Forte centrale - continuare

Note de curs (in format PDF):

www.math.ubbcluj.ro/~tgrosan/Infostud.htm/Mecanica.htm

Reamintim:

Numim forta centrala o forta F a carei directie trece in orice moment printr-un punct
fix O, numit centrul fortei.

v Daca F.r < 0 atunci F se numeste atractiva

y eθ
Daca F.r > 0 atunci F se numeste repulsiva
er

F M
v0
r α
θ r0
O M0
x
Curs 10. Forte centrale. 1
Continuare
Forte centrale - continuare

Problema miscarii sub actiunea unei forte centrale se poate reduce la ecuatia lui
Binet:

mc 2 ⎡ d 2 ⎛ 1 ⎞ 1⎤
− 2 ⎢ 2 ⎜ ⎟ + ⎥ = ± F (r ,θ , t )
(1)
r ⎣ dθ ⎝ r ⎠ r ⎦ semn „+“ pentru forta repulsiva
semn „–“ pentru forta atractiva

cu conditiile initiale:

1 1 d ⎛1⎞ 1
= ; ⎜ ⎟ = − ctgα (2)
r t(θ=0=θ ) r0 dθ ⎝ r ⎠ t(θ=0=θ ) r0
0 0

unde c este constanta ariilor:

c = r0 θ&0 = r0 v0 sin α
2
(3)

Curs 10. Forte centrale. 2

Ecuatia lui Binet
Forte centrale - continuare

Daca forta F depinde doar de raza vectoare r (F = F(r)) atunci ca o alternativa la

ecuatia lui Binet se poate aplica teorema energiei:

dT = δ L
unde
⎛ mv 2 ⎞
dT = d ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 2 ⎠ r r2
r r r r F r r F ⎛r ⎞
δL = F ⋅ dr = F ⋅ dr = r ⋅ dr = d ⎜⎜ ⎟⎟ = Fdr
r r r ⎝ 2⎠
Utilizand teorema energiei se obtine:

⎛ mv 2
⎞ mv mv0 2
r
2
d ⎜⎜ ⎟⎟ = F dr ⇒ − = ∫ F (r )dr
⎝ 2 ⎠ 2 2 r0

Deci 2
v = ∫ F (r )dr + h
2
constanta energiei
(4)
m
Curs 10. Forte centrale. 3
Cazul F = F(r)
Forte centrale - continuare

Tinem cont ca:

⎫
v 2 = r& 2 + r 2θ& 2 ⎪
⎪ ⎧ 2
1 ⎫⎪
d ⎛ 1 ⎞⎪ 2 ⎪⎡ d ⎛ 1 ⎞⎤
r& = −c ⎜ ⎟⎬ ⇒ v = c ⎨⎢ ⎜ ⎟⎥ + 2 ⎬
2

dθ ⎝ r ⎠ ⎪ ⎪⎩⎣ dθ ⎝ r ⎠⎦ r ⎪⎭
&
θ= 2
c ⎪
r ⎪⎭
Deci: ⎧
⎪ ⎡ d ⎛ 1 ⎞ ⎤
2
1 ⎫
⎪ 2
c ⎨⎢ ⎜ ⎟⎥ + 2 ⎬ = ∫ F (r )dr + h
2
(5)
⎪⎩⎣ dθ ⎝ r ⎠⎦ r ⎪⎭ m
2
unde h se determina din conditiile initiale: v 2 =
0
m ∫ F (r )dr + h
Curs 10. Forte centrale. 4
Cazul F = F(r)
Legea atractiei universale

Plecand de la observatiile astronomice ale lui Tycho Brahe, Kepler (1596, 1609,
1619) a formulat urmatoarele legi care descriu miscarea oricarei planete in jurul
Soarelui:
1. Orice planeta se misca in jurul Soarelui pe o elipsa avand Soarele in focar
2. Planetele descriu arii egale in intervale de timp egale ( se respecta legea ariilor)
3. Raportul dintre cubul semiaxei mari si patratul perioadei de miscare pe orbita
descrisa de o planeta este constant si acelas pentru toate planetele din Sistemul
Solar.
a T = constant
3 2

Johannes_Kepler
Tycho_Brahe (1571 - 1630)
(1546 - 1601)

Curs 10. Legea atractiei 5

universale
Legea atractiei universale

Curs 10. Legea atractiei 6

universale
 Legea atractiei universale

Fie P(m) o planeta aflata in miscare in jurul Soarelui, S(M). Planeta si Soarele sunt
considerate puncte materiale. Conform primei legi ale lui Kepler consideram ca
miscarea lui P(m) are loc pe o elipsa din planul xOy avand semiaxa mare a si
semiaxa mica b
y
Ecuatia traiectoriei des-
crisa de P(m) in
P(m) coordonate polare este:
b F
r θ p
r=
Af a O S(c1,0) Ph x 1 + e cos θ
(6)

c1 b2
e = <1 p=
a a
(excentricitatea elipsei) (parametrul elipsei)

Curs 10. Legea atractiei 7

universale
Legea atractiei universale

Din a doua lege a lui Kepler avem:

r 2θ& = c (7)
unde c este constanta ariilor. Deoarece raza vectoare a lui P(m) parcurge arii
egale in intervale de timp egale deducem ca viteza sa in punctul cel mai apropiat
de S, Ph, numit periheliu trebuie sa fie mai mare decat in punctul cel mai
indepartat de S, Af, numit afeliu.

Din (6) avem:

1 1 + e cos θ
'
d ⎛ 1 ⎞ ⎛ − e sin θ ⎞ − cos θ
2
= deci
2 ⎜ ⎟
= ⎜⎜ ⎟⎟ = (8a,b)
r p dθ ⎝ r ⎠ ⎝ p ⎠ p

Curs 10. Legea atractiei 8

universale
Legea atractiei universale

Admitem ca forta F pe care o exercita Soarele S asupra planetei P depinde explicit

doar de r. Folosind teorema momentului cinetic
r
( )
dK o r r
= Mo F
dt
aratam ca F este o forta centrala:

d 2& r r r
(
d 2&r r r
dt
)
r θ k = r ×F ⇔
r r
( )
r θ k = r ×F ⇔ r ×F = 0
dt424
1 3
= 0
(7)

Asadar F trece tot timpul prin punctul S, deci este o forta centrala.

Curs 10. Legea atractiei 9

universale
Legea atractiei universale

Deoarece forta F este o forta centrala putem aplica ecuatia lui Binet:

mc 2 ⎡ d 2 ⎛ 1 ⎞ 1⎤
− 2 ⎢ 2 ⎜ ⎟ + ⎥ = F (r ) (9)
r ⎣ dθ ⎝ r ⎠ r ⎦
Folosind (8b) in (9) avem:

mc 2 ⎡ − e cos θ 1 ⎤
− 2 ⎢ + ⎥ = F (r ) (10)
r ⎣ p r⎦

Utilizand (8a) in (10) obtinem:

2
mc 1
F (r ) = − (11)
p r2
Curs 10. Legea atractiei 10
universale
Legea atractiei universale

Conform legii a treia a lui Kepler

a3 a3
2
= constant ⇒ 4π 2 = constant = µ ∈ ℜ (12)
T T notatie

Tinand cont ca T este perioada de rotatie a planetei in jurul Soarelui, integrand (7)
avem:
2π t 0 +T
r θ& = c ⇒ ∫142
r (θ )dθ = ∫ cdt ⇒ cT = 2π a b
2 2
0
43 t0
= 2×aria elipsei = 2π a b

Obtinem:

2π a b
c= (13)
T
Curs 10. Legea atractiei 11
universale
Legea atractiei universale

Din (11) si (13) avem:

m 4π a b 1 2 2 2
F (r ) = − (14)
p T2 r2
Tinand cont de (12) ecuatia (14) devine:

4π 2 a 3 b 2 1 µm
F (r ) = −m 2 2
=2− 2 (15)
T
123 ap r p =
b r
a
= µ
(12 )

Ecuatia (15) reprezinta marimea algebrica a fortei exercitata de soarele S asupra

planetei P.
Conform principiului actiunii si reactiunii deducem ca si planeta P atrage soarele S
cu o forta FP egala in marime, insa de sens contrar:

Curs 10. Legea atractiei 12

universale
Legea atractiei universale

µP M
FP = (16)
r2
In relatiile de mai sus sunt prezene marimile:
M = masa Soarelui
m = masa planetei
µP= coeficient specific centrului atractiv al planetei
µ = coeficient specific centrului atractiv al Soarelui (e acelasi pentru toate
planetele ce orbiteaza in jurul Soarelui)
Asadar:

µm µP M
F = FP ⇔ 2
= 2
⇔ µm = µ P M ⇔
r r
µ µP
⇔ = = f = constant
M m notatie
e acelasi pentru
toate planetele
Curs 10. Legea atractiei 13
universale
Legea atractiei universale

Constanta f se numeste constanta atractiei.

µ µP
f = = (17)
M m
Inlocuind (17) in (15) obtinem legea atractiei:
r r
mM mM r
F =−f 2 sau vectorial F =−f 2 (18)
r r r

Legea atractiei: Forta de atractie exercitata de Soare in miscarea unei planete in

jurul acestuia este direct proportionala cu masa planetei si masa
Soarelui si invers proportionala cu patratul distantei dintre Soare
si planeta

Curs 10. Legea atractiei 14

universale
Legea atractiei universale

S-a dovedit ca aceasta lege este valabila nu numai pentru Sistemul Solar ci pentru
toate corpurile din Univers. De aceea lege se numeste legea atractiei universale.

Forta F de tipul (15) se numeste forta newtoniana.

Isaac Newton
(1642-1727 )

Curs 10. Legea atractiei 15

universale
Problema lui Newton

Este problema inversa a legii atractiei universale.

Problema lui Newton: Determinarea miscarii unui punct material P(m) sub
actiunea unei forte centrale de tip newtonian
µm
F (r ) = − (19)
r2
unde µ > 0 este o constanta iar r este distanta de la P la centrul atractiv S.
Conform ipotezei forta F este o forta centrala, deci miscarea punctului P(m) este
plana si respecta legea ariilor:

r 2θ& = c (20)

Obs.: Aceasta problema intervine in studiul corpurilor ceresti (problema celor doua
corpuri), in miscareaelectronului in jurul nucleului atomic, etc.

Vom folosi ecuatia lui Binet pentru a deduce miscarea punctului P in jurul centrului
atractiv S.

Curs 10. Problema lui Newton 16

Problema lui Newton

P(m)
v0
F
α
r r0
θ P0 Af

S
x

Din ecuatia lui Binet avem:

/
m c 2
⎡ d 2 ⎛ 1 ⎞ 1⎤ µ m/
− 2 ⎢ 2 ⎜ ⎟ + ⎥ = F (19
=− 2
r/ ⎣ dθ ⎝ r ⎠ r ⎦ ) r/

Curs 10. Problema lui Newton 17

Problema lui Newton

Obtinem:

d2 ⎛1⎞ 1 µ
2 ⎜ ⎟
+ = 2 (21)
dθ ⎝ r ⎠ r c
Ecuatia (21) este o ecuatie diferentiala de ordinul 2, liniara si neomogena. Solutia
generala a ecuatiei (21) este:

1 µ
= C1 cos(θ − θ1 ) + 2 , C1 , θ1 ∈ ℜ (22)
r c
unde constantele de integrare C1 si θ1se determina din conditiile initiale:

d ⎛1⎞ 1
r (θ 0 ) = r0 ; ⎜ ⎟ = − ctgα (23)
dθ ⎝ r ⎠ t(θ=0=θ ) r0
0

Curs 10. Problema lui Newton 18

 Problema lui Newton

Notand in (22) pe:

µ 1 c2 C1 =
e
= ⇔ p= si (24)
c 2 notatie
p µ notatie p

obtinem:

1 µ e 1 1 + e cos(θ − θ1 )
= C1 cos(θ − θ1 ) + 2 = cos(θ − θ1 ) + =
r c p p p
sau
p
r= (25)
1 + e cos(θ − θ1 )
Ecuatia (25) reprezinta ecuatia unei conice care are focarul in S, iar axa focala
face unghiul θ1 cu axa polara. Parametrul p este parametrul conicei, iar e este
excentricitatea conicei.
Curs 10. Problema lui Newton 19
Problema lui Newton

Din relatiile (25) si conditiile initiale (23) obtinem:

⎧ r (θ 0 ) = r0
⎪ d ⎛1⎞
⎨ ⎜ ⎟ 1
= − ctgα ⇔
⎪ dθ ⎝ r ⎠ t =0
( 25 )
r0
⎩ (θ =θ 0 )

⎧ p
⎪ e cos(θ 0 − θ1 ) = r − 1
⎪ 0
⇔⎨ ⇔
d ⎛ 1 + e cos(θ − θ1 ) ⎞ e 1
⎪ ⎜⎜ ⎟⎟ = − sin(θ 0 − θ1 ) = − ctgα
⎪⎩ dθ ⎝ p ⎠ θ =θ 0 p r0

⎧ p
⎪⎪ e cos(θ 0 − θ1 ) = −1
r0 (26a,b)
⇔⎨
p
⎪e sin(θ 0 − θ1 ) = ctgα
⎪⎩ r0
Curs 10. Problema lui Newton 20
Problema lui Newton

Ridicam la patrat relatiile (26a) si (26b) si le adunam:

2 2 2
p 2 p p p 1 2p
e = 2 +1−
2
+ 2 ctg α = 2
2
− +1
r0 sin α r0
2
r0 r0 r0
Deci

p⎛ p 1 ⎞
e = 1 + ⎜⎜
2
− 2 ⎟⎟ (27)
r0 ⎝ r0 sin α
2
⎠
µm
Revenind la expresia fortei F (r ) = − 2
aratam ca F este conservativa,
r dV
adica exista potentialul V=V(r) astfel incat: F ( r ) = − .Obtinem:
dr
µm (28)
V =−
r

Curs 10. Problema lui Newton 21

Problema lui Newton

Exprimam lucrul mecanic elementar:

r r dV
δ L = F ⋅ dr = F (r )dr = − dr = − dV
dr
Din teorema energiei cinetice avem: dT = δ L = − dV ⇒ d (T + V ) = 0

Iar prin integrare obtinem integrala prima a energiei

T + V = h' , h'∈ ℜ, ∀ t ≥ t0 (29)

Avem:
1 2 µm 1 µm/
mv − = m / v0 − = h' = m
2
/h
2 r 2 r0 notatie

1 2 µ
v0 − = h (30)
2 r0

Curs 10. Problema lui Newton 22

Problema lui Newton

In (27) avem:

p⎛ p 1 ⎞ c2 ⎛ c2 1 ⎞
e = 1 + ⎜⎜
2
− 2 ⎟⎟ = 1+ ⎜⎜ − 2 ⎟⎟ =
r0 ⎝ r0 sin α
2
⎠ p=
c 2
, µr0 ⎝ µr0 sin α
2
⎠
µ
c = r0 v0 sin α

c 2 ⎛ r0 v0 sin 2 α 1 ⎞ c 2 ⎛ r0 v0 ⎞
2 2 2
= 1+ ⎜ − 2 ⎟ = 1+ ⎜ − 2 ⎟=
µr0 ⎜⎝ µr0 sin α
2 ⎟
⎠ µr ⎜ µ
0 ⎝
⎟
⎠
2 ⎡
c 2r0 v0 ⎛ 2
µ ⎞⎤
= 1+ ⎢ ⎜ − ⎟⎥
µr0 ⎢⎣ µ ⎜⎝ 2 r0 ⎟⎠⎥⎦

Curs 10. Problema lui Newton 23

Problema lui Newton

Tinand cont de (30) avem

c 2 ⎡ 2r0 ⎛ v0 2 µ ⎞⎤ 2c 2
e2 = 1 + ⎢ ⎜ − ⎟⎥ = 1+ h (31)
µr0 µ ⎜ 2 r ⎟ µ 2
⎢⎣ 0 ⎠⎥
v0 µ
2
⎝ ⎦ − =h
2 r0

Daca
• e < 1 (h < 0) atunci conica este o elipsa
• e > 1 (h > 0) atunci conica este o hiperbola
• e = 1 (h = 0) atunci conica este o parabola

Prin urmare, daca h < 0, conica este o elipsa si am justificat astfel prima lege a lui
Kepler
Cea de-a doua lege a lui Kepler rezulta din proprietatile fortei centrale si anume
legea ariilor

Ramane sa obtinem legea a treia a lui Kepler.

Curs 10. Problema lui Newton 24

Problema lui Newton

Consideram ca miscarea lui P se face pe o elipsa:

v axa focarelor
y
P1
P
F v0
r α
b θ θ1
P0
axa polara
S x
O
a
Aratam ca: a 3 T 2 = constant
P2

1 1⎛ p p ⎞
Avem: a = ( SP1 + SP2 ) = ⎜⎜ + ⎟⎟
2 2 ⎝ 1 + e cos(θ1 − θ1 ) 1 + e cos(θ1 + π − θ1 ) ⎠
Curs 10. Problema lui Newton 25
Problema lui Newton

Obtinem asadar:
p (32)
a=
1 − e2
Dar
OS a −b 2
b 2 2 2
e = 2 =
2
2
= 1− 2
a a a
p
b = a (1 − e ) ⇒ b = a 1 − e =
2 2 2 2
(33)
( 32 )
1 − e2
Tinand cont de relatia (13) avem:

2π a b
T=
c (34)

Curs 10. Problema lui Newton 26

Problema lui Newton

Utilizand (32) si (34) si (33) calculam raportul

a3 a 3c 2 ac 2 ac 2
= = = =
T 2
4π a b
2 2 2
4π b
2 2 ( 33)
4π a (1 − e )
2 2 2

c2 pµ
= =2 =
4π a (1 − e ) p =c µ 4π a (1 − e )
2 2 2 2 ( 32 )

pµ µ
= = = constant (35)
4π p 4π
2 2

Asadar am obtinut a 3 T 2 = constant ceea ce reprezinta legea a treia a

lui Kepler

Obs.: Am aratat ca miscarea unui punct material P sub actiunea unei forte centrale
de tip Newtonian respecta legile lui Kepler.

Curs 10. Problema lui Newton 27