6.

CALCULUL CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE

ÎNTR-O UNITATEA DE FORAJ

Relaţia generală pentru calculul capacităţii de producţie este

C p=C d I e I i , (6.1)

unde:
Cp este capacitatea de producţie (t/an; barili/an; m/an etc.);
Cd – caracteristica dimensională (volum, debit, timp etc.);
Ie – indicator de utilizare extensivă a capacităţii de producţie (fond de timp,
ore/an);
Ii – indicator de utilizare intensivă a capacităţii de producţie (randamentul
instalaţiei, utilajului etc.).
Capacitatea de producţie la o unitate de foraj reprezintă metrii foraţi în
condiţiile utilizării intensive şi extensive a instalaţiei de foraj.

Indicatori de utilizare extensivă a instalaţiei de foraj

O instalaţie de foraj poate fi activă (montaj, transport, foraj, probe de

producţie, demontaj) sau inactivă (reparaţie capitală, aşteptare, disponibilă sau în
rezervă). Pentru calculul capacităţii de producţie prezintă importanţă numai
instalaţia activă.
Se numeşte coeficient de utilizare a instalaţiilor din patrimoniu Kp, raportul
dintre timpul cât instalaţia este activă în lucru şi timpul total calendaristic:

1
 ILL
K p=
ILP , (6.2)

unde:
ILL reprezintă instalaţii luni în lucru;
ILP – instalaţii luni patrimoniu.
Urmează apoi defalcarea timpilor: productivi, neproductivi etc.

Indicatori de utilizare intensivă a instalaţiei de foraj

Indicatorii de utilizare intensivă a instalaţiei de foraj sunt reprezentaţi de

vitezele de foraj. Pentru o unitate de foraj intereseză, în primul rând, viteza tehnică
vt.

Caracteristica dimensională pentru calculul capacităţii de producţie o

reprezintă ILP (instalaţii luni patrimoniu).
În aceste condiţii, relaţia (6.1) ne conduce la

m = ILP Kp vt. (6.3)

Observaţii:
1) Ca şi în cazul extracţiei, capacitatea de producţie la foraj nu este constantă
în timp, ci variază în funcţie de condiţiile geologo-tehnice; apare astfel necesitatea
introducerii noţiunii de metru forat sau om ore normate.
2) Metrul forat reprezintă un indicator care omogenizează condiţiile
geologice de lucru (litologie, tectonică, adâncime), calculându-se prin intermediul

2
unui indice de echivalenţă care aduce la acelaşi numitor aceste condiţii diferite de
lucru:

mech=m ie , (6.4)

unde

v tc
i e=
v tn , (6.5)

în care:
vtc reprezintă viteza tehnică convenţională [m/ILLconvenţionale];
vtn – viteza tehnică normată [m/ILLnormate].
Condiţiile diferite de lucru din punct de vedere geologic se oglindesc,
finalmente, la nivelul vitezelor de lucru. Acesta impune ca indicele de echivalenţă
să fie calculat prin raportul a două viteze tehnice de lucru, şi anume viteza tehnică
a unei sonde luată ca etalon, deci o viteză convenţională, şi viteza tehnică normată
a sondei sau structurii la care ne raportăm.

Aplicaţia 6.1. Să se determine coeficientul de utilizare a fondului sondelor

de exploatare în semestrul I al anului 2009, la Schela de producţie « X »,
cunoscându-se :
A. Sonde active de gaze 30
În producţie 21
Oprite 9
B. Sonde active de petrol 10
În producţie 1
3
 Oprite 9
C. Sonde inactive 5
D. Sonde în probe de producţie 5
E. Sonde pentru injecţie 2
F. Sonde în conservare 3
G. Sonde abandonate 5

Soluţie.
Fondul sondelor de exploatare

Fse = Sa + Si = (30 + 10) + 5 = 45

Coeficientul de utilizare a fondului sondelor

Sa Sa 40
K u= = = =0 ,89
F se Sa +S i 45 .

Aplicaţia 6.2. Fie următoarea balanţă de timp a fondului sondelor active în

semestrul I al anului 2011 la sonda « Y » (timpii sunt exprimaţi în sonde ore,
respectiv, în paranteză în sonde luni):
A. Timp productiv 900 000 (1 250)
B. Timp neproductiv:
- reparaţii la sonde 10 200 (14,2)
- intervenţii şi instrumentaţii 8 500 (11,8)
- opriri organizatorice 7 350 (10,2)
Se cere să se calculeze coeficientul de exploatare.

4
 Soluţie.
Timpul neproductiv tn = 10 200 + 8 500 + 7 350 = 26 050 sonde ore (36,2
sonde luni).
Timpul calendaristic reprezintă suma timpului productiv şi a celui
neproductiv: tc = tp + tn = 900 000 + 26 050 = 926 050 sonde ore (1 286 sonde
luni).
În aceste condiţii, coeficientul de exploatare

t t 900 000
K e= p = p = =0 , 97
t c t p +t n 926 050 .