13.

Metoda Discount Cash Flow (DCF) de estimare a investiţiilor,

cheltuielilor şi veniturilor

Metoda modernă folosită pe plan mondial este cunoscută sub numele de

Discount Cash Flow (DCF) şi îşi propune să reflecte corect toate mişcările,
respectiv intrările şi ieşirile din sistemul economico-financiar, astfel încât diferenţa
dintre acestea să pună în evidenţă câştigul sau pierderea.
Caracteristica de bază a metodei DCF consistă în eşalonarea în timp a
investiţiilor, cheltuielilor şi veniturilor, respective folosirea actualizării.
Aloritmul de calcul al metodei DCF este următorul:

1. Se calculează volumul brut:

VB = Qtpvt + Qgpvg + Qgzpvgz (13.1)

unde:
Qt, Qg, Qgz reprezintă producţiile de ţiţei, gaze, respectiv gazolină;
pvt, pvg, pvgz – preţurile de vânzare pentru ţiţei, gaze, respectiv gazolină.

2. Calculul venitului net înainte de taxare VNIT:

VNIT = VB – Chcash, (13.2)

în care Chcash reprezintă aşa zisele cheltuieli cash: taxe + cheltuieli specifice.

Taxe:
 a. Redevenţa R reprezintă o cotă din venitul brut care se plăteşte
proprietarului subsolului:

R = (1/8 – 1/6) VB. (13.3)

b. Taxa advalorem Tadv este este o cotă din venitul brut care se plăteşte
proprietarului terenului:

Tadv = (1 – 2) %  VB. (13.4)

c. Taxa pe producţie Tpp. În industria petrolieră, această taxă variază de la un

stat la altul. Putem să reţinem procentele de 4,5 % pentru producţia de ţiţei,
respectiv 7,5 % pentru producţia de gaze:

Tpp = 4,5 %  VBt + 7,5 % VBg. (13.5)

Cheltuieli specifice:
a. Cheltuieli over head Coh: cheltuieli cu personalul de conducere (staff) şi cu
aparatul funcţional.
b. Cheltuieli operaţionale Chop: cheltuielile curente directe cu materiale,
energie, salarii:

Chop = Cex  Qex, (13.6)

în care:
Cex reprezintă costul unitar al extracţiei, lei/t;
 Qex – producţia extrasă, t.
Costul unitar al extracţiei Cex se calculează cu ajutorul relaţiei:

Cex = atp + CSL/DSL + ae + rici, (13.7)

unde:
atp reprezintă costul unitar de tratare-pompare, lei/t;
CSL – costul pe sondă-lună, lei/SL;
DSL – debitul pe sondă-lună, t/SL;
ae – costul unitar al energiei (dacă este cazul), lei/t;
ri – raţia de injecţie a fluidului, m3/t;
ci – costul unitar al fluidului injectat, lei/m3.

3. Calculul venitului net taxabil VNT:

VNT = VNIT – DDA, (13.8)

unde DDA reprezintă aşa numitele cheltuieli non-cash: depletare + amortizare.

Cheltuielile non-cash sunt cheltuieli cu valoare reziduală, adică îşi transmit
treptat valoarea în cursul anilor de funcţionare.
Amortizarea se aplică întregului capital investit pentru lucrările de
construcţii-montaje, construcţia de sonde şi echipamentele de fund şi de suprafaţă.
Sumele se vor repartiza pe o perioadă de timp dată de uzura fizică şi morală a
echipamentelor.
Depletarea constituie o particularitate a industriei extractive de petrol şi
gaze definită prin cota de depletare şi costul depletării. Ambele noţiuni îşi propun
crearea unei provizii financiare în vederea eliminării riscului afrent descoperirii de
noi rezerve. Din acest punct de vedere, depletarea reprezintă sursa de finanţare a
lucrărilor geologice.
Costul descoperirii de noi rezerve se poate calcula aplicându-se un procent
de 15 % venitului brut realizat în urma vânzării producţiei. Pentru stabilirea cotei
aferente depletării, se acceptă ca maximum 50 % din profit să fie acordat acestei
cote.
Finalmente, se va acorda depletării valoarea maximă dintre cota de depletare
şi costul depletării.
Se poate, aşadar, aprecia că depletarea şi amortizarea reprezintă surse de
autofinanţare: depletarea pentru descoperirea de noi reserve, iar amortizarea pentru
înteţinerea şi îmbunătăţirea echipamentelor. Este recomandabil să se aleagă metoda
de calcul prin care acestea vor avea o valoare mai mare. Aceasta înseamnă
reconstituirea rapidă a capitalului, timp mai redus de imobilizare a acestuia, cu alte
cuvinte atât o viteză mai mare de rotaţie a capitalului, cât şi posibilităţi mai mari de
finanţare, preferabile creditelor bancare.

4. Calculul venitului net după taxare VNDT:

VNDT = VNIT – Tprofit, (13.9)

unde Tprofit reprezintă taxa pe profit.

Taxa pe profit Tprofit se calculează ca un procent stabilit de legislaţia în
vigoare, raportat la venitul impozabil. La rândul lui, venitul impozabil se determină
ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor, respectiv serviciilor
prestate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal, din care
se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Aşadar,
 Tprofit = %  VNT. (13.10)

5. Calcularea profitului – Net Cash Flow NCF:

NCF = VNDT – I, (13.11)

unde I reprezintă investiţia.