Germinația Semințelor

Germinația este un proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la

viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal.
În interiorul seminței se află embrionul, din care va lua naștere noua plantă. Sămânța
înmagazinează hrana pentru a ajuta planta să crească. Ea se desprinde de planta-părinte când
este uscată. Astfel sămânța este protejată de mucegai și devine mai ușoară. O sămânță ușoară
poate fi dusă de vânt pe distanțe mari, pentru a ajunge pe un sol în care să aibă condiții de
creștere. Odată ajunsă pe sol, ea absoarbe apă, se umflă și se deschide pentru ca noua plantă
să poată crește. Acest proces se numește germinație.
Când plantele încep să crească, ele transformă hrana înmagazinată în semințe în
substanțe care formează rădăcina, tulpina și frunzele. Viteza cu care se produc aceste
schimbări este determinată de căldură. Dacă semințele sunt păstrate la temperaturi ridicate, ca
acelea dintr-o seră, aceste transformări se produc mai repede, iar sămânța va germina în
curând. Semințele plantate și ținute la temperaturi mai reci au nevoie de mai mult timp de a
răsări.
Nu toate semințele germinează în aceleași condiții. De exemplu, palmierul de cocos
(cocotierul) crește și pe plajele tropicale, iar nucile de cocos cad și germinează pe plajă.
Uneori cad în mare, călătorind chiar și mii de kilometri, purtate de curenții oceanului, înainte
de a ajunge pe o altă
Semințele unor anumite fructe pot rămâne nedigerate, după ce fructul respectiv a fost
îngurgitat de către un animal; ele pot astfel "călători" pe distanțe relativ mari, odată cu
animalul respectiv, până la eliminarea din tractul digestiv al acestuia.
Facultatea germinativă măsoară capacitatea semințelor de a germina, exprimată
prin procentul numeric de semințe germinate normal în condiții optime și într-un timp stabilit
pentru fiecare specie în parte (ex. la cereale după 7 zile, la sfeclă după 10 zile, etc.).
Facultatea germinativă este influențată de condițiile de cultură, faza de recoltare, modul de
uscare și păstrare a semințelor.
Limita maximă a facultății germinative este 100 (adică, din 100 de semințe plantate
germinează toate 100). Limita minimă pentru grâu și orez este 85, iar la legume este de
50.Procesul de germinare este un proces complex fiziologic prin care embrionul plantei din
samanta isi reia cresterea dupa o perioada de inactivitate si apare rasadul.Daca unei seminte
nu ii este permis sa germineze pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp, embrionul
interior va muri, de unde rezulta o perioada de valabilitate pentru seminte, caracteristica
fiecarei specii.De exemplu, unele specii de artar au seminte care trebuie sa rasada in termen
de 2 saptamani dupa ce au fost dispersate, altfel vor muri.

Presupunand ca semintele sunt inca viabile, embrionul din interiorul invelisului de

seminte are nevoie de conditii prielnice pentru a-si activa metabolismul si pentru ca embrionul
sa inceapa sa se dezvolte. Intre elementele obligatorii germinarii se gasesc aproape
intotdeauna soarele si apa.Este nevoie de suficienta umiditate pentru ca samanta sa isi mentina
biochimia activata, iar temperatura suficient de ridicata astfel incat sa le permita sa isi
continue dezvoltarea.Multe tipuri de seminte au un invelis foarte gros. Acesta protejeaza
embrionul, astfel incat acesta sa primeasca o cantitate optima de umezeala si caldura si sa fie
ferit pana in momentul in care va putea face fata conditiilor externe.
Invelisul semintelor le ofera si protectie impotriva patrunderii parazitilor, fiind o bariera
inaintea stratului carnos, bogat in substante nutritive si cautat de multe pasari si insecte.In
conditii de depozitare corespunzatoare, durata necesara medie de viata a unor seminte comune
de legume este urmatoarea:

- 1-2 ani: porumb, ceapa si praz, patrunjel, pastarnac, ardei;

- 3-4 ani: sparanghel, fasole si mazare, sfecla, familia verzelor, morcovi, vinete, dovleci, rosii;

- 5-6 ani: castraveti, salata verde, pepene galben, spanac;

Daca se păstrează semintele intr-un loc uscat si racoros, durata de viata a acestora se va
mari considerabil. Insa este indicat sa se faca si un test de germinare pe orice lot de seminte
mai vechi de un an, inainte de a incepe semanatul.
Sămânţa, Germinaţia, Etapele germinaţiei

Sămânţa

Seminţele provin din ovulele fecundate.

Ele au forme, mărimi, culori variate care reprezintă criterii de recunoaştere a plantelor.

Sămânţa este un veritabil organism viu care va da naştere unui nou individ.

Structura seminţei (de fasole)

Tegumentul

Tegumentul este un înveliş impermeabil care protejează sămânţa. El are diferite culori.

Embrionul

Embrionul este partea cea mai importantă a seminţei.

Acesta conţine deja toate părţile care vor da naştere noii plante:

– rădăcinuţa (care va deveni rădăcină)
– tulpiniţa (care va deveni tulpină)
– muguraşul (care va forma primele frunzuliţe)
– cotiledoanele (care conţin rezervele alimentare ale seminţei).

Substanţele de rezervă sunt consumate în timpul germinaţiei (încolţirii) până când planta

îşi va forma organele asimilatoare.

Germinaţia
Trezirea seminţei mature la viaţa activă, ducând la naşterea unei plante, se
numeşte încolţire sau germinaţie.

Etapele germinaţiei

Îmbibarea – seminţele se îmbibă cu apă şi se umflă.

Formarea plantulei – tegumentul crapă şi se deschide, iese rădăcinuţa care se orientează

vertical în jos, rădăcina îşi formează perişori absorbanţi, se formează mici ramificaţii.

Tulpina – după ieşirea rădăcinii, tulpiniţa creşte şi se orientează vertical în sus, se transformă
în tulpină.

Frunzuliţele – cotiledoanele uneori sunt scoase afară cu tulpiniţa apoi devin inutile şi cad,
alteori rămân în sol. Muguraşul embrionului formează primele frunze adevărate.

Condiţii de germinare

– Prezenţa apei
– Prezenţa aerului
– Rolul temperaturii
– Lumina.

Sămânţa trebuie să fie matură (să aibă suficiente substanţe de rezervă), să fie întreagă, să

fie sănătoasă (neatacată de paraziţi) şi să aibă putere de germinare.
 Prin urmare, pentru reuşita procesului de germinare a seminţei şi răsărirea culturilor
este necesar să se pregătească foarte bine patul germinativ, sămânţa să fie aşezată pe un
substrat aşezat pentru a beneficia de aportul capilar al apei, iar deasupra seminţei solul să fie
afânat pentru a permite accesul oxigenului şi căldurii (pat tare şi plapumă moale).

Puritatea fizica reprezinta continutul procentual de samanta pura din specia de

analizat, raportat la masa totala a probei analizate.

O samanta de calitate trebuie sa fie libera de amestecuri cu seminte de alte plante de

cultura si buruieni, de scleroti, de ciuperci, de minerale sau de resturi
vegetale.Determinarea puritatii fizice are o mare importanta practica, deoarece procentul de
puritate intra in calculul cantitatii de samanta la hectar. Tehnica de determinare consta in:

-     desfacerea ambalajului probei de laborator si examinarea organoleptica a

semintei (luciul, culoarea, mirosul, aspectul etc);

-     omogenizarea semintei si extragerea probei de analiza din proba de laborator;

-     separarea probei de analiza (m)    cu ajutorul spatulei,

in samanta  pura,  impuritati,   seminte  de  alte  plante  de  cultura  si seminte de buruieni.

Samanta pura  cuprinde toate semintele varietatilor si soiurilor speciilor de

analizat, asa cum a fost gasita la analiza. Se considera seminte pure si semintele nemature,
sistave, bolnave - cu conditia de a putea fi identificate.

- separarea impuritatilor pe categorii si cantarirea lor dupa urmatoarea formula:

X-  m l     x 100

m in care:

m 1   =  masa categoriei respective de impuritati in proba pentru analiza, in g;

m      =  masa totala a probei pentru analiza, in g.

Pentru calcularea continutului procentual de samanta pura (P) se insumeaza

continutul procentual al categoriei de impuritati, precum si continutul proventual de
impuritati (I), iar totalul obtinut se scade din 100, conform formulei:

P  =   100 - (x 1 + x 2  + x 3 + I)      [%]

in care:

x 1  =  continutul de seminte de alte plante de cultura, in %;

x 2  =   continutul de seminte de buruieni, in %;

x 3  =   continutul de materii inerte, in %.

 Semintele de alte plante de cultura.  In aceasta categorie de componenti ai probei de
analiza se includ semintele apartinand speciilor care se cultiva in scopuri agricole, horticole
etc.

Tabelul nr. 7

Grupa de plante Seminte considerate drept buruieni

Cereale, leguminoase alimentare, plante Semintele tuturor speciilor necuprinse in anexa,
industriale si legume precum si cele de: Cichorium intybus, Cichorium
endivia, Atriplex hortensis, Rumex acetosa,
Daucus carota, crucifere, graminee furajere,
leguminoase furajere, plante medicinale si
aromatice, flori

Plante furajere Semintele tuturor speciilor necuprinse in anexa,

precum si cele de: Cichorium intybus, Cichorium
endivia, Atriplex hortensis, Rumex acetosa,
Daucus carota, crucifere, plante medicinale si
aromatice, flori

Flori,      plante      medicinale      si Semintele oricaror plante cultivate sau spontane,

aromatice cuprinse sau necuprinse in anexa

Materiile inerte.  In aceasta categorie se includ restul componentilor existenti in

proba de analiza si care apartin uneia sau alteia din urmatoarele 3 grupe: particule si resturi
vegetale sau minerale; insecte vii sau moarte, precum si forme de inmultire si rezistenta ale
acestora sau ale ciupercilor patogene; pseudoseminte (acele structuri  care nu indeplinesc
criteriile specifice pentru  a putea fi incluse in categoriile: samanta pura, seminte de alte
plante de cultura sau seminte de buruieni).

Particularitati la determinarea puritatii fizice la cereale

-   Semintele de cereale atacate de fuzarioza sau microsporioza se considera seminte

pure indiferent de gradul atacului.

-   Semintele de grau. care si-au pastrat pleava sau o parte din

ea, se trec ca atare la samanta pura fara a se dezbraca.

Componenta botanica

Componenta botanica reprezinta numarul de seminte de alte plante de cultura si a

semintelor de buruieni, la 500 g.

La numarul de seminte de alte plante de cultura si semintelor de buruieni, gasite in

probele de analiza,  a puritatii, se adauga semintele de alte plante de cultura si de
buruieni gasite intr-o proba suplimentara, a carei masa, impreuna cu proba de analiza
a puritatii sa fie corespunzatoare.

  DETERMINAREA GERMINATIEI

Germinatia este principala insusire a semintelor destinate insamantarii. Se exprima in

doi indici: capacitatea (facultatea)  si energia germinativa.

Facultatea germinativa reprezinta numarul de seminte pure, exprimat

procentual,  care in  conditii  optime de temperatura si

umiditate, produc germeni normali, intr-un timp stabilit pentru fiecare specie in

parte.

Energia germinativa reprezinta procentul numeric de seminte germinate normal, intr-

un timp mai scurt, si anume 1/3 pana la 1/2 din timpul stabilit pentru determinarea facultatii
germinative.

Formarea repetitiilor: din samanta pura, rezultata la analiza puritatii, se numara, pe

rand, 400 seminte, din care se formeaza 4 repetitii, fiecare a cate 100 seminte.

Semintele se pun la germinat pe hartie de filtru industrial folosind ruloul.

Rolul principal al stratului de germinatie este sa aprovizioneze cu apa

semintele in curs de germinatie. Pastrarea apei in stratul de germinatie se face
prin introducerea probelor in pungi de plastic. Circulatia aerului este necesara pentru a
impiedica condensarea excesiva a apei pe germeni.

Ca temperatura optima de germinatie este definita aceea la care se obtine cel mai
mare procent de germeni normali, in timpul cel mai scurt. In analizele de laborator,
temperatura trebuie sa fie cat mai aproape de optimum, admitandu-se o variatie de±l°C.

La grau temperatura corespunzatoare germinatiei, conform STAS, este de 20° C.

Particularitati in determinarea germinatiei la cereale

-  La grau in germinatia totala se introduc si semintele proaspete viabile.

-    Pentru patogenii Fusarium si Septoria se va considera ca infectate numai

semintele care au germeni cu structuri normale, si nu semintele infectate sau negerminate.

-    La grau pentru determinarea germinatiei se aplica anumite tratamente speciale,

deoarece la sfarsitul perioadei de
germinatie poate    ramane    un    anumit    procent    de    seminte    proaspete negerminate.

Ca tratament special la grau se foloseste preracirea.

Metoda consta in faptul ca semintele pentru germinat se pun in contact cu stratul

umed si se tin la o temperatura joasa pe o anumita perioada inainte de a fi transferate la
temperatura indicata in STAS. Semintele se tin la o temperatura de 5-10°C pentru
o perioada de 1-7 zile. In unele cazuri este necesar sa se prelungeasca aceasta durata
sau sa se reia la sfarsitul perioadei de temperatura optima sau in cursul perioadei de
temperatura optima.

Durata preracirii nu se include in perioada analizei de germinatie. Durata si

temperatura preracirii trebuie mentionata in buletinul de analiza.

Durata de germinatie a semintelor la grau este de 7 zile, prima citire se face la 4

zile, citirea finala facandu-se la 7 zile. Rezultatele se inscriu in fisa de analiza si se
calculeaza procentul de germinatie.

     DETERMINAREA  MASEI  A 1000 BOABE   (MMB)

Masa relativa a 1000 boabe a semintelor reprezinta masa acestora exprimata in

grame, la umiditatea pe care o au in momentul determinarii.

Cunoasterea masei a 1000 boabe, ca indice fizic determinat in laborator, este necesara,
indeosebi pentru calcularea normei de samanta la hectar.

Masa relativa a 1000 boabe se efectueaza numai la seminte pure, rezultate din determinarea
prealabila a puritatii. Pentru aceasta se numara doua repetitii a cate 500 seminte pure, luate la
intamplare, se cantaresc repetitiile separat. Ca rezultat al determinarii se ia suma maselor celor doua
repetitii.

Bibliografie:
http://agrointel.ro/46625/germinarea-
semintelor-de-legume-temperatura-lumina-si-
umiditate/
http://www.agrimedia.ro/articole/
longevitatea-semintelor
http://www.e-gradinarit.ro/sfaturi-
gradinarit/durata-de-germinatie-a-semintelor-
de-plante-aromatice/