2.

POMPE, VENTILATOARE, COMPRESOARE

2.1. FORMULE DE CALCUL

1. Înălţimea totală de ridicare (numită curent înălţime

manometrică Hm) a unei pompe (fig. 2.1) se determină cu ecuaţia:

p2− p1
H m= + H g +h p (2.1)
ρg

identică cu ecuaţia (1.49), în care:

H m – înălţimea totală de ridicae a pompei, în metri coloană de
lichid care se pompează;
p2 ş i p 1– presiunile de refulare şi de aspiraţie, în Pa;
ρ – densitatea lichidului pompat, în kg/m3;
H g – înălţimea geometrică de ridicare a lichidului, în m;
h p – pierderea de presiune pentru crearea vitezei şi învingerea
frecării şi a tuturor rezistenţelor locale în conductele de aspiraţie şi de
refulare, în m;
g = 9,81 m/s2 – aceleraţia căderii libere.

Înălţimea totală H m poate fi exprimată şi printr-o altă ecuaţie:

2 2
pref − p asp ωref −ωasp
H m= + H0+ (2.2)
ρg 2g

în care: pref – presiunea în conducta de refulare la ieşirea lichidului din

pompă, în Pa;
pasp – presiunea în conducta de aspiraţie la intrarea lichidului în
pompă, în Pa;
H 0 – distanţa pe verticală între punctele în care se masoară pref şi
pasp , în m;
ω ref – viteza lichidului în conducta de refulare, în m/s;
ω asp – viteza lichidului în conducta de aspiraţie, în m/s.
 Fig. 2.1. Schema unei instalaţii de pompare

Dacă vitezele de refulare şi de aspiraţie sunt de valoare apropiată

şi distanţa H 0 este mică, atunci ecuaţia (2.2) se simplifică:

pref −p asp
Hm ≈ (2.2a)
ρg

Formulele (2.1) şi (2.2) se obţin din ecuaţia lui Bernoulli,

exprimată pentru secţiunile corespunzătoare ale curentului. Formula
(2.2) se utilizează la verificarea pompelor în funcţiune, iar formula (2.1)
la proiectarea instalaţiilor de pompare.

2. Puterea P (în kW) a motorului pompei se calculează cu

formula:
Vρg H m
P= (2.3)
1 000 η

în care: V – debitul volumic al pompei, în m3/s;

ρ – densitatea lchidului pompat, în kg/m3;
g – acceleraţia căderii libere ( g = 9,81 m/s2);
 H m – înălţimea totală de ridicare a pompei, în metri coloană de
lichid ridicat;
η – randamentul total al instalaţiei de pompare,care reprezintă
produsul dintre randamentul pompei η p , randametul transmisiei ηt şi
randamentul motorului ηm .

η=η p ∙η t ∙η m
(2.4)

Motorul instalat are o putere Pinst ceva mai mare decât cea
calculată cu formula (2.3), pentru a dispunede o rezervă la o eventuală
supraîncărcare:
Pinst =β ∙ P

în care : Pinst – puterea instalată;

P – puterea necesară.

Coeficinetul de siguranţă al puterii β se alege în funcţie de

valoarea lui P din tabelul 2.1:
Tabelul 2.1
P , kW β
<1 2 – 1,5
1–5 1,5 – 1,2
5 – 50 1,2 – 1,15
> 50 1,1
 Fig. 2.2. Schema unei pompe cu piston

3. Înălţimea teoretică de aspiraţie a unei pompe cu piston H asp

(fig. 2.2) se determină cu ajutorul expresiei:

H asp ≤ patm −ht −∑ h p

(2.5)

în care: patm – presiunea atmosferică;

ht – presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului aspirat la
temperatura de pompare t;
∑ hp – pierderile pe conducta de aspiraţie, care
cuprind consumul de energie pentru imprimarea vitezei lichidului,
pierderea datorită inerţiei şi a reuistenţelor locale pe conducta de
aspiraţie. ∑ h p creşte odata cu mrăirea numărului de ture al pompei.

Toate marimile: patm, ht şi ∑ h psunt exprimate în metri

lichid de pompat.Presiunea atmosferică patm.depinde de altitudinea
locului de amplasare a instalaţiei deasupra nivelului mării (tabelul XIX).
Presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului aspirat ht este determinată de
temperatura acestuia. Pentru apă valoarea ht este dată în tabelul 2.2.
Practic pentru determinarea înălţimii de aspiraţie (în m) admisibilă la
 pomparea apei cu o pompă cu piston se recomandă datele din tabelul
XX.

Tabelul 2.2

Tempera-
tura,°C
5 10 20 60 70 80 90 100 30 40 50
ht
Presiune
vaporilor
saturaţi, ht:
– mmH2O 0,09 0,12 0,24 2,02 3,17 4,82 7,14 10,33 0,43 0,75 1,25
– kPa 0,88 1,18 2,36 19,82 31,10 47,30 70,04 101,3 4,22 7,36 12,26

4. Debitul unei pompe cu piston:

a) pompă cu efect simplu şi diferenţială, m 3/s :

Ssn
V =ηv (2.6)
60

b) pompă cu dublu efect, în m3/s:

( 25−S ' ) sn (2.7)

V =ηv
60

În aceste formule:
η v– randamentul volumic, a cărui valoare este în medie 0,8...0,9
S – suprafaţa de lucru (secţiunea) a pistonului (plunjerului), în m 2
S' – secţiunea tijei pistonului, în m2
s – cursa pistonului, în m
n – numărul de ture, adică numărul de curse duble ale pistonului
pe minut.

5. Înălţimea de ridicare şi debitul unei pompe centrifuge la un

număr de ture dat sunt independente. Dacă pe graficul acestei relaţii,
denumit caracteristica pompei, se reprezintă curba caracteristică a reţelei
(fig. 2.3), intersecţia celor două curbe dă aşa numitul punct de lucru, care
determină înălţimea de ridicare şi debitul pompei care funcţionează în
acea reţea.
Randamentul pompei centrifuce variază dacă se schimbă înălţimea
şi debitul.

Fig.2.3 Caracteristicile unei pompe centrifuge şi a reţelei

La variaţia numărului de rotaţii în limite nu prea mari n ale

pompei centrifuge, variaţia debitului V , a înălţimii H m , şi a puterii P
se determină după următoarele relaţii :

V 1 n1
= ;
V 2 n2
=( )
H m 1 n1 2
H m 2 n2
;
P 1 n1 3
=
P 2 n2 ( )
;

(2.8)

Înălţimea de aspiraţie a unei pompe centrifuge (în m)

se calculează cu formula :

H asp ≤ pat m −ht −h p . asp −hcav

în care : patm – presiunea

atmosferică.
 ht – presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului aspirat
h p . asp – rezistenţa hidraulică pe conducta de aspiraţie,
inclusiv consumul de energie pentru imprimarea vitezei curentului de
lichid
h cav – corecţia de cavitaţie (scăderea înălţimii de aspiraţie pentru
evitarea cavitaţiei), dependentă de debitul V (în m3/s) şi de numărul de
ture n (în rot/min)

0,67
h cav =0,00125 ( V ∙ n2 )

Toate mărimile: patm ,h t , h p .atm ,h cav sunt exprimate în metri

coloană de lichid pompat.

6. Presiunea produsă de un ventilator (fig. 2.4) la debitarea aerului

se determină cu ecuaţiile :
2
ω ρ
∆ p=( p1− p2 ) + ( ∆ p asp + ∆ p ref ) + (2.9)
2

(
∆ p= p st .ref +
ω2ref ρ
2 )(
− p st .asp +
ω2asp ρ
2 ) (2.10)

în care: p1 - presiunea în spaţiu din care ventilatorul aspiră aerul, în Pa;

p2 - presiunea în spaţiu în care ventilatorul aspiră aerul, în Pa;
∆ p asp şi pref - pierderile de presiune în
conductele de aspiraţie şi de refulare;
pst . ref şi pst . asp- presiunile statice înainte şi dupa ventilator,
în Pa;
ω - viteza aerului la ieşirea din reţea, în m/s;
ω aspşi ω ref - viteza aerului în conductele de aspiraţie şi de refulare,
în m;
ρ - densitatea aerului, în kg/m3.
 Fig. 2.4. Schema unui ventilator

Ecuaţia (2.9) este identică cu ecuaţia (2.1) pentru pompe şi cu

ecuaşia (1.49). Ecuaţia (2.10) este identică cu ecuaţia (2.2) pentru
pompe. Dacă ventilatorul debitează nu aer, ci un alt gaz, a cărui densitate
este diferită de acea a aerului înconjurător, atunci în formulele anterioare
ρ este densitatea gazului, iar în partea dreaptă a ecuaţiei (2.9) se adaugă
mărimea:

∆ p g=( ρ−ρqer ) ∙ g ∙h
în care h este diferenţiata între înălţimea locurilor de aspiraţie şi de
refulare, în m.

Puterea P (în kW) consumată de o instalaţie de ventilaţie se

calculează cu formula:

V ∙∆ p
P= (2.11)
1000 ∙ η
în care: V – debitul ventilatorului, în m3/s
∆ p – presiunea realizată de ventilator, în Pa
η=ηv ∙η t ∙η m – randamentul total al
ventilatorului, ecuaţia (2.4).

7. La fel ca în cazul pompelor centrifuge, caracteristica grafică a

ventilatorului îşi modifică poziţia odata cu schimbarea turaţiei
ventilatorului. În acest caz relaţia între parametrii iniţiali şi parametrii
noi de funcţionare ai ventilatorului centrifugal se determină, în limite nu
prea mari, cu formulele (2.8).

Fig. 2.5. Caracteristica ventilatorului centrifugal.

În figura 2.5 este reprezentată caracteristica unui ventilator
centrifugal la diferite turaţii.
 8. Lucrul mecanic teoretic Lad (în J/kg), consumat de un
compresor cu o singură treaptă, la comprimarea adiabatică (izentropică)
a 1 kg de gaz, se poate calcula cu formula:

[( ) ] [( ) ]
k−1 k−1
k p2 k k p2 k
Lad = p v −1 = RT1 −1 (2.12)
k−1 1 1 p1 k−1 p1

sau cu formula:

Lad =i2 −i1 (2.13)

Temperatura gazului la sfârşitul comprimării adiabatice se

determină cu ecuaţia:

( )
k −1
T2 p2 k
= (2.14)
T1 p1

În aceste formule :
k – exponentul adiabatic, agal cu raportul cp/cv;
p1 şi p2 – presiunea iniţială şi finală, în Pa;
v1 – volumul specific al gazului în condiţiile iniţiale, la presiunea
p1 şi temper T 1, în m3/kg;
8310
R – constanta gazului, egală cu , în J/kg·K;
M
M – masa molară a gazului.

Puterea P (în kW) necesară pentru un compresor cu o singură

treaptă, care comrimă G kg gaz pe oră la presiunea iniţială p1 la
presiunea finală p2, se calculează cu formula:

G∙ Lad
P= (2.15)
3600 ∙1000 ∙ η

în care η – randamentul total adiabatic al instalaţiei de comprimare.

 9. Debitul (în m3/s) al unui compresor cu piston cu acţiune simplă
se determină cu ecuaţia:

Ssn
V =γ (2.16)
60

în care: γ−¿ - coeficientul de debit, adimensional;

S−¿secţiunea pistonului, în m3;
s−¿ lungimea cursei pistonului, în m;
n−¿ numărul de rotaţii pe minut.

Coeficientul de debit γ , este dat de relaţia:

γ= ( 0,8 … 0,95 ) γ 0

în care: γ 0 - randamentul volumic al compresorului, dat de relaţia

(2.17)

[( ) ]
1
p2 m
γ 0=1−ε 0 −1 (2.17)
p1

în care: ε 0 - raportul dintre spaţiul mort al cilindrului şi volumul

descris de piston;
m - exponentul politropic de destigere a gazului care rămâne în
spaţiul mort.

10. Lucrul mecanic teoretic Lad (în J/kg), consumat de un

compresor cu mai multe trepre de comprimare adiabatică a 1 kg gaz de la
presiunea iniţială p1 la presiunea finală pf , se determină astfel:
 [( ) ] [( ) ]
k−1 k−1
k pf kn k pf kn
Lad =n p 1 v1 −1 =nR T 1 −1
k−1 p1 k−1 p1
(2.18)

sau cu formula:

Lad =∆ i 1+ ∆ i 2+∙ ∙ ∙+ ∆ i n (2.19)

în care: n - este numărul treptelor de comprimare;

∆ i 1 , ∆ i2 … .−¿ diferenţa de entalpie între treptele 1,
2,... [formula(2.13)].

Puterea necesară la un compresor cu mai multe trepte se

calculează cu formula (2.15). Pentru compresoarele de aer se utilizează
uneori şi ecuaţia aproximativă:

pf
1,69 ∙ G∙ R ∙T 1 ∙ ln
1,69 ∙G ∙ L ad p1 (2.20)
P= =
3600∙ 1000 3600 ∙1000

în care: 1,69 – coeficientul practic care ţine seama de diferenţa dintre

procesul real de comprimare şi cel izoterm.

Debitul unui compresor cu mai multe trepte este determinat de

debitul primei trepte. Neglijând pierderile de presiune dintre trepte,
numărul treptelor de comprimare n , se determină cu aproximaţie cu
ecuaţia:

n pf
x= (2.21)
p1

de unde:
 lg p f −lg p1
n=
lgx

în care: x - gradul de comprimare realizat într-o singură treaptă.

Ecuaţiile (2.18) şi (2.21) sunt variabile pentru gaze cvasi ideale (

z−1) cu condiţia ca temperetura de intrare în fiecarea treaptă să fie
aceeaşi şi ca raportul între presiunea de refulare şi de aspiraţie al tuturor
treptelor să fie constant.

2.2. PROBLEME

2.1. O pompă transportă acid sulfuric de 30%. Indicaţia

manometrului pe conducta de refulare este 1,8 kgf/c 2; indicaţia
vacuummetrului pe conducta de aspiraţie este un vid de 29 mm Hg.
Manometrul este fixat cu 0,5 m mai sus decît vacuummetrul. Conducta
de aspiraţie şi de refulare au acelaşi diametru. Ce presiune învinge
pompa?
2.2. O pompă transportă un lichid cu densitatea 960 kg/m 3 dintr-un
rezervor cu presiunea atmosferică într-un aparat în care presiunea este 37
at (v. fig. 2.1). înălţimea de ridicare este 16 m. Rezistenţa totală pe
conductele de aspiraţie şi refulare este 65,6 m. Să se determine presiunea
totală Învinsă de pompă.
2.3. Să se determine randamentul unei staţii de pompare. Pompa
debitează 380 1/min păcura cu densitatea relativă 0,9. Înălţimea totală de
ridicare este 30,8 m. Puterea necesară motorului este 2,5 kW.
2.4. Debitul unei pompe care transportă lichid cu densitatea
relativă 1,16 este 14 l/s, înălţimea totală de ridicare este 58 m.
Randamentul pompei este 0,64; al transmisiei 0,97; al electromotorului
0,95. Care va fi puterea instalată a motorului ?
2.5. O pompă cu piston (v. fig. 2.2) este instalată la înălţimea de
300 m deasupra nivelului mării.
Pierderile totale la aspiraţie
reprezintă5,5 m H2O. Înălţimea
geometrică de aspiraţie este 3,6 m. Să
se determine temperatura maximă a
apei la care mai este posibilă aspiraţia.
 2.6. Să se determine debitul unei pompe cu piston diferenţiale (fig.
2.6), care are diametrul mare al plunjerului 340 mm, iar cel mic 540 mm.
Cursa plunjerului este 480 mm, turaţia 60 rot/min. Coeficientul de debit
este 0,85. Să se determine de asemenea, cantitatea de lichid care este
refulată de fiecare parte a plunjerului. Fig.2.6. Schiţa la problema 2.6.
2.7. O pompă cu plunjer cu dublu efect (v. fig. 2.6 - nui) umple un
rezervor cu diametrul 3 m şi înălţimea 2,6 m în 26,5 min. Diametrul
plunjerului pompei este 180 mm, diametrul tijei 50 mm, raza manivelei
115 mm. Turaţia 55 rot/min. Să se determine coeficientul de debit al
pompei.
2.8. O pompă centrifugă cu turaţia 1800 rot/min trebuie să
transporte 140 m3/h apă, care are temperatura 30°C. Presiunea
atmosferică medie la locul de instalare a pompei este 715 mm Hg.
Pierderile depresiune pe conducta de aspiraţie reprezintă 1,2 m H 2O. Să
se determine înălţimea teoretică de aspiraţie admisibilă.
2.9. O pompă centrifugă debitează 280 1/min apă şi învinge o
înălţime H = 18 m. Să se arate dacă această pompă se poate folosi pentru
transportul a 15 m3/h lichid cu densitatea relativă 1,06 dintr-un rezervor
la presiunea atmosferică într-un aparat cu suprapresiunea 0,3 at printr-o
conductă cu diametrul 70 x 2,5 mm. înălţimea geometrică de ridicare
este 8,5 m. Lungimea calculată a conductei (lungimea proprie plus
lungimea echivalentă rezistenţelor locale) este de 124 m. Coeficientul de
frecare In conductă se consideră egal cu 0,03. Să se determine, de
asemenea, care trebuie să fie puterea motorului instalat, dacă
randamentul instalaţiei de pompare este 0,55.
2.10. O pompă centrifugă pentru transportul apei are următoarele
caracteristici: V = 56 m3/h; H = 42 m; P = 10,9 kW la n = 1 140 rot/min.
Să se determine: 1) randamentul pompei; 2) debitul, înălţimea de ridicare
şiputerea necesară la n = 1 450 rot-min, considerînd că randamentul
rămîne neschimbat.
2.11. La încercarea unei pompe centrifuge s-au obţinut
următoarele date:
V, /min 0 100 200 300 400 500
H, m 37,2 38,0 37,0 34,5 31,8 28,5
Cît lichid va debita pompa pe o conductă cu diametrul 76 x 4 mm,
lungă de 355 m (lungimea proprie plus lungimea echivalentă
rezistenţelor locale), la o înălţime geometrică de ridicare de 4,8 m?
Coeficientul de frecare γ=0,03 şi ∆ p st =0 . Să se
traseze curbele caracteristice ale pompei şi conductei şi să se afle punctul
de lucru. Cum variază debitul pompei dacă înălţimea geometrică de
ridicare este 19 m?
2.12. Să se determine debitul unei pompe cu roţi dinţate (v. fig. 2-
9 - nui), cunoscînd următoarele date: turaţia 650 rot/min, numărul
dinţilor pe roată 12, lăţimea unui dinte 30 mm, suprafaţa secţiunii
dintelui limitată pe perimetrul exterior al roţii vecine 7,85 cm 2, coefici-
entul de debit 0,7.
2.13. Se cere să se pompeze cu ajutorul unui ejector 215 1/min
soluţie cu densitatea relativă 1,06 dintr-un rezervor aşezat la subsol (v.
fig. 2.10 - nui). înălţimea de ridicare este 3,8 m. Presiunea apei înaintea
pompei este 1,9 at. Randamentul pompei 0,15. Cîţi metri cubi de apă va
consuma ejctorul pe oră?
2.14. Ce putere instalată trebuie să aibă motorul unui ventilator cu
debitul de 110 m3/min la o presiune totală de 834 Pa (85 mm. H2O)?
Randamentul ventilatorului 0,47.
2.15. Un ventilator centrifugal cu turaţii 960 rot/min debitează
3200 m3/h aer, consumând pentru aceasta 0,8 kW. Presiunea creată de
ventilator este 44 mm H2O. Care va f i debitul, presiunea, şi puterea
consumată de acest ventilator la Δ=1250 rot/min? Să se determine,
deasemenea, randamentul ventilatorului.
2.16. Ce cantitate de aer va transporta ventilatorul din exemplul 2-
12, dacă funcţionează într-o reţea în care pentru un debit de 1 000 m 3/h
suma (Δpd+ Δрf+Δ prl) reprezintă 265 Pa, iar diferenţa de presiune între
spaţiul de refulare şi cel de aspiraţie este 20 mm H 2O?
2.17. Cît aer va transporta ventilatorul din, exemplul 2-12 într-o
reţea în care, la un debit de 1350 m3/h, suma (Δрd + Δp f + Δprl) reprezintă
167 Pa, iar Δp s t este 128 Pa?
2.18. Ce turaţie trebuie să aibă ventilatorul din exemplul 2-12,
dacă el trebuie să transporte 1500 m3/h aer într-o reţea a cărei rezistenţă
totală pentru acest debit este 422 Pa ?
2.19. Să se determine pe cale analitică şi cu ajutorul diagramei
T - S temperatura aerului la sfârşitul comprimării adiabatice de la
presiunea iniţială 1 ata pînă la cea finală - 3,5 ata. Temperatura iniţială
este 0°C. Să se determine, de asemenea, lucrul mecanic necesar pentru
comprimarea a 1 kg aer.
2.20. Să se determine puterea necesară a unui compresor cu piston
pentru bioxid de carbon avînd un debit de 5,6 m3/h (în condiţiile de
aspiraţie).Compresorul comprimă bioxid de carbon de la 20 la 70 atm.
Temperatura iniţială este – 15°C. Randamentul compresorului se
consideră egal cu 0,65. Să se rezolve această problemă pe cale analitică
şi cu ajutorul diagramei T - S pentru dioxid de carbon (fig. XXVII).
2.21. Să se determine randamentul volumic al compresorului din
problema, precedentă, dacă spaţiul mort reprezintă 6% din volumul
descris de piston, iar, exponentul, politropic de dilatare m = 1,2.
2.22. Să se determine debitul şi puterea consumată de un
compresor cu piston cu o singură treaptă, avînd următoarele
caracteristici: diametrul pistonului 250 mm, cursa pistonului 275 mm,
volumul spaţiului mort 5,4% din volumul descris de piston, turaţia
300 rot/min. Compresorul comprimă aer de la presiunea atmosferică pină
la 4 at. Exponentul politropic de dilatare este cu 10% mai mic decît
exponentul adiabatic. Temperatura iniţială a aerului este 25 °C.
Randamentul total al compresorului este 0,72.
2.23. Cum variază debitul şi puterea necesară a compresorului din
problema precedentă, dacă aerul este introdus cu o suflanţă la o presiune
de 0,4 atm (v. fig. 2-13 nui)? Presiunea finală este 4 at.
2.24. La ce presiune de refulare randamentul volumic al unui
compresor cu piston cu o singură treaptă, care comprimă etilenă, scade la
0,2? Presiunea de aspiraţie este 1 at. Dilatarea gazului din spaţiul mort se
consideră adiabatica. Volumul spaţiului mort reprezintă 7% din volumul
descris de piston.
2.25. Ştiind că uleiurile obişnuite de uns pentru compresoare
permit, fără o înrăutăţire apreciabilă a gresajului, ridicarea temperaturii
în cilindru pînă la maximum 160 °C, să se determine presiunea limită de
refulare într-un compresor cu piston cu o singură treaptă: a) pentru aer;
b) pentru etan. Presiunea de aspiraţie este cea atmosferică (1 atm).
Temperatura iniţială este 25°C. Procesul de comprimare se va considera
adiabatic.
2.26. După datele din exemplul 2.17 să se determine, pentru un
compresor cu o singură treaptă şi cu două trepte, lucrul teoretic
consumat, în ambele cazuri folosind formulele (2.13) şi (2.19).
2.27. Să se determine numărul treptelor unui compresor cu piston,
care trebuie să comprime azot de la 1 pînă la 100 atm, dacă temperatura
admisibilă la sfirşitul comprimării nu trebuie să depăşească 140 °C.
Procesul de comprimare se consideră adiabatic. Temperatura iniţială a
azotului este 20°C.
 2.28. Să se determine lucrul mecanic, teoretic, consumat, la
comprimarea hidrogenului de la 1,5 la 17 atm, în una şi în două trepte.
Temperatura iniţială a hidrogenului este 20°C.
2.29. Un compresor supus verificării a comprimat aer într-un
balon cu o capacitate de 42,4 l. După 10,5 min presiunea în balon a
crescut de la 0 la 52 at, iar temperatura aerului în balon s-a ridicat de la
17 la 37°C. Să se determine debitul compresorului în m 3/h (în condiţii
normale)
2.30. Să se determine puterea necesară şi debitul de apă în
răcitorul unui compresor cu piston, care comprimă 625 m3/h (în condiţii
normale) etilenă de la presiunea absolută 9,81*104 la 176,6*104 Pa.
Randamentul compresorului este 0,75. Apa de răcire se încălzeşte în
răcitor cu 13°C. Temperatura iniţială a gazului este