n . V . dA .

Dacă în P1 se alege sistemul de referinţă P1xyz astfel încât P1 x să fie orientat după direcţia şi
sensul normalei exterioare la S1, corespunzător ortogonalităţii liniilor de curent faţă de aceasta V =
- ui se scrie:

pnV = ( .px + .py + .pz).V = (xx.i + xy.j + xz.k) .(- u .i) = - xx.u, pn.V =
 u  u
 p − 2 . .  . u = p . u − 2 . . . u .
 x  x

Întrucât componentele după P1y şi P1z ale lui V sunt nule (w = v = 0), iar fluidul este
incompresibil (div V = 0), rezultă că şi u/x = 0 astfel că pentru u = V pe S1 se poate scrie:

pnv = p  v.

Procedând ăn mod analog pe S2 unde V are acelaşi sens cu versorul normalei se obţine:

pnV = - p  V

În consecinţă rezultă:

(3.91.) p
S
n  V  dA = −  p  V  n  dA .
S

b) În cazul fluidelor ideale pn = - pn ceea ce conduce direct la relaţia (3.91). Ţinând seama
de aceste consideraţii, prin introducerea lui (3.91) în (3.50) se obţine:

 V2    V2 
(3.92.) S  2 . g +  . Π +
  . p  . V . n . dA +    .
 D
t  2
 . dν = −  Φ . dν .
 D

Observând că pe S1:Vn = - V, pe S2: Vn = V, pe ‘:Vn = 0;  = const. și  = g . z + const.,

(3.92) conduce la:

 V2 p  V2 p  1  V 2 
  2 . g .g 

S1 
+ + z  . V . dA =   2.g .g 

S2 
+ + z  . V . dA +
g D t  2 
.   . d +
(3.93.)
1
 . g D
+ . Φ . d .

Din (3.87) rezultă că într-o secţiune transversală a unui curent de fluid incompresibil în mişcare
paralelă:

pi
+z =c
.g i i

astfel încât Pi fiind centrul de greutate al secţiunii transversale Si, zi - cota lui Pi, iar pi presiunea din
acest punct, se poate scrie:

25
  V2 p   pi   V3   p 
S  2 . g .g 
 + + z  . V . dA = 
.g

+ z i 
 .
 Si
V . dA +  
Si 
 . dA =  i + zi   Q +
2. g  .g 
i

3
V3 1 V 
+ i . Ai . .    . dA; i = 1, 2
2. g Ai Si  Vi 

cu: Q - debitul volumic al tubului de curent; Ai - aria lui Si, iar Vi -viteza medie pe Si. Introducând
coeficientul lui Coriolis:

3
1 V 
(3.94.)  i = .    . dA , i = 1, 2
Ai Si  Vi 

şi observând că Vi. . Ai = Q, rezultă că:

 V2 p   Vi 2 pi 
(3.95.) S  2 . g  . g 
 + + z  . V . dA = 


 i 2 . g +  . g + zi   Q , i = 1, 2 .
.

i

Pentru a evalua a doua integrală din membru drept al relaţiei (3.93) se consideră tubul elementar
de curent d din interiorul lui , al cărui fir de curent are secţiunea dA. Dacă se notează cu ds
elementul de lungime pe axa tubului elementar de curent, se poate scrie:

1  V 2  1   V 2   1 2
D
V2 
.    . d = .    . dA ds = .    . dA  . ds =
g D t  2  g D  t  2   g D1  t S'
2 
1 2   Vm  
2
D 2
1 V 
= .   . A. .    . dA  . ds,
g D1  t  2 A S'  Vm   
 

cu Vm - viteza medie pe S’ - secţiunea transversală oarecare a curentuluiîntre S1 şi S2, iar A - aria
secţiunii S’ , constantă în timp.
Se introduce coeficientul lui Boussinesq:

2
1 V 
(3.96.)  = .   . dA
A S'  Vm 

şi observând că Q = Q (t), iar  = (s), rezultă:

  Vm 
S
  V 2 
2
1 1 D2 1 2 V
. dν =  β .A. . ds = .  β . A .Vm . m . ds =
g D t  2  g D1 
t 2  g S1 t
(3.97.)  
Q D2 V
= .  β . m . ds
g D1 t

În baza acestor considerente şi având în vedere expresia (3.86), (3.93) conduce la relaţia lui
Bernoulli pentru curenţii de fluid newtonian incompresibili în mişcare semipermanentă (relaţia lui
Bernoulli generalizeză):

26
 1 S2 V
2 2
V1 p1 V2 p
(3.98.) α1 . + + z1 = α2 . + 2 + z2 + .  β . m . ds + hr1−2
2. g γ 2. g γ g S1 t

În cazul mişcării permanente aceasta se reduce la:

2 2
V1 p V p
(3.99.) 1 . + 1 + z1 =  2 . 2 + 2 + z2 + hr1−2 .
2. g  2. g 

Aplicarea relaţiei lui Bernoulli generalizată este valabilă în cazurile care respectă ipotezele în
baza cărora a fost stabilită: secțiunile transversale S1 şi S2 sunt astfel alese încât sensul mişcării
fluidului este de la S1 şi S2, iar în vecinătatea acestora mişcarea este paralelă. Pentru a aplica relaţia
lui Bernoulli generalizată este necesară cunoaterea pierderilor de sarcină hr 1-2 . Determinarea acestora
pe cale teoretică este posibilă doar în câteva cazuri simple. În toate celelalte situaţii hr 1-2 se determină
experimental.
Experienţa demonstrează în situaţiile curente din practică că hr1-2(t) în mişcarea
semipermanantă are aceeaşi formă cu hr1-2(t) din mişcarea permanentă.
Totdeauna coeficienţii lui Coriolis şi Boussineaq sunt supraunitari (   1,
 1) şi din relaţiile (3.94) şi (3.96) rezultă:

 +2
(3.100.) = .
3

De obicei se admite că 1 = 2 = . Întrucât caracterizează influenţa neuniformităţii distribuţiei

vitezelor în secţiunea transversală a curentului asupra mărimii energiei cinetice specifice determinată
în baza vitezii medii, coeficientul lui Coriolis are valori ce depind de forma secţiunii, modelul de fluid
considerat şi regimul de mişcare (laminar sau turbulent):
- în cazul fluidelor ideale în condiţii uzuale vitezele sunt uniform distribuite pe secţiunea
transversală astfel încât  = 1 şi  = 1;
- în cazul mişcării laminare a fluidelor vâscoase, pentru tuburi cu secţiune circulară  = 2,
pentru secţiuni inelare  =1,55, iar în cazul secţiunii triunghi echilateral  = 2,3;
- în mişcarea turbulentă cele mai frecvente cazuri de interes practic accept   (1,05 ÷ 1,15).
În cazul curenţilor de fluid ideal incompresibil deoarece divV = 0 şi  = =0, rezultă că funcţia
 = 0 şi pierderile de sarcina sunt nule. În consecinţă ţinând seama şi de faptul că  =  = 1, relaţia
lui Bernoulli generalizată devine:
- pentru mişcarea semipermanentă:

v12 p v2 p 1 v
(3.101.) + 1 + z1 = 2 + 2 + z2 + . . ds ;
2. g  2. g  g t

- în mişcarea permanentă:

2 2
v1 p v p
(3.102.) + 1 + z1 = 2 + 2 + z2 .
2. g  2. g 

27
3.3.6.5. INTEGRALE PRIME ALE ECUAŢIILOR DE MIŞCARE. FORME ALE RELAŢIEI
LUI BERNOULLI ŞI CONDIŢIILE DE APLICABILITATE

Observând că termenii ecuaţiilor de mişcare au semnificaţia de forţe unitare, prin înmulţirea

scalară a formelor Gromeka - Lamb cu diferenţiala vectorului de poziţie dr şi ţinând seama că, dat
fiind un câmp scalar , grad  . dr = d , în cazul cel mai general al mişcării turbulente, renunţând
la supralinierea simbolurilor mărimilor medii temporale se scrie:

V V 2    
. dr + d  +  +   + ( x V ) . dr =  . V + . grad   . dr −
(3.103.) t  2   3 
( )
−  v ' . v ' . dr

în care se recunoaşte diferenţiala funcţiei lui Bernoulli (3.37), termen reprezentând energia mecanică
totală a unităţii de masă a fluidului. În membrul drept primul termen reprezintă lucrul mecanic al
forţelor unitare de vâscozitate, completate în cazul fluidelor compresibile cu o componentă a forţelor
de elasticitate, corespunzător unei deplasări elementare dr:

d
(3.104.) −lv = .(V.dr + ),
3

iar cel de-al doilea reprezintă lucrul mecanic al tensiunilor aparente determinate de turbulenţă:

(3.105.)  ( )
− lt =  v '.v ' dr ,

Deoarece forţele de vâscozitate şi tensiunile aparente sunt orientate în sensul opus mişcării
fluidului, ambii termeni sunt negativi şi determină în ansamblu lucrul mecanic rezistiv unitar:

(3.106.) lr = lv + lt .

Dezvoltând produsul mixt din membrul stâng, trecut în dreapta şi ţinând seama de (3.104 ÷ 3.106),
(3.103) devine:

dx dy dz
V V2
(3.107) dr + d ( +  +  ) + lr = u v w
t 2
x y z

formă care, punând  . lr = d .   . lr permite stabilirea câtorva integrale prime ale căror termeni au în
primul rând o semnificaţie energetică şi reprezintă relaţiile lui Bernoulli corespunzătoare condiţiilor
în care determinantul din ecuaţie devine nul:

(3.108.) u =v=w=0 ,

(3.109.) x =  y = z = 0 ,

dx dy dz
(3.110.) = = ,
u v w

28
 dx dy dz
(3.111.) = = ,
x  y z

u v w
(3.112.) = = .
x  y z

1o. Condiția (3.108) este îndeplinită de fluidele în repaus, caz în care, fiind dat domeniul D
ocupat de fluid, prin integrarea ecuaţiei (3.107), cu condiţia (3.108), între un punct de referinţă Po
(ro)  D şi un punct oarecare P (r)  D, se obţine ( . lv = 0,  . lv = 0):

(3.113.)  +  = C1 , (C1= cont) .

2o. Condiţia (3.109) corespunde mişcărilor irotaţionale, posibile doar în cazul fluidelor ideale,
când v = grad , cu  (r, t) un potenţial al vitezelor, prin care:

V        
(3.114.) dr =  ( ) dr =  dr = d   ,
t  t   t   t 

Integrând (3.107) cu condiţia (3.109), ţinând seama de (3.114), între un punct de referinţă Po
(ro)  D şi un punct oarecare P (r )  D se obţine pentru mişcarea nepermanentă:

V2 
(3.115.) +++ = C2 (t ) , (C2(t) = const. pe D) .
2 t

Dacă mişcarea potenţială este permanentă (3.115) conduce la:

V2
(3.116.) +  +  = C3 , (C3= const) .
2

3o. Condiţia (3.110) indică faptul că integrarea se efectuează în lungul liniei de curent descrise
de ecuaţia respectivă. Prin integrarea ecuaţiei (3.107) de-a lungul liniei de curent C dată de (3.110)
între un punct de referinţă Po (ro )  C şi un punct curent al acestuia P (r )  C se obţine relaţia lui
Bernoulli pentru mişcarea nepermanentă ăn lungul unei linii de curent:

V 2  r V r
(3.117.)  +  +   +  .dr + .... + . lr = C4 (C , t ) .
 2  ro t r0

În cazul mişcării permanente (3.117) devine:

 v2 
r
(3.118.)  +  +   +  lr = C5 (C ) .
2  r0

4o. Condiţia (3.111) arată că integrarea trebuie efectuată în lungul liniei de vârtej. Prin
integrarea ecuaţiei (3.107) cu condiția (3.111) în lungul liniei de vârtej C’ descrisă de acesta între un
punct de referinţă Po (ro )  C’ şi un punct de curent P (r )  C’ se ajunge la:

29
 V 2  r V r
(3.119.)  +  +   +  .dr +  lr = C6 (C ' , t ) .
 2  r0 t r0

care, în mişcarea permanentă devine:

V 2  r
(3.120.)  +  +   +  lr = C7 (C ' ) .
 2  r0

5o. Condiţia (3.107) indicând căV  exprimă faptul că liniile de curent coincid cu liniile de
vârtej, deci mişcarea este elicoidală. În acest caz D fiind domeniul ocupat de fluid prin integrarea
ecuaţiei (3.107), între un punct de referinţă Po (ro )  D şi un punct curent P (r)  D se obţine:

V 2  r V r
(3.121.)  +  +   +  .dr +  lr = C8 (t )
 2  r0 t r0

care, dacă mişcarea este permanentă conduce la:

V 2  r
(3.122.)  +  +   +  lr = C9 .
 2  r0

În timp ce condiţiile (3.108), (3.109) şi (3.112) se referă la particularităţile mişcărilor care

acceptă aplicarea relaţiei lui Bernoulli, condiţiile (3.110) şi (3.111) definesc curbele în lungul cărora
relaţia respectivă este valabilă.
În cazul când mişcarea este barotropă se desfăşuară în câmpul gravitaţional terestru, iar fluidul
dp p
este incompresibil ( Ρ =  = ;  = g . z + const,  = const), relaţiile lui Bernoulli devin:
 
- pentru fluidele în repaus:

p
(3.123.) z+ = const. .


- în mişcările potenţiale ale fluidelor ideale (v = grad ):

• pentru mişcările nepermanente:

1  V 2 p
(3.124.) + + + z = C2 (t ) ;
g t 2 g 

•pentru mişcarea permanentă:

V2 p
(3.125.) + + z = C3 ;
2g 

- de-a lungul unei curbe remarcabile sau în mişcările elicoidale:

• pentru mişcările semipermanente:

30
 1 2 V
2 2 S
V1 p V p
(3.126.) + 1 + z1 = 2 + 2 + z2 + .  .ds + hr1− 2 ;
2g  2g  g S1 t

• în mişcarea permanentă:

2 2
V1 p V p
(3.127.) + 1 + z1 = 2 + 2 + z2 + hr1− 2
2g  2g 

în care:

S
1 2
g S1
(3.128.) hr1− 2 = . lr

corespunde modelului de fluid şi regimului de mişcare şi are semnificaţia de lucru mecanic rezistiv
raportat la intensitatea forţelor de greutate, deci de energia mecanică disipată specifică. Evident în
cazul fluidelor ideale hr1-2 = 0.
Relaţiile stabilite sunt aplicabile fluidelor grele incompresibile (lichide în general şi gaze în
cazurile speciale în care energia de poziţie are o pondere apreciabilă - de exemplu la coşurile de tiraj
înalte).
Pentru mişcarea fluidelor incompresibile într-un câmp de forţe masice neglijabil faţă de
celelalte forţe (inerţie şi presiune), relaţiile anterioare se particularizează prin absenţa termenilor zi , i
= 1, 2:

2 2
V1 V
(3.129.)  + p1 =  2 + p2 +   hr1−2 .
2 2

Astfel de relaţii se adoptă în cazul mişcării fluidelor uşoare incompresibile (gaze în cazul când
influenţa compresibilităţii este neglijabilă: aspiraţia aerului în carburatoare, în confuzorul unui
ventilator, etc.) sau a lichidelor prin conductelle orizontale de diametru mic.
În cazul mişcării fluidelor compresibile de obicei gaze (fluide uşoare) relaţia lui Bernoulli se
dp
obţine particularizând funcţia de presiune:  =  corespunzător legii de variaţie a densităţii în

funcţie de presiune.
Dacă mişcarea este izotermă p /  = po / o deci:

p
dp p0 p

p0
=
0
 ln
p0

și

2 2
V1 p p V p p
(3.130.) + 0  ln 1 = 2 + 0  ln 2 + g  hr1−2 .
2 0 p0 2 0 p0

p po
În mişcarea adiabatică = astfel că:
 x
 ox

31
 o 1
= 1
px
x
p o

și:

1
 x −1

x po  p  x
p p 1
 .   − 1 ,
dp pox −
 
=   . p .dp =
 x − 1
x
o  po  
p0 po o
 

1
−
 p x 0
care ţinând seama că:   = , se scrie:
 p0  

p
dp x po  p o  x  p po 

p0
= 
x − 1 o
  − 1 =
 po 
  − 
 x −1    

deci ecuația lui Bernoulli devine:

2 2
V1 x p1 V2 x p2
(3.131.) +  = +  + g  hr1−2 .
2 x − 1 1 2 x − 1 2

O formă asemănătoare se obţine pentru mişcarea politropică când în (3.131) exponentul

adiabatic se înlocuieşte cu exponentul politropic n.

32