Unitatea de învăţare 9

9. COMPRESORUL CU PISTON: IDEAL ŞI TEHNIC

CUPRINS
9. COMPRESORUL CU PISTON: IDEAL ŞI TEHNIC ..................................... 1
9.1. INTRODUCERE ......................................................................................................... 1
9.2. COMPETENŢELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE .................................................................. 1
9.3. DEFINIŢIE, CLASIFICARE .......................................................................................... 2
9.4. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA COMPRESORULUI CU PISTON ................................ 2
9.5. MĂRIMILE DE INTERES FOLOSITE LA DESCRIEREA MODELELOR DE COMPRESOARE... 3
9.6. CICLUL COMPRESORULUI IDEAL .............................................................................. 5
9.7. CICLUL COMPRESORULUI TEHNIC ............................................................................ 7
9.8. TEST DE AUTOEVALUARE A CUNOŞTINŢELOR......................................................... 10

9.1. Introducere

În această unitate de învăţare se prezintă câteva noţiuni referitoare la

compresoarele de aer cu piston, maşini termice consumatoare de lucru mecanic
întâlnite în foarte multe locaţii: garaje, hale industriale, construcţii de drumuri.
Se vor prezenta două modele: compresorul ideal şi compresorul tehnic,
fiecare cu ipotezele simplificatoare faţă de compresorul real. Din prezentarea celor
două modele rezultă concluzii optimizatoare foarte importante.

9.2. Competenţele unităţii de învăţare

În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:

 Descrie transformările de stare pe care le suferă aerul într-un compresor cu
piston;
 Prezinte transformările ideale optime pe care ar trebui să le aibă aerul în
compresor;
 Descrie influenţa diverşilor parametri constructivi asupra performanţelor
acestor maşini termice;

1
  Descrie influenţa mărimii spaţiului vătămător asupra parametrilor aerului
comprimat livrat de compresor şi asupra performanţei compresorului.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore, iar a

testelor de 1 oră.

9.3. Definiţie, clasificare

Compresoarele sunt maşini termice generatoare care realizează creşterea

presiunii gazelor şi vaporilor, consumând în acest scop lucru mecanic.
Clasificarea compresoarelor, după modul în care gazul parcurge maşina, se poate face
după cum urmează.
 Compresoarele volumice cu piston sunt cele la care comprimarea se face prin micşorarea
volumului gazului aspirat în compresor, respectiv prin creşterea presiunii statice a gazului.
Aceste compresoare realizează presiuni foarte înalte, până la 1000 bar, dar la debite mai mici
de 450 m3N/min.
 Compresoarele gazodinamice realizează comprimarea însoţită de curgerea continuă a
gazului, prin mărirea energiei cinetice a curentului de gaz sub acţiunea unui rotor şi
transformarea acesteia în energie potenţială de presiune.
 În compresoarele centrifuge gazul intră axial şi iese tangenţial din maşină, obţinându-
se presiuni de 8-9 bar la debite de până la 2500 m3N/min.
 În compresoarele axiale gazul parcurge maşina axial, fiind utilizate pentru obţinerea
unor presiuni de 4-5 bar la debite mai mari de 10000 m3N/min.

9.4. Construcţia şi funcţionarea compresorului cu piston

Deoarece compresoarele volumice cu piston cu mişcare alternativă sunt cele mai

răspândite în practică, în acest capitol se vor trata numai acestea.
Figura 9.1. prezintă schematic un astfel de compresor compus din pistonul P, cilindrul
C, biela B, manivela M şi chiulasa C1. In chiulasă sunt montate supapele de aspiraţie (S.A) şi
de refulare (S.R).
La deplasarea pistonului din punctul mort interior (P.M.I.) în punctul mort exterior
2
(P.M.E), datorită depresiunii ce se formează în cilindru, se deschide supapa de aspiraţie
(supapă automată cu arc ce se deschide datorită diferenţei de presiune dintre conducta de
aspiraţie şi interiorul cilindrului), iar gazul pătrunde în cilindru.

Fig. 9.1. Schema constructivă a unui compresor cu piston

În cursa de întoarcere a pistonului, ambele supape sunt închise, iar gazul din cilindru
este comprimat prin micşorarea volumului. La o anumită valoare a presiunii, numită presiune
de refulare, are loc deschiderea supapei de refulare (tot supapă automată cu arc ce se deschide
datorită diferenţei de presiune dintre interiorul cilindrului şi din conducta de refulare), iar
gazul este evacuat.
Distanţa între cele două puncte moarte se numeşte cursa pistonului S, iar volumul
descris de piston pe lungimea cursei, se numeşte volumul cursei pistonului Vs (numit uneori
cilindree). Spaţiul care rămâne între capul pistonului şi chiulasă, când pistonul este în P.M.I.
se numeşte spaţiu vătămător, volumul său fiind Vv.

9.5. Mărimile de interes folosite la descrierea modelelor de

compresoare

Ciclurile teoretice ale compresoarelor provin din schematizarea ciclurilor reale cu

scopul de a calcula mărimile care intervin în exploatarea acestora.

3
 Deoarece compresoarele sunt maşini generatoare (de energie pneumatică) se pune
problema determinării următoarelor mărimi:
 lucrul mecanic consumat la parcurgerea unui ciclu, L;
 puterea teoretică consumată pentru antrenarea compresorului, Pt ;
 căldura evacuată prin fluidul de răcire, Q .
Aceste mărimi se vor determina în funcţie de parametri caracteristici, care pentru
compresorul cu piston sunt:
p2
 raportul de presiuni (numit şi grad de comprimare):  ;
p1
Vv
 gradul volumetric de compresie: 0  ;
Vs
 volumul spaţiului vătămător, Vv;
 volumul cursei pistonului, Vs;
 volumul aspirat de compresor, Va;
 exponenţii politropei şi adiabatei, n, respectiv ;
 turaţia compresorului, n;
 mărimile de stare ale gazului la intrare în compresor, p1 şi V1.

În funcţie de ipotezele simplificatoare făcute se deosebesc două tipuri de cicluri

teoretice şi anume: ciclul compresorului ideal şi ciclul compresorului tehnic.

Compresorul ideal este acela în a cărui funcţionare se admit următoarele ipoteze

simplificatoare:
 agentul termic care efectuează ciclul este un gaz perfect;
 pistonul aflat în P.M.I. se lipeşte perfect de chiulasă, deci compresorul nu are spaţiu
vătămător;
 pistonul etanşează perfect, deci nu există pierderi de gaz între el şi cilindru (masa de
gaz aspirată este egală cu cea refulată).

Compresorul tehnic este acela care are spaţiu vătămător (Vv ≠ 0) menţinându-se
celelalte ipoteze simplificatoare.

4
9.6. Ciclul compresorului ideal

Figura 9.2 prezintă ciclul compresorului teoretic cu piston în trei variante de

comprimare ideală:
 izotermică,
 adiabatică şi
 politropică.

Fig. 9.2. Variante pentru comprimarea unui gaz în compresorul teoretic:

0-1 aspiraţia izobară; 1-2 comprimarea: 1-2iz izotermă; 1-2pol politropă;1-2ad adiabată;
2-3 refulare izobară; 3-0 egalizarea presiunii, izocoră.

Însumând lucrurile mecanice ale transformărilor se obţin în final următoarele relaţii

pentru lucrul mecanic necesar comprimării:

V2 iz
Liz  p1Vs ln ; (9.1)
Vs

Lpol 
n
p V  p2V2 pol ;
n 1 1 s
 (9.2)


Lad 
1

p1Vs  p2V2 ad .  (9.3)

5
 Varianta optimă de comprimare este cea izotermă la care se consumă, pe ciclu, cel mai
mic lucru mecanic, iar cea mai neeconomică este comprimarea adiabată.

Să ne reamintim...
Lucrul mecanic se evidenţiază în diagrama p-V prin suprafaţa cuprinsă între
linia care reprezintă transformarea şi proiecţia ei pe axa absciselor (V). Pentru un
ciclu reprezentat în diagrama p-V, lucrul mecanic este aria suprafeţei cuprinsă în
interiorul ciclului. Deoarece compresorul este o maşină consumatoare de lucru
mecanic, ne interesează ca lucrul mecanic să fie cel mai mic, ceea ce este evidenţiat
pe diagramă prin ciclul care cuprinde o transformare izotermă.

În practică, comprimarea se face politropic cu indicele politropei n  (1, ).

În cazul compresorului ideal aspiraţia are loc pe toată lungimea cursei pistonului astfel
încât volumul aspirat: Va  Vs .
Având în vedere o altă formă a lucrului mecanic schimbat în transformarea politropică,
relaţia (9.2) poate fi scrisă şi sub forma:
n 1
n
Lciclu  p1Vs (1   n ) . (9.4)
n 1
Deoarece un ciclu se efectuează la o rotaţie a arborelui cotit (două curse ale pistonului),
şi ţinând seama că turaţia n este dată în rotaţii pe minut, puterea teoretică consumată este:
L  nr
Pt  . (9.5)
60
Ţinând seama de relaţia dintre schimbul de căldură şi lucrul mecanic într-o
transformare politropică se poate scrie:
n
Q1 2 pol  L1 2 pol , (9.6)
 1
care devine:
  n Lpol
Q1 2 pol  . (9.7)
1 n
Formula (9.7) se poate utiliza pentru calculul căldurii pentru răcirea cămăşilor
cilindrilor compresorului în cele trei variante de comprimare prin particularizarea
exponentului politropic n, astfel:
6
 izotermă (n = 1)

Q1 2iz  L1 2iz ; (9.8)

 politropă (n)

  n L1 2 pol
Q1 2 pol   ; (9.9)
 1 n

 adiabată (n = )

Q1 2 ad  0 . (9.10)

Această cantitate de căldură trebuie evacuată cu ajutorul unui fluid de răcire.

9.7. Ciclul compresorului tehnic

Ipoteza că pistonul se lipeşte de chiulasa cilindrului, făcută la compresorul teoretic, nu

se poate realiza constructiv, deoarece toleranţele de execuţie ale pieselor fac imposibilă din
punct de vedere tehnologic această construcţie.
La compresorul tehnic există un spaţiu vătămător datorită căruia refularea nu se
mai face până la volumul zero iar egalizarea presiunilor este o destindere politropică a
gazelor rămase în spaţiul vătămător, după care începe faza de aspiraţie.
Succesiunea transformărilor termodinamice care alcătuiesc ciclul unui compresor
tehnic este prezentată în figura 9.3.

Fig. 9.3. Ciclul compresorului tehnic cu piston:

4-1 aspiraţie izobară; 1-2 comprimare politropă;
7 2-3 refulare izobară; 3-4 egalizarea
presiunilor, politropă
 Se obţine următoarea relaţie finală pentru lucrul mecanic consumat:

n  n 1 
L 
 p1Va  1   n  . (9.11)
n 1  
 
Existenţa spaţiului vătămător la compresorul tehnic determină o micşorare a
volumului aspirat, aspiraţia având loc doar pe o porţiune din lungimea cursei pistonului,
Va  Vs .
Se pote defini gradul de umplere, , al compresorului ca fiind:
Va
 . (9.12)
Vs
Din acest motiv şi lucrul mecanic consumat de compresorul tehnic este mai mic decât
cel al compresorului teoretic care are acelaşi grad de comprimare şi acelaşi volum al cursei
pistonului. Aceasta se observă şi din aria cuprinsă în interiorul reprezentării ciclului în
diagrama p-V.
Între mărimile caracteristice compresorului ,  şi 0 există o relaţie de legătură care se
poate obţine observând figura 9.3. Astfel,
Vs  Vv  V4 V
  1   0  4  0. (9.13)
Vs Vv
Exprimând raportul:
1
V4 V4  p2  n
1
     .n (9.14)
Vv V3  p1 

se obţine:
 1 
  1   0   n  1. (9.15)
 
Într-un compresor cu o singură treaptă de comprimare presiunea obţinută pentru gazul
comprimat este limitată. Astfel, prin mărirea presiunii de refulare la p'2, p"2,.... ciclul de
funcţionare al compresorului tehnic se modifică (fig. 9.4), volumul de gaz aspirat se
micşorează la valorile V'a, V"a,... şi deci se micşorează şi debitul compresorului.
Există o presiune maximă, pmax corespunzătoare stării 2max, atunci când curba de
compresie se confundă cu cea de destindere, volumul aspirat devine egal cu zero, compresorul
nu mai debitează, el comprimă şi destinde continuu aceeaşi cantitate de gaz.

8
 Fig. 9.4. Influenţa modificării presiunii finale de comprimare

Volumul de gaz aspirat, Va, este zero, condiţie din care se poate determina presiunea de
refulare teoretică maximă:
n
 1 
p max  p1 1   . (9.16)
 0 
Puterea consumată se determină asemănător ca la compresorul teoretic, folosind
formula (9.5).
Căldura produsă în timpul comprimării se calculează cu relaţia (9.7) de la
compresorul teoretic.

9
9.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

9.8.1. Alegeţi răspunsul corect

I. Comprimarea teoretică cea mai avantajoasă din punct de vedere energetic
este:
A. izoterma;
B. adiabata;
C. politropa.
II. Debitul de aer livrat de un compresor creşte cu:
A. îngroşarea garniturii de chiulasă;
B. subţierea garniturii de chiulasă;
III. Presiunea maximă a aerului comprimat livrat de un compresor creşte cu:
A. subţierea garniturii de chiulasă;
B. îngroşarea garniturii de chiulasă;

Răspuns: I A; II B; III A.

9.8.2. Să se determine presiunea maximă la care poate fi refulat aerul dintr-

un compresor al cărui spaţiu vătămător este de 0,06 din cilindree, aspiraţia făcându-
se la 1 bar iar comprimarea fiind politropică cu n  1,25 . Să se determine apoi şi
temperatura corespunzătoare, dacă temperatura iniţială este de 20oC.

Răspuns: Din relaţia (9.16) rezultă: p2, max  3,62 MPa . Temperatura se

obţine din ecuaţia politropei scrisă în T şi p, luată din tabelul 5.1:

1 n 1 n
T1  p1 n  T2  p2 n . Temperatura T1  (273,15  20) K . După transformarea în

grade Celsius, rezultă: t2,max  260 C .

10