ELEMENTE DE EFICIENŢĂ ECONOMICĂ ÎN

ACTIVITATEA DE FORAJ

Eficienţa tehnico-economică a activităţii de foraj se apreciază cu ajutorul

unor mărimi absolute sau relative denumite indicatori ai forajului. Aceştia pot fi
calitativi sau cantitativi.
Indicatorii calitativi se referă la obţinerea unor calităţi sau scopuri
specifice:
 evitarea contaminării sau degradării caracteristicilor fizico-chimice ale
stratelor productive;
 alegerea corespunzătoare a fluidelor de foraj, respectiv stabilirea unor
valori adecvate pentru densitate, vâscozitate, alcalinitate, limitele de curgere ş.a.;
 păstrarea, în limite admisibile, a devierii sondei;
 realizarea de investigaţii geologo-geofizice de calitate;
 atingerea obiectivului final fără avarii sau complicaţii;
 realizarea unei exploatări raţionale, în condiţii optime, sub aspect tehnic şi
economic.
Indicatorii cantitativi sunt mărimi fizico-chimice, mecanice sau economice
care evidenţiază consumurile de materiale, energie, timpi, volume, număr de
produse, viteze, costuri etc.
Alegerea criteriului de optimizare este o problemă esenţială în cadrul
proiectării oricărui sistem. Se apreciază că, destul de rar, conducerea unui sistem ia
în considerare un singur criteriu. În majoritatea cazurilor se urmăreşte optimizarea
după două sau mai multe criterii.

Viteza mecanică

1
 Matematic, în valoare absolută, viteza mecanică medie pe sapă

h
vm =
ts , (5.1)

unde h este adâncimea iar ts - timpul de lucru efectiv al sapei pe talpă (timpul de
săpare).
Intrinsec, viteza mecanică este o funcţie complexă, care depinde nu numai
de h şi ts ci

v m =f ( G s , n , v j , Q , h ,t s , D s , σ co , K , D, ρ f , η f , τ 0 , F )
, (5.2)

în care: Gs este apăsarea pe sapă; n - turaţia; vj - viteza jeturilor de fluid; Q - debitul

de fluid; Ds - diametrul sapei; σco - rezistenţa la compresiune a rocii; K -
coeficientul de abrazivitate al rocii; D - uzura sapei; ρf, ηf, τ0, F - caracteristicile
fluidului de foraj (densitate, viscozitate, tensiune dinamică de forfecare, filtrare).
În general, efectele acestor factori se intercondiţionează şi nu pot fi
întotdeauna individualizate. Există, în schimb, numeroase observaţii de şantier şi
cercetări de laborator ale căror rezultate sunt, în prezent, mult mai convingătoare.

Viteza operativă

Viteza operativă v0 ia în considerare şi timpii necesari introducerii, extragerii

şi schimbării sapei, adăugării bucăţilor de avansare, tratării şi omogenizării
fluidului de foraj, corectării pereţilor găurii de sondă, manevrelor din timpul
forajului ş.a., într-un cuvânt tm.

2
 Desigur, ponderea principală o are timpul de manevră a garniturii (de aceea,
simplificat, se spune că tm reprezintă timpul de manevră).
Aşadar,

h h
v 0= =
t 0 t s +t m . (5.3)

Criteriul este preferabil atunci când rapiditatea execuţiei constituie un factor

esenţial (de exemplu, la forajul de exploatare pentru creşterea rapidă a producţiei
de hidrocarburi, la sondelor de salvare sau la cele de alimentare cu apă ş.a.).
Utilitatea acestui indicator constă în faptul că, prin intermediul său, se poate
stabili timpul optim de lucru al sapei pe talpă. În acest scop se pune condiţia ca
viteza operativă să fie optimă, adică

h h
v 0= =
t 0 t s +t m = max.

Viteza tehnică

Viteza tehnică reprezintă avansarea totală H, ce ar putea fi realizată într-o

lună de o instalaţie montată, dacă s-ar efectua numai operaţiile productive
necesare:

720 H
vt= [ m/ILp ]
Tp . (5.4)

3
 Semnificaţii: 720 reprezintă numărul mediu de ore dintr-o lună (24 ore/zi x
30 zile = 720 ore); Tp – timpul productiv, în ore, referitor la: săpare, manevră,
măsurarea devierii, investigarea găurii de sondă, probarea stratelor, carotaje
mecanice, marşuri de control, tubare, cimentare, perforarea coloanelor de burlane,
revizii ale instalaţiei, schimbarea cablului de foraj, măsuri de prevenire şi
combatere a dificultăţilor în foraj ş.a.; ILp – instalaţie lună productivă.

Viteza comercială (de lucru sau fizică)

Viteza comercială exprimă avansarea totală efectivă H realizată într-o lună

de către o instalaţie montată:

720 H
vc = [ m/ ILL ]
Tc , (5.5)
unde:
T c=T p +T m , (5.6)

relaţii în care:
Tc este timpul calendaristic, ore;
Tn – timpul neproductiv, în ore, compus din opriri tehnice (rezolvarea unor
accidente sau complicaţii, reparaţii la instalaţie sau anexele acesteia ş.a.) şi opriri
organizatorice (lipsă de burlane, ciment, sape, combustibil, materiale pentru
prepararea fluidului de foraj etc.);
ILL – instalaţii lună în lucru.

Viteza ciclică

4
 Viteza ciclică exprimă avansarea totală efectivă H realizată într-o lună de o
instalaţie montată, prin luarea în considerare şi a timpului necesar montării şi
demontării acesteia:

720 H
v ciclica = [ m/ILL ] ,
T ciclic (5.7)
unde Tciclic este exprimat în ore şi este compus din timpul calendaristic şi timpul
pentru montaje - demontaje.
Viteza ciclică poate fi calculată pe o sondă sau pe întreaga unitate de foraj.
În acest din urmă caz, viteza ciclică

m
v ciclica =
IAA , (5.8)

unde IAA este indicatorul instalaţie an activă.

Costul mediu pe metru forat

a. Costul mediu pe metru forat pentru o sapă:

c s + c ff + c i (t s + t m )
c m= [ lei/ m]
h , (5.9)
în care:
cs reprezintă costul unei sape, lei;
cff – costul fluidului de foraj, lei;
ci – costul orar al instalatiei şi personalului de execuţie, lei/oră.

5
 Note.
1. Relaţia (5.9) rămâne valabilă şi pentru cazul în care se apreciază eficienta
forajului pe un interval H; în acest caz se ţine seama de numărul de sape
n aferent intervalului respectiv.
2. Adeseori, costul cff este inclus în ci.

Expresia (5.9) poate fi scrisă şi sub forma:

C
c m=a s + af +
vo , (5.10)

în care:
as reprezintă costul unitar al sapei, lei/m;
af – costul unitar al fluidului de foraj, lei/m;
C – costul pe instalaţie zi în lucru, lei/I∙zi;
vo – viteza operativă, m/I zi.

b. Costul mediu al metrului forat pe întreaga sondă:

' '
C + C +C f + Ctc +C a +C pp +C i T c
C m= s md
H , (5.11)

în care:
Cs’ este costul lucrărilor de suprafaţă, lei;
Cmd – costul lucrărilor de montaj-demontaj, lei;
Cf – costul forajului propriu-zis, lei;

6
 Ctc – costul operaţiilor de tubaj şi cimentare, lei;
Ca – costul operaţiilor auxiliare (măsurarea devierii, investigaţii
geofizice, perforarea coloanelor, probarea stratelor etc.), lei;
Cpp – costul punerii în producţie (uneori, calcul acestei mărimi se
efectuează separat), lei;
Ci’ – costul orar pe instalaţie, inclusiv energia, lei/oră;
Tc – timpul total calendaristic, ore;
H – adâncimea, m.
Costul metrului forat constituie indicatorul cel mai sintetic. Într-un anume
sens, costul unitar reprezintă o generalizare a celorlalte criterii. El permite alegerea
valorilor optime ale parametrilor regimului mecanic de foraj (apăsarea Gs şi turaţia
n) prin minimizarea expresiei costului unitar. În literatura de specialitate [2, 9-12]
sunt prezentate, detaliat, diverse metode de optimizare a parametrilor mecanici de
foraj, multe dintre ele având la bază criteriul costului minim pe metru forat. Iată
câteva dintre aceste metode: Galle – Wods, Preston – Moore, Young – Don
Murphy, Young – Bourgoyne, Orlov, Pogarski, Langston, ICPPG Câmpina ş.a.
În afara criteriului costului minim pe metru forat se mai admit, frecvent,
drept criterii de optimizare: criteriul vitezei operative maxime pe marş, criteriul
vitezei mecanice limitate, criteriul vitezei operative maxime pe sondă, criteriul
metrajului maxim pe sapă. Aceste criterii au fost stabilite în funcţie de descrierea
dată procesului de către autorii metodelor.