AHP Cap II

2
POMPE CU PISTON
Orice proces tehnologic are în componenţa lui mai multe sisteme de lucru.
Un proces tehnologic este realizat pentru un scop bine precizat şi este
caracterizat prin sisteme de lucru principale şi auxiliare.
Un sistem de lucru se compune din trei părţi (fig. 2.1).
Figura 2.1 Componenţa unui sistem de lucru:

MF – maşina de forţă sau motorul; T – transmisia; ML – maşina de lucru;
OL – organul de lucru; PSE – puterea sursei de energie, Putilă – puterea utilă.
Maşina de lucru este cel mai important mecanism al unui sistem de

lucru. Elementul final al maşinii de lucru efectuează un lucru mecanic util
şi se numeşte organ de lucru (OL).
Pompele cu piston sunt maşini hidraulice care au ca principiu de
funcţionare variaţia continuă a volumului de lucru. Acestea transformă
energia mecanică în energie hidraulică, preponderent hidrostatică.
Pompa cu piston este una dintre maşinile de lucru ale instalaţiei de
foraj (pompa de noroi), aceasta realizând circulaţia fluidului de foraj.
De asemenea, pompele cu piston se folosesc şi la:
 extracţia petrolului din sonde;
 pe agregatele de cimentare şi fisurare hidraulică;
 pentru vehicularea petrolului de la parcurile de separatoare la parcurile
centrale şi de aici către rafinării;
 la vehicularea petrolului şi derivatelor acestuia în rafinării.
2.1 Avantajele şi dezavantajele pompelor cu piston
Pompele cu piston, în comparaţie cu pompele centrifuge au două

avantaje esenţiale.
Acestea sunt:
17
Acţionări hidraulice şi pneumatice
 randamentul este mai mare nefiind influenţat de vâscozitatea lichidului

pompat;
 presiunea de pompare poate fi oricât de mare şi este independentă de
debit.
Din punctul de vedere al utilizării lor la transportul petrolului brut şi al

produselor petroliere prin conductele magistrale, pompele cu piston
prezintă mai multe dezavantaje:
 dimensiuni de gabarit mari în special la debite mari;
 posibilităţi limitate de reglare a regimului de lucru fără oprirea agregatului;
 cost relativ ridicat;
 condiţii de exploatare mai dificile;
 necesitatea montării amortizoarelor de pulsaţii ale debitului;
 imposibilitatea de a transporta petrol brut care conţine chiar foarte
puţine impurităţi solide;
 dificultatea automatizării funcţionării staţiilor de pompe.
2.2 Clasificarea pompelor cu piston
Pompele cu piston se clasifică după mai multe criterii. În continuare

sunt prezentate câteva dintre acestea.
a) după modul de acţionare:

 pompe cu acţionare directă (pot fi acţionate cu: abur, hidraulic şi
pneumatic);
 pompe cu acţionare indirectă – acţionarea se face printr-o transmisie
(lanţ, curele) ce se află între maşina de forţă şi pompă.
b) după forma constructivă a organului de lucru:

 organ de lucru în formă de piston, la care l < D (unde l este lungimea
pistonului, iar D diametrul acestuia);
 organ de lucru în formă de plunger, la care l > D;
 organ de lucru în formă de piston glisant la care supapa de refulare se
află inclusă în piston.
c) după numărul de pistoane sau de cilindrii, i – numărul de pistoane:

 i = 1, pompă simplex;
 i = 2, pompă duplex;
18
 i = 3, pompă triplex;
 .................................;
 i = n, pompă multiplex.
d) după numărul de efecte:

 pompă cu simplu efect, la care j = 1;
 pompă cu dublu efect, la care j = 2.
e) după poziţia cilindrilor pompei:

 pompe cu cilindrii orizontali;
 pompe cu cilindrii verticali;
 pompe cu cilindrii montaţi în „V”
2.3 Simbolizarea şi notarea pompelor cu piston
Pompele cu piston sunt prezentate în STAS 9009-88.

Pentru pompele cu piston se folosesc următoarele simboluri (fig. 2.2):
Figura 2.2 Simbolurile pompelor cu piston.
Se foloseşte următoarea notare:

i DU – 1,36 Pa[kW] ( DM"  S " )
în care:
i este numărul de pistoane;
DU – domeniul de utilizare (PN – pompă de noroi, PP – pompă petrol,
PT – pompă ţiţei);
Pa – puterea la arborele de intrare în pompă exprimată în kW;
DM – diametrul maxim al cămăşii ce poate fi montată la pompa
respectivă exprimat în inch;
1,36 – coeficientul de transformare a kW în CP;
S – mărimea cursei exprimată în inch;
1
1 inch = 25,4 mm = foot, 1 foot = 304,8 mm;
12
Exemplu: 2 PN – 700 8  15
"
 3 "
4
.
19
2.4 Construcţia şi funcţionarea pompelor cu piston
Se consideră o secţiune prin cilindrul unei pompe cu piston cu dublu

efect (fig. 2.3).
Figurile 2.4 şi 2.5 reprezintă schema bloc funcţională a unei pompe cu
piston reprezentată prin dipoli, respectiv cvadripoli.
Figura 2.3 Pompă cu piston cu dublu efect:

1 – maşina de forţă; 2 – roată de curea sau lanţ; 3 – transmisie prin lanţ sau prin curele;
4 – roată de curea sau de lanţ; 5 – pinion; 6 – coroană dinţată solidară cu arborele cotit;
7 – manivelă; 8 – bielă de lungime l; 9 – glisieră; 10 – capul de cruce; 11 – tija pistonului;
12 – cutie de etanşare; 13 – organ de lucru (piston); 14 – supape de aspiraţie; 15 – supape de
refulare; 16 – colector de aspiraţie; 17 – conductă de aspiraţie; 18 – clapetă de reţinere;
19 – sorb; 20 – rezervor de aspiraţie; 21 – colector de refulare; 22 – conductă de refulare;
A – butonul manivelei; r – raza manivelei, x – deplasarea curentă a pistonului.
Figura 2.4 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston reprezentată prin dipoli:
MBM – mecanismul bielă manivelă; PHP – partea hidraulică a pompei;
Pm1 – puterea mecanică la intrarea în transmisie; P m2 – puterea mecanică la ieşirea din
transmisie;Ph – puterea hidraulică.
20
Figura 2.5 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston

reprezentată prin cvadripoli.
În tabelul 2.1 este prezentată sintetic funcţionarea pompei cu pistoane.
Tabelul 2.1 Funcţionarea pompei cu piston (vezi figura 2.3).

Supapă Supapă Faza
Poziţia Mişcarea Volumul Presiunea
Aspiraţie refulare pompei
manivelei pistonului CS Cd Cd Cd 14s 14d 15s 15d CS Cd
A1A2 p<pa p>pr 1 0 0 1 – +
A2A1 p>pr p<pa 0 1 1 0 + –
1 – deschis; 0 – închis; “+” – refulare; “–“ – aspiraţie.
2.5 Studiul hidraulicii pompelor cu piston
Prin studiul hidraulicii pompelor cu piston se înţelege determinarea

parametrilor funcţionali ai pompei cu piston. Parametrii funcţionali ai
pompei cu piston rezultă din figura 2.6.
Figura 2.6 Pompa cu piston reprezentată printr-un cvadripol.
2.5.1 Debitul teoretic al pompelor cu piston
Debitul se defineşte ca fiind variaţia volumului în timp.

dV d  A  x 
Pentru lichide: ρ = ct => Q    A  v , în care:
dt dt
A = ct.; Q = f(v) => v = f(t).
Se face ipoteza că lichidul urmăreşte pistonul de arie A. În această

situaţie se poate considera că viteza lichidului este egală cu cea a
pistonului.
21
Cinematica pompelor cu piston

Se fac următoarele ipoteze:
 viteza unghiulară a arborelui cotit, ω = ct.;
 sistemul bielă-manivelă, cap de cruce, tijă - piston este rigid şi se poate
considera că deplasarea pistonului este egală cu deplasarea capului de cruce;
 lichidul urmăreşte fidel pistonul.
Poziţia O1, a capului de cruce este aceea când pistonul se află la
punctul mort exterior (PME), biela se află în prelungirea manivelei (fig.
2.3).
x – deplasarea curentă a capului de cruce.
Prin studiul cinematicii se înţelege determinarea legilor de variaţie ale
deplasării, vitezei şi acceleraţiei pistonului.
x  OO1  OO1  r  l  r  cos   l  cos   r  1  cos    l  1  cos  

'
  t ,   f  t  ;   f  t 
r l
În OAO1' , din figura 2.3, se aplică teorema sinusurilor sin   sin  ;
r r
sin   sin ,  
l l
r  1  1 1 
   , – în general în tehnică.
l  20  12 4 
1 1 
La pompele cu piston,  ,  şi expresiile deplasării (x), vitezei (v)
6 4
şi acceleraţiei (a) sunt:
 
x  r  1  cos    l 1   2 sin 2   ;
  (2.1)
dx dx d dx   sin 2 
v      r sin   ; (2.2)
dt d dt d  2 1   2 sin 2  
 
d 2 x dv dv 2  cos 2   2 sin 4  
a 2     r cos   . (2.3)
d    
4
dt dt 1   2
sin 
 
Din punctul de vedere al exactităţii calculelor, studiul cinematicii se

poate realiza în 3 teorii:
a) teoria exactă cu relaţiile (2.1), (2.2) şi (2.3);
b) teoria aproximativă sau corectată TA (TC) la care λ<1, λ≈0,2.
22
1 2
Se dezvoltă în serie de puteri termenul 1  2 sin 2   1   sin 2  .
2
m m  m  1 2 m  m  1  m  2  3
 1 y
m
 1 y y   y  ,
1! 2! 3!
1
unde y  2 sin 2  , m  şi rezultă:
2
  
x  r 1  cos   sin 2  ; (2.4)
 2 
dx dx d   
v    r  sin   sin 2  ; (2.5)
dt d dt  2 
dv dv d
a    r 2  cos    cos 2  . (2.6)
dt d dt
Relaţiile (2.4), (2.5) şi (2.6) reprezintă legile de variaţie ale deplasării,

vitezei şi acceleraţiei pistonului în TA.
c) teoria elementară (TE)
  0; r  0; l   şi rezultă:
x  r 1  cos  ; (2.7)
v  r sin  ; (2.8)
a  r2 cos  . (2.9)
Relaţiile (2.7), (2.8) şi (2.9) sunt reprezentate grafic în figura 2.7.
23
Figura 2.7 Parametrii cinematici

ai pistonului în teoria elementară.
Viteza şi acceleraţia pistonului se pot reprezenta şi în funcţie de

deplasarea pistonului.
rx
Din relaţia (2.7) rezultă: cos   ,
r
2
rx
v  r 1      2rx  x
2
. (2.10)
 r 
a  2  r  x  . (2.11)
Relaţiile (2.10) şi (2.11) sunt reprezentate grafic în figura 2.8.
24
Figura 2.8 Viteza şi acceleraţia

pistonului în teoria elementară în
funcţie de deplasarea x.
Observaţii:
 Viteza pistonului are o lege de variaţie sinusoidală;
 Acceleraţia pistonului este maximă în punctele moarte şi trebuie să
decalăm feţele active astfel încât să nu existe mai multe pistoane în
aceste puncte;
 Unghiul de defazaj dintre feţele active se calculează astfel:
 k  k  1 ; k  1, 2,3..., N  1 ;
2
1  , N – numărul de feţe active ale unei pompe;
N
N = i · j.
Figura 2.9 Elementele

dimensionale ale pistonului şi
cilindrului pompei.
Exemplu: PP11 – pompa cu pistoane de tipul 1·1 – simplex cu simplu efect.
25
2
N = 1·1 = 1; 1   2
1
Pentru a fi mai sugestiv se va nota debitul instantaneu al unei feţe
active cu Qaj în care:
a este numărul de ordine al pistonului;
a = I, II, III, ......
j=1V2
D 2 d t2
A , a
4 4
Exemplu: QI1 – debitul instantaneu al primei feţe de la primul piston

(fig. 2.9);
Primul piston – cel mai din stânga piston când observatorul stă în faţa
capacelor cilindrilor pompei.
QI2 – debitul feţei doi de la primul piston (fig. 2.9).
QI1 = Q11 =A·v=Arωsinφ

A = ct., r = ct., ω= ct., Q=f[φ(t)]
Ţinând cont de această particularitate se apelează la o construcţie

vectorială în care fiecărei feţe active i se asociază un vector. Aceşti vectori
se rotesc în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω. Mărimea (norma)
acestor vectori este egală cu amplitudinea maximă a debitului realizat de
faţa respectivă. Unghiurile de defazaj dintre vectori sunt egale cu
unghiurile de defazaj dintre feţele active.
 I 1  qI 1 ,  I 1  norma vectorului,
 I 1  11  Ar  Qmax 11 .
Vectorii situaţi deasupra axei Ox sunt numiţi vectori pozitivi, de

refulare sau de debit.
Vectorii situaţi sub axa Ox sunt numiţi vectori negativi, de alimentare
sau de aspiraţie.
QI 1  Q11  q11 | Oy   I 1 cos  90     Ar  sin 
26
Figura 2.10 Debitul pompei simplex cu simplu efect.
Se observă că debitul pompei este puternic pulsator, apar vibraţii ale

elementelor pompei cât şi ale conductelor (fig. 2.10). Această pompă nu se
foloseşte în tehnică. Indiferent de numărul feţelor active debitul pompelor
cu piston variază după o lege sinusoidală şi se echipează cu amortizoare de
pulsaţii ale debitului. Aceste dispozitive au ca scop obţinerea unui debit lin
curgător prin conducta de refulare.
Această mărime fictivă a debitului numită debitul mediu se obţine
distribuind uniform volumul refulat la o rotaţie completă.
Qn11 – debitul mediu al pompei 1.1 (fig. 2.11).
Figura 2.11 Schema de calcul a debitului mediu la pompa simplex cu simplu efect.
 
2  Qn11   QI 1d   Ar sin d  2 Ar
0 0
Ar AS V p11

Qn11  ; Qn11   
 2 2
V p11  A  S
27
  2f  Qn11  V p11  f
S-a notat cu Vp11 cilindreea sau volumul geometric al pompei de tipul

1.1, iar f este frecvenţa curselor.
Se definesc următoarele mărimi:

CnQ – coeficientul de neregularitate a debitului,
QM  Qm
C nQ  ;
Qn
δQ – coeficientul de supradebit,
QM
Q  ;
Qn
M – valoarea maximă; m – valoarea minimă; n – valoarea medie;


Q M 11  Ar 


PP11 Qm11  0  C n Q11   Q11  

Qn11 Ar 


 
Observaţii:
În TA (TC), viteza pistonului are următoarea relaţie de calcul:
  
v  r sin   sin 2  ,
 2 
iar debitul este:
  
Q11  QI 1  Ar sin   sin 2   QI' 1  QI''1 (fig. 2.12).
 2 
Figura 2.12 Debitul

pompei simplex cu simplu
efect reprezentat în teoria
aproximativă (corectată).
28
Cazul pompei cu piston simplex cu dublu efect (PP12)
Figura 2.13 Configuraţia

vectorilor asociaţi feţelor active
la pompa simplex cu dublu efect.
q I 1 ,  I 1  Ar
N  1  2  2
 q I 2 ,  I 2   A  2  r
2
1    (fig. 2.13).
2
QI 1   I 1 sin   Ar sin 
QI 2   I 2 sin    1    A  a  r sin     
QM 12  Ar
V p11  A  S   A  a  S  2 Ar  2r  A  a   2 Ar  2   2 
a d
2  ,  t
A D
Cazul pompei cu pistoane de tipul ij (PPij)

 q I 1 , q I I 1 , q I II 1 , 

 I 1   II 1    I II 1    Ar
N  i  j 
 q I 2 , q II 2 , q II I 2 , 

 I 2   II 2    II I 2     A  a  r
 k  k   1 , k  1,2,3,...N  1
2
1 
N
γ1 – unghiul de defazaj dintre vectorul origine şi următorul vector.
Cazul pompei cu piston duplex cu simplu efect (PP21)
29

vectorilor asociaţi feţelor active la
pompa duplex cu simplu efect.
 q ,   Ar
N  2  I 1 II
 qI 1 ,  II 1  Ar  (fig. 2.14)
QI 1  Ar sin , QII 1  Ar sin    
QM 21  Ar,V p11  2 AS  4 Ar
a d
2  ,  t
A D
Cazul pompei cu piston duplex cu dublu efect (PP22)

la pompa duplex cu dublu efect.
2 
1  
4 2
 2  2 1  
q I 1 ,  I I 1
   II  Ar

N  2  2  4 I 1 1
 q I 2 ,  II 2
 I 1
   II 1   A  a  r
3
 3  31  (fig. 2.15)
2
 
QI 1  Ar sin , QII 1  Ar sin    
 2
30
 3 
QI 2   A  a  r sin      ; QII 2   A  a  r sin    
 2 

QM 22  2 Ar cos  2 Ar
4

V p 22  2 A  S  2 A  a  S  4 Ar  4r  A  a   4 Ar 2   2 
Cazul pompei cu piston triplex cu simplu efect (PP31)
2
1 
N
q I 1 , q II 1 , q III 1

 3
3
4

 I 1   II 1   III 1  Ar
2  (fig. 2.16)
3

la pompa triplex cu simplu efect.
 2   4 
QI 1  Ar sin ; QII 1  Ar sin   ; QIII1  Ar sin    
 3   3 

QM 31  2 Ar cos  Ar
3
V p 31  3 AS  6 Ar
Cazul pompei cu piston qintuplex cu simplu efect (PP51)
2
1 
q I 1 , q II 1 , , qV 1

N  5
5
4 8

 I 1   II 1    V 1  Ar 
2  , ,  4 
5 5
31

vectorilor asociaţi feţelor active la
pompa qintuplex cu simplu efect.
QI 1  Ar sin 
 2 
QII 1  Ar sin    
 5 

 8 
QV 1  Ar sin    
 5 
2
QM 51  Ar  2 Ar cos  1,6 Ar (fig. 2.17)
5
V p 51  5 AS  10 Ar
În general, la o pompă cu piston, se poate scrie:
QMij  C ij Ar , (2.12)
cu: C11= 1; C21= 1; C22= 2 ; C31=1; C51=1,6.
Determinarea expresiei debitului mediu pentru pompa de tipul ij

V pij
Qnij     V pij  f
 V p1
2 2 Ar
1
Q n1 1      
 2 2
 V p 2 1 4 A r
Q n 21     
2 2

 V p 3 1 6 Ar
PPi1 Q n 31     
 2 2
... ... ... .
... ... ... .... ... ... .... ...


 V p i1 2i A r
Q n i1      
 2 2


V p1 2
2  2
  
2 Ar 
Qn1 2 2 2


Qn 22    

V p 222  2 4 Ar
PPi 2  2 2
...........................................

 V pi 2 2iA r  2  2
Qn i 2    
 2 2
Se poate scrie:
32
Qnij  kij  Ar;

j   j  1 2
unde: kij  i ;

QMij Cij
iar Qij   .
Qnij kij
Observaţii:
a) Debitul instantaneu rezultant al unei pompe cu pistoane se obţine
prin însumarea debitelor instantanee ale feţelor active care refulează
simultan. Numărul de feţe active care refulează simultan sau numărul de
vectori pozitivi se notează cu z şi este egal cu:
N
z ; N = 2i (pompe cu piston cu număr par de feţe active),
2
N 1 N 1
z sau ; N = 2i – 1(pompe cu piston cu număr par de feţe active);
2 2
b) Indiferent de numărul feţelor active debitul rezultant variază
sinusoidal. Acest lucru se datorează mecanismului bielă – manivelă şi
majoritatea pompelor cu pistoane sunt echipate cu sisteme de uniformizare
a debitelor;
c) Coeficientul de supradebit scade odată cu creşterea numărului de
feţe active;
d) δQ este mai mic la pompele cu pistoane cu număr impar de feţe
active cu excepţia PP11;
e) Numărul de pulsaţii ale debitului la o cursă completă se notează cu
n şi este n = N, la pompele cu pistoane cu N = 2i (în teoria elementară şi
teoria aproximativă),
n  2 N , în TE 
şi  la pompe cu piston cu N  2i  1 ;
n  N , în TA 
f) Pulsaţia forţei perturbatoare ω1:
ω1 = n·ωac;
1
frecvenţa oscilaţiilor, f1  ;
2
1 2
perioada oscilaţiilor, T1   .
f1 1
2.5.2 Debitul real al pompelor cu piston
33
În studiul debitului teoretic s-au făcut ipotezele că ρ = ct. şi pierderile

de debit ΔQ = 0.
Debitul real al unei pompe cu piston se calculează cu relaţia,
Qr  Qn  Q , (2.13)
unde ΔQ sunt pierderile de debit,
Q  Qs  Qc ,
în care:
QS este debitul de scurgeri prin neetanşeităţi;
Qc – pierderea de debit datorită compresibilităţii mediului hidraulic.
Se defineşte randamentul volumic, ηv:
Qr Qn  Q Q
v    1 . (2.14)
Qn Qn Qn
În tabelul 2.2 sunt prezentate valorile randamentului volumic (ηv)

pentru pompele cu pistoane.
Tabelul 2.2 Valorile randamentului volumic pentru pompele cu piston.

Pompe cu piston D [mm] ηv
MARI D ≥ 150 0,94…0,99
MIJLOCII 50 < D < 150 0,90…0,97
MICI D ≤ 50 0,85…0,95
2.6 Presiunea pompelor cu piston
Datorită mişcării neuniforme a lichidului în conducta de aspiraţie şi

refulare apar pierderi de energie specifică a lichidului:
 pierderi hidraulice;
 pierderi inerţiale;
 pierderi prin supape etc.
Variaţia presiunii în cursa de aspiraţie şi de refulare este o funcţie
dependentă de deplasarea pistonului.
Consumul de energie în cursa de refulare are importanţă practică din
punct de vedere al solicitării unei energii suplimentare de la maşina de forţă.
În cursa de aspiraţie, nivelul energetic fiind scăzut, pierderile de
presiune pot conduce la scăderea presiunii lichidului în cilindrul pompei
astfel încât să devină mai mică sau egală cu presiunea de vaporizare a
34
lichidului la temperatura de lucru, conducând în final la apariţia

fenomenului de cavitaţie.
2.6.1 Variaţia presiunii pe piston în cursa de aspiraţie
Se fac următoarele ipoteze:

A) Se acceptă teoria elementară a cinematicii pompelor cu pistoane:
I) x  r 1  cos  ;
    r sin 
II) ;

v
v

v x   2 rx  x 2
     r 2 cos 
III) a
a

a  x   2   .
r  x
B) Lichidul urmăreşte fidel pistonul în mişcarea sa neuniformă:

IV) Ecuaţia de continuitate: S·c = ct., unde S este secţiunea de curgere;
v2 p
V) Legea lui Bernoulli: 
2 g g
 z  ct. ;
v2  1 
VI) Relaţia lui Weissbach-Darcy: hh    i  .
2g  d 
Se consideră o secţiune prin cilindru;conductele de aspiraţie şi refulare
de la o pompă cu pistoane de tipul 1.1. (fig. 2.18).
v12 p
H1   1  z1 (2.15)
2 g g
şi respectiv:
v22 p2
H2    z2 (2.16)
2 g g
În planul 1: Datorită faptului că secţiunea rezervorului de aspiraţie este

mult mai mare decât secţiunea conductei de aspiraţie, SRza>>Sa => va>>v1
=> v1=0 şi p1=pa:
 pa=p0 (rezervoare deschise);
 pa>p0 (rezervoare închise şi presurizate).
35
Figura 2.18 Schema de montaj a unei pompe cu înălţime de aspiraţie pozitivă:

la, da, Sa – lungimea, diametrul şi secţiunea conductei de aspiraţie;
lr, dr, Sr – lungimea, diametrul şi secţiunea conductei de refulare;
va, vr – viteza lichidului în conducta de aspiraţie, respectiv de refulare;
vx – viteza de deplasare a pistonului; px – presiunea lichidului pe piston în cursa de aspiraţie la
o deplasare curentă x; pa – presiunea pe suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de aspiraţie.
În planul 2: v2 = vx, p2 = px.
Relaţiile (2.15) şi (2.16) devin:
pa
H1   z1 (2.15’)
g
v x2 p x
H2    z2 (2.16’)
2 g g
Se poate scrie:
H 1  H 2   hk , (2.17)
unde  hk este suma pierderilor energetice când lichidul se deplasează

de la planul 1 la planul 2.
h k  hh  hi  hs (2.17’)
în care:
hh sunt pierderile hidraulice liniare şi locale;
36
hi – pierderile inerţiale;
hs – pierderile de energie necesară menţinerii supapei de aspiraţie deschisă.
Figura 2.19 Schema de montaj a unei pompe cu pistoane

cu înălţime de aspiraţie negativă.
Se introduc relaţiile (2.15’), (2.16’), (2.17’) în relaţia (2.17) şi rezultă:
px pa  v2 
   z2  z1   x  hh  hi  hs 
g g   H  2g 
 a 
 
px pa  vx2 
   Ha   hh  hi  hs  (2.18)
g  g   b 2 g d e  f 
a  c 
pa
a) g (fig. 2.20)
Figura 2.20 Energia

specifică a lichidului la
suprafaţa liberă a lichidului
din rezervorul de aspiraţie.
37
pa = p0 – rezervoare deschise;
pa > p0 – rezervoare presurizate.
Presiunea atmosferică scade cu altitudinea după următoarea lege:
pa p H
 0  10,33  , unde H este altitudinea exprimată în metri (fig. 2.21).
g g 900
Figura 2.21 Variaţia

presiunii atmosferice cu
altitudinea.
b) Ha – depinde numai de condiţiile de montaj ale pompei şi poate să

fie pozitivă ca în figura 2.18 sau negativă ca în figura 2.19.
c)
v x2


2 2rx  x 2  (fig. 2.22)
2g 2g
Figura 2.22 Variaţia de

energie specifică datorită
deplasării pistonului.
va2  la 
d) hh       i  ;   f  Re  ; Re  v  d
2g  da  
0,3164
Regimul laminar de curgere: Re  10 5 ;   .
Re0, 25
Din IV rezultă:
38
S a  va  Q11  A  v x   A 2rx  x 2
A
va   2rx  x 2
Sa
A2  la  2
hh  
     i  
Sa  da
 2rx  x 2   h 2  2rx  x 2  ,
k
 2g 2g
A2  la 
în care k h       i  este constanta pierderilor hidraulice.
2 
Sa  da 
Figura 2.23 Pierderile

hidraulice liniare şi locale.
hi  hia  hic  his

e) 
e1

e2

e3
în care:
hia sunt pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din conducta de
aspiraţie (fig. 2.24);
hic – pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din cilindrul pompei
(fig. 2.25);
his – pierderile de energie datorită inerţiei supapei (fig. 2.26).
Fia m a l S l
hia   a a  a a  aa  a  aa 
gS a gSa gS a g
e1)
la A2 La 2
  r  x    r  x
Sa g g
unde, La este lungimea echivalentă a conductei de aspiraţie.
A dv Ar 2
S a va  Ar  sin  ; a  r  sin  ; aa  a  cos  .
Sa dt Sa
39
Figura 2.24 Pierderile

inerţiale ale lichidului
din conducta de
aspiraţie.
Fic xA  a p 2
e2) hic    x r  x 
gA gA g
Figura 2.25 Pierderile datorită

inerţiei lichidului din cilindrul
pompei.
e3) his  0
ms  g  Fr Ds2 D   0,70  0,80 D

f) hs  ; s
A  ; s
gAs 4
40
în care:
ms este masa supapei;
Fr – forţa din arcul supapei;
As – aria supapei.
Se introduc relaţiile a, b, c, d, e1, e2, e3, f în relaţia (2.15) şi rezultă:
Figura 2.26 Pierderea de

energie specifică
necesară ridicării şi
menţineri
în poziţie deschisă a
supapei de aspiraţie.
px pa  2 2
  Ha 
g g  2g
 
2rx  x 2  kh
2g
 
2rx  x 2 
(2.19)
L 2 
 a 2  r  x   x  r  x   hs  .
g g 
Relaţia (2.19) reprezintă legea de variaţie a presiunii pe piston în cursa

de aspiraţie este prezentă în figura 2.27.
41
Figura 2.27 Legea de variaţie a presiunii pe piston în cursa de aspiraţie.
pm1 p x 0
Prima situaţie apare atunci când hi  hh ;  x 0 .
g g
pm 2 p x 0 , r 
Situaţia doi apare atunci când hi  hh ;  x   .
g g  0 , 
 2
Se observă că în prima jumătate a cursei de aspiraţie px < pa fapt ce

explică curgerea lichidului din rezervorul de aspiraţie în cilindrul pompei.
În partea a II-a a cursei px > pa, lichidul păstrând sensul curgerii
datorită inerţiei acestuia.
În practică conductele de aspiraţie sunt scurte şi de diametre mari
rezultând pierderi inerţiale mai mari ca cele hidraulice.
pm pm1 px x 0 pa  L 
   0    H a  a 2 r  hs  . (2.20)
g g g g  g 
Se corectează termenul pierdere iniţială prin înmulţire cu factorul

(1+λ) ca şi cum calculul s-ar fi efectuat în teoria exactă.
pm p
 a  ( H a  hia*  hs )
g g
hia*  (1   )hia max
42
pm1 pa  L 
   H a  1    a 2 r  hs  . (2.21)
g g  g 
2.6.2 Cavitaţia pompelor cu piston şi măsuri de prevenire
Cavitaţia este un fenomen complex care nu este cunoscut în totalitate;

ce se cunoaşte sunt efectele nocive pe care le introduce acest fenomen.
Cavitaţia se declanşează atunci când este îndeplinită condiţia de
apariţie a acestora, lichidul începe să fiarbă, apar vapori ce pătrund în
micro-fisurile materialului pe care le accentuează.
Uneori se întrerupe coloana de lichid din conducta de aspiraţie ducând
la scăderea debitului şi randamentului volumic.
În cursa de refulare, presiunea fiind mult mai mare vaporii
condensează brusc, apar goluri vidate în masa de lichid, particulele
înconjurătoare ocupă cu viteze foarte mari aceste goluri, apar vârfuri de
presiune, şocuri hidraulice, trepidaţii, descărcări electrice, coroziune
chimică şi se declanşează o instabilitate a parametrilor funcţionali.
Măsuri de prevenire a cavitaţiei; ne referim la relaţia (2.21) şi se
pm
doreşte ca g
să fie cât mai mare.
pm
a) g
să crească; posibilităţi: rezervoare presurizate sau să
supraalimenteze pompa cu piston.
Ha (+) ; figura 2.18, să fie cât mai mic
b) Ha
Ha (–) ; figura 2.19, să fie cât mai mare
la  A la să fie cât mai mic

c) La  Sa A = constant
d a2
Sa  rezultă da să fie cât mai mare
d) viteza 4
unghiulară ω să fie mică.
Măsuri practice de evitare a cavitaţiei
A) Limitarea înălţimii de aspiraţie

Ha<Hacr; Hacr – înălţime de aspiraţie la care apare cavitaţia, deci se
determină din condiţia, pm=pvs, (pvs – presiunea vaporilor saturaţi).
43
pm pvs pa
    H acr  hia*  hs  ,
g g g
P p 
H acr  a   vs  ha*  hs  , (2.22)
g  g 
Hamax ≤ [Hacr − (2…3m col. lichid)]
B) Limitarea vitezei unghiulare

  cr ; cr este viteza unghiulară la care apare cavitaţia:
g  pa  pvs 
cr     H a   hs  .
1    La  r  g  g 
(2.23)
Relaţiile (2.22) şi (2.23) care stabilesc valorile lui Hacr şi ωcr sunt
valabile numai pentru pompa 1.1.
Cazul pompelor de tipul ij
Presiunea minimă pe piston apare tot la x=0 (la începutul cursei de aspiraţie).
 2 
px p
 a  H a 
g g  2g
 
2rx  x 2  hh  hi  hs  , (2.24)

pm px pa
 x 0
 0    H a  hh  hi  hs  , (2.25)
g g g
vaij  S a  Qij   ij sin     ij  , (2.26)
unde:
ρij este norma vectorului asociat debitului rezultant al PPij;
φij – unghiul de defazaj dintre vectorul origine şi vectorul qij asociat
debitului rezultant.
 
va 22  S a  Q22   22 sin     22  ;  22  ; 31  .
4 3
22  2 Ar ; 31  Ar
 ij
vaij  sin     ij 
Sa
 ij  la  sin     ij 
2 2 2
vaij  la
hhij     i   2   i  
   (2.27)
2 g  d a  Sa  da  2g
44
x 0
khij
hhij  0  sin 2  ij
2g
Fia ma  aaij la Sa
hi  hia  hic  his ; hia     aaij
gSa gSa gSa
l
hia  a  aaij
g
dvaij ij
aaij     cos     ij 
dt Sa
ij  QMij  Cij Ar
1 A 
hia  Cij   la   r2 cos    ij  ,
g  Sa 
x 0 1
hia  0  Cij La 2 r  cos  ij (2.28)
g
Se introduc relaţiile (2.27) şi (2.28) în (2.25) şi rezultă:
pn p  k C 
 a   H a  hij sin 2  ij  ij La 2 r  cos  ij  hs  ;
g g  2g g 
pn p  k C 
 a   H a  hij sin 2  ij  1    ij La 2 r  cos  ij  hs  . (2.29)
g g  2g g 
Relaţia (2.29) este valoarea presiunii minime pe piston în cazul

pompelor de tipul ij. Din condiţia de apariţie a fenomenului de cavitaţie
rezultă:
Pa  pvs khij C 
H acr    sin 2  ij  1    ij La 2 r  cos  ij  hs  ; (2.30)
g  g 2 g g 
g  pa  p k 
cr     H a  vs  hij sin 2  ij  hs  . (2.31)
1    Cij La r  cos ij  g  g 2 g 
2.6.3 Variaţia presiunii pe piston în cursa de refulare
Relaţiile următoare se referă la figura 2.18. Se scrie relaţia lui

Bernoulli în planurile 2 şi 3 şi rezultă:
v22 p2
H2    z2 ; (2.32)
2 g g
v2 p
H 3  3  3  z3 . (2.33)
2 g g
45
Ţinând cont că: v2  v x , p 2  p x ;

Rezultă: v3  0 , p3  p r ;
v x2 p x
H2    z2 ; (2.32’)
2 g g
p
H 3  r  z3 . (2.33’)
g
dar H 2  H 3   hk , (2.34)
şi  hk  hh  hi  hs . (2.34’)
Se introduc relaţiile: (2.33’), (2.32’), (2.34’) în (2.34) şi rezultă:
px pr v2
   z3  z2   x  hh  hi  hs ,
g g 2g
p x pr v2
  H r  x  hh  hi  hs . (2.35)
g g 2g
Relaţia (2.35) este presiunea pe piston în cursa de refulare (fig. 2.28).
Figura 2.28 Legea de variaţie

a presiunii pe piston în cursa
de refulare.
46
2.7 Ciclul de funcţionare al pompelor cu piston (diagrama indicată)
Ciclul de funcţionare reprezintă variaţia presiunii pe piston în funcţie

de deplasare într-o cursă completă (aspiraţie şi refulare).
Ciclul de funcţionare reprezentat pentru o faţă activă într-o cursă
completă se numeşte diagramă indicată.
În funcţie de modul de obţinere diagramele indicate se clasifică în trei
categorii (fig. 2.29):
a) diagrame indicate teoretice (DIT) ale PP teoretice;

b) diagrame indicate teoretice ale PP reale;
c) diagrame indicate reale (DIR) ale PP.
DIT – se obţin pe baza relaţiilor matematice.

DIR – se trasează experimental cu un aparat numit manograf,
dinamograf sau aparat indicator.
PP teoretică este pompa la care nu se ţine cont de pierderi.

PP reală este pompa la care se iau în considerare şi pierderile.
Figura 2.29 Diagrama

indicată:
pa – presiunea de aspiraţie;
pr – presiunea de refulare.
Ad   p r  p a   S , (2.36)
Ad – aria diagramei.
S
Qnij  k ij  Ar  k ij  A , (2.37)
2
47
2Qnij
Ad  p (2.38)
k ij A
Ad  C s  p  Qnij ,
unde Cs este o constantă de scară a diagramei, iar Ad reprezintă puterea utilă

realizată de faţa activă a pistonului.
Trasarea experimentală a diagramei indicate se realizează cu un aparat
numit manograf sau dinamograf (fig. 2.30).
Figura 2.30. Manograful:

1 – cilindrul manografului; 2 – pârghie cu peniţă;
3 – element de limitare a cursei peniţei (element de
egală rezistenţă); 4 – tambur (cilindru);
5 – cleme de fixare a hârtiei; 6 – priza de presiune de la
cilindrul pompei; 7 – priza de presiune la manometru.
Manograful este de fapt un manometru cu piston şi element de egală

rezistenţă. Este un aparat înregistrator rapid, care furnizează diagrama
indicată a pompelor şi compresoarelor cu piston, a motoarelor cu ardere
internă şi a altor maşini a căror funcţionare se bazează pe variaţia periodică
a presiunii în funcţie de poziţia pistoanelor în cilindrii maşinilor.
Prin compararea diagramei indicate obţinute experimental cu
manograful cu nişte diagrame etalon se pot pune în evidenţă eventualele
defecţiuni care au apărut în funcţionarea pompei cu piston.
48
Tabelul 2.3. Diagramele indicate, cauzele defectelor şi remedierea lor
Nr.
Crt Dinamograma Defecţiunea Cauzele Remedierea Observaţii
.
0 1 2 3 4 5
- Pătrunde aer în - S-a golit sorbul sau - Se va opri pompa - Căderea de presiune
pompă; conducta de şi se vor înlătura înainte de începerea
- Perna de aer înce- aspiraţie nu este neetanşeităţile. cursei de aspiraţie se
1. tineşte deschiderea etanşă. desfăşoară normal.
supapei de refulare;
- Aerul comprimat se
evacuează.
- Pătrunde aer în - Idem - Se evacuează - Se încetineşte
pompă; aerul din pompă şi deschiderea atât a
2. - Aerul nu se se asigură etanşei- supapei de refulare
evacuează. tatea pompei. cât şi a celei de
aspiraţie.
- Supapa de refulare - Organul de - Se rodează organul - Lichidul care scapă
are scăpări; obturare nu se de obturare pe din conducta de
- La sfârşitul cursei aşează bine pe scaun, până la obţi- refulare măreşte
3. de aspiraţie are loc scaunul său. nerea suprafeţei presiunea la sfârşitul
o creştere timpurie a lustruite; cursei de aspiraţie.
presiunii. - Se curăţă supra-
feţei de aşezare.
- Supapa de - Idem supapa de - Idem supapa de - Lichidul ce scapă
aspiraţie are aspiraţie. aspiraţie. din conducta de
scăpări; aspiraţie reduce
4. - La sfârşitul cursei presiunea la sfârşitul
de refulare are loc o cursei de refulare.
cădere timpurie a
presiunii.
0 1 2 3 4 5
- Închiderea - Arcul supapei este - Se măreşte
întârziată a supapei prea slab; încărcarea supapei
de aspiraţie. - Organul de prin strângerea
5. obturare agaţă. arcului.
- Idem supapa de - Idem - Idem

refulare.
6.
- Variaţii importante - Volumul prea mic - Se reduce la

ale nivelului de al rezervorului minimum posibil
lichid în conducta de tampon; frecvenţa curselor
7. refulare. - Diametrul prea mic pompei.
al conductei de
refulare.
- Inerţia prea mare a - Diametrul - Se reduce - La încetinirea
lichidului în conductei de frecvenţa curselor deplasării pistonului,
conducta de aspiraţie este prea pompei sau se lichidul îl ajunge şi
aspiraţie. mic. montează o altă măreşte presiunea de
8.
conductă de aspiraţie.
aspiraţie cu un
diametru mai
mare.
(Continuare tabelul 2.3)
(Continuare tabelul 2.3)

0 1 2 3 4 5
- Aspiraţia - Pompa - Reducerea la
defectuoasă a funcţionează fără minimum posibil a
pompei. amortizor sau frecvenţei
amortizorul are efect curselor;
9.
redus (volum - Se montează
insuficient al amortizor aspiraţie
amortizorului). sau se ajută cel
existent.
- Refularea - Idem amortizor - Idem refulare.
defectuoasă a refulare.
pompei.
10.
- Scăpări pe lângă - Uzura garniturii - Se va opri pompa
piston. pistonului. şi se vor monta noi
garnituri la
11 pistoane.
- Pompa lucrează - Lichidul intră în

înecat sau este pompă sub presiune
supraalimentat. mai mare decât cea
12. atmosferică.
2.8 Caracteristica reţelei
Aceasta este locul geometric al punctelor ce corelează consumul de

energie specifică pe care-l suferă lichidul în funcţie de debitul ce curge
printr-o conductă. Un generator hidraulic transportă lichidul între două
puncte cu niveluri energetice diferite.
Ca să funcţioneze corespunzător unui generator hidraulic îi trebuiesc
îndeplinite 2 condiţii:
- generatorul hidraulic trebuie să fie intercalat într-o reţea de

conducte;
- generatorul hidraulic trebuie să fie capabil să învingă diferenţa de
nivel şi să asigure consumul de energie specifică pentru
învingerea rezistenţelor hidraulice de pe traseul de aspiraţie şi
refulare.
Figura 2.31 Schema de calcul a

caracteristicii reţelei.
Nivelul energetic al unei particule de lichid situată la înălţimea z la o

presiune p şi animată de viteza v se poate exprima cu ajutorul legii lui
Bernoulli.
v2 p
H   z  ct , (2.39)
2 g g
Fiecare din termenii relaţiei (2.39) are două semnificaţii:
51
- o semnificaţie energetică;
- o semnificaţie geometrică.
v2
2g
– reprezintă energia specifică de mişcare (cinetică)
şi semnificaţia geometrică – înălţime cinetică.
p
g – energie specifică de presiune şi înălţime piezometrică.
z – energie specifică potenţială de poziţie şi înălţime geodezică.
v12 p
În planul 1 – energia specifică: H2   1  z1 , (2.40)
2 g g
v22 p
În planul 2 – energia specifică: H2   2  z2 , (2.41)
2 g g
Hi – energia specifică la intrarea în generatorul hidraulic (fig. 2.31),
H i  H 1  hha , unde hha sunt pierderile pe traseul de aspiraţie;

He – energia la ieşirea din generatorul hidraulic,
H e  H 2  hhr , unde hhr sunt pierderile pe traseul de refulare.
H – energia specifică transmisă de generator lichidului,
H  H e  H i  H 2  H 1  hhr  hha
p2  p1 v22  v12
H  z2  z1     hh
g 2g ,
I II III IV
I) z 2  z1   z 2  z 0    z1  z 0   H a  H r  H g – înălţimea geodezică.
p 2  p1
II)  Hp – înălţimea de presiune, dacă p 2  p1  H p  0 .
g
I) şi II) – depind de condiţiile iniţiale şi nu de curgerea lichidului prin

conductă.
Hs  Hg  H p – înălţimea statică de pompare.
Dacă H p  0  Hs  Hg .
52
v22  v12
III) – se consideră în calcule numai atunci când traseele sunt
2g
scurte şi energia totală H este mică.
v2  1  Q2  1 
IV) h h     Ji   2
2g  d
   Ji 
 A  2g  d 
 hh  Rh  Q 2
H  H s  Rh  Q 2 . (2.42)
Rh  Q 2  H d – înălţime dinamică
H  Hs  Hd , (2.43)
p  gH  H . (2.44)
Figura 2.32 Determinarea punctului de funcţionare.

Teoretic, caracteristica interioară a unei pompe cu piston este o verticală
( | ). În realitate datorită pierderilor aceasta se abate de la verticală (fig. 2.32).
P este punctul de funcţionare care determină parametrii funcţionali ai pompei.
2.9 Sisteme de uniformizare a debitului (amortizoare de pulsaţii)
53
Acestea se mai numesc şi hidrofoare sau acumulatoare hidraulice.

Datorită mecanismului bielă – manivelă, parametrii funcţionali p şi Q
ai pompei cu piston au un caracter pulsator fapt ce conduce la o anumită
instabilitate a acestora.
Se introduc în apropierea pompei cu piston atât pe conducta de
aspiraţie cât şi pe conducta de refulare. Ele înmagazinează energie
hidraulică în perioadele de vârf şi o cedează când este nevoie.
2.9.1 Clasificarea amortizoarelor de pulsaţii (hidrofoare)
Amortizoarele de pulsaţii se clasifică după mai multe criterii.

a) după destinaţie:
- de aspiraţie;
- de refulare.
b) după formă:
- orizontale;
- cilindrice 
- verticale;
- sferice.
c) după principiul de funcţionare:
- fără presiune iniţială;

- cu presiune iniţială.
d) după construcţie:
- cu membrană de separaţie;
- fără membrană de separaţie.
Notarea amortizoarelor de pulsaţii se face astfel,
AP-pl [MPa ]
în care:
- AP este amortizor de pulsaţii;
- pl – presiunea de lucru.
54
2.9.2 Principiul de funcţionare al amortizoarelor de pulsaţii
Hidroforul de pe conducta de aspiraţie H.A.

0    1 , Qa  Qna  Qa  PP
 Qna  Qa – hidroforul se încarcă (fig. 2.33).
Debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de aspiraţie
rămâne sub valoarea debitului mediu teoretic. Din compararea celor două
debite Qna  Qa  că diferenţa  Qna  Qa , (ceea ce nu poate prelua pompa)
trebuie să se acumuleze în hidrofor pe seama comprimării gazului. În
această situaţie hidroforul se încarcă.
  1 , Qa  Qna  Qa  PP
 HA  0 – hidroforul nu lucrează
1     2 , Qa  Qna  Qa  PP
 Qa  Qna – hidroforul se descarcă
 2     , Qa  Qna  Qa  PP
 Qna  Qa – hidroforul se încarcă
Hidroforul de refulare funcţionează similar dar invers.
Figura 2.33 Schema de funcţionare a hidrofoarelor pompei cu piston.

2.9.3 Calculul funcţional al hidrofoarelor
55
Eficienţa unui hidrofor se apreciază prin capacitatea acestuia de a

prelua surplusul de lichid cerut de tipul de pompă respectiv. Volumul total
al hidroforului, Vt depinde de procesul de comprimare şi destindere a
gazului din hidrofor.
Vt  c  Vn , (2.45)
în care:
c este un coeficient de formă, c = 1,5 pentru hidrofoare cilindrice,
(HC) şi c = 3,0 pentru hidrofoare sferice (HS);
Vn – volumul mediu al pernei de gaze.
Dacă transformarea gazului din hidrofor ar fi politropă, după expresia:
p  V n  ct , (2.46)
calculul este mai dificil.

Dacă transformarea este lentă şi are loc un schimb intens de căldură
între lichid şi gaz, între gaz şi mediul exterior se poate aprecia că
temperatura este aproximativ constantă. Se poate considera că acest gaz din
hidrofor se comprimă şi se destinde după o izotermă (fig. 2.34).
p V  ct (2.47)
Figura 2.34 Schema de calcul a volumului total al hidroforului.

V  VM  Vm , (2.48)
56
reprezintă volumul de lucru al hidroforului şi este egal cu volumul descris

de nivelul lichidului din hidrofor la o încărcare şi o descărcare completă.
p  p M  pm , (2.49)
reprezintă variaţia de presiune a gazului din hidrofor.
p M  pm
pn  , (2.50)
2
reprezintă presiunea medie a gazului din hidrofor.
VM  Vm
Vn  , (2.51)
2
este volumul mediu al pernei de gaz din hidrofor.
Se defineşte coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din

hidrofor,
p M  p m p
  . (2.52)
pn pn
Se scrie relaţia transformării izoterme în punctele extreme A şi B:
pM VM pM  pn VM  Vm p V
pM  Vm  pm VM   ;   
pm Vm pM  pn VM  Vn pn Vn
V
Vn  . (2.53)

dacă: ε→0 => Vn→∞ => Vt = ∞.
Se acceptă pentru ε pentru conducta de aspiraţie; ε a=0,05÷0,1 şi pentru

conducta de refulare; εr=0,02÷0,05.
Volumul total al hidroforului cât şi Vn depinde de presiunea minimă a

gazului din hidrofor. Situaţia anterioară este pentru hidrofoare la care
presiunea minimă a gazului este egală cu cea atmosferică.
Pentru a micşora volumul total al hidroforului se folosesc hidrofoare
cu presiune iniţială a gazului inert. Mărimea presiunii iniţiale
57
pi   0,2  0,8 pn  8 MPa .
În cazul hidrofoarelor cu presiune iniţială, toate mărimile vor purta

indicele prim:
p M  p M'  pi ; p m  pn'  pi  p M'  p M  pi

pm'  pm  pi
 p '  p M'  p m'  p M  p m  p
p M'  pm' p  p m  2 pi
p 
'
n  M  p n  pi
2 2
p ' p p 
'  '   
pn p n  pi  p  pi .
pn 1  i  1 
 pn  pn
V
 '    Vn'  '  Vn , Vt '  Vt .

În cazul hidrofoarelor cu presiune iniţială a gazului, volumul mediu al

pernei de gaze şi volumul total al hidroforului se reduc.
2.9.4 Calculul volumului de lucru al hidroforului
În continuare se va determina volumul de lucru al hidroforului pentru

pompa cu piston de tipul 1.1 (fig. 2.35).
I) Qij   ij sin    ij 

II) QMij  Cij Ar   ij
III) Qnij  k ij Ar
j   j  i 2
IV) k ij  i

Qnij Cij
 Qij  
V) QMij k ij
Ne propunem să determinăm volumul de lucru pentru PP11  V11
N  1 1  1 −  I 1  1I
 I 1  11  QM 11  C11 Ar  Ar C11 = 1
58
Figura 2.35 Calculul volumului de lucru la pompa de tipul 1.1.
1
Qn11  k11 Ar k n 

Q11  11 sin   C11 Ar  sin  .
t2 1 2
V11  Ve11    Q11  Qn11  dt  1  11 sin   Qn11  dt 
t1 
1 2
 C11 Ar sin   k11 Ar d
 1

  t , d    dt
 V11  Ar C11   cos    k11  2  1   
 Ar C11  cos 1  cos 2   k11  2  1  
 2    1 , cos  2  cos   1    cos 1
 Vn  Ar  2C11 cos 1  k11    21   C11 Ar ; (2.54)
Q k Ar k
În ΔOAA’ sin 1  Q  C Ar  a ;
n11 11 11
M 11 11 11
1
1  arcsin (2.55)
Q11
V p11  AS  2 Ar
V p11
V11  Ve11   2C11 cos 1  k11    21   . (2.56)
2
Volumul de lucru al hidroforului este determinat numai de tipul

pompei pe care o echipează.
La pompele cu număr par de feţe active volumul de lucru se calculează

pentru cea mai mare pulsaţie a debitului (pentru cel mai mare coeficient de
supradebit):
59
Vij  Veij  Ar  2Cij cos 1  kij    21   C ij Ar ; (2.57)

1
1  arcsin . (2.58)
Qij
În cazul pompelor cu număr impar de feţe active, N=2i−1 (cu

excepţia PP11):
Vij  Veij  2 Ar  2Cij cos 1  kij    21   C ij Ar . (2.59)
Volumul de lucru al hidroforului scade odată cu creşterea numărului de

feţe active şi este mai mic în cazul pompelor cu număr impar de feţe active.
2.10 Supapele pompelor cu piston
Supapele pompelor cu piston reprezintă în sine mecanisme hidraulice

simple, ce permit deplasarea lichidului în sensul dorit şi opresc curgerea
acestuia în sens invers.
Micşorarea supapelor este comandată de vâna de lichid.
Din toate variantele de dispozitive existente pentru închiderea şi
dirijarea lichidelor, în construcţia pompelor cu piston sunt utilizate
supapele în formă de talere a căror încărcare se realizează cu arcuri
elicoidale iar etanşarea este asigurată de materialele elastice (cauciuc
pentru pompele ce vehiculează fluide de foraj) cu grad înaintat de
prelucrare a suprafeţelor în contact (pompele din rafinării ce vehiculează
produse petroliere).
Pentru fiecare cameră de lucru a pompei corespunde minim o supapă
de aspiraţie şi una de refulare.
Supapele pompelor cu piston servesc pentru a face comunicarea
alternativă a camerei de lucru cu conducta de aspiraţie respectiv cea de
refulare, de a distribui în mod corespunzător lichidul ce se deplasează din
conducta de aspiraţie către fiecare cameră de lucru, de a nu permite
deplasarea acestuia în sens invers, iar lichidul refulat de diferite camere să
fie dirijat către colectorul de refulare şi oprirea acestuia pentru a nu reveni
cilindrii.
Din cele de mai sus rezultă că pentru o funcţionare corectă supapele
trebuie să satisfacă anumite condiţii printre care menţionăm:
- să asigure o închidere perfectă – adică să oprească
trecerea lichidului în sens invers scopului urmărit;
60
- rezistenţa hidraulică opusă de supapă la trecerea

lichidului să fie minimă;
- forţele de frecare mecanică din sistemul de ghidare al
talerului supapei să fie minime;
- aşezarea talerului pe scaunul supapei să aibă loc fără
lovituri.
După modul de acţionare al supapelor întâlnite în construcţia
pompelor cu piston distingem supapele autocomandate (cele mai
răspândite) şi cele a căror acţiune este comandată din afară (de obicei de
către arborele cotit al pompei prin intermediul unor mecanisme).
Datorită utilizării largi a supapelor autocomandate în construcţia
pompelor cu piston, în cele ce urmează se va expune principiul de
funcţionare şi metoda de calcul a acestei categorii de supape.
În ipoteza că lichidul vehiculat este incompresibil, atunci funcţionarea
supapelor ce dirijează dirijarea lichidului în pompă este strâns legată de
mişcarea pistonului în camera de lucru. Pentru o urmărire uşoară a
funcţionării supapelor în figura 1 este reprezentată schema de principiu a
unei pompe cu piston prevăzută cu supape autocomandate.
Fig. 2.36 Schema de principiu a unei pompe cu

piston prevăzută cu supape autocomandate.
Considerând că pistonul (2) se deplasează spre dreapta în sensul

creşterii volumului, în camera de lucru se creează o presiune mai mică
datorită dislocuirii volumului ocupat de piston. Ca urmare a acestei situaţii,
echilibrul forţelor ce acţionează de o parte şi de cealaltă a supapei „SA” este
în favoarea forţei „F1” şi talerul se ridică de pe scaun, permiţând lichidului
vehiculat să pătrundă în interiorul camerei respective.
Deplasarea lichidului din conducta de aspiraţie în camera de lucru va
avea loc atât timp cât pistonul se deplasează în sensul creşterii volumului
de lucru.
La sfârşitul cursei pistonului, când acesta trece prin punctul mort
(viteza pistonului este nulă) forţele ce acţionează de o parte şi de alta a
61
talerului supapei se află din nou în echilibru, iar modificarea acestuia este
realizată de deplasarea aceluiaşi piston în sens invers, conducând la
creşterea presiunii din camera de lucru şi închiderea supapei „SA”. În
ipoteza că lichidul este incompresibil, iar gradul de umplere este unitar,
pentru ca deplasarea pistonului să fie posibilă este necesară ridicarea
talerului supapei de refulare „SR”.
Din cele de mai sus rezultă că între începutul mişcării pistonului şi cel
al supapelor există o întârziere ce face parte din însăşi modul de
funcţionare al acestor elemente de închidere şi dirijare a vânei de lichid, ce
intră în componenţa pompelor cu piston.
În realitate fenomenele sunt mai complexe faţă de cele prezentate, iar
pentru studiul mişcării supapelor precum şi dimensionării lor se fac unele
ipoteze simplificatoare.
Printre aceste ipoteze menţionăm:
- Lichidul este considerat incompresibil, iar elementele
componente ale pompelor au o rigiditate întâlnită;
- Când talerul supapei de aspiraţie este ridicat, cel al
supapei de refulare se află pe scaun şi invers;
- Supapa de aspiraţie este deschisă în perioada când
pistonul efectuează cursa de aspiraţie (se deplasează în sensul creşterii
volumului de lucru), iar cea de refulare este închisă. Supapa de refulare,
în această perioadă, preîntâmpină curgerea lichidului prin conducta de
refulare în camera de lucru;
- La efectuarea cursei de refulare de către piston, lichidul
împins de acesta trece prin supapa de refulare deschisă şi pătrunde în
colectorul de refulare. În această perioadă supapa de aspiraţie se află
închisă;
- Viteza lichidului în fanta creată prin ridicarea talerului
de pe scaun se consideră constantă indiferent de înălţimea la care se află
aceasta.
Considerând că lichidele sunt incompresibile, pe baza legii de
continuitate volumul de lichid ce trece prin orificiul supapei de secţiune
(A0), este egal cu volumul de lichid ce trece prin fanta creată de ridicarea
talerului de diametru (Ds) de pe scaun, plus volumul de lichid dislocuit de
ridicarea talerului cu viteza (vs) (vezi figura 2.36).
Cele de mai sus permit scrierea ecuaţiei:
d hs
A0  v0        Ds  hs  v  f s (2.60)
dt
în care:
62
λ – coeficientul de contracţie al vanei de lichid;

Ψ – coeficient ce ţine seama de neuniformitatea vitezei pe grosimea
fantei;
λ·Ψ = μ – coeficient de debit ce poate fi determinat din graficul
prezentat în figura 2.37 în funcţie de mărimea adimensională „x” calculată
cu formulele:
Fig. 2.37 Legea de variaţie a

coeficientului de debit.
hs  l s
x - pentru supapele cu suprafaţă de etanşare plană.
A0
4 Ds  hs  cos 
x - pentru supapele cu suprafaţă de etanşare conică, în care:
d 02
d0 – diametrul scaunului supapei;
α – unghiul măsurat între generatoarea suprafeţei conice de etanşare şi
orizontală – la construcţiile existente este cuprins între α = 30÷450.
Din ecuaţia (1) se determină înălţimea de ridicare a talerului supapei.
1  dh 
hs   A0 v0  f s s  (2.61)
    Ds  v  dt 
Pentru determinarea vitezei de deplasare a talerului supapei se ia

derivata spaţiului parcurs, dat de expresia (2.61):
d hs 1  d v0 d 2 hs 
  A0  f ,
d t     Ds  v  d t d t 2 
s
63
Dacă se neglijează al doilea termen din paranteză se obţine:
d hs 1 dv A0 a0
vs    A0  0 
d t     Ds  v d t     Ds  v
Introducând valoarea obţinută pentru „vs” în expresia (2.61) se obţine:
A0  f s  a0 
hs   v0   (2.62)
    Ds  v      Ds  v 
Potrivit ecuaţiei de continuitate, debitul dat de pompa cu piston trebuie

să fie egal cu debitul ce trece prin orificiul scaunului supapei. În condiţiile
în care se consideră că lungimea bielei este infinită, ecuaţia debitului este
dată de expresia:
AR    sin   A0 v0 (2.63)
Înlocuind în expresia (2.62) se obţine formula finală pentru „hs”
AR    f    cos  
hs   sin   s  (2.64)
    Ds  v      Ds  v 
Pentru punctul mort φ = ω·t = 0
AR  2
hs   f (2.65)
     Ds  v  2 s
Din ecuaţia (2.64) rezultă că pentru hs = 0, unghiul descris de manivelă

ω·t = δ va fi dat de expresia:
 cos 
sin   rs 
    Ds  v
sau (2.66)
fs  
tg  
    Ds  v
Unghiul „δ” arată mărimea întârzierii deschiderii supapei faţă de

începutul deplasării pistonului.
În figura 2.38 este reprezentată legea de variaţie a înălţimii de ridicare
a talerului supapei corespunde unghiului φ = 900
64
Fig. 2.38 Legea de variaţie

a înălţimii de ridicare a
discului supapei în funcţie
de unghiul descris de
butonul manivelei (linia
întreruptă).
AR  
hs max  (2.67)
    Ds  v
iar pentru φ = 1800 înălţimea la care se află talerul supapei va fi dată

de expresia:
AR  2  f s
hs  (2.68)
     Ds  v  2
Aşezarea talerului pe scaunul supapei va avea loc atunci când expresia
din paranteza formulei (2.63) se anulează, iar unghiul φ = ω·t = (180+δ).
În această situaţie se poate scrie:
fs  
tg 180     (2.69)
    Ds  v
Dacă se are în vedere formula (2.61) se poate determina viteza de

aşezare a talerului supapei pe scaun când hs = 0; de unde rezultă:
AR    sin   A0 v0
sau (2.70)
d hs
AR    sin   f s  f s vs
dt
Pentru valori mai mici ale unghiului „δ” se poate considera:
fs 
sin   tg   (2.71)
    Ds  v
65
Înlocuind (2.70) în (2.69) se obţine:
AR  
 f  f v (2.72)
     Ds  v  2 s s s
Simplificând cu „fs” şi luând în considerare înălţimea maximă de

ridicare a talerului se obţine:
n
vs  hs max    hs max  (2.73)
30
Experimental s-a constatat că talerul produce lovituri la aşezarea pe

scaun, atunci când viteza acestuia este de vs ≈ (0,06÷0,07) m/s.
Înlocuind valorile vitezei în ecuaţia (2.73) se obţine:
n  hs max   600  700  (2.74)
Pentru pompele folosite la vehicularea fluidului de foraj, cercetările

experimentale au arătat că limita superioară poate fi majorată la 800, iar în
unele situaţii la (1000÷1100)
n·hsmax = (800 – 1100) (2.75)
Formula (2.74) reprezintă condiţiile de aşezare fără lovituri a talerului

pe scaun, stabilită de I. I. Cucolevski.
Cunoaşterea înălţimii maxime de ridicare „hsmax” permite determinarea
diametrului necesar din ecuaţia de continuitate pentru viteza maximă a
pistonului
AR  
Ds  (2.76)
    hs max  v
Pentru calculul diametrului supapei „Ds” se consideră 0,8 din

diametrul maxim al pistonului, adică se ia în considerare diametrul
pistonului cel mai utilizat.
Pentru calculul diametrului supapei, viteza „v” din fanta creată la
ridicarea talerului se consideră că poate avea valori cuprinse în limitele:
v = (4÷6) m/s, pentru supapele de refulare;

v = (2÷4) m/s, pentru supapele de aspiraţie.
66
Din motive de exploatare supapele de aspiraţie şi refulare în marea

majoritate a cazurilor sunt identice.
Referitor la supapele autocomandate folosite în construcţia pompelor
cu piston menţionăm că, deşi aceste elemente de obturare şi dirijare a
lichidului vehiculat sunt utilizate de multă vreme, sunt încă multe aspecte
ce necesită ample cercetări teoretice şi experimentale pentru a primi un
răspuns corespunzător.
În această ordine de idei menţionăm neconcordanţa între mărimile ce
caracterizează mişcarea talerului supapei determinate analitic şi
experimental, influenţa formei discului asupra regimului de curgere a
lichidului în fantă, legea de variaţie a vitezei lichidului în fantă etc.
Toate acestea se datorează în primul rând complexităţii fenomenelor
hidrodinamice ce au loc în timpul funcţionării acestor elemente şi în acelaşi
timp dificultăţilor întâmpinate în cercetarea lor.
Supapele de aspiraţie, ca şi cele de refulare, din construcţia pompelor
cu piston în marea lor majoritate sunt autocomandate, având încărcarea lor
cu un arc elicoidal.
2.11 Turaţia maximă de funcţionare a pompelor cu piston cu

supape autocomandate
Supapele de aspiraţie, ca şi cele de refulare, din construcţia pompelor

cu piston au asigurată comanda închiderii şi deschiderii acestora de către
forţa dată de resortul elicoidal, greutatea discului şi presiunea ce acţionează
de o parte şi de alta a acestuia.
În această situaţie subansamblul constituit din talerul supapei şi arcul
elicoidal poate fi examinat ca un sistem elastic ce efectuează o mişcare
alternativă într-un mediu vâscos, aşa cum se prezintă în figura 2.39.
Fig. 2.39 a)
Schema
subansamblului
supapei; b)
Schema de calcul a
sistemului elastic
67
În ipoteza că masa talerului supapei şi cea echivalentă a resortului,

determinată pe baza criteriului energetic de echivalenţă (metoda Rayleight)
sunt concentrate în centrul de greutate, sistemul elastic poate fi reprezentat
ca în figura 2.39,b în care notaţiile folosite au următoarele semnificaţii:
mR – masa redusă a sistemului (masa discului supapei la care se
adaugă 1/3 din masa resortului) cu considerarea efectului de flotabilitate;
F – forţa perturbatoare ce acţionează asupra sistemului elastic;
K – constanta elastică a resortului;
C – coeficientul de amortizare datorită mişcării discului într-un mediu
vâscos şi existenţei sistemului de ghidare al acestuia.
Mărimea acestui coeficient este influenţată de mai mulţi factori şi
poate fi exprimată orientativ pentru anumite sisteme de amortizare cu
formula:
128    l  A2
C (2.77)
  D2
în care:
η este coeficientul de viscozitate dinamică;
l – perimetrul orificiului;
A – aria secţiunii transversale a elementului mobil (în cazul de faţă
discul supapei şi tija acestuia ce se deplasează în sistemul de ghidare);
D – diametrul orificiului în care se deplasează elementul mobil.
Având în vedere cele menţionate, ecuaţia de mişcare a sistemului
elastic reprezentat în figura 2.39,b are următoarea formă:
mR xs  Cx s  Kxs  F  sin t , (2.78)
În ecuaţia de mişcare a discului supapei s-a considerat că forţa

perturbatoare are legea de variaţie asemănătoare debitului refulat sau
R
aspirat de piston, în ipoteza că raportul  0.
2l
Prin împărţirea ecuaţiei de mişcare la „mR” şi introducerea notaţiilor:
K C F
p2  ; 2n  şi f  , se obţine ecuaţia:
mR mR mR
xs  2n  x s  p 2 x s  f  sin t (2.79)
Soluţia ecuaţiei omogene (fără membrul drept) va avea forme diferite

în funcţie de raportul dintre n şi p. Din toate variantele posibile n < p, n = p
68
şi n > p, interesează cazul când n < p – pentru ultimele doua, oscilaţiile

libere se amortizează mult mai repede ca urmare a frecărilor vâscoase din
sistem.
Pentru n < p, cazul frecărilor vâscoase mici, soluţia ecuaţiei omogene
este dată de ecuaţia caracteristică de forma:
z2  2  n  z  p2  0 (2.80)
Pentru n<p, ecuaţia caracteristică are rădăcini imaginare de forma:
z1  n  ip1 , z1   n  ip1
unde:
p1  p2  n2 , i 1
iar soluţia ecuaţiei omogene va avea forma:
x s 0  e  nt  B1 cos p1t  C1 sin p1t  (2.81)
în care coordonatele B1 şi C1 se determină în funcţie de condiţiile

iniţiale (t = 0).
Soluţia ecuaţiei omogene poate fi scrisă sub o nouă formă dacă se fac
notaţiile B1=A·sinβ, C1= A·cosβ.
x s 0  A  e  nt sin  p1t    (2.82)
Deplasarea „Ae-nt” a discului supapei cu frecare vâscoasă se reduce

treptat în timp, tinzând asimptotic către valoarea zero, iar oscilaţiile libere
ale sistemului se amortizează.
Soluţia generală a ecuaţiei (2.79) este suma dată de soluţia ecuaţiei
omogene (2.81) şi soluţia particulară, considerând membrul drept.
Soluţia particulară xs1 a ecuaţiei (2.81) va fi de forma:
x s1  M  sin t  N  cos t (2.83)
Derivând de două ori şi introducând în ecuaţia (2.79) se obţine:
 2  M sin t  N cos t   2n M cos t  N sin t   p 2  M sin t  N cos t   f sin t
Din gruparea şi identificarea termenilor după sinωt şi cosωt se obţine:
69

sin t M  p2  ω 2   2nN  f sin t 

cos t M  p2  2   2nM  0 
 2nM
şi rezultă: N
p 2  2
Înlocuind în prima ecuaţie, se obţine:
 4n 2  2 
M  p 2   2  2  f
 p  2 
şi rezultă:
f  p 2  2   2n f  p 2  2 
M N 
p 2
 2   4n 2 2
2 iar  p 20  2   p 2  2  2  4n 2 2 .
Cunoaşterea coeficienţilor „M” şi „N” din expresia soluţiei particulare

permite scrierea unui singur coeficient de forme:


f 2 p 2   2  4n 2  2
2
 f
Q M N 
 p     4n   p  
2 2
2 2 2 2 2 2
 
2 2
 4n  2 2
p 2
 2
  2  4n 2  2
iar expresia finală a soluţiei particulare va avea forma:
f  sin  t   
x s1  , (2.83’)
p 2
 2   4n 2  2
2
în care:
Ψ – unghiul de decalaj dintre deplasarea discului supapei şi forţa

perturbatoare
2n
tg  
 p  2 
2
Soluţia totală a ecuaţiei de mişcare va fi:
f  sin  t   
x s  x s 0  x s1  e  nt  B1 cos p1t  C1 sin p1t  
(2.84)
p 2
  2   4n 2  2
2
70
Considerând că oscilaţiile libere ale sistemului elastic se amortizează

datorită frecării vâscoase, discul supapei va oscila sub acţiunea forţei
perturbatoare, iar deplasarea corespunzătoare este dată de expresia (2.83’).
Din expresia oscilaţiei forţate se observă că pentru situaţia când ω = p,
amplitudinea are o valoare limitată şi nu corespunde cu valoarea maximă a
amplitudinii de oscilaţie. Valoarea maximă a amplitudinii de oscilaţie va
corespunde pentru acea mărime a pulsaţiei forţei perturbatoare pentru care
d x s1
numitorul expresiei (2.83’) are valoarea minimă (adică  0 ) ceea ce
d
conduce la următoarea expresie:
 2  p 2  2n 2 (2.85)
Din ultima ecuaţie (2.85) rezultă că valoarea maximă a amplitudinii de

oscilaţie are loc înainte ca sistemul să îndeplinească condiţiile necesare
pentru a intra în rezonanţă.
Considerăm util de reţinut faptul că atât în cazul când viteza
unghiulară de funcţionare a pompei cu piston va fi egală ca valoare cu
pulsaţia oscilaţiilor proprii a sistemului elastic (ω = p) cât şi în situaţia când
 2  p 2  2n 2 , înălţimea de ridicare a supapei nu va corespunde cu mărimea
rezultată din ecuaţia de continuitate, stabilită anterior.
În aceste condiţii de funcţionare ale pompei, înălţimea de ridicare a
discului supapei poate înregistra abateri importante de la legea sa de
variaţie, iar randamentul volumic să aibă scăderi importante, făcând
neraţională exploatarea pompei în aceste condiţii.
Pentru aceste motive, valoarea vitezei unghiulare a arborelui cotit dată
de expresia (2.85) poate fi considerată ca o viteză critică ce trebuie evitată
în exploatarea pompelor cu piston utilizate pentru vehicularea fluidului de
foraj la care viscozitatea dinamică înregistrează uneori variaţii importante.
În figura 2.40 sunt prezentate mai multe variante constructive ale
supapelor pompelor cu piston pentru vehicularea fluidului de foraj, folosite
curent în construcţia acestor agregate.
71
Fig. 2.40 Forme constructive de discuri pentru supapele pompelor cu piston

utilizate în vehicularea fluidului de foraj.

AHP Cap II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AHP Cap II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2

Figura 2.1 Componenţa unui sistem de lucru:

Maşina de lucru este cel mai important mecanism al unui sistem de

2.1 Avantajele şi dezavantajele pompelor cu piston

Pompele cu piston, în comparaţie cu pompele centrifuge au două

 randamentul este mai mare nefiind influenţat de vâscozitatea lichidului

Din punctul de vedere al utilizării lor la transportul petrolului brut şi al

2.2 Clasificarea pompelor cu piston

Pompele cu piston se clasifică după mai multe criterii. În continuare

a) după modul de acţionare:

b) după forma constructivă a organului de lucru:

c) după numărul de pistoane sau de cilindrii, i – numărul de pistoane:

d) după numărul de efecte:

e) după poziţia cilindrilor pompei:

2.3 Simbolizarea şi notarea pompelor cu piston

Pompele cu piston sunt prezentate în STAS 9009-88.

Figura 2.2 Simbolurile pompelor cu piston.

Se foloseşte următoarea notare:

2.4 Construcţia şi funcţionarea pompelor cu piston

Se consideră o secţiune prin cilindrul unei pompe cu piston cu dublu

Figura 2.3 Pompă cu piston cu dublu efect:

Figura 2.5 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston

În tabelul 2.1 este prezentată sintetic funcţionarea pompei cu pistoane.

Tabelul 2.1 Funcţionarea pompei cu piston (vezi figura 2.3).

1 – deschis; 0 – închis; “+” – refulare; “–“ – aspiraţie.

2.5 Studiul hidraulicii pompelor cu piston

Prin studiul hidraulicii pompelor cu piston se înţelege determinarea

Figura 2.6 Pompa cu piston reprezentată printr-un cvadripol.

2.5.1 Debitul teoretic al pompelor cu piston

Debitul se defineşte ca fiind variaţia volumului în timp.

A = ct.; Q = f(v) => v = f(t).

Se face ipoteza că lichidul urmăreşte pistonul de arie A. În această

Cinematica pompelor cu piston

x  OO1  OO1  r  l  r  cos   l  cos   r  1  cos    l  1  cos  

Din punctul de vedere al exactităţii calculelor, studiul cinematicii se

Relaţiile (2.4), (2.5) şi (2.6) reprezintă legile de variaţie ale deplasării,

c) teoria elementară (TE)

Relaţiile (2.7), (2.8) şi (2.9) sunt reprezentate grafic în figura 2.7.

Figura 2.7 Parametrii cinematici

Viteza şi acceleraţia pistonului se pot reprezenta şi în funcţie de

Relaţiile (2.10) şi (2.11) sunt reprezentate grafic în figura 2.8.

Figura 2.8 Viteza şi acceleraţia

Figura 2.9 Elementele

Exemplu: PP11 – pompa cu pistoane de tipul 1·1 – simplex cu simplu efect.

Exemplu: QI1 – debitul instantaneu al primei feţe de la primul piston

QI1 = Q11 =A·v=Arωsinφ

Ţinând cont de această particularitate se apelează la o construcţie

Vectorii situaţi deasupra axei Ox sunt numiţi vectori pozitivi, de

QI 1  Q11  q11 | Oy   I 1 cos  90     Ar  sin 

Figura 2.10 Debitul pompei simplex cu simplu efect.

Se observă că debitul pompei este puternic pulsator, apar vibraţii ale

Qn11 – debitul mediu al pompei 1.1 (fig. 2.11).

Ar AS V p11

  2f  Qn11  V p11  f

S-a notat cu Vp11 cilindreea sau volumul geometric al pompei de tipul

Se definesc următoarele mărimi:

M – valoarea maximă; m – valoarea minimă; n – valoarea medie;

iar debitul este:

Figura 2.12 Debitul

Cazul pompei cu piston simplex cu dublu efect (PP12)

Figura 2.13 Configuraţia

Cazul pompei cu pistoane de tipul ij (PPij)

γ1 – unghiul de defazaj dintre vectorul origine şi următorul vector.

Cazul pompei cu piston duplex cu simplu efect (PP21)