POMPE VOLUMICE

Pompele volumice sunt generatoare hidrostatice, care lucrează după principiul

deplasării intermitente, în spaţii închise, a lichidului prin comprimarea acestuia în cavităţile
de transport, care îşi micşorează treptat volumul, între camera de aspiraţie şi cea de refulare.
Luând drept criteriu de clasificare modul de construcţie, se pot distinge două grupe: 1.
pompe cu piston, 2. pompe cu celule.
În grupa pompelor cu piston se deosebesc mai multe variante, în funcţie de tipul
pistonului, de orientare şi poziţia relativă a pistoanelor, precum de modul de acţionare al
acestora. Cel mai des întâlnite în acţionările hidrostatice ale utilajelor din sectoarele calde
sunt: - pompe cu pistoane plunjer; - pompe cu pistoane în linie; - pompe cu pistoane radiale; -
pompe cu pistoane axiale; - pompe cu membrană, etc.
În grupa pompelor cu celule diferitele variante se deosebesc în funcţie de natura şi
construcţia organelor asociate, care formează celulele. Cel mai des utilizate sunt:- pompe cu
roţi dinţate; - pompe cu şuruburi; - pompe cu palete; etc.

6.1 Pompe cu plunjer

Schema de principiu a pompelor cu plunjer este prezentată în fig. 6.1. mecanismul de
lucru este format din cilindrul 1 şi din pistonul plunjer 2, din supapele de admisie SA şi
refulare SR. Prin mişcarea liniară alternativă a plunjerului 2 în cilindrul 1 se creează spaţiul
pentru deplasarea lichidului. Faza de aspiraţie are loc prin deplasarea plunjerului spre dreapta
SA, când spaţiul în cilindru se măreşte. Lichidul este aspirat din rezervorul hidraulic Rh1 şi
intră în pompă prin conducta de aspiraţie c1, şi prin supapa SA (o supapă de sens). Faza de
refulare se produce prin deplasarea spre stânga S R a plunjerului, când spaţiul în cilindru se
micşorează. Lichidul din cilindru este comprimat până când presiunea generată provoacă
deschiderea supapei de refulare SR, care permite trecerea în conducta de refulare c2.
Mişcarea liniară a plunjerului este generată de mecanismul manivelă-culisă (manivela 5, biela
4, culisa 3), care transformă mişcarea de rotaţie primită de la motorul de antrenare prin
reductorul cu roţi dinţate 7 şi 6. Batiul 8, susţine organele mecanismului de lucru şi de
acţionare şi se
caracterizează prin trei părţi
funcţionale importante:
suportul cilindrului 8a,
suportul ghidajului culisei 8b,
şi lagărul arborelui 8c. În
cazul când presiunea din
conducta colectoare c3,
respectiv din conducta c2,
este mai mare decât cea
admisibilă se produce
recircularea lichidului de la
c2 spre c1 prin supapa de
conectare SC. Aceasta, fiind
o supapă de suprapresiune, îndeplineşte rolul organului de protecţie, împotriva suprasolicitării
pompei. Tot supapa SC îndeplineşte şi rolul echipamentului de reglare, deoarece recircularea
lichidului, deci limitarea creşterii presiunii, se stabileşte prin reglarea forţei de deschidere la
arcul supapei SC. Pentru asigurarea unei bune funcţionări este necesară ungerea lagărelor 8c,
ale arborelui principal 5, ale bielei 4, şi a ghidajului 8b al culisei 3. Aceasta este asigurată de
către o pompă de ungere.

Presiunea lichidului comprimat în pompele cu plunjer pentru prese hidraulice se încadrează în

limitele presiunilor înalte, tabelul 6.1
Tabelul 6.1
Presiuni generate prin pompe cu plunjer
U.M. Valori nominale
MPa 10 16 20 25 31,5 40
bar 100 160 200 250 315 400

Debitul de lichid se calculează cu relaţia:

Qt = q · z · n
unde:
d2 d2
q4 s4 2r (6.1)
pentru s = 2r – cursa plunjerului; z – numărul de plunjere, respectiv de cilindri; n – turaţia
arborelui.
În proiectare trebuie să se determine dimensiunile diametrului d şi ale cursei
plunjerului s = 2r în funcţie de debitul necesar. Determinarea acestora depinde şi de z şi de n.
Numărul plunjerelor pompelor este de obicei z = 3, după care aceste pompe se
numesc şi pompe triplex. Turaţia arborelui de antrenare se stabileşte în aşa fel, încât viteza
medie a plunjerului să fie v p = 3 m/s. Această limitată este condiţionată de proprietăţile de
ungere reduse ale apei.
Pentru obţinerea debitului real se va ţine seama de randamentul volumetric, care
pentru pompe triplex se poate admite ca η v = 0,97.
Gradul de neuniformitate al debitului, caracteristic pompelor cu plunjer, este
determinat de mecanismul de acţionare al plunjerului şi de numărul plunjerelor.

Debitul specific al pompelor cu pistoane liniare nu este influenţat de legea de mişcare

a pistonului în decursul unui ciclu de mişcare. Legea de variaţie a mişcării influenţează însă
debitul specific, instantaneu, această variaţie este periodică (sinusoidală), ceea ce duce la o
debitare neuniformă a pompei.

Fig. 6.2
 Modul de debitare al unei pompe monocilindrice cu excentric, este reprezentat grafic
în fig. 6.2.a: aria cuprinsă între curba debitului specific instantaneu şi abscisă prezintă debitul
specific al pompei. Se observă din această diagramă, că valoarea minimă a debitului q min=0,
iar valoarea maximă corespunde vitezei maxime a pistonului-pentru φ=π/2- ceea ce va duce
la apariţia unui înalt grad de neuniformitate al debitului. În practică se determină acest grad
de neuniformitate al debitului din diagramele de debitare, care sunt reprezentate în
fig.6.2,b...6.2,g, în funcţie de numărul pistoanelor pompei. Rezultă din aceste diagrame, că
valoarea δ scade cu numărul de pistoane, având o scădere mai pronunţată cu numerele impare
ale pistoanelor.
Puterea de antrenare a pompei ;

P Fpm vm Ap pG max z s n
G [W] (6.2)

unde: Fpm=0,5 · Ap · pGmax · z– este forţa medie a plunjerelor, în N, considerând pentru

presiune valoarea medie:

pG = pGmax/2; (6.2,a)

(Ap - este aria activă a pistonului);

vpm = 2 · s · n (6.2,b)

este viteza medie a plunjerului, în m/s; n - turaţia (nr. ciclurilor).

Forţa generată de un plunjer este cuprinsă între 10 kN la pompe mici, până la 80 kN,
la pompe mari.
Domeniul de utilizare al pompelor cu plunjer triplex este cel al acţionărilor
hidrostatice cu mediul apa, în general la prese hidraulice puternice. Deoarece gabaritul şi
masa specifică faţă de puterea de antrenare sunt foarte ridicate, aceste pompe se utilizează des
ca staţie centrală de pompare pentru mai multe prese hidraulice, asociate cu acumulatoare.

6.2 Pompe cu pistoane radiale

Denumirea acestor pompe provine de la orientarea poziţiei şi a direcţiei de mişcare a
pistoanelor faţă de axa de rotaţie a mecanismului de lucru. Se construiesc în general pentru
refularea uleiului.
Principiul de construcţie şi funcţionare este prezentat în schema din fig.6.3 Faza de
aspiraţie şi de refulare a uleiului are loc prin deplasarea pistoanelor 2, în alezajele cilindrice
ale rotorului 1. Această deplasare se produce în urma mişcării de rotaţie I, a rotorului 1, în
jurul axului de distribuţie 4, ax fix în batiul pompei. Dirijarea mişcării pistoanelor este
realizată prin statorul 3, care are o poziţie excentrică “e” faţă de rotor şi axa de distribuţie.
Această excentricitate şi acţiunea forţelor centrifuge asupra pistoanelor 2, cauzată de
mişcarea de rotaţie I(ω), generează mişcarea radială IID, respectiv IIE, la deplasarea
pistonului din poziţia C în poziţia D, respectiv E. Prin deplasarea spre exterior se măreşte
volumul în cilindrul pistonului, ceea ce determină aspiraţia uleiului din camera A, care este
alimentată de la un rezervor de aspiraţie prin conducta c1. După parcurgerea poziţiei F de
către piston, statorul 3 determină, mişcarea de apropiere spre centru a acestuia, III G,
respectiv III H, mişcare care duce la micşorarea volumului în cilindru. Are loc refularea
uleiului în camera B, de unde este realizată legătura la conducta de refulare c2, printr-un
canal axial în axul 4. Din poziţia C, reîncepe ciclul de funcţionare al unui piston. Acest
mecanism de lucru este cuprins într-un batiu. Mişcarea de rotaţie a rotorului 1 este asigurată
de către un motor electric sau de
 alt fel, şi transmisă printr-un arbore 6
şi cuplajul 7. Statorul 3, este în
general mobil – reglabil în batiul 5
faţă de axa 4. Din fig.6.3 rezultă şi
caracteristica specifică de construcţie
a pompelor pentru ulei, şi anume
lipsa garniturilor de etanşare între
pistoane şi alezajele cilindrice din
rotor. O altă caracteristică specifică,
Fig. 6.3 în general pentru pompe de ulei, este
lipsa supapelor de admisie şi refulare.
Funcţia dirijării curentului la admisie şi la refulare este îndeplinită de către axa 4 şi rotorul 1.
Presiunea realizată cu aceste pompe cuprinde valori de presiuni medii, înalte şi foarte
înalte (p = 60 ... 700 bar).
Debitul se calculează cu relaţia:

Q = q · z · n, în care

d2
q 4 2e (6.3)

(q – până la 15000 cm3). Pentru o anumită valoare reglată a excentricităţii “e” debitul
specific, deci şi debitul teoretic, este constant. Deoarece este însă destul de simplu de a regla
valoarea excentricităţii “e” prin deplasarea statorului 3, faţă de rotorul 1, pompele cu pistoane
radiale se construiesc în general ca pompe reglabile. Pentru reglajul e = 0 pistoanele nu suferă
nici o deplasare radială, ca urmare pompa nu debitează, ci lucrează în gol. În funcţie de sensul
excentricităţii faţă de axa de simetrie a statorului pompa permite inversarea sensului de
debitare.
Făcând un calcul sumar al
caracteristicilor cinematice ale acestor
pompe se constată, că viteza de deplasare a
pistonului plunjer în timpul refulării este
neuniformă, ceea ce duce la debitarea
pulsatorie a uleiului. În fig. 6.4 se admite, că
viteza rezultantă vr este formată din
componentele va – viteza axială a pistonului
şi vt – viteza de transport:

vr va2 vt 2 (6.4)

Aceste componente se calculează cu relaţiile:

Fig. 6.4
vt (6.5)
şi
d
va dt (6.6)

Raza instantanee ρ se determină din triunghiul ΔO1CO2:

e cos Rcos (6.7)

Pentru eliminarea parametrului β se scrie egalitatea:

R sin e sin (6.8)

în baza catetei O2A comune în ΔCAO2 şi ΔO1AO2.

Din (6.8) se găseşte:

sin e
sin (6.8, a)
R

iar pentru înlocuirea în (6.7) se determină:

cos 1 sin2 1 e2 / R2 sin2 1 (6.9)

dacă se are în vedere că e/R = 0,05, iar sin φmax=1.

Expresia razei instantanee devine:

e cos R (67,b)
Înlocuind în relaţiile (6.5) şi (6.6) rezultă:

vt e
R cos (6.5, a)

d
v Re cos esin (6.6,a)
a
dt

Aceste relaţii scot clar în evidenţă caracterul variabil, periodic al vitezelor pistoanelor.
Pentru realizarea unui grad de neuniformitate cât mai mic, pompele se construiesc cu
un număr impar de pistoane, cu valori z = 5 (vezi fig.6.2). Numărul pistoanelor z, în funcţie
de debitul nominal al pompei, este cuprins între z = 5...15 sau z = m·(5...9), când pompa este
construită cu un număr de “m” rotoare, pentru debite foarte mari.
Turaţia de antrenare este înaltă, mergând până la valori de n = 1500 rot/min.
Limitele debitelor generate pot fi cuprinse între câteva sute până la câteva mii de litri
pe minut.
Pentru determinarea momentului de antrenare se calculează forţa axială rezistentă care
trebuie învinsă în timpul refulării uleiului într-un ciclu, fig. 6.4.

Fa d2 pL
4 (6,10)

Descompunând această forţă într-o componentă normală la stator Fn, şi una

tangenţială la raza rotorului Ft, acestea se pot determina valoric:

Fn Fa / cos (6.11)

(6.12)
FtFatg

Forţa Fn solicită calea de ghidare a statorului şi produce o forţă de frecare între stator
şi piston. Forţa Ft condiţionează funcţional momentul necesar de antrenare al arborelui
rotorului; momentul rezultat se calculează ca o sumă a forţelor tuturor pistoanelor în cursa de
refulare, ţinând cont de momentul instantaneu al acestora:

Mrez m m
Ft i Ft R e cos
i 1 i 1

M rez d2 m i
pL R e cos tg (6.13)
4 i 1

Pentru un calcul mai precis trebuie să se ia în considerare şi forţele de inerţie care

acţionează asupra pistoanelor.
Puterea de antrenare se poate calcula dacă se cunoaşte Mrez:

M rez M rez 2 n
P G G (6.14)

Randamentul pompelor cu pistoane radiale este destul de ridicat, putând atinge valori
până la ηG = 0,88. Aceste valori ridicate se obţin când pompele lucrează la debitul maxim şi
presiuni de cca 2/3 din cea maximă. În general se pot considera randamentele mecanice şi
volumice cuprinse între:

ηm = 0,8...0,95

ηv = 0,85...0,96

Pentru debite mici, presiuni mari şi temperatura în creştere, randamentul scade.

Fig. 6.5

În construcţia pompelor cu pistoane radiale nu se întâlnesc deosebiri esenţiale ci doar

câteva deosebiri constructive în ceea ce priveşte realizarea legăturii cinematice dintre
pistoane şi stator, echipamentul pentru reglarea excentricităţii şi în modul de acţionare.
În fig. 3.15 este prezentată o pompă cu pistoane radiale (tip Pittler-Thoma) prevăzută
cu un mecanism de reglare manuală a debitului. Mecanismul de lucru este format din rotorul
1, în care se deplasează pistoanele 2, a căror mişcare este dirijată de către inelul stator 3.
Legătura cinematică este realizată printr-un cap de piston 4, (ghidat radial şi împotriva
răsucirii), bolţul 5, şi rolele 6, care asigură pierderi mici de energie mecanică în pompă; prin
introducerea rolelor 6, într-o degajare inelară în flanşa laterală 7 a statorului, mişcarea
pistoanelor este condusă forţat (autoaspiraţie). Mişcarea de rotaţie a rotorului este primită de
la arborele 8, şi cuplajul 9. Axa de distribuţie fixă 10 şi bucşa de distribuţie 11, asigură
dirijarea curentului de ulei în pompă, legătura cu sistemul de transport fiind asigurată prin
racordurile A şi B.

Fig. 6.6

Echipamentul de reglare a debitului este format din cadrul mobil 12, care poate fi
deplasat pe orizontală într-un ghidaj în batiul 15, prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă
13, acţionat de roata de mână 14.
Un alt tip constructiv de pompă cu pistoane radiale este prezentat în fig.3.16. pentru
organele similare sunt valabile poziţiile descrise în figura 3.15, iar organele specifice au
poziţii proprii. De remarcat o deosebire la rotorul 1, care cuprinde două rânduri de pistoane
radiale. Legătura cinematică dintre pistoanele 2, şi statorul 3, se realizează printr -un rulment
special 16, al cărui inel exterior este format chiar din statorul 3. Bolţul 17 formează o
articulaţie între stator şi batiul 15. Echipamentul de reglare, cu comandă manuală, este
format, pe lângă poziţiile 13 şi 14, din cilindrul hidraulic 18, în care pistonul 19, acţionat de
către uleiul comprimat generat chiar de către pompă, presează cepul 20 al statorului către
piuliţa de reglare 13.
Prin şuruburile 21, se stabilesc poziţiile limită ale statorului.
Domeniul de utilizare al pompelor cu pistoane radiale este determinat de
caracteristicile acestora. Sunt folosite în sistemele de acţionare oleo-hidrostatice, cu forţe şi
viteze mari, fiind capabile a debita presiuni şi debite mari. Posibilitatea inversării sensului de
debitare face ca în sistemele de acţionare inversarea mişcării receptorului să se realizeze lin,
fără şocuri, iar reglabilitatea debitului permite obţinerea unor viteze reglabile fără trepte ale
motoarelor hidraulice.

3.2.6 Pompe cu palete

Pompele cu palete sunt generatoare hidrostatice la care cavitatea de transport se formează cu ajutorul unor pale
fig.6.7, cuprinse într-un rotor 2, a cărui axă de rotaţie este deplasată cu o anumită excentricitate “e” faţă de axa de

Fig. 6.7
Etanşarea cavităţilor de transport are loc prin linia sau suprafaţa de contact frontală a paletei
cu statorul şi prin contactul paletelor cu pereţii laterali 5, fixaţi de stator. Faţă de pompele cu
pistoane etanşarea acestor pompe este mai dificilă, din care cauză presiunea de lucru nu este
prea ridicată.
Caracteristicile pompei. În general, pompele cu palete sunt generatoare de debite mari
la presiuni relativ reduse.
Presiunea generată cu aceste pompe este din domeniul presiunilor mici şi mijlocii,
fiind cuprinse în limitele: p=50...70 bar.
Debitul pompelor cu palete se calculează pornind de la un debit elementar antrenat de
către o paletă, fig.3.21.

dQ = vp · dA (6.15)

Viteza periferică vp a paletei într-o poziţie oarecare, determinată cu raza instantanee ρ,

în care se admite un element de suprafaţă dA are expresia:

vp 2 nG (6.16)

iar elementul de suprafaţă are expresia:

dA = B · dρ

astfel că relaţia (6.15) devine:

dQ = 2π · nG · B · ρ ·dρ (6.15,a)

Prin integrare în limitele D/2-e şi D/2+e rezultă debitul teoretic al pompei:

Qt D/2 e
dQ 2
2 nG BD / 2 nG
D/2
e nG B e (6.17)
D/2 e
e 2 D/2
2
d 2 B e D
D/2 e

Debitul real este diferit de cel teoretic prin faptul, că în canalul de ghidare G, al
paletelor se mai debitează un volum suplimentar, dar în acelaşi timp apar şi pierderi de debit
în urma neetanşării perfecte a cavităţii.
Dacă la pompele cu palete se poate regla excentricitatea rotorului faţă de stator, atunci
acestea devin pompe cu debit reglabil.
Din studiul ecuaţiei debitului instantaneu:

Qi dqi (6.18)
şi
dqi = Ai · vi (6.19)

în care: Ai – aria instantanee şi vi – viteza instantanee a paletei, rezultă, că şi la aceste pompe

debitul are un caracter pulsatoriu, cu un anumit grad de neuniformitate.
Pentru determinarea puterii necesare de antrenare a pompei se va calcula momentul
rezistent la arborele de antrenare. Lichidul deplasat în cavităţile pompei în faza de refulare,
marcată în fig.6.7 prin poziţia x şi y, exercită asupra paletelor o anumită presiune p L, care
duce la apariţia forţelor rezistente F rx şi Fry.
Momentul rezistent va fi:
Mr = Frx · lx – Fry · ly (6.20)
cu
Frx = pL(ρx – r)B; Fry = pL(ρy – r)B; lx = (ρx + r)/2; ly = (ρy + r)/2

Ecuaţia (6.20) ia forma:

r r
Mr pL rB x
pL rB y
x y
2 2
sau
1 2 2
Mr pL B (6.21)
2 x y

Valorile razelor instantanee ρx şi ρy se pot determina, similar cu relaţia (6.7), ca fiind:

x e cos R cos (6.22,a)

e cos R cos (6.22,b)

y

unde γ = 2π/z, iar m este numărul paletelor cuprinse între poziţiile x şi

y.
Puterea motorului se calculează cu relaţia:

Mr 2M r nG (6.23)
P G
G
G

dacă nG reprezintă turaţia la arborele generatorului.