Conservarea prin uscare

Conservarea prin uscare este una dintre cele mai vechi metode de pastrare si are avantajul
ca nu necesita foarte mult efort.
Uscarea presupune eliminarea apei din fructe, nu în totalitate, ci într-o porporție
suficientă pentru ca microbii să nu se poată dezvolta. Cel mai adesea, fructele nu sunt uscate
total, ci rămân la o umiditate de 18-20%, putând fi păstrate în amblaje neermetice. Dacă se aplică
deshidratarea totală, atunci fructele trebuie menținute în recipiente închise ermetic, întrucat atrag
umezeală din jur și isi pierd proprietățile.
Fructele pot fi uscate afara dar exista un mediu cu temperatura ridicata, uscat si cu
posibilitatea sa se formeze curenti de aer.
Pentru uscarea in interior, cea mai intalnita metoda este uscarea in cuptor, la o
temperatura de 1100 C. Fructele se usuca pe gratarul metalic al cuptorului si se lasa sa se
raceasca complet inainte de a fi introduse in recipiente.
Pentru a impiedica decolorarea sau innegrirea fructelor in timpul uscarii, puteti trata
fructele cu un amestec acidulat, din suc de lamaie si apa, sau un amestec indulcit, obtinut din
zahar, apa si miere.
Fructele care se preteaza cel mai bine la conservarea prin uscare sunt:
prunele, caisele, merele, perele, visinie si mai ales macesile, care sunt preferate pentru continutul
lor bogat in vitamina C.
Ca sa nu se innegreasca, se recomanda ca, inainte de a fi puse la uscat, fructele curatate
sau numai taiate sa se puna in apa rece in care s-au dizolvat 8—10 g de acid tartic sau 2-3 g sare
de lamaie la 1 l de apa, iar ca feliile de fructe sa se inmoaie si sa se usuce repede, acestea se
oparesc 1—2 min in apa clocotita, dupa care se racesc repede.
Uscarea in cuptor sau in dulapul-uscator trebuie supravegheata indeaproape, caci in
timpul uscarii produsele se pot arde.
Uscarea nu trebuie sa depaseasca de la inceput temperatura de 80—90° C, iar dupa aceea,
cam dupa ce fructele au capatat o crusta fina la suprafata, se micsoreaza temperatura si din cand
in cand se deschide dulapul sau usa cuptorului ca sa iasa aburii.
Pentru pastrare, fructele trebuie uscate foarte bine si tinute intr-un loc uscat si aerisit.

Conservare prin sterilizare

Inseamnă conservarea fructelor în recipiente închise ermetic și încălzite de obicei la
temperaturi de 100-120 0 C, ceea ce duce la distrugerea microbilor și a fermenților care provoacă
alterarea gustului alimentelor. Sterilizarea nu este necesară tuturor conservelor, ci doar acelora în
care, pe timpul preparării, nu au fost distruse bacteriile dăunătoare prin altă metodă.
 Conservarea prin sterilizare a pulpelor se aplica in anumite situatii pentru fructele de
caliate superioara care nu se preteaza la o conservare corespunzatoare prin tratare cu SO2 sau alti
conservanti chimici. Se practica doua metode :
a) Sterilizarea propiu-zisa in cutii la 1000C;
b) Autosterilizarea care consta in introducerea fructelor incalzite (firbinti) in recipiente,
care se inchid apoi ermetic.
Prin sterilizare se pot prepara pentru iarna: compoturi, sucuri, diferite bauturi racoritoare.
Compoturile din fructe
Compoturile reprezinta conserve de fructe intregi sau divizate in sirop de zahar, ambalate
in recipiente inchise ermetic si pasteurizate. In general, compoturile se fabrica dintr-o singura
specie de fructe si poarta denumirea fructului din care provin. Daca in componenta unui
sortiment intra mai mute specii de fructe compotul poarta denumirea de “asortat”.
Fructele se aseazã nepresate în borcane, lãsînd un spaþiu liber de 2-3 cm panã la gura
acestora. Siropul se lasã sã se mai rãceascã, apoi se toarnã uniform peste ele, panã la acelasi
nivel. Borcanele se leagã si se sterilizeazã în apã. Dacã se lucreazã corect la legat si sterilizat, nu
veti avea nevoie de nici un conservant pentru pastrarea lor timp indelungat.
Sucurile din fructe
Adesea sunt folosite, pentru efectul lor diuretic şi alcalinizant, în unele tipuri chimice de
litiază urinară. Ele se obţin prin presarea fructelor proaspete, bine coapte, cum sunt : murele,
strugurii, vişinile, lămaile, portocalele, caisele, piersicile etc. Se face mai întai trierea şi spălarea
lor, după care fructele sunt zdrobite în valţuri de lemn prevăzute cu armături (colţi) de oţel
inoxidabil şi, apoi, sunt introduse în prese hidraulice.
După presare, produsul obţinut este supus operaţiei de limpezire, care se face prin
sedimentare (2 zile la temperatura de 0°C) prin centrifugare, prin încorporarea unor substanţe
(gelatină, tanin) care, prin precipitare în 24 de ore, antrenează particulele în suspensie sau prin
hidroliza enzimatică a pectinelor, care, funcţionand ca protectori, întreţin starea coloidală.
După limpezire, ele sunt filtrate, repartizate în sticle şi pasteurizate la 70—75°C. în urma
acestei tratări termice se distrug microorganismele care ar duce la alterarea produselor, cat şi
enzimele care ar provoca modificări în compoziţia lor. Produsele trebuie, după aceea, păstrate la
temperaturi scăzute şi cat mai constante.
Cremele de fructe
Cremele de fructe sunt produse fabricate din fructe strecurate amestecate cu zahar,
ambalate in recipiente ermetice si sterilizate.
 Teoretic orice specie de fructe comestibile poate constitui materia prima de baza necesara
fabricarii cremelor. In realitate specia fructului joaca un rol determinant, astfel incat unele fructe
din motive diverse nu se preteaza la fabricarea cremelor.
Nu sunt indicate soiurile cu pulpa verzuie sau cele care au coaja intens colorata in rosu
(pigmentii avand efect nefavorabil). Nu se recomanda nici soiurile de pere si gutui, deoarece in
timpul prelucarii este dificila oprirea trecerii acestora in produsul finit. In schimb la fabricarea
cremelor se pot utiliza foarte bine merele, perele, piersisile, caisele, gutuile, ciresele, prunele.
Fructele trebuie sa fie proaspete, sanatoase, neatacate de viermi sau mucegaiuri, ajunse la
stadiul de maturitate fiziologica in care se manifesta la maxim calitatile de gust, aroma si
continut de zahar.
Prelucrarea fructelor necoapte nu asigura o culoare corespunzatoare piureiului dar in
schimb il face sa devina fad (uneori cu gust de iarba). Unele fructe (caise, piersici, pere) pot fii
culese si in faza de precoacere deplina dupa care sunt stocate un anumit interval de timp pana
ajung la maturitate. Indiferent de specia de fructe tehnologia prevede imbunatatirea gustului prin
corectarea continutului de zahar, eventual un adaos de acizi alimentari.

Conservarea fructelor prin concentrare

Fierberea cu zahăr a fructelor se referă la prepararea dulcețurilor, gemurilor și a
marmeladelor. Astfel se obține un produs cu o concentrație mare de zahăr, în care microbi nu
mor, dar nici nu se dezvoltă.
Concentrarea se realizeaza prin 2 procedee:
1. Eliminarea prin fierbere a unei mari cantitati de apa, crescand astfel continutul de
substanta uscata.
2. Reducerea continutului de apa prin fierbere sau evaporare simultan adaugandu-se la
fructe zahar, marindu-se concentraþia substanþei uscate.
La acest tip de conservare este necesara o receptie atenta a materiei prime, axata in
primul rand pe stadiul de maturitate si starea igienico-sanitara a produsului.
Dulceturile
Prepararea fiecarui tip de dulceata are secretele ei in functie de specificul fructelor.
Dulceata reprezinta produsul obtinut prin fierberea si concentrarea fructelor in sirop de zahar,
ambalat in recipiente inchise ermetic si pasteurizate. Dulceata se prepara dintr-o singura specie
de fructe si poarta denumirea fructului din care provine.
Dulceata se fabrica din urmatoarele fructe: afine, agrise, caise, caise verzi, capsuni,
cirese, cirese amare, coacaze, fragi, gutui, mure, nuci verzi, pere, piersici, prune, prune verzi,
struguri, visine, zmeura, petale de trandafir si morcov.
 Materia prima
Fructele utilizate la fabricarea dulcetei trebuie sa corespunda calitatii extra si I din
standardele de fructe proaspete. Se recomanda soiurile care indeplinesc urmatoarele conditii:
 gust si aroma specifica, bine exprimate;
 culoare uniforma interna;
 textura ferma;
 substanta uscata solubila ridicata.
Operatii preliminare
Operatiile preliminare specifice constau in:
 intarirea texturii fructelor moi prin imersie in solutie de 0,5 -1 % clorura de calciu
timp de 20-30 minute;
 inteparea fructelor verzi (caise verzi, prune verzi) pentru a inlesni patrunderea
siropului de zahar;
 oparirea fructelor cu textura tare (gutui, caise verzi, prune verzi etc.) se aplica in
scopul inmuierii texturii, inactivarii enzimelor oxidative, eliminarii aerului din tesuturi si
inlesnirii difuziei zaharului in fructe. Dupa oparire, fructele se racesc in apa curenta.
Prepararea dulcetei
Prepararea dulcetei reprezinta faza cea mai importanta din procesul tehnologic si se poate
realiza prin mai multe procedee si anume:
 difuzia prealabila a fructelor cu zahar, timp de 4-8 ore urmata de concentrarea
produsului pana la substanta uscata finala;
 difuzia fructelor in sirop de zahar concentrat, timp de 2-8 ore care se aplica la
fructele cu textura slaba pentru a evita destramarea, iar la fructele cu textura tare pentru a se evita
zbarcirea;
 aceasta faza este urmata de concentrarea produsului;
 fierberea fructelor in apa si concentrarea cu adaos de zahar;
 fierberea fructelor in sirop de zahar concentrat
 concentrarea care consta in fierberea fructelor cu zahar sau in sirop de zahar,
aplicand 2-3 intreruperi a cate 5-10 minute, pana la atingerea concentratiei finale.
Prepararea dulcetei prin metodele recomandate cuprinde urmatoarele etape:
 Alcatuirea sarjelor prin cantarirea componentelor din reteta de fabricatie.Marimea
sarjelor din punct de vedere al pastrarii integritatii fructelor depinde de specie, formitatea pulpei,
gradul de maturitate, modul de divizare etc.
 Intocmirea retetei de fabricatie
  Calculul cantitatii necesare de zahar si glucoza;
 Difuzia fructelor cu zahar sau in sirop. In cazul difuziei in sirop, fructele
se introduc in sirop fierbinte la temperatura de 60 0C. Utilizarea glucozei in procent de pana la
30% imbunatateste calitatea produsului finit, conferindu-i un aspect translucid.
 Fierberea si concentrarea reprezinta faza principala in tehnologia de
fabricare a dulcetii. In aceasta faza se produce evaporarea partiala a apei din fructe, se inlesneste
difuzia zaharului in fructe si invertirea partiala a zaharului adaugat. Timpul de fierbere trebuie sa
fie cat mai scurt pentru a reduce la minim modificarile de forma, gust si culoare ale fructelor.
Pentru accelerarea difuziei zaharului se recomanda intreruperea fierberii timp de 1-2 minute in 2-
3 etape.
 Indepartarea spumei se face in doua etape, la inceputul fierberii, si la produsul finit
fierbinte.
 Racirea dulcetii pana la temperatura de 550C se face in bazine in aer liber si apare ca
o necesitate pentru urmatoarele motive:
o se evita caramelizarea;
o se omogenizeaza produsul;
o se continua difuzia si deci se evita separarea fructelor prin ridicarea la suprafata
siropului.
 Dozarea majoritatii sortimentelor de dulceata se efectueaza manual pentru protejarea
integritatii fructelor si pentru a se realiza o repartizarea uniforma a fructelor. Dozarea mecanica
poate fi practicata in cazul dulcetii din petale de trandafir.
Gemurile
Gemurile reprezinta produse concentrate gelificate, obtinute din fructe proaspete sau
semiconservate cu adaos de zahar, acid citric si pectina, ambalate in recipiente inchise ermetic si
pasteurizate.
Gemurile se pot prepara dintr-o singura specie de fructe si poarta denumirea fructului de
provenienta sau din amestec de fructe si poarta denumirea de “gem asortat”.
Gemurile se fabrica din urmatoarele fructe: afine, agrise, caise, capsuni, coacaze, cirese,
fragi, gutui, mere, mure, piersici, prune, visine, zmeura si petele de trandafir; gemul asorta se
fabrica din amestec de doua sau trei fructe (mere, pere, gutui, prune, catina) in proportiile
indicate in reteta.
Materia prima
La fabricarea gemului se folosesc fructe proaspete de calitatea I si a II-a, in stadiul de
maturitate de consum.
Prepararea produsului
 Prepararea produsului este faza cea mai importanta din procesul tehnologic de fabricare a
gemului si cuprinde urmatoarele etape:
 alcatuirea sarjelor;
 prepararea solutiei de pectina;
 fierberea;
 concentrarea.
Alcatuirea sarjelor se face prin cantarirea componentelor din reteta de fabricatie.
Intocmirea retetei de fabricatie se face tinand seama de normele de consum specific
pentru materii prime si materiale auxiliare.
Fierbere si concentrare
Fierberea si concentrarea amestecului de fructe cu zahar se face in cazane duplicate sub
continua agitare. La sfarsitul fierberii se adauga solutia de pectina si acidul citric dizolvat.
Fructele cu textura tare (gutui) se fierb pana la inmuiere, se adauga zaharul si se
concentreaza pana la substanta uscata dorita.
Prin concentrare se realizeaza urmatoarele deziderate:
o evaporarea excesului de apa;
o invertirea partiala a zaharului;
o omogenizarea produsului;
o crearea conditiilor favorabile pentru formarea gemului.
Confiturile
Confiturile reprezinta produse concentrate gelificate, din sucuri din fructe cu adaos de
zahar, pectina si acid citric. Confiturile se prepara dintr-un singur sortiment de suc si poarta
denumirea fructelor din care provin sucurile utilizate.
Confiturile se fabrica din sucuri de capsuni, gutui, mure, visine, zmeura, catina sau
struguri.
Materia prima
Se utilizeaza sucuri de fructe proaspete sau conservate cu bioxid de sulf.
Alcatuirea sarjelor
Alcatuirea sarjelor se executa prin cantarirea componentelor prevazute in reteta.
Cantitatea de pectina necesara pentru fabricarea jeleurilor este de 1-2% si se adapteaza in
functie de continutul in substante pectice a sucurilor de fructe.

Conservarea fructelor prin racire sau inghetare

 Răcirea presupune păstrarea fructelor la temperaturi deasupra punctului de îngheț (-0,5 -
40 C), timp de mai multe săptămâni și chiar luni. La această temperatură, microbii nu mor, ci
doar își încetează activitatea și nu se mai pot dezvolta.
Congelarea implică menținerea fructelor la temperaturi de -200 C ori chiar mai joase de
atât, pentru câteva luni. Este o metodă foarte la îndemână în gospodărie, chiar dacă un congelator
ori o ladă frigorifică nu pot asigura o temperatură la fel de scăzută precum cea dintr-o hală
industrială.
Fructele pot fi puse crude, întregi sau bucăți (căpșuni, vișine și cireșe, prune), important
este să fie spălate și bine uscate înainte.
Unele fructe pot fi congelate impreuna cu sirop de zahar. De altfel, fructele feliate isi vor
produce propriul sirop daca vor fi acoperite cu putin zahar inainte de inghetare.
Fructele precum merele, piersicile, perele si caisele se decoloreaza repede cand ingheata
si isi pot pierde aroma la dezghetare. De aceea se recomanda sa se amestece cu vitamina C.
Fructele care vor fi folosite mai tarziu pentru diverse deserturi pot fi tinute in abur inainte
de inghetare. Astfel, tineti fructele in abur pana devin fierbinti, raciti-le si apoi puneti-le la
inghetat.

Conservarea fructelor prin ionizare

Pieţele din România sunt invadate de ani buni de tot felul de legume şi fructe din import
care par, mai curând, decupate din cărţile cu poveşti.
Căpşuni uriaşe, mere gigant şi struguri ale căror boabe cât o prună te fac să-ţi lase gura
apă se îngrămădesc pe tarabe la preţuri pe măsură. Proaspete săptămâni în şir, toate aceste
trufandale, multe dintre ele modificate genetic, sunt expuse şi la radiaţii ionizante pentru a-şi
păstra prospeţimea cât mai multă vreme. În România, 99% din fructele importate sunt iradiate.
Procesul de conservare cu radiaţii ionizante distruge vitaminele, mineralele şi văduveşte
hrana de gust sau miros. Metoda are beneficiul că vegetalele rămân „proaspete" timp îndelungat.
Acest tratament presupune expunerea alimentului la un flux de raze ionizante ce pot fi
generate de o sursă radioactivă. Efectele obţinute sunt, pe lângă degradarea produsului,
distrugerea microorganismelor şi a insectelor care se strecoară în fructe ori în cereale sau
eliminarea paraziţilor de tot felul. Primele alimente supuse iradierii au fost fructele şi legumele.
 PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A CONSERVELOR DE FRUCTE
CUPRINDE URMATOARELE FAZE PRINCIPALE

Sortare I

Spalare

Sortare II, calibrare

Curatire

Divizare

Oparire

Prepararea produselor

Prepararea lichidului de acoperire (sirop)

 Umplere

Inchidere

Pasteurizare

Conditionarea recipientelor pline

Depozitare
2. 1. Sortarea I
Sortarea I are scopul de a indeparta fructele necorespunzatoare din punct de vedere
sanitar (atacate de boli, alterate, mucegaite, fermentate etc.) si corpurile straine pentru a evita
contaminarea intregii cantitatii de materiale prime, a instalatiile si a apei de spalare.
2.2. Spalarea
Prin spalarea fructelor se indeparteaza impuritatile minerale (pamant, nisip, praf etc.)
unele resturi vegetale si o parte insemnata din microflora.
Spalarea se executa prin:
 imersie in bazine cu apa;
 aspersiune;
 barbotare cu aer comprimat;
 frecare.
2.3. Sortarea II, calibrare
In aceasta faza sortarea cuprinde doua operatii distincte:
 Sortarea propriu-zisa care consta in indepartarea fructelor necorespunzatoare si
corpurilor straine ramase dupa prima sortare
 spalarea, clasarea calitativa dupa criterii organoleptice (marime, culoare, stadiu
de maturitate, grad de prospetime etc.)
2.4. Curatire
Operatia de curatire a fructelor consta in separarea si indepartarea partilor necomestibile
sau greu digerabile (portiuni sau exemplare cu lovituri mecanice, atacate de boli eriptogamice,
codite, samburi, coji, pielite etc.). Operatia se poate realiza manual sau prin procedee mecanice,
termice, chimice sau combinate.
a) Curatirea manuala este neindicata din punct de vedere sanitar si neigienica avand
durata prelungita, ceea ce creeaza conditii de dezvoltare a microflorei de alterare pe ustensile si
pe materia prima supusa prelucrarii. Se remarca consum ridicat de forta de munca,
productivitatea muncii scazuta, ceea ce duce la cresterea pretului de cost al produselor finite.
b) Curatirea mecanica se realizeaza cu masini de tipuri diferite, adecvate scopului
urmarit si a caracteristicilor fructelor supuse prelucrarii.
c) Decojirea se executa la unele specii de fructe samburoase sau semintoase destinate
fabricarii compotului sau dulcetii.
2.5. Divizare
Divizarea se aplica numai la unele specii de fructe si se executa mecanic cu masini
adecvate in formele si dimensiunile impuse de conditiile calitative ale produselor finite.
Maruntirea fructelor destinate fabricarii marcului pentru pasta sau marmelada se executa
concomitent cu eliminarea semintelor si cojilor la pasatrice. In cazul fructelor tari (mere, pere,
gutui etc.) pasarea fructelor se efectueaza dupa fierbere, in vederea inmuierii texturii si
inactivarii enzimelor.
2.6. Oparirea
Unele fructe destinate fabricari compotului, gemului sau dulcetei se supun oparirii.
Oparirea consta in tratamentul termic al fructelor in apa la temperatura de 90- 95 0C timp
de 2-10 minute.
Prin oparire se realizeaza urmatoarele efecte pozitive:
 inactivarea enzimelor oxidative si pastrarea calitatilor organoleptice initiale: gust,
aroma, culoare;
 eliminarea aerului din tesuturi;
 reducerea volumului fructelor prin contractare;
 indepartarea gustului si mirosului nedorite la unele materii prime (prune verzi,
caise verzi, nuci verzi etc.);
 spalarea suplimentara cu efecte pozitive in indepartarea substantelor fungicide si
pesticide utilizate la tratamente aplicate fructelor;
 reducerea numarului de microorganisme ceea ce conduce la cresterea eficacitatii
pasteurizarii;
 fixarea culorii fructelor;
 inmuierea texturii fructelor, ceea ce favorizeaza operatiile de maruntire si pasare
(in cazul pastei de fructe si marmeladei);.
 Dupa oparire, fructele sunt racite imediat pentru a se evita inmuierea excesiva a tesutului
vegetal si pentru a impiedica dezvoltarea microorganismelor remanante. Racirea se executa in
apa rece curenta pana la temperatura de circa 300C.
2.7. Prepararea produselor (fierbere, concentrare)
Fierberea si concentrarea produselor (gem, dulceata, marmelada, pasta, jeleu) se executa
la presiunea atmosferica normala sau in cazane duplicate sau in concentratoare sub vid.
Temperatura de fierbere a acestor produse in cazane duplicate este de 1000C.
Concentrarea sub vid asigura obtinerea unor produse superioare calitativ in conditii de
eficienta economica sporita prin:
 eliminarea riscului de caramelizare si deci pastrarea culorii si gustului placut
specific;
 mentinerea valorii nutritive initiale si pastrarea in mai mare masura a vitaminelor;
 economia de combustibil ca urmare a reducerii duratei de fierbere.
2. 8. Prepararea lichidului de acoperire
Prepararea siropului pentru comport se efectueaza prin dizolvarea zaharului in apa adusa
la temperatura de fierbere. Inainte de utilizare siropul trebuie filtrat. La compoturile din fructe cu
aciditate redusa (cirese, piersici, prune etc.) se recomanda adaugarea de acid citric pentru
reducerea valorii pH si inlesnirea procesului de pasteurizare.
La compoturile dietetice lichidul de acoperire este apa fiarta. Apa utilizata la prepararea
lichidului de acoperire pentru computuri trebuie sa fie semidura, lipsita de saruri de fier, care
provoaca inchiderea la culoare a produsului.
2.9. Umplere
Dozarea produselor in recipiente prezinta o mare importanta atat din punct de vedere
tehnologic cat si al aspectului produsului finit.
La operatia de dozare trebuie sa se asigure eliminarea aerului din recipiente. Prezenta
aerului in produse intensifica procesele de oxidare si de distrugere a vitaminei C. De asemenea,
aerul din recipiente impreuna cu vaporii rezultati in timpul pasteurizarii, maresc presiunea
interioara depasind mult pe cea din autoclav, iar recipientele isi pierd etanseitatea creandu-se
conditii de reinfectare a produsului in timpul depozitarii.
2.10. Inchidere
Inchiderea recipientelor reprezinta faza tehnologica cu rol hotarator in asigurarea
conservabilitatii produselor.
Inchiderea se realizeaza prin actiunea de presare a rolelor asupra marginii capacului si a
bordurii cutiei. Controlul inchiderii se face prin verificarea imbinarii reale a faltului cutiilor dupa
fiecare reglare si in timpul functionarii la interval de 60 minute.
 Calitatea inchiderii borcanelor se verifica prin examinarea modului de fixare a capacului.
Un capac bine fixat nu trebuie sa se roteasca.
2.11. Pasteurizare
Pasteurizarea reprezinta faza cea mai importanta din procesul tehnologic in ceea ce
priveste conservabilitatea produselor. Din punct de vedere bacteriologic, pasteurizarea se
defineste ca tratament termic aplicat pana la temperaturi de 100 0C asupra produselor ambalate si
inchise, in scopul asigurarii conservarii pe timp indelungat.
2.12. Conditionarea recipientelor pline
Conditionarea produselor finite cuprinde o serie de operatii tehnologice, prin care li se
confera aspect comercial corespunzator.
Operatiile de conditionare constau in:
 verificarea aspectului exterior se face vizual pe benzi transportoare;
 protejarea suprafetei exterioare cu un strat subtire de vaselina tehnica neutra;
 paletizarea in folie contractabila sau in lazi de carton;
 etichetarea;
2.13. Depozitare
Depozitarea conservelor de fructe se face in magazii curate, uscate, bine aerisite, ferite de
inghet, la temperaturi de maxim 200C si umiditate relativa a aerului de maxim 80%.
2.14. Livrare
Conservele se livreaza paletizat sau conteinerizat.