Unitatea de învăţare 15

15. POMPE DE CĂLDURĂ

CUPRINS
15. POMPE DE CĂLDURĂ ...................................................................................... 1
15.1. INTRODUCERE ..................................................................................................... 1
15.2. COMPETENŢELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE .............................................................. 1
15.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL POMPELOR DE CĂLDURĂ ................................... 2
15.4. CICLUL TERMODINAMIC AL POMPEI DE CĂLDURĂ CU AER .................................... 3
15.5. CICLUL DE FUNCŢIONARE AL POMPELOR DE CĂLDURĂ CU COMPRIMARE
MECANICĂ DE VAPORI.................................................................................................................. 6
15.6. UTILIZĂRI ALE POMPELOR TERMICE ..................................................................... 7
15.7. TEST DE AUTOEVALUARE A CUNOŞTINŢELOR....................................................... 9

15.1. Introducere

Rezervele de energie ale mediului înconjurător sunt practic inepuizabile,

dar folosirea lor este imposibilă fără ridicarea artificială a temperaturii. Pompa de
căldură este una dintre instalaţiile în care căldura este trecută de la un potenţial
scăzut la un potenţial mai ridicat.
În această unitate de învăţare sunt prezentate ciclurile diferitelor pompe de
căldură.şi unele noţiuni de bază privind modul de calcul al mărimilor energetice
ale lor.

15.2. Competenţele unităţii de învăţare

În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:

 descrie ciclul de funcţionare a pompelor de căldură;
 reprezinte ciclului pompei de căldură cu aer în diagrama T-s;
 reprezinte ciclul pompei de căldură cu comprimare mecanică de vapori în
diagrama T-s;
 prezinte semnificaţia coeficientului de performanţă (eficienţei) pompei de

1
 căldură şi modul de calcul al lui;
 arate influenţa diverşilor parametri asupra eficienţei ciclului cu comprimare
mecanică de vapori.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 1,0 ore, iar a

testelor de 0,5 ore.

15.3. Principiul de funcţionare al pompelor de căldură

Pompa de căldură fiind o instalaţie în care căldura este trecută de la un potenţial scăzut
la un potenţial mai ridicat. este similară cu instalaţiile frigorifice. Principial, ciclurile
termodinamice sunt asemănătoare. Deosebirea este că sursa rece nu mai are o temperatură sub
temperatura mediului ambiant. Sursa rece este chiar mediul ambiant sau un mediu a cărui
temperatură este puţin peste cea a mediului ambiant (fig. 15.1).
Datorită consumului de lucru mecanic în vederea comprimării agentului de lucru,
cantitatea de căldură cedată mediului mai cald este mai mare decât cea preluată de la sursa
rece şi anume cu echivalentul termic al lucrului mecanic consumat (conform primului
principiu al termodinamicii). Prin urmare, o pompă de căldură este o instalaţie care serveşte la
«pomparea» căldurii de la o temperatură scăzută la o temperatură ridicată.

Fig. 15.1. Principiul de funcţionare al pompei de căldură

2
15.4. Ciclul termodinamic al pompei de căldură cu aer

Posibilitatea folosirii pompei termice utilizând ca agent de lucru aerul pentru încălzirea
încăperilor este cunoscută de multă vreme, dar numai de puţin timp raportul dintre
coeficientul de amortizare a sumelor investite şi preţul combustibilului a început să capete
valori care să facă posibilă, din punct de vedere economic, folosirea acestei soluţii.

Fig. 15.2. Schema instalaţiei de pompă de căldură cu aer

Schema de principiu a acestei instalaţii este prezentată în figura 15.2, iar reprezentarea
ciclului de funcţionare în coordonate p-v şi T-s se află în figura 15.3.

Fig. 15.3. Reprezentarea ciclului de funcţionare al instalaţiei de pompă de căldură cu aer

în diagramele p-v şi T-s.

Agentul termic, aer, este aspirat din schimbătorul de căldură S1 de compresorul C în

starea 1, comprimat adiabatic până în starea 2 cu care intră în schimbătorul de căldură S2 în
care este răcit izobar până la starea 3 cedând căldura q23 sursei calde (aerul utilizat în instalaţii
de încălzire, ventilare etc.), apoi este destins adiabatic în turbina T până în starea 4. Pentru a
3
reveni în starea 1, în schimbătorul de căldură S1, agentul primeşte căldura q41 de la sursa rece
(apa de râu, aerul ambiant, pământ etc.).
Considerând că prin instalaţie circulă 1 kg de agent termic, se poate scrie:
q 23  c p T2  T3  ; (15.1)

q 41  c p T1  T4  . (15.2)

Aprecierea performanţei procesului se face cu ajutorul indicatorului eficienţă sau

coeficient de performanţă (COP) definit ca raportul dintre căldura utilă cedată aerului în
schimbătorul de căldură S2 şi lucrul mecanic consumat în compresorul C:
q
COP  23 . (15.3)
l

Din bilanţul energetic rezultă :

q 23  l  q 41 (15.4)

deci:
q23
COP  . (15.5)
q23  q41

Folosind relaţiile (14.29) şi (14.30) rezultă :

c p T2  T3  T2  T3
COP   . (15.6)
c p T2  T3   c p T1  T4  T2  T3  T1  T4

Transformările 1-2 şi 3-4 fiind adiabate, există relaţiile:

 1
 1
p  
T2  T1  2   T1  ; (15.7)
 p1 
 1
 1
p  
T3  T4  2   T4   , (15.8)
 p1 
unde cu  s-a notat raportul dintre p2 şi p1.
Rezultă coeficientul de performanţă al pompei de căldură:
 1  1  1 T2
T1   T4    T1
COP    , (15.9)
 1  1  1 T2
1
T1   T4   T1  T4   1 T1

4
deci:
T2
1 T2 T1
COP  1 
  . (15.10)
T2  T1 T2  1
1   T1
Se observă că eficienţa pompei termice creşte cu scăderea raportului T2 / T1. În cazul în
care T2 tinde către T1, eficienţa tinde la infinit, căldura cedată în schimbătorul S2 tinde la 0,
adică pompa termică nu-şi mai atinge scopul pentru care a fost făcută.
În figura 15.4 este reprezentată variaţia eficienţei în funcţie de raportul T2 T1 . Pentru
un raport cuprins între 1,1 şi 1,5 eficienţa este între 10 şi 3, aceasta fiind gama în care
folosirea pompei de căldură este cea mai frecventă. Corespunzător acestor valori ale raportului
T2 T1 se obţine că raportul presiunilor p2 / p1 este între 1,445 şi 4,134 pentru exponentul
adiabatic   1,4 .

Fig. 15.4. Coeficientul de performanţă (COP) al pompei de căldură cu aer în funcţie de

raportul temperaturilor surselor de căldură

În practică, pompa termică cu aer funcţionează după un ciclu deschis, deoarece se

renunţă la schimbătorul S1, fiind foarte voluminos, deci foarte costisitor.
Această instalaţie începe să fie folosită din ce în ce mai mult în domeniul încălzirii
aerului din diverse incinte şi cu atât mai mult în cazurile în care este obligatorie netoxicitatea
agentului termic. Ca exemple sunt halele de producţie din industria alimentară, farmaceutică,
sau a garajelor şi staţiilor de întreţinere şi reparaţii auto. Ca instalaţie în circuit închis se
foloseşte în instalaţiile de uscare din industria lemnului, industria textilă sau alimentară.

5
15.5. Ciclul de funcţionare al pompelor de căldură cu comprimare
mecanică de vapori

Schema de funcţionare a instalaţiei este prezentată în figura 15.5, iar ciclul teoretic de
funcţionare este reprezentat în coordonate T-s în figura 15.6.

Fig. 15.5. Schema de funcţionare a pompei Fig. 15.6. Ciclul teoretic de funcţionare al

de căldură cu vapori pompei de căldură cu vapori

Vaporii agentului termic (amoniac sau freon) sunt aspiraţi din vaporizatorul V de către
compresorul C în starea 1. Cu ajutorul compresorului C, în vaporizator se menţine o presiune
coborâtă la care agentul se vaporizează la o temperatură Tv mai scăzută decât temperatura T0 a
mediului înconjurător (apa de râu sau aerul atmosferic). În timpul procesului izobar-izoterm
de vaporizare (4-1) agentul absoarbe căldura q4-1 de la mediul înconjurător. Compresorul C
comprimă vaporii adiabatic (1-2) şi îi rulează în condensatorul Cd cu starea 2, consumând
pentru comprimare lucrul mecanic 1. Deoarece în timpul comprimării nu se cedează căldură în
exterior, agentul îşi măreşte presiunea şi temperatura astfel încât este capabil să transmită
sursei calde o cantitate de căldură q2-3. În condensator, datorită cedării căldurii, agentul termic
se condensează la presiune înaltă (transformarea 22’3). Scăderea presiunii până la presiunea
din vaporizator are loc în ventilul de reglaj VR. Prin laminarea în acest ventil se produce o
vaporizare parţială până în starea 4. În acest fel se alimentează continuu vaporizatorul cu
lichid în stare de fierbere. Căldura cedată în condensator (apa de răcire care se încălzeşte) se
utilizează în diferite scopuri.

6
 Eficienţa pompei de căldură (coeficientul de performanţă) este:
q
COP  2 3 . (15.11)
l

Transformările 2-3 şi 4-1 fiind izobare se pot scrie relaţiile:

q 2 3  i 2  i 3 ; (15.12)

q 41  i1  i 4 . (15.13)

Din primul principiu al termodinamicii aplicat ciclului se poate calcula lucrul mecanic:
l  q23  q41  i2  i3   i1  i4  . (15.14)

Ţinând seama că i3 = i4 se obţine:

l  i2  i1 . (15.15)

Eficienţa pompei de căldură cu vapori este:

i i
COP  2 3 . (15.16)
i2  i1

15.6. Utilizări ale pompelor termice

Utilizarea pompelor de căldură este tot mai largă şi este legată de posibilitatea utilizării
unor surse cu potenţial termic coborât şi deci posibilitatea economisirii de combustibili
primari.
Din punct de vedere economic nu este justificată folosirea combustibililor superiori
pentru a produce energie termică şi nu este nici raţional şi nici economic de a folosi
combustibili - fie şi chiar inferiori - pentru a produce energie termică cu potenţial redus.
Din studiul ciclului Carnot rezultă că eficacitatea unui proces termic - respectiv
cantitatea de căldură transformată în lucru mecanic - creşte cu temperatura la care este
preluată căldura de către agentul termic:

L Q  Q0 T
C   1 0 . (15.17)
Q Q T
Când se ard combustibili, temperatura la care este obţinută căldura este ridicată, gazele
de ardere având peste 1500oC – 2500oC. Prin urmare, căldura produsă prin ardere este
deosebit de valoroasă din punct de vedere energetic, ea putând fi transformată în energie
mecanică cu un randament bun. Pentru a putea folosi această căldură la încălzirea imobilelor

7
sau prepararea apei calde menajere, trebuie să se scadă temperatura agentului termic la valori
în general sub 100oC. Această micşorare a temperaturii este însă implicit însoţită de reducerea
capacităţii de transformare a căldurii în lucrul mecanic, respectiv de deprecierea ei din punct
de vedere energetic.
Cu toate acestea, în prezent, majoritatea consumatorilor de căldură cu potenţial
coborât, atât cei industriali (instalaţii de fiert, de distilare, de concentrare, uscătorii etc.), cât şi
cei casnici (instalaţii de încălzire centrală a clădirilor, boilere, sobe, instalaţii de ventilare şi
condiţionare etc.), sunt alimentaţi din instalaţii în care căldura este produsă prin ardere de
combustibili.
Din aceste considerente rezultă că alimentarea consumatorilor de căldură cu potenţial
redus nu este raţională decât din surse energetice secundare (fluide calde rezultate din diferite
procese tehnologice) sau din instalaţiile de termoficare (cogenerare) în care se produc
simultan energie mecanică - respectiv electrică - şi căldură.
În cazurile în care nu există centrală electrică de termoficare sau resurse energetice
secundare, soluţia raţională este, în principiu, de a valorifica imensele cantităţi de căldură din
mediul ambiant, pentru aceasta fiind foarte eficiente pompele de căldură. De asemenea,
pompele de căldură se recomandă şi la valorificarea resurselor energetice secundare care au un
potenţial prea redus pentru a putea fi folosite în alt mod.
Printre domeniile mai importante de utilizare ale instalaţiilor de pompe de căldură sunt:
 încălzirea unor incinte folosind ca sursă de căldură mediul ambiant (căldura înmagazinată
în apa râurilor, lacurilor, mărilor; aerul atmosferic; pământ);
 ridicarea parametrilor (temperatură şi presiune) agenţilor de termoficare în vederea
satisfacerii acelor consumatori care necesită parametrii mai ridicaţi decât ceilalţi;
 distilarea şi rectificarea unor soluţii;
 uscarea cerealelor;
 încălzirea serelor.
Instalaţiile de pompe de căldură se consideră că lucrează în condiţii de economicitate
în general dacă sursa de căldură este avantajoasă (temperatură ridicată), astfel încât să rezulte
o eficienţă termică peste 4, iar numărul de ore de funcţionare pe an este de peste 2000.

8
15.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

14.12.1. Alegeţi răspunsul corect:

I. Eficienţa pompei de căldură (coeficientul de performanţă) este definită prin

raportul dintre:
A. căldura dată consumatorului şi lucrul mecanic consumat;
B. lucrul mecanic consumat şi căldura primită de la sursa rece;
C. lucrul mecanic consumat şi căldura dată consumatorului.
II. Eficienţa pompei de căldură (coeficientul de performanţă) creşte cu:
A. creşterea temperaturii sursei reci;
B. scăderea temperaturii sursei reci;
C. creşterea temperaturii sursei calde;

Răspuns: I A; II A.