Compresoare

COMPRESOARE

Compresoarele sunt maşini termice destinate măririi presiunii şi refulării gazului comprimat,
consumând în acest scop lucru mecanic, funcţionând după principiul ciclului inversat.

Clasificarea compresoarelor:
■ Compresoare volumice: comprimarea se face prin micşorarea volumului de gaz, respectiv
prin creşterea presiunii statice a gazului, prin mişcarea alternatvă, liniară a unui piston într-
un cilindru (compresoare cu piston) şi care realizează presiuni foarte înalte, pîna la 1000
bari, dar la debite mai mici de 450 m3N/min.

■ Compresoare rotative: comprimarea se realizează prin intermediul forţelor centrifuge ce

apar datorită mişcării de rotaţie a unor palete în jurul unui ax (compresoare centrifugale) şi
care realizează presiuni mici (8…9 bari) dar debite relativ mari

În funcţie de valoarea gradului de comprimare  care reprezintă raportul dintre presiune de

p
refulare şi presiune de aspiraţie   r , compresoarele rotative se clasifică în:
pa

 ventilatoare   1,1 ;

 suflante   1,1  2 ,5 ;

 compresoare   2 ,5 ;

 compresoare de joasă presiune   10 ;

 compresoare de medie presiune   10  100 ;

 compresoare de înaltă presiune   100 .

■ În funcţie de existenţa sau nu a spaţiului vătămător (spaţiul care rămâne între capul
pistonului şi chiulasă) compresoarele pot fi :
 compresoare teoretice – fără spaţiu vătămător;
 compresoare tehnice ţine seama de existenţa spaţiului vătămător.

■ Dacă comprimarea are loc în una sau mai multe trepte (etaj) notate cu z:
 compresoare monoetajate z  1 ;
 compresoare poli sau multietajate z  1 .

1
 Compresoare

1. Compresorul teoretic cu o treaptă de comprimare

În cazul compresoarelor teoretice se admit următoarele ipoteze simplificatoare:
 pistonul în cursa lui de la P.M.E (punct mort exterior) la P.MI (punct mort inferior) se
lipeşte perfect de capacul cilindrului, prin urmare acest compresor nu are spaţiu
vătămător;
 fluidul ce evoluează în cilindru este un gaz perfect;
 nu există frecări între piston şi cilindru;
 nu există pierderi de gaz prin spaţiul dintre piston şi cilindru.

Ciclul de funcţionare al compresorului teoretic este reprezentat în diagrama p  V .

p
pr 3 dp=0 2a 2b 2c Figura alăturată prezintă schematic un astfel de
compresor compus din pistonul P, cilindrul C, biela B,
L1-2a
manivela M şi chiulasa CH. În chiulasă sunt montate
pa
4 dp=0 1 supapele de aspiraţie (Sa) şi de refulare (Sr).

0
pr V
Se presupune că pistonul se află în P.M.I., ambele
C B
Sr P M
CH supape fiind închise. Pistonul începe să se deplaseze
Sa
de la PMI la PME. Prin deplasarea pistonului
pa s
PMI PME presiunea din interiorul cilindrului scade, astfel încât
supapa de aspiraţie Sa se deschide (supapă
Diagrama compresorului teoretic
automată cu arc ce se deschide datorită difereţei de
presiune dintre interiorul cilindrului şi cea din conducta de aspiraţie) şi gazul intră din exterior în
interior, având loc aspiraţia teoretică izobară pe transformarea 4–1, la presiunea p1 .

În punctul 1 pistonul îşi schimbă sensul de deplasare de la PME spre PMI, supapele de aspiraţie
Sa şi refulare Sr rămân închise, iar pe prima porţiune de deplasare are loc comprimarea gazului
din cilindru pănă la presiune p2 pe transformarea 1-2, proces care poate fi studiat în trei variante:

- comprimare izotermă 1  2a ;

- comprimare politropă 1  n    1  2b ;

- comprimare adiabata 1  2c .

În punctul 2 s-a atins presiunea de refulare p2 , se deschide supapa de refulare şi prin

deplasarea pistonului în continuare spre PMI gazul este împins de către piston în rezervorul de gaz
comprimat, având loc evacuarea (refularea) izobară 2-3. Când pistonul atinge capacul cilindrului,
prin deschiderea supapei de aspiraţie, simultan cu închiderea supapei de evacuare, are loc
egalizarea presiunilor la volumul teoretic, după izocora 3-4.

2
 Compresoare

Distanţa între cele douã puncte moarte se numeşte cursa pistonului, S, iar volumul dislocat
de piston pe lungimea cursei, se numeşte volumul cursei pistonului, Vs (cilindreea).
Lucrul mecanic consumat de compresor L reprezintă suma tuturor lucrurilor mecanice
corespunzătoare fiecărei transformări care compune ciclul.
L   Li (1)

L  L4 1  L12  L2 3  L3 4 (2)
în care:
- procesul 4-1 este un proces de curgere izobară şi deci lucrul mecanic consumat, L4 1 ,
este un lucru mecanic de dislocare:
1
L4 1   pdV p1 V1  V4   p1V1 (3)
4
- procesul 1-2 este un proces de comprimare cu modificarea stãrii fluidului şi în funcţie de
modul în care are loc această comprimare, lucrul mecanic consumat, L1  2 , va fi:

■ comprimarea izotermă 1  2a :
V2 a p
L12a  p1V1 ln  p1V1 ln 1 (4)
V1 p2
■ comprimarea politropă1  2b :

1
L12b  p1V1  p2V2 b  (5)
n 1
■ comprimarea adiabată 1  2c :

1
L12c  p1V1  p2V2 c  (6)
 1
- procesul 2-3 este un proces de curgere izobară şi deci lucrul mecanic consumat, L2  3 ,
este un lucru mecanic de dislocare:
3
L2a 3   pdV p2 V3  V2 a    p2V2 a (7)
2
3
L2 b3   pdV p2 V3  V2 b    p2V2 b (8)
2
3
L2 c 3   pdV p2 V3  V2 c    p2V2 c (9)
2

- procesul 3-4 este un proces de egalare izocoră a presiunii şi lucrul mecanic consumat
este nul:
4
L3 4   pdV 0 (10)
3

Lucrul mecanic total al compresorului care comprimă

- izoterm, este ( p1V1  p2V2 a ):

3
 Compresoare

V2 V
L  p1V1  p1V1 ln  p2V2 a  p1V1 ln 2  L12 a (11)
V1 V1
- politropic, este:

L  p1V1 
1
p1V1  p2V2 b   p2V2 b
n 1
 1  n 1 1
L  1  p1V1  p2V2 b   p1V1  p2V2 b   n p1V1  p2V2 b   nL12b (12)
 n 1  n 1 n 1
- adiabatic, este:

L  p1V1 
1
p V  p2V2 c   p2V2 c
 1 1 1
 1 1

L  1 
1 
p1V1  p2V2 c   p1V1  p2V2 c    p1V1  p2V2 c   L12c (13)
  1   1  1
Deoarece un ciclu se efectuează la o rotaţie a arborelui cotit (două curse ale pistonului) şi
ţinând seama că turaţia n este dată în rotaţii pe minut, puterea teoretică consumată, este:

P
Ln
W 
60

2. Compresorul tehnic cu piston

Ipoteza făcută la compresorul teoretic, că pistonul se lipeşte de chiulasa cilindrului, nu se
poate realiza constructiv, deoarece toleranţele de execuţie ale pieselor fac imposibilă această
construcţie din punct de vedere tehnologic. În plus apar spaţii suplimentare prin construcţia

supapelor.

La compresorul tehnic există un spaţiu vătămător, V0 , datorită căruia refularea nu se mai

face până la volumul zero, iar egalizarea presiunilor este o destindere politropă a gazelor rămase
în spaţiul vătămător, după care începe faza de aspiraţie.
Mărimea spaţiului vătămător este caracterizată prin gradul de compresie sau coeficientul
spaţiului vătămător  0 . Acesta se defineşte ca fiind raportul dintre volumul spaţiului vătămător V0

şi volumul cursei pistonului VS , astfel:

V0
0  (14)
VS

4
 Compresoare

Influenţa spaţiului vătămător asupra debitului refulat de compresor se exprimă prin

coeficientul de umplere, care reprezintă raportul dintre volumul de gaz aspirat Va şi volumul cursei

pistonului VS :
p
Va
dp=0  (15)
pr b 3 2
VS
L1-2
Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic este
pa a
4 dp=0 1 reprezentat în diagrama p  V .

0
Va V
În punctul 1, pistonul se deplasează de la PME la
V0 VS
pr PMI ambele supape fiind închise. Prin deplasarea
Sr C P B M pistonului volumul ocupat de gaz în cilindru se
CH
Sa micşorează şi are loc comprimarea politropă a
S gazului, după transformarea 1-2.
pa
PMI PME În punctul 2 când se atinge presiunea pentru care a
Diagrama compresorului tehnic fost construit compresorul p2 se deschide supapa
de refulare, pistonul continuă să se mişte spre PMI şi împinge în deplasarea lui gazul comprimat în
rezervorul de gaz comprimat = rezervor tampon.

În punctul 3 corespunzător PMI are loc schimbarea sensului de deplasare a pistonului de la

PMI spre PME, dar între pistonul şi capacul cilindrului a mai rămas un volum de gaz Va având

presiune mare p2 . În acest moment se închide supapa de refulare, fără a se deschide cea de
aspiraţie. Supapa de asipraţie se deschide după destinderea gazului din spaţiul mort până la
presiunea p4 . În continuare se produce asipraţia. Din cauza existenţei spaţiului vătămător volumul
aspirat este mai mic decât cilindreea. Prin urmare, debitul compresorului tehnic este mai mic decât
al celui teoretic, la aceeaşi cilindree.

Lucrul mecanic necesar pentru efectuarea unui ciclu al compresorului reprezintă diferenţa
dintre lucrul mecanic consumat de un compresor teoretic pentru efectuarea ciclului 1-2-b-a-1 şi cel
consumat de compresorul teoretic care parcurge ciclul 4-3-b-a-4.
Având în vedere că raportul de comprimare este acelaşi pentru ambele compresoare şi
considerând că transformările 1-2 şi 3-4 sunt politrope, rezultă:
L  nL12  nL3 4 (16)
adică
 n 1   n 1 
n  p  n  n   p2  n 
L p1V1 1   2    n  1 p4V4 1   p   (17)
n 1   p1     1  
   

5
 Compresoare

Deoarece p1  p4 , p2  p3 şi Va  V1  V4 , rezultă:

 n 1 
 p  n 
p1 V1  V4 1   2
n
L   (18)
n 1   p1  
 
sau
 n 1 
 n 1 
n  p  n  n
 n 
L p1Va 1   2    L  p V
1 a 1   (19)
n 1 n 1  
  1 
p
  
 

Relaţia între gradul de umplere şi compresie. Presiunea maximă de compresie

Prin mărirea presiunii de refulare de la p' 2 la p' ' 2 , ciclul de funcţionare al compresorului tehnic se
modifică, volumul de gaz aspirat se diminuează şi ca urmare, se micşorează şi debitul
compresorului. Există o presiune maximă p2 max , atunci când curba de compresie se confundă cu

cea de destindere, aria ciclului se reduce la zero, compresorul nu mai debitează, el comprimă, şi
destinde continuu aceeaşi cantitate de gaz.

p
2max Pentru realizarea unei presiuni mai mare de refulare
p2  p2 ,compresorul funcţionează astfel:
p2” 3” 2” - 1 - 2’ – comprimare politropă;
- 2’ – 3’ – refulare izobară;
p2’ 3’ 2’
- 3’ – 4’ – destinderea gazului rămas în V0 ;
3 2
p2
- 4’ – 1 – aspiraţia izobară, astfel încât Va'  Va .
L1-2
Pentru o presiune şi mai mare p2 compresorul
p1
4 4’ 4” 1 funcţionează astfel:

0 - 1 – 2” – comprimarea politropă;
Va” V - 2’’ – 3’’ – refulare izobară;
Va’
Va - 3’’ – 4’’– destinderea gazului rămas în V0 până
V0 VS
la presiunea de aspiraţie p1 ;

- 4’’ – 1 – aspiraţia izobară V a' ' V a'  Va .

În cazul în care comprimarea are loc până la p2 max , V2 max  V0 compresorul funcţionează
astfel:
- 1 – 2 max – comprimare politropă ;
- 2max – 1 – destinderea gazului rămas în V0 - destinderea coincide cu comprimarea şi

Va  0 .

Dacă în relaţia (15) se înlocuieşte

6
 Compresoare

Va  V1  V4  Vs  V0  V4 (20)
atunci rezultă,
Va VS  V0  V4 V V V
   1  0  4  1  0  4  1  0  0 4 ;
VS Vs VS V0 V3
0
(21)
 V0 V
 0   VS  0
 VS 0
V  V
 0 3
Deoarece transformarea 3-4 este politropă
1 1
1
V4  p3  n  p2  n (22)
       n
V3  p4   1
p
Înlocuind rezultă:
1  1 
n p  p2  n   1 
  1   0   0  2
  1   0    1   0   n  1 (23)
  p1  1 
p
  
 
Din aceste, cu condiţia gradului de umplere nul, pentru valoarea maximă a presiunii de
compresie, rezultă:
 1 
 p n 
1   0  2 max   1  0 (24)
 p1  
 
sau
n
1 
p2 max  p1   1  (25)

 0 
Relaţia (25) permite determinarea presiunii maxime de refulare, într-un compresor având
un singur cilindru.

3. Compresorul în trepte
Obţinerea unor presiuni mai ridicate decât p2max, determinat prin relaţia anterioara, este
limitată de faptul că la presiuni de refulare foarte mari şi temperatura devine foarte mare şi poate
să conducă la autoaprinderea uleiului de ungere, producând cocsificarea lui, urmată de uzura
rapidă a pistonului şi cilindrului. Evitarea acestui fenomen se face utilizând compresorul cu mai
multe trepte, în care gazul este supus unor comprimări succesive, în mai mulţi cilindrii, între ei
existând răcitoare intermediare, RI, în care gazul este răcit izobar până la temperatura iniţială de
aspiraţie.

7
 Compresoare

Apa de racire

R
p2V2
p1V1

px’Tx

pxT1
R.T
II
I

Compresorul în trepte.

Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic este reprezentat în diagramele p  V şi T-S.

p T
p2’
p2 c 2” 2 2’ T2’ 2’ px

II
px b x x’ T2=Tx’ 2 x’ p1

I
p1 T1=const. T1
a 1 2” x 1
0 0
V S

Gazul aspirat la presiunea constantă p1 , în cilindrul I, este comprimat politropic până la o

presiune intermediară p1  px  p2 după ciclul teoretic a-1-x’-b. După refularea din prima treaptă,

gazul este răcit în racitorul intermediar R la presiunea px , constantă, teoretic până la temperatura

iniţială T1 , după evoluţia izobară x’-x. În cea de-a doua treaptă (cilindrul II), gazul este comprimat

până la presiunea de refulare p2 (b-x-2-c) şi trimis în rezervorul tampon RT.

Lucrul mecanic necesar pentru efectuarea unui ciclu al compresorului în trepte se

determină însumând lucrurilor mecanice a celor două trepte de comprimare.
L  LI  LII  nL1 x'  nLx 2 (26)

 n 1 
1  p  n 
L1 x'  p1V1 1   x'   (27)
n 1   p1  
 

8
 Compresoare

 n 1 
1   p2  n 
Lx 2  pxVx 1     (28)
n 1   p x  
 
Prin înlocuirea relaţiilor (27) şi (28) în relaţia (26), rezultă:
 n 1   n 1 
n   px'  n  n   p2  n 
L p1V1 1      n  1 pxVx 1   p   (29)
n 1   p1     x 
   
Stările 1 şi x aflându-se pe aceeaşi izotermă T1 , se poate scrie relaţia:

p1V1  pxVx (30)

Înlocuind relaţia (30) în (29) şi scriind că px   px , rezultă:

 n 1 n 1 
n  p  n p  n 
L p1V1 2   x    2   (31)
n 1   p1   px  
 

Presiunea intermediară px poate lua orice valoare între presiunile p1 şi p2 . Există însă o
presiune intermediară optimă la care lucrul mecanic consumat în ambele trepte este minim.
Din condiţia matematică:
dL
 0 rezultă px  p1 p2 (32)
dpx
sau
1
px p2  p2  2 (33)
  
p1 px  p1 

Prin urmare, lucrul mecanic devine:

 n 1 
n  p  2n 
L2 p1V1 1   x   (35)
n 1   p1  
 
Pentru compresorul în mai multe trepte
L  LI  LII  LIII  ...  Lz (36)

în care
 n 1 
n   px1  n 
LI  p1V1 1     (37)
n 1   p1  
 
 n 1 
n  p  n 
LII  px1Vx1 1   x 2   (38)
n 1   px1  
 

9
 Compresoare

 n 1 
n   p2  n 
Lz  pxzVxz 1     (39)
n 1   p xz  
 
Stările 1, x1, x2,….xz se găsesc pe izoterma T1  ct :

p1V1  px1Vx1  px 2Vx 2  ...  pxzVxz (40)

dar
px1 px 2 px 3 p p
   ... xz  2 (41)
p1 px1 px 2 pxz 1 pxz
z
p2 px1 px 2 p2  px1  (42)
 ...  
p1 p1 px1 pz  p1 

Lucrul mecanic total pentru un compresor cu z trepte de comprimare:

 n 1 
 p  zn   n 1 
  z n  1 p1V1 1    zn 
n n
Lz p1V1 1   2  (43)
n 1  
  1 
p

 

10