AHP Cap III

3
POMPE CENTRIFUGE
Pompele centrifuge sunt maşini hidraulice rotative cu pale care

transformă energia mecanică în energie hidraulică prin intermediul unui
organ de lucru numit rotor. Pompele centrifuge fac parte dintr-o categorie
mai mare de maşini hidraulice numite turboroţi sau turbopompe.
3.1 Generalităţi şi consideraţii privind utilizarea pompelor centrifuge

în industria petrolieră şi de transport
Pompele centrifuge au o largă utilizare cum ar fi:

- la vehicularea apei în staţiile de compresoare,
separatoare şi dezbenzinare;
- la extragerea petrolului din sondele fără presiune, sunt
aşa zisele pompe submersibile tip REDA (ruskii electrodvigatel
Arutinova, după numele inventatorului de origine rusă, care a
propus sistemul încă din anul 1916).
- la supraalimentarea pompelor cu piston;
- la sistemul de acţionare al instalaţiilor de foraj şi de
intervenţii;
- în industria de prelucrare a petrolului;
- în industria de transport a petrolului şi derivatelor acestuia.
3.2 Avantajele şi dezavantajele pompelor centrifuge
Avantajele sunt:
- construcţie simplă şi uşoară;
- funcţionează la viteze unghiulare mari, putându-se cupla
direct cu motorul de antrenare, fără a mai necesita transmisii sau
reductoare de viteză;
- necesită o suprafaţă de montaj redusă, cheltuieli de
instalare reduse;
- întreţinerea şi reparaţiile sunt mai puţin costisitoare;
73
Acţionări hidraulice şi pneumatice
- reglarea debitului se poate face uşor şi în limite largi, iar

închiderea nedorită a ventilului de pe conducta de refulare nu
provoacă avarii ca la pompele cu piston, deci nu necesită supape
de siguranţă;
- permit pomparea de debite mari, ceea ce nu se poate
realiza cu pompele cu piston;
- debitul pompei centrifuge fiind continuu, nu este
necesară existenţa amortizoarelor de pulsaţii;
- pompele centrifuge sunt mai sigure în exploatare decât
pompele cu piston care au multe organe în mişcare (piese de
uzură);
- pompele centrifuge sunt mai insensibile la vehicularea
produselor cu impurităţi;
- puterea specifică (kW/kg) este de 2÷3 ori mai mare faţă
de pompele cu piston;
- pot fi folosite şi la vehicularea lichidelor agresive
(ţiţeiuri corosive, acizi etc.).
Dezavantajele sunt:
- Randamentul este cu 10÷20% mai mic ca la pompele
centrifuge;
- Parametrii funcţionali ai pompelor centrifuge (debit,
presiune, randament) scad sensibil cu creşterea vâscozităţii fluidului;
- Nu se pot porni decât umplute cu lichid (au o pornire
greoaie);
- Nu pot crea presiuni mari;
- Nu sunt atât de robuste ca pompele cu piston;
- Nu corespund economic la pomparea fluidelor cu debit
scăzut şi presiuni mari, domeniu care este rezervat pompelor cu
piston.
3.3 Clasificarea pompelor centrifuge
a) După numărul de etaje (trepte):

- Pompe centrifuge monoetajate (monorotorice);
- Pompe centrifuge multietajate (multirotorice);
Prin etaj sau treaptă se înţelege ansamblul elementelor rotor, stator
(carcasă spirală).
b) După numărul intrărilor de lichid (al fluxurilor):
74
- pompe cu simplu flux;

- pompe cu dublu flux (sunt două intrări ale lichidului şi
numai o ieşire).
c) Din punctul de vedere al construcţiei:

- pompe fără stator;
- pompe cu stator.
d) După natura lichidului vehiculat:

- pompe centrifuge de uz general (cele care vehiculează
apă şi soluţii apoase);
- pompe centrifuge de proces (cele care vehiculează
petrol şi produse petroliere).
e) După temperatura produsului vehiculat:

- pompe reci – vehiculează produse cu temperaturi până
la 2500C;
- pompe calde – vehiculează produse cu temperaturi între
2500 ÷4500C.
f) Din punctul de vedere al înălţimii de pompare create:

- pompe de presiune joasă, H ≤ 40 m coloană apă;
- pompe de presiune medie, 40 m < H ≤ 200 m;
- pompe de presiune înaltă, H > 200 m.
g) Din punct de vedere al poziţiei arborelui:

- pompe centrifuge orizontale (sunt mai des întâlnite);
- pompe centrifuge verticale;
- pompe centrifuge înclinate.
h) După coeficientul de rapiditate (ns):
1 1 1
  2 Q2 Q2
ns  n   3 , ns  3,65  n 3
 75 
H4 H4
în care:
n este turaţia de antrenare, rotaţii/minut;

ρ – densitatea apei, ρ = 1000 kg/m3;
Q – debitul, m3/s;
H – înălţimea de pompare, m coloană apă;
75
D2
- rotoare radial lente, ns  40  80;  3,0  2,5 ;
D1
D2
- rotoare radial normale, ns  80  150;  2,5  2,2 ;
D1
D2
- rotoare radial rapide, ns  150  300;  2,2  1.6 .
D1
3.4 Simbolizarea şi notarea pompelor centrifuge
Simbolizarea şi notarea se face conform STAS 4053-88.
Ca simboluri pentru pompele centrifuge se folosesc:
Notarea se face astfel;
Ns
Nume Dca  mm 
100
în care:
Nume este varianta constructivă (Cerna, Criş, Bicaz, Siret, Brateş, etc);
Dca – diametrul conductei de aspiraţie exprimat în mm:
Ns – turaţia de sincronism a motorului electric ce antrenează pompele
centrifuge.
Exemplu: Criş 100 – 30.
3.5 Construcţia şi funcţionarea
Construcţia şi elementele componente ale unei pompe centrifuge este

prezentată în figura 3.1.
Arborele 1 antrenează în mişcare de rotaţie elementul 5 numit rotor.
Palele rotorice 6 acţionează asupra lichidului deplasându-l de la centru
către periferie, acesta străbătând palele statorice 8 şi apoi este colectat de
76
carcasa spirală 9, conducându-l astfel către difuzorul 12, respectiv flanşa de

refulare 13.
Elementele 7, 9, 12 au o secţiune de curgere continuu crescătoare şi
transformă o parte din energia cinetică în energie de presiune.
În figura 3.2 sunt prezentate dimensiunile de control ale unui rotor de
pompă.
Figura 3.1 Secţiune printr-o pompă centrifugă monorotorică:

1 – arborele pompei; 2 – pană; 3 – piuliţă; 4 – inel de uzură; 5 – rotor; 6 – pală rotorică;
7 – stator; 8 – pală statorică; 9 – carcasă spirală; 10 – sistem de etanşare; 11 – flanşă de
aspiraţie; 12 – difuzorul pompei; 13 – flanşă de refulare;
Figura 3.2 Dimensiunile de control

ale unui rotor de pompă centrifugă:
D0 este diametrul de intrare în rotor;
Db – diametrul butucului;
D1, D2 – diametrul de început respectiv de
sfârşit al palei rotorice;
b1, b2 – lăţimea palei rotorice la intrarea
respectiv ieşirea din rotor;
Da – diametrul arborelui.
77
3.6 Mişcarea lichidului prin rotor. Planul vitezelor
Lichidul intră în rotor după o direcţie axială cu viteza c0 şi apoi este

dirijat după o direcţie radială către canalele rotorice. Se izolează din
schema pompei centrifuge rotorul cu o singură pală (fig. 3.3).
Figura 3.3 Triunghiurile de viteză la un

rotor de pompă centrifugă.
O particulă de lichid aflată în trecere prin rotor este supusă la două

mişcări:
u – viteza de transport (tangenţială);
w – viteza relativă după tangenta la pală.
Viteza relativă este pusă în evidenţă de un observator solidar cu
rotorul.
Mişcarea absolută a particulei  c  se obţine prin compunerea
vectorială a celor două viteze u şi w :
c u w . (3.1)
Elementele sumei vectoriale (3.1) formează un plan numit planul

vitezelor.
Acest plan este caracterizat şi de unghiurile α şi β care se definesc
astfel:
- unghiul α este unghi funcţional şi este format de direcţia
vitezei tangenţiale şi direcţia vitezei absolute;
- unghiul β este unghi constructiv şi este format din
inversul direcţiei tangenţiale şi direcţia vitezei relative.
Mărimile geometrice şi cinematice de la începutul palei vor avea
indicele 1 iar cele de la ieşire din rotor indicele 2.
78
Elementele planului vitezelor se regăsesc şi la jumătatea

paralelogramului formând aşa zisele triunghiuri de viteze (fig. 3.4).
Viteza absolută se descompune după două direcţii:
- după direcţia tangenţială, cux  cux cos  x , x = 1V2;
- după direcţia radială, cmx  c x cos  x , x = 1V2.
Figura 3.4 Triunghiurile de viteze.
În figura 3.4 sunt reprezentate triunghiurile de viteze la intrarea,

respectiv ieşirea lichidului din rotor.
3.7 Ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge
Reprezintă dependenţa ce se stabileşte între înălţimea teoretică de

pompare pentru un rotor cu un număr infinit de pale şi elementele planului
vitezelor. O pompă centrifugă se poate reprezenta printr-un cvadripol ca în
figura 3.5.
Figura 3.5 Reprezentarea pompei

centrifuge printr-un cvadripol.
Randamentul total (ηt) al pompelor centrifuge se exprimă astfel:
t   m   h   v , (3.2)
în care:
ηm este randamentul mecanic, ηm = 0,90÷0,95;
ηv – randamentul volumic, ηv = 0,90÷0,98;
ηh – randamentul hidraulic, ηh = 0,76÷0,95.
Termenul de înălţime de pompare se foloseşte în loc de presiune,

deoarece este o mărime proporţională cu aceasta:
p  gH . (3.3)
79
Pentru stabilirea ecuaţiei fundamentale se fac următoarele ipoteze:

- Se consideră un rotor ideal cu un număr infinit de pale
(z = ∞) de grosime infinit mică, practic s → 0;
- Mişcarea lichidului se va realiza sub forma unor fire de
curent, practic palele rotorului devenind linii de curent;
- Viteza unghiulară ω este constantă;
- Transferul de energie mecanică de la rotor la lichid se
face fără pierderi;
- Mişcarea fiecărei particule nu este influenţată de cele
din jur;
- Fiecare particulă se deplasează pe o traiectorie curbă
într-un canal de dimensiuni elementare aflat într-un plan
perpendicular pe axa rotorului;
- Vitezele tuturor particulelor aflate pe o suprafaţă
cilindrică de rază r  ct sunt egale.
Se reamintesc următoarele relaţii:

I. q  m  v (vectorul impuls sau cantitate de mişcare);
dq
II. F  (forţa de impuls);
dt
III. MF  r  F (momentul forţei de impuls în raport cu o axă Δ).
d  m  v  dm  v dv dm
F  m v
dt dt dt dt
d  m  v  dm  v dv dm
m  V ; F   m v
dt dt dt dt
F  Qv , (3.4)
Se aproximează canalul rotoric cu un tub de curent ce se deplasează de

la intrarea către ieşirea din rotor şi atunci momentul elementar este dat de
relaţia:
dM t  d r  F (3.5)
2
M t   d r  F  r2  F2  r1  F1
1
M t   Q   r2  c2  r1  c1 
r2  F2  r2 c2 sin  90   2   r2 c2 cos  2
r1  F1  r1c1 sin  90  1   r1c1 cos 1
M t  Q   r2 cu 2  r1cu1  , (3.6)
80
Mt∞ este momentul teoretic al unei pompe centrifuge cu un număr

infinit de pale.
Puterea teoretică hidraulică a unui rotor cu un număr infinit de pale
(Pth∞) este dată de relaţia:
Pth  M t    Q   u 2 cu 2  u1cu1  , (3.7)
în care u 2    r2 şi u1    r1 .
Pe de altă parte (Pth∞) se calculează şi cu relaţia:
Pth    g  H t  Q . (3.8)
Din relaţiile (3.7) şi (3.8) se obţine ecuaţia fundamentală a pompelor

centrifuge.
1
H t   u2cu 2  u1cu1  . (3.9)
g
Se scrie teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul vitezelor:
w 2  u 2  c 2  2uc  cos  ,
c 2  u 2  w2
de unde: uc  cos   .
2
Figura 3.6 Triunghiul vitezelor.
Introdusă în relaţia (3.9), se obţine:
c22  c12 u 22  u12 w12  w22

H t    . (3.10)
2g 2g 2g
81
Relaţia (3.10) este a II-a formă a ecuaţiei fundamentale.
H t  H C  H P , (3.10’)
în care:
c22  c12
H c  , este componenta cinetică a înălţimii de pompare;
2g
u22  u12 w12  w22
H p   , este componenta potenţială a înălţimii de pompare.
2g 2g
Înălţimea de pompare este maximă când u1cu1 = 0.

Dar u1 ≠ 0, c1 ≠ 0 rezultă cosα1 = 0 rezultă α1 ≈ 900.
În realitate α1 ≈ 840 − 860.
Triunghiul de viteze la intrare în rotor va arăta ca în figura 3.7.
82
Figura 3.7 Triunghiul de

viteze la intrarea în rotor.
1
H t  u 2 cu 2 , (3.11)
g
este a III-a formă a ecuaţiei fundamentale.
Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu număr infinit de
pale nu depinde de natura lichidului vehiculat ci numai de elementele
planului vitezelor.
83
3.8 Influenţa numărului finit de pale asupra înălţimii

teoretice de pompare
Se consideră un disc de diametru D2 pe care se montează o capsulă

transparentă de diametru dc în care se introduce un lichid ideal şi o
săgeată AB (fig. 3.8).
Figura 3.8 Vizualizarea fenomenului de Figura 3.9 Distribuţia vitezei:

turbionare a lichidului. I – rotor cu număr infinit de pale;
II – aproximarea canalului rotoric cu o
capsulă închisă;
III – rotor cu un număr finit de pale.
Viteza de turbionare Δw se calculează astfel:
dc
w   . (3.12)
2
Se aproximează canalul rotoric cu o capsulă de diametru ab şi rezultă;
ab
w2   .
2
Din triunghiul curbiliniu abc (fig. 3.9) rezultă:
D2
ab  ac  sin 2  sin 2
z
84
D2 
w2    sin  2  k  u 2 , (3.13)
2 z

unde k sin  2 .
2
Dacă z → ∞, k → ∞, Δw2 → 0.
Triunghiul vitezelor la ieşire din rotor se modifică ca în figura 3.10.
Figura 3.10 Triunghiul vitezelor la

ieşire din rotorul cu număr infinit
şi finit de pale rotorice.
1
H t  u 2 cu 2
g
1
Ht  u2cu' 2 , (3.14)
g
unde Ht este înălţimea de pompare pentru un rotor cu număr finit de pale.
Din figura 3.10 rezultă:
H t  H t 
1
 
1
u 2 cu 2  cu' 2  k  u 22  H t  p
g g
şi se obţine:
H t
Ht  , (3.15)
1 p
unde p este un coeficient de scădere a înălţimii de pompare datorită

efectului de turbionare (p = 0,3÷0,4) şi se poate calcula cu relaţia:
85
2 1
p 
z r12 , (3.16)
1
r2
unde ψ = (0,55÷0,68) + 0,6·sinβ2 pentru rotoare cu ns=70÷150, iar
β2 = 28÷350 (400).
Numărul de pale z se calculează cu relaţia:
D2  D1   2
z  6,5  sin 1 , (3.17)
D2  D1 2
unde β1 = 14÷180 (200).
3.9 Înălţimea de pompare în funcţie de turaţie şi diametrul D2

Se reaminteşte ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge:
1
I.) H t  u2 cu 2 .
g
Din triunghiul vitezelor la ieşire din rotor (fig. 3.11) rezultă:
u2  cm 2  ctg  2  cm 2  ctg 2  cm 2   ctg  2  ctg 2  şi
cu 2  cm 2  ctg  2 .
Figura 3.11 Triunghiul

vitezelor la ieşirea din rotor.
Relaţia I devine:
86
1 2 ctg  2 D2 n
H t  u2 , unde u2  .
g ctg  2  ctg 2 60
1 2 D22 n 2 ctg  2
H t  
g 3600 ctg  2  ctg 2
Înălţimea reală a rotorului se exprimă astfel:
h 2 ctg  2
H  H t  h    n 2 D22 
g  1  p  3600 ctg  2  ctg  2
H  k H  n 2 D22 , (3.18)
unde:
kH este o constantă a tipului de pompă centrifugă şi este dată pentru α 2
nominal;
n – turaţia rotorului exprimată în rotaţii/minut;
D2 – diametrul la ieşire din rotor, m;
H – înălţimea de pompare, m coloană apă.
Valorile constantei kH pentru diferite tipuri constructive de pompe

centrifuge sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Valorile constantei kH pentru diferitele tipuri de pompe centrifuge.

TIPUL P.C. kH
L; C; CRIŞ 1,0  1,6  10 4
SIRET 1,4  2,0  10 4
BRATEŞ  0,7  0,9  10 4
N.D.S. 1,7  2,3  10 4
 1  1, 4  104 fără stator
P.C. PROCES
 1,3  1,5 104 cu stator
87
3.10 Caracteristica interioară teoretică a pompelor centrifuge
Caracteristica interioară reprezintă dependenţa dintre înălţimea de

pompare şi debitul vehiculat.
Se reamintesc următoarele relaţii:
1
I. H t  g u2cu 2 ;
H
II. H t  1  p ;
t
III. Q  A  v  A  cm , (ecuaţia de continuitate).
Din triunghiul vitezelor la ieşire din rotor rezultă:

cu 2  u2  cm 2  ctg 2 şi introducând în relaţia I se obţine:
1
H t  u2  u2  cm 2  ctg 2  .
g
Q
Viteza meridională cm 2  D b  , în care 2 este un coeficient care ţine
2 2 2
seama de reducerea secţiunii de curgere datorită existenţei palelor (fig. 3.12).
Figura 3.12 Schema de calcul a

coeficientului de strangulare.
Se notează cu t pasul dintre două pale consecutive:
D1
La intrare în rotor, t1  ;
z
88
D2
La ieşire din rotor t 2  .
z
s
1 
sin 1
s
2 
sin  2
unde s este grosimea palei.
Aef D2b2   2  b2  z D2   2  z z  t2  z  2 t2   2

2      , 2  1
At D2b2 D2 z  t2 t2
A
2  t  1 .
Aef
1 1 Qx
H t  u22  u2 ctg 2 ,
g g D2b2  2
H t   A  B  Qx  ctg 2 . (3.19)
Relaţia (3.19) reprezentată grafic în funcţie de valoarea unghiului β 2

este prezentată în figura 3.13.
Figura 3.13 Influenţa unghiului 2 asupra lui Ht.
H t   A  B  Qx , (3.20)
în care:
1 2
A
u2 ;
g
1 1
B  u2 ctg 2 .
g D2b2  2
89
Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu un număr infinit de

pale are o variaţie liniară.
Intersecţiile cu axele sunt:
La Q = 0, H t o  A
A
La H = 0, Qto 
B
H t
Conform relaţiei II, Ht  .
1 p
H t A B
Ht     Q  A1  B1  Q
1 p 1 p 1 p
Intersecţiile cu axele sunt:
La Q = 0, Ht0 = A1
A1 A
La H = 0, Qt 0  Qt  0   .
B1 B
Caracteristica interioară teoretică a unei pompe centrifuge reale ţine cont

de pierderile energetice care apar în interiorul pompei centrifuge (fig. 3.14).
Datorită acestor pierderi înălţimea teoretică de pompare a unei pompe
centrifuge reale se calculează cu relaţia:
H x  H t  h f  hş , (3.21)
unde:
hf sunt pierderile prin frecări şi conform relaţiei lui Weissbach-Darcy se
calculează astfel:
2
Q 
h f   1  h   H t  x  . (3.22)
Q
în care:
h este randamentul hidraulic corespunzător debitului nominal;
Ht – înălţimea teoretică de pompare corespunzătoare debitului nominal;
Q – debitul nominal;
Qx – debitul diferit de debitul nominal.
90
Figura 3.14 Caracteristica internă a unei pompe centrifuge şi elementele care o compun:
1 – pierderea de energie datorită efectului de turbionare; 2 – pierderea de energie datorită
pierderilor prin frecări; 3 – pierderea de energie datorită şocului hidraulic la intrare şi ieşire
din rotor.
Pierderile prin şoc apar atunci când pompa centrifugă funcţionează la

un debit diferit de cel nominal, de obicei mai mic.
Pierderile prin şoc apar atât la intrarea în rotor cât şi la ieşirea din
acesta.
hş  hş1  hş 2 ,
unde hş1 sunt pierderile prin şoc la intrarea în rotor:
vs21
hş1   . (3.23)
2g
91
Se consideră Qx<Q şi triunghiul vitezelor la intrare devine (fig. 3.15):
Figura 3.15 Triunghiul

vitezelor la intrare în rotor
când pompa funcţionează
la Qx<Q.
Din asemănarea triunghiurilor rezultă:
vs1 cm1  cm1x c Q

  1  m1x  1  x
u1 cm1 cm1 Q
 Q 
vs1  u1 1  x 
 Q
2
u12  Q1 
hş1   1   , (3.24)
2g  Q 
În mod similar se calculează pierderile prin şoc la ieşire din rotor:
vs22
ş 2   . (3.25)
2g
Triunghiul vitezelor la ieşire din rotor se modifică conform figurii 3.16.
Figura 3.16 Triunghiul vitezelor la ieşirea din rotor când pompa

funcţionează la Qx<Q.
92
 Q 
vs 2  u 2  1  x  ,
 Q
2
u2  Q 
hş 2   2 1  x  . (3.26)
2g  Q
Pierderile prin şoc la ieşire din rotor se corectează prin înmulţire cu

factorul:
2
1 D 
 2  ,
 1 p
2
 D4 
unde D4 este diametrul de intrare în stator.
Dacă interstiţiul dintre rotor şi stator este mai mare are loc o
uniformizare a vitezelor şi pierderile prin şoc vor fi mai mici.
3.11 Caracteristica principală a pompelor centrifuge
Dacă se introduc expresiile lui Ht, hf şi hş în relaţia (3.21) se obţine:

2
2 n 2  D2 
1 302  2  1 n D ctg 2 H
Hx     2  Qx   1  h   2t  Qx2 
g 1 p g  1  p  30 2 D2  2 Q
  2 1   Qx 
2 2
2  D2 
 u1  u2       1  
2g   D4   1  p  2   Q
 
Notând elementele constante pentru o pompă centrifugă cu k1, k2, k3 se

obţine:
H x   k1  Qx2  k2  nx  Qx  k3  nx2 , (3.27)

H x  f  Qx , nx  .
Expresia (3.27) este o porţiune dintr-un paraboloid de rotaţie (fig. 3.17).
93
Figura 3.17 Caracteristica

principală a unei pompe
centrifuge.
Caracteristica principală fiind dificilă în activitatea curentă are mai

mult o importanţă teoretică întrucât pune în evidenţă unele aspecte
interesante privind exploatarea pompelor cum ar fi:
a) Dacă secţionăm suprafaţa caracteristică cu plane paralele cu
planul HxOQx se obţin caracteristicile interioare pentru diferite
turaţii;
b) Toate aceste caracteristici interioare au punctul de maxim pe o
parabolă ce trece prin origine. Acest fapt permite stabilirea
caracteristicii interioare la o altă turaţie decât cea la care s-a
făcut trasarea experimentală.
Figura 3.18 Caracteristica internă a

unei pompe centrifuge la două
turaţii (n1<n2).
Parametrii funcţionali ai unei pompe centrifuge la două turaţii diferite

(fig. 3.18), se determină cu expresiile prezentate în continuare:
94
2
Q1 n1 n 
  Q2  Q1   2  ;
Q2 n2  n1 
2 2
H1  n1  n 
    H 2  H1   2  ;
H 2  n2   n1 
P  gHQ ;
3 3
P1  n1  n 
    P2  P1   2  .
P2  n2   n1 
3.12 Randamentul hidraulic şi proprietăţile acestuia
Prin definiţie randamentul hidraulic este egal cu raportul dintre

înălţimea reală de pompare şi înălţimea teoretică de pompare.
Hx
h  . (3.28)
Ht
Figura 3.19 Caracteristica internă şi posibilitatea determinării

teoretice a randamentului hidraulic.
Se fac următoarele observaţii:
a) La Q = 0, randamentul hidraulic este diferit de zero, ηh≠0.
95
H 0 B0C0
Într-adevăr h Q 0  
H t 0 A0C0
, unde H0 este sarcina la mersul în gol a
pompei.
Se uneşte B cu Qt0 şi intersecţia cu caracteristica interioară se notează
cu B1. Prin punctul B1 se ridică o verticală.
b) Există două debite la care pompa centrifugă funcţionează cu

acelaşi randament hidraulic:
BC BC
hB  ; hB1  1 1 .
AC B1C1
Din asemănarea triunghiurilor rezultă:
B1C1 A1C1 DC1 BC BC

   1 1  hB  hB1 . (c.c.t.d)
BC AC DC A1C1 AC
c) Randamentul hidraulic este maxim în punctul de tangenţă al

dreptei dusă prin punctul D la caracteristica interioară.
3.13 Punctul de funcţionare
Punctul de funcţionare este intersecţia dintre caracteristica interioară a

pompelor centrifuge şi caracteristica reţelei.
Se consideră următoarea schemă conform figurii 3.20.
Figura 3.20 Schema de amplasare a unei pompe centrifuge în reţea:

Q – debitul realizat de pompa centrifugă; Qc – debitul consumat.
96
Dacă Qc scade rezultă că Hgr creşte, punctul de funcţionare din P se

mută în P’, rezultă Q’ < Q (fig. 3.21).
Dacă Qc creşte rezultă că Hgr scade, punctul de funcţionare din P se
mută în P’’, unde Q’’ > Q.
Pompa centrifugă se adaptează cererii, aceasta îşi modifică automat
punctul de funcţionare.
Zona I a caracteristicii interne este o zonă stabilă de funcţionare.
Figura 3.21 Determinarea

punctului de funcţionare.
Zona II. Dacă Qc creşte, Hgr scade, punctul P1 se deplasează în P1’, Q1’ <
Q1;
Dacă Qc scade, Hgr creşte, punctul P1 se deplasează în P1’’,
debitul creşte Q1’’ > Q1.
Pompa se comportă contrar cererii. Este o zonă de funcţionare
instabilă. Pentru ca o pompă centrifugă se funcţioneze corespunzător
trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) Punctul de funcţionare să fie pe ramura stabilă la H < 0,9 HM;
b) Pompa centrifugă să funcţioneze la η > 0,85 ηM;
c) Înălţimea statică de pompare să fie mai mică decât sarcina la
mersul în gol al pompei centrifuge (Hs < H0).
97
Porţiunea de curbă care îndeplineşte condiţia de stabilitate a) şi

condiţia de economicitate b) se numeşte zonă raţională de funcţionare
(ZRF).
Figura 3.22 Zona raţională

de funcţionare a unei pompe
centrifuge.
3.14 Fenomenul de pompaj la pompele centrifuge
Caracteristica pompelor centrifuge reprezentată în cadranul II (cu debit

negativ) pune în evidenţă scurgerile de lichid prin pompă atunci când presiunea
din sistem este mai mare decât cea pe care o poate crea pompa. Această
caracteristică are un caracter experimental nefiind verificată analitic (fig. 3.23).
Figura 3.23 Fenomenul de

pompaj la pompele centrifuge.
98
Considerăm că iniţial punctul de funcţionare este în P. Reducerea

continuă a debitului la consumator duce la creşterea cantităţii de lichid în
rezervorul de refulare al pompei şi la deplasarea punctului de funcţionare
progresiv către vârful caracteristicii. Dacă punctul de funcţionare ajunge în
P2, înălţimea lichidului din vas nu mai poate fi echilibrată de presiunea
creată de pompă şi are loc o descărcare a reţelei prin pompa centrifugă în
rezervorul de aspiraţie. Punctul de funcţionare se deplasează pe
caracteristică din P2 în P3. În momentul când presiunea din sistem este mai
mică decât în punctul P4, presiunea dezvoltată de pompă poate depăşi pe
cea din sistem şi lichidul schimbă de sens. În acest moment punctul de
funcţionare sare în P pe ramura stabilă, iar pompa lucrează sub denumirea
de „pompaj hidraulic” funcţionare ce este însoţită de lovituri, şocuri
hidraulice, vibraţii etc. Fenomenul de pompaj se poate evita montând pe
conducta de refulare un ventil de sens unic.
3.15 Calculul de corecţie a caracteristicii interioare a pompelor

centrifuge în cazul vehiculării produselor petroliere
Caracteristica interioară a unei pompe centrifuge se determină pe

standul de încercări al firmei constructoare, fluidul utilizat fiind apa. În
cataloagele firmelor caracteristicile interioare sunt prezentate pentru apă.
La vehicularea unui produs vâscos, performanţele pompei se reduc şi
caracteristica interioară conţinută în prospectul pompei se modifică. Se va
prezenta în continuare metoda de corectare după M.D. Aizenstein.
La baza metodei stau 3 ipoteze:
a) În situaţia funcţionării pompei centrifuge cu aceiaşi viteză

unghiulară, iar lichidele vehiculate au vâscozităţi cinematice
diferite, debitul şi înălţimea de pompare se modifică astfel
încât turaţia specifică rămâne aceiaşi;
b) Coeficienţii de corectare ai debitului, înălţimii şi
randamentului pentru valori ale debitului cuprinse în limitele
Qx   0,8  1,2  Q rămân constanţi;
99
c) Energia utilă consumată de pompă pentru cazul Q = 0 la

funcţionarea cu apă şi produs petrolier vâscos rămâne aceiaşi,
adică aceasta nu este funcţie de viscozitate.
Coeficienţii de corecţie sun prezentaţi în figura 3.24 în funcţie de

numărul Reynolds.
Q
Re  , (3.29)
v  De
Q este debitul optim al pompei la funcţionarea cu apă, m3/s;

 – viscozitatea cinematică a produsului petrolier, m2/s;
De – diametrul echivalent al rotorului ce se determină din egalitatea:
De2
 D2b2  2
4
t2   2
2  2 < 1
t2
De  2 D2b2  2 . (3.30)
100
Figura 3.24 Variaţia coeficienţilor de corecţie în funcţie de numărul Re, valori date după:
1– Aizenştein ns=51,60 şi 70; 2 – Suhanov ns = 82 şi 130; 3 – Ipen ns = 90 şi 150; 4 – Stepanov
ns = 82; 5 – Aizenştein încercări la cavitaţie ns = 60…100.
Parametri la care funcţionează pompa centrifugă atunci când
vehiculează un produs petrolier mai vâscos decât apa se stabilesc cu
relaţiile:
H p  kH H ; (3.31)
Qp  kQ Q ; (3.32)
 p  k   ; (3.33)
Mărimile cu indicele „p” sunt cele pentru produs petrolier şi cele fără
indice pentru cazul vehiculării apei. Turaţia caracteristică a unui rotor se
defineşte astfel:
Q1 2
nq  n 3 4 , (3.34)
H
Turaţia caracteristică rămâne aceiaşi în situaţia vehiculării apei sau a

unui produs petrolier:
101
1 1 1 3
Q 2
p Q2 Q 2  H 4 1 3
n qp  n  n  n 3   p    p   kQ2  k H4
3
H 4
H4 Q   H 
p
şi se obţine:
2
kH  k .
3
Q
(3.35)
Calculul de corecţie are un caracter orientativ, surprinzând

modificările funcţionale şi de randament ale pompei la schimbarea
produsului (figura 3.25). Valorile coeficienţilor kQ, kH, k din figura
3.24 sunt valabile pentru turaţii specifice cuprinse în limitele ns = 50÷130.
Din figura 3.25 se observă că prin modificarea caracteristicii interne a
pompei centrifuge, atunci când se vehiculează produs petrolier (sau alt
produs vâscos) punctul de funcţionare se deplasează din P în Pp.
Performanţele funcţionale ale pompei centrifuge în această situaţie sunt mai
mici.
Figura 3.25 Modificarea parametrilor funcţionali în cazul
102
vehiculării unui produs vâscos.
3.16 Trasarea palelor rotorice
Pentru trasarea palelor rotorice sunt întâlnite mai multe metode. Dintre
acestea o trasare corectă şi un randament superior asigură metoda prin
puncte succesive şi cea bazată pe diagonale de viteze. Metodele de trasare a
palelor rotorice cu unu sau două arce de cerc sunt utilizate ocazional şi nu
pentru agregate de puteri mari sau în cazul unei producţii de serie mare.
Aceste metode prezentate în manualele de specialitate), asigură în general
condiţiile de la intrarea şi ieşirea (β1, β2) lichidului din rotor însă între
aceste puncte nu se cunoaşte modul de variaţie atât a unghiul relativ (β) cât
şi a componentei tangenţiale (cu).
Pentru stabilirea metodei de trasare a palei rotorice prin puncte
succesive se consideră rotorul de diametru D1 şi D2 şi fibra medie a palei,
ipotetic trasată, aşa cum rezultă din figura 3.26.
Fig. 3.26 Construcţia palei rotorice prin puncte succesive.
În triunghiul haşurat PKT, (vezi fig. 3.26) se poate scrie:
103
PT  R x  d 
sau
PK dR
PT  
tg  x tg  x
Înlocuind valoarea arcului de cerc „PT” din prima în a doua expresie
se poate determina unghiul „φ” subîntins de plată pentru orice creştere a
razei „Rx”.
dR
d  (3.36)
R x  tg  x
Integrarea ultimei expresii şi exprimarea unghiului „φ” în grade
conduce la formula:
180 0 R2 dR
0 
 R1 R x  tg  x
(3.37)
Întrucât interesează construcţia palei de la începutul la sfârşitul
acesteia, integrala se efectuează ca o sumă de creşteri finite aşa cum rezultă
din tabelul 3.2.
Pentru construcţia palei rotorice prin puncte succesive se face ipoteza
că viteza relativă „w”, coeficientul de reducere al secţiunii „τ” şi înălţimea
canalului rotoric variază liniar de la intrare la ieşire.
Aceste mărimi pot fi calculate cu formulele:
t1 t1 Qt Qt
w1  u12  c12 ; 1   ; b1  
t1   1 S   D0  c0 2R1  c 0  1
t1 
sin 1
cm2 t2 t2 Qt
w2  ; 2   ; b2 
sin  2 t2  2 S   D2  c m` 2  2
t2 
sin  2
unde:
S – grosimea palei
`
cm 2 – componenta radială a vitezei absolute fără a considera existenţa
palelor. În general această componentă se consideră constantă de-a lungul

canalului rotoric.
În figura 3.26 sunt prezentate variaţiile mărimilor menţionate şi a celor
rezultate folosind tabelul 3.2.
Tabelul 3.2 Algoritmul de calcul pentru trasarea palei rotorice.

c mx 0 1  yi  y i 1  180 0
Rx cmx wx sin  x   x y1   R   y med R      y med R 
wx R x tg  x  2  
R1 cm1 w1 β1 0 0
R1+
ΔR
104
R1+
2ΔR

R2
3.16.1 Trasarea palei rotorice folosind diagramele de viteze
Folosirea acestei metode se bazează pe ipoteza potrivit căreia

componenta tangenţială Cu a vitezei absolute variază liniar de la intrarea la
ieşirea lichidului în rotor.
Potrivit acestei metode, distanţa dintre R1 şi R2 se împarte într-un
număr egal de părţi şi se reprezintă profilul canalului în scopul determinării
lăţimii corespunzătoare fiecărei diviziuni.
Determinarea componentelor radiale „cm” ale vitezei absolute,
corespunzătoare diviziunilor menţionate (se presupune o variaţie liniară a
coeficientului „τ”), cu formulele cunoscute şi a celor tangenţiale pe baza
ipotezei menţionate, permite determinarea unghiului relativ „βx” cu
formula:
c mx
tg  x  (3.38)
u c  cux
unde:
cmx este componenta radială a vitezei absolute corespunzătoare cercului de
rază „Rx” şi lăţime „bx”;
ux – viteza tangenţială a rotorului corespunzătoare punctului de rază „Rx”;
cux – componenta tangenţială a vitezei absolute (pentru acelaşi punct).
105
Fig. 3.27 Construcţia palelor rotorice folosind diagramele de viteze.
Construcţia palei rotorice se realizează după determinarea tuturor

triunghiurilor de viteze de la intrare la ieşire, pe cale grafică în felul
următor:
1. Se construiesc cercurile concentrice cu diametrele D1 şi D2, iar
distanţa dintre intrarea şi ieşirea lichidului din palele rotorice se
împarte într-un număr întreg de părţi egale.
2. Se trasează arcele de cerc cu razele R1, Ra, Rb…R2 şi cele situate
la jumătatea intervalului dintre două raze succesive, aşa cum
sunt trasate în figura 2 cu linie întreruptă.
3. Se uneşte 1 (care corespunde cu începutul palei rotorice) cu
centrul cercului şi se duce tangenta punctului 1 (linie punctată).
4. Faţă de tangenta la cercul de rază R1, din punctul 1 se duce o
semidreaptă sub unghiul β1 până la intersecţia cu cercul de rază
1
R1`   R1  Ra  , obţinându-se punctul 1`.
2
5. Se uneşte 1` cu centrul cercului şi se duce tangenta la cercul de
rază R1`.
6. Faţă de tangenta dusă se trasează semidreapta 1`a` sub unghiul
„βa” până la intersecţia cu cercul ajutător (linie întreruptă) în
punctul a`.
106
7. Se procedează în mod asemănător până la ultimul interval, după

această construcţie se unesc cu o linie continuă punctele situate
la jumătatea segmentelor 11`; 1`a`; a`b`;…etc.
Înfăşurarea acestor segmente reprezintă fibra medie a palei rotorice
căutate.
Pentru realizarea unei construcţii cât mai corecte este necesar ca
distanţa (R2–R1) să fie împărţită în cât mai multe părţi egale.
3.17 Statorul fără pale
La pompele mici şi mijlocii transformarea energiei cinetice în energia

de presiune după ieşirea lichidului din rotor, se realizează într-un stator fără
pale. Această variantă constructivă este întâlnită deseori la pompele
centrifuge de proces din următoarele motive:
Fig.3.28 Schema de principiu a pompei cu

stator fără pale (cu inel de conducere).
În situaţia vehiculării unor lichide vâscoase, pierderea de energie
pentru învingerea forţelor de frecare dintre lichid şi pereţii palelor statorice
fiind mare, conduce la diminuarea sensibilă a randamentului hidraulic.
De asemenea parametrii de lucru ai proceselor tehnologice în anumite
condiţii (avarii, reducerea voită a producţiei, pornirea instalaţiei, punerea în
funcţiune după operaţiile de revizie etc.), înregistrează variaţii importante
faţă de valorile nominale. În aceste situaţii randamentul hidraulic al
pompelor centrifuge, având stator cu pale, cunoaşte reduceri importante
107
atât datorită cauzei menţionate cât şi datorită pierderilor prin şoc hidraulic –
pompa lucrează la parametrii diferiţi de cei de proiectare.
Pentru îmbunătăţirea randamentului hidraulic, pompele centrifuge de
proces de cele mai multe ori sunt prevăzute cu statoare fără pale.
Dintre acestea cele mai răspândite sunt construcţiile de pompe
centrifuge la care statorul este realizat sub forma unor carcase spirale
prevăzute cu canale de conducere a lichidului către treptele următoare sau
conducta de refulare şi în mai mică măsura sunt cele cunoscute sub
denumirea de stator fără pale (inel de conducere).
Ultima varianta constructivă (vezi fig. 3.28) este mai rar întâlnită
datorită unor fenomene secundare ce au loc ca urmare a existenţei zonelor
moarte şi dificultăţilor legate de realizarea şi etanşarea elementelor
componente.
Schema de principiu a unei pompe centrifuge cu stator fără pale este
reprezentată în figura 1, din care rezultă că pereţii laterali ce înconjoară
ieşirea lichidului din rotor se prelungesc radial fie ca pereţi paraleli, fie ca
difuzor, influenţând în mod corespunzător asupra componentelor vitezei
absolute.
În ipoteza că debitul din statorul fără pale este Q`, pentru un punct
oarecare de rază „R” şi lăţime „b” se poate scrie:
Q` 2  R2  b2  c m3  2  R  b  c m
de unde:
R2  b2
c m  c m3 (3.39)
Rb
Din expresia componentei radiale a vitezei absolute se constată că
mărimea acesteia scade spre exterior atât datorită razei „R” cât şi datorită
lăţimii „b”, a canalului statoric.
Referitor la componenta tangenţială a vitezei absolute, potrivit
ipotezei că mărimea cuplului hidraulic rămâne constantă după ieşirea
lichidului din rotor, pentru un punct oarecare se poate scrie:
R2 cu 3  R  c u  K (3.40)
Considerând că α0=90, constanta K, poate fi determinată din ecuaţia
fundamentală a pompelor centrifuge:
u 2  cu 3 g  H t
K 
 
şi se obţine:
g  Ht
cu  . (3.41)
R
108
Remarcăm particularitatea funcţională a acestor pompe de a lucra cu

randamente hidraulice superioare şi pentru cazul când debitul vehiculat
depăşeşte valoarea celui nominal.
Aceasta particularitate funcţională ce explică prin aceea că mărirea
debitului conduce la creşterea componentei radiale a vitezei absolute şi prin
urmare a unghiului „α”, potrivit formulei
cm
tg  
cu
La rândul ei această creştere a unghiului „α” (vezi fig. 3.28) face ca
lichidul vehiculat să aibă contact cu pereţii laterali ai inelului de conducere pe o
porţiune mai scurtă, ceea ce reduce energia consumată pentru învingerea
forţelor de frecare deşi valoarea debitului vehiculat a crescut faţă de cea
nominală.
3.18 Carcasa spirală
La pompele centrifuge monoetajate ca şi la cele cu mai multe trepte,

lichidul la ieşirea din rotor este colectat de un canal spiral şi condus către
difuzorul „D”, sau aspiraţia treptei următoare.
În figura 3.29 este prezentată carcasa spirală împreună cu difuzorul
unei pompe monoetajate, iar în figura 3.30 este prezentată secţiunea unei
carcase spirale pentru o pompă cu mai multe trepte, în care se vede canalul
de conducere a lichidului către aspiraţia treptei următoare.
Fig. 3.29 Schema de principiu a pompei

centrifuge monorotorice prevăzute cu
carcasă spirală
În difuzor are loc transformarea energiei cinetice în energie de

presiune, prin reducerea treptata a vitezei de deplasare a lichidului către
conducta de refulare.
109
Fig. 3.30. Schema de

principiu a carcasei spirale
pentru o pompă cu mai
Secţiunea transversală a canalului spiral poate avea mai multe forme.

Aceasta poate fi de forma circulară aşa cum este reprezentată în figura
3.31, a sau din două plane înclinate cu unghiul „β”≈(35÷45 0), tangente la
arcul de cerc dintre acestea (vezi fig. 3.31, b), sub forma unui sector de con
cu unghiurile rotunjite (vezi fig. 3.31, c) sau sub forma unei linii poligonale
(vezi fig. 3.31, d).
Fig. 3.31 Diferite forme pentru secţiunile

transversale ale carcasei spirale mai des
întâlnite în construcţia pompelor centrifuge.
Cercetările experimentala au arătat că pierderile hidraulice în canalele

spirale cu staţiune circulară sunt cele mai mari spre deosebire de celelalte
forme constructive.
110
Pentru pompele centrifuge cu mai multe trepte forma canalului spiral

în secţiune este cea prezentată în figura 3.31, c şi d, iar pentru cele
monoetajate formele „a” şi „b” din aceeaşi figură.
Lichidul ieşit din rotor pătrunde în canalul spiral prin suprafaţa
cilindrică de raza „R4” şi lăţime „b4”.
Raza „R4” se adoptă din raţionamentul ca pulsaţia vitezei curentului de
lichid, generată de influenţa numărului finit de pale retorice să se reducă la
valori acceptabile până la intrarea în canalul statoric.
În general, se adoptă R4 = (l,03 – l,05)R2 iar lăţimea canalului spiral se
apreciază în funcţie de „b2” sau de turaţia specifică.
Pentru pompe centrifuge a căror turaţie specifică se situează în jurul
valorilor medii, lăţimea de intrare în canalul spiral se poate determina
orientativ cu relaţia:
b4  1,75  b2
În situaţia unor turaţii specifica mici, unda lăţimea rotorului este mica
aceasta poate fi considerată b4  2  b2 .
Pentru determinarea acestei lăţimi în literatura tehnica de specialitate
este întâlnită formula:
b4  b2  0,05  D2
Secţiunea canalului spiral se determină în funcţie de viteza curentului
de lichid „Cu”. Această viteză se poate calcula pentru orice punct al
canalului spiral, pornind de la ipoteza că mărimea cuplului hidraulic după
ieşirea lichidului din rotor rămâne constantă dacă se neglijează pierderile
hidraulice.
Potrivit acestei ipoteze se poată scrie:
cu R  cu 2 R2  const.
de unde:
g  Ht K
cu  
R R
În aceste condiţii debitul de lichid ce intră în secţiunea elementară b
dR (vezi fig. 3.32) poate fi dat de expresia:
bK
d Q x  b  cu  d R  dR
R
de unde:
R bx
Qx  K  dR (3.42)
R4 Rx
În acelaşi timp debitul de lichid ce trece prin secţiunea „AB” care
subîntinde unghiul „φ” la centru, poate fi exprimat sub forma:

Qx  Q. (3.43)
360
în care:
Q este debitul total refulat de rotor în canalul spiral;
111
φ – unghiul măsurat de la începutul canalului spiral până în secţiunea

considerată.
Din egalarea celor două expresii se poate determina unghiul la centru
(φ) sub forma:
360 R8 b
0  K x dR. (3.44)
Q R4 R
x
în care:
bx este lăţimea canalului spiral, ce depinde de mărimea razei „Rx”;
Rx – raza exterioară a canalului spiral corespunzător unghiului „φ”.
Cunoaşterea dependentei bx  f  R x  permite determinarea unghiului
„φ” pentru orice creştere radială cuprinsă între R4 şi R8 şi prin urmare
determinarea secţiunii canalului spiral.
Deşi canalele spirale cu secţiune circulară nu sunt recomandate pentru
motivele arătate anterior, totuşi datorită uşurinţei de calcul ele sunt întâlnite
în construcţia pompelor centrifuge fapt pentru care în cele ce urmează se
examinează calculul canalului spiral cu secţiune circulară, în acest sens
folosim notaţiile din figura 3.32.
Fig. 3.32. Schema de principiu cu

instalaţiile corespunzătoare pentru
calculul carcasei spirale cu secţiune
circulară.
bx  2  2   R x  R0 
2
Introducând această valoare în expresia de sub integrala ecuaţiei

(3.44), se obţine:
112
bx d R
R8
R4 Rx  2
R0  
2 2 dR 2

R0     Rx  R0  Rx  2 R0  R0  
2

de unde:
0 
720  K
Q

  R0  R02   2  (3.45)
Dacă în expresia obţinută se înlocuieşte R0  R4   , se poate
determina mărimea razei secţiunii canalului spiral pentru fiecare valoare
dată unghiului „φ” între 0 şi 2π.
Fig. 3.33. Carcasă spirală cu secţiune poligonală şi notaţiile

folosite la calculul acesteia.
Calculul carcasei spirale a cărei secţiune este delimitată de o linie

poligonală (vezi fig. 3.31, d) constă în determinarea creşterii debitului
corespunzător creşterii secţiunii. Configuraţia pereţilor laterali ai secţiunii
canalului spiral se adoptă după construcţii ce au prezentat randamente
superioare în exploatare. Lăţimea iniţială a secţiunii „b4” la raza „R4” se
determină cu aceleaşi relaţii prezentate anterior. La construcţia ultimei
secţiuni a canalului spiral trebuie avută în vedere reducerea acesteia cu
grosimea peretelui despărţitor dintre difuzor şi canalul spiral. În general
pentru compensarea acestei reduceri de secţiune, raza corespunzătoare
unghiului φ=3600 se majorează. Pentru acest motiv secţiunea canalului
spiral începe cu raza (R4+δ) unde „δ” reprezintă grosimea peretelui
despărţitor ce corespunde punctului A din graficul alăturat şi se termină nu
în punctul „C” ci în „D” (vezi fig. 3.33).
Considerând creşteri radiale „ΔR” se construieşte curba capacităţii de
debitare a secţiunilor formate de suprafeţele cilindrice cu razele „Ri”
folosind expresia:
113
Bi  Bi 1
Qi  K   R
2
Această relaţie a rezultat din formula (6) unde funcţia, de sub integrala
 bx 
  s-a notat cu (B). Considerând, diferite valori pentru (bx) în funcţie de
 Rx 
„Rx” se efectuează integrarea numerică potrivit tabelului 1.
În general se consideră creşterile ΔR≈(5÷10) mm, şi se determina pe
cale grafică lăţimea „bx” în funcţie de configuraţia secţiunii adoptate.
Conturul astfel obţinut cu suprafaţa exterioară cilindrică necesită unele
îmbunătăţiri. În acest sens trecerea de la supra-faţa exterioară cilindrică la
pereţii laterali se realizează progresiv, fără a reduce capacitatea de debitare
a secţiunilor. Această condiţie este respectată dacă capacitatea de debitare
adăugată şi îndepărtată de la profilul teoretic obţinut sunt egale (vezi fig.
3.33), adică:
Fx  cux  Fy  cuy (3.46)
Înlocuind Cux şi Cuy în funcţie de constanta pompei se obţin:
K K
Fx   Fy 
Rx Ry
de unde:
Fx R
 x (3.47)
Fy Ry
în care:
Rx, Ry – raza centrului de greutate ale secţiunilor corespunzătoare (vezi fig. 3.33).
Tabelul 3.3. Algoritmul de calcul al carcasei spirale.

Nr. bi Δ B  Bi 1 i
crt. Ri bi Bi   i Qi  K    R Qi   Qi

Ri R 2 0
1
2
3
4

3.19 Forţa axială la pompele centrifuge şi metode de preluare a acesteia
În timpul funcţionării pompelor centrifuge, lichidul refulat de rotor

pătrunde în spaţiile dintre acesta şi stator, creând forţe axiale ce tind să
deplaseze ansamblul rotoric.
114
Fig. 3.34 Distribuţia presiunii lichidului în

spaţiile dintre rotor şi stator şi notaţiile
corespunzătoare pentru calculul forţei axiale.
Forţa axială ce acţionează asupra ansamblului rotoric, ia naştere ca

urmare a faptului că în condiţii normale de funcţionare (etanşarea normala
între rotor şi stator) presiunile ce acţionează de o parte şi cealaltă a discului
rotorului, pe porţiunea „BD” (vezi fig. 3.34) nu sunt egale. În stânga,
lichidul din interstiţiul „2” după laminare în dispozitivul de etanşare,
comunică cu lichidul aspirat a cărei presiune este „p1”. În dreapta, lichidul
din interstiţiul „1” necomunicând cu cel aspirat va avea o presiune diferita
de presiunea „p1”. Pentru determinarea legii de variaţie a presiunii
lichidului în cele doua interstiţii l şi 2 în general se fac următoarele ipoteze
simplificatoare:
 La intrarea lichidului în fantele l şi 2 (la ieşirea lichidului din
rotor) energia hidrostatică „Hp” este egală.
 Lichidul aflat între rotor şi stator este antrenat într-o mişcare de
rotaţie cu o viteză unghiulară egală cu semisuma vitezelor
unghiulare ale celor două elemente, adică:
r  0 r
 
2 2
unde:
ωr – viteza unghiulară a rotorului.
Pentru un punct intermediar situat în interstiţiul „1” sau „2” cu raza
„R” (între R2 şi Rb) datorită antrenării lichidului într-o mişcare de rotaţie
asupra fiecărei particule va acţiona o forţa centrifugă ce conduce la
mărimea „Hp1” dată de expresia:
115
2 2
H p1 
4g  R
R2
RdR 
8g

R22  R 2  (3.48)
În punctul considerat, presiunea în metrii coloană de lichid vehiculat
va fi dată de expresia:
2 2
Hi  H p 
8g

R2  R 2  (3.49)
Datorită faptului că presiunile ce acţionează pe suprafeţele rotorului ce
corespund ramurilor (AB) sunt egale şi forţele corespunzătoare acestei zone
sunt în echilibru.
Pe porţiunea rotorului cuprinsă în zona „BD” presiunile nefiind egale
apare o forţă rezultantă ce tinde să deplaseze ansamblul rotoric către
conducta de aspiraţie.
Mărimea forţei rezultante poate fi determinată în ipoteza neglijării
presiunii de aspiraţie „p1”, pornind de la expresia:
d F1  p  d A  g    H i  2R  d R
Rb
F1  
Rz
g    H i  2R  d R
Înlocuind pe „Hi” cu expresia (3.49) şi efectuând integrarea în limitele

corespunzătoare se obţine:
 2 2 
F1   
Ry
Hp 
8g
 R2  R 2    g    2R  d R 
Rb
 
 (3.50)
 2  2 R y  Rb 
2 2
   g   R y  Rb   H p  R2 

2 2
 8 g  2 
în care:
 cu` 2 
H p  H 1   este înălţimea hidrostatică la ieşirea lichidului din

 2u 2 
rotorul cu număr finit de pale;

ρ – masa specifică a lichidului vehiculat;
Ry, Rb – razele rotorului la nivelul interstiţiului de etanşare şi butucului
(vezi fig. 3.34).
Concomitent cu forţa „F1” în timpul funcţionarii pompelor centrifuge,
datorită schimbării direcţiei vanei de lichid la intrarea în rotor, apare o
nouă forţă (F2).
Aceasta forţă poate fi calculată pe baza teoremei impulsului cu formula:
F2    Q  c0 (3.51)
La pompele centrifuge cu arborele de antrenare orizontal, forţa totală ce
acţionează asupra ansamblului rotoric va fi dată de suma celor două forţe:
Fr  F1  F2 (3.52)
116
Referitor la valoarea forţei axiale se poate arăta faptul că aceasta este

sensibil influenţată de mărimea interstiţiului de etanşare al rotorului faţă de
stator. Datorită uzurii elementelor de etanşare apare o nouă distribuţie a
presiunii de o parte şi cealaltă a rotorului iar forţa axială în aceste condiţii
poete fi determinată cu formula:
 R22 R22 R2  R y
2 2

1
`

F  g  R  R
2
2
2
y  ln
 R2  R2 R2

2 R 2
 2 
 (3.53)
 2 y y 2 
Forţa axială rezultantă pentru funcţionarea pompei în condiţiile unor
interstiţii de etanşare mari (ca urmare a uzurii suprafeţelor elementelor de
etanşare) aste dată de formula:
Fr`  F1  F1`  F2 (3.54)
În situaţia unor pompe multietajate, ca urmare a uzurii elementelor de
etanşare dintre etaje (diafragmelor), forţa axială poate fi calculată cu
formula (3.50) înlocuind Ry cu raza manşonului de protecţie sau bucşei de
fixare a rotorului pe arbore.
Fig. 3.35 Metode de prelucrare a forţei axiale

practicate la pompele centrifuge monorotorice.
Pentru preluarea forţei axiale în construcţia pompelor centrifuge sunt

practicate mai multe metode. Dintre acestea în cazul pompelor
monorotorice sunt folosite următoarele:
a) Utilizarea rotoarelor ou dublu flux (vezi fig. 3.35, a)
b) Practicarea orificiilor de egalizare a presiunilor pe cele doua feţe
ale discului rotoric concomitent cu etanşarea discului posterior
(vezi fig. 3.35, b) al rotorului.
c) Utilizarea nervurilor radiale pe discul posterior al rotorului (vezi
fig. 3.35, c).
Prima metodă de preluare a forţei axiale prin utilizarea rotoarelor cu
dublu flux, teoretic conduce la echilibrarea forţelor axiale în totalitatea lor.
Menţionăm totuşi că exploatarea acestor pompe a arătat că în timp, apare
un dezechilibru axial ca urmare a uzurii neuniforme a elementelor ce
asigură etanşarea rotorului faţă de corpul pompei.
117
A doua metodă care constă în practicarea unor orificii în discul

posterior al rotorului în scopul egalizării presiunilor din faţa şi spatele
acestuia, este însoţită totdeauna de asigurarea unei etanşări corespunzătoare
între discul din dreapta şi carcasa pompei (vezi fig. 3.35, b).
Uneori această metodă de anulare a forţei axiale este realizată nu prin
practicarea orificiilor în discul posterior al rotorului ci prin conducerea
lichidului din spatele discului amintit în conducta de aspiraţie.
În cazul acestei metode asigurarea unei etanşări corespunzătoare între
discul posterior şi carcasa pompei se face în scopul de a crea o laminare (de
a reduce nivelul energetic al lichidului) reducând în acest fel debitul de
lichid recirculat între refularea şi aspiraţia pompei.
Când lichidul din spatele rotorului este condus către aspiraţia pompei
prin circuit exterior (conducta exterioară) este necesar ca lungimea
traseului să fie cât mai scurt posibil iar viteza lichidului pe conductă sa fie
mică. Suprafaţa orificiilor de egalare a presiunilor din faţa şi spatele
discului posterior, sau suprafaţa secţiunii transversale a conductei de
legătura se ia de oca 4 ori mai mare faţă de aria secţiunii interstiţiului
existent între suprafeţele de etanşare la aspiraţie. Axa orificiilor de
echilibrare a presiunilor în general nu este paralelă cu axa arborelui pompei
ci înclinată spre diametru exterior al rotorului.
Diametrul de etanşare la discul posterior de regulă se adoptă egal cu
cel de la discul anterior (de la aspiraţie).
Aceasta metodă prezintă dezavantajul că în timpul exploatării
suprafeţele elementelor de etanşară se uzează şi conduce atât la
dezechilibrul forţelor axiale cât şi la creşterea debitului de lichid recirculat
ceea ce influenţează negativ asupra randamentului volumic.
Utilizarea nervurilor radiale pe discul posterior al rotorului se bazează
pe faptul că lichidul aflat între rotor şi carcasă va fi antrenat într-o mişcare
de rotaţie a cărei viteză unghiulară poate fi influenţată de factorii
constructivi ai rotorului.
Potrivit literaturii de specialitate practicarea acestor nervuri conduce la
reducerea presiunii lichidului ce acţionează pe discul posterior cu suprafaţa
cuprinsa între „Rn” şi „Rb”.
Valoarea cu care se reduce forţa axială prin practicarea nervurilor
poate fi determinată cu formula:
 u  u b2 
2
3
Fn 
8

 Rn2  Rb2 n
2
 , (3.55)
 
în care:
Rn şi Rb sunt razele nervurilor şi butucului;
un, ub – vitezele tangenţiale corespunzător razelor menţionate.
118
Aceasta metodă de echilibrare a forţelor axiale faţă de cele prezentate

anterior necesită un consum constant de energie şi realizează o descărcare
importanta a cutiei de etanşare.
Dezavantajul esenţial constă în aceea că discul posterior al rotorului
nu poate fi prelucrat pe maşini unelte, când nervurile sunt realizate prin
turnare împreună cu rotorul.
În situaţia pompelor centrifuge cu mai multe trepte pentru echilibrarea
forţelor axiale sunt mai răspândite următoarele procedee:
a) Dispunerea rotoarelor astfel încât forţele axiale să se echilibreze
reciproc (vezi fig. 3.36);
b) Utilizarea dispozitivelor hidraulice de preluare a forţelor axiale.
Fig. 3.36 Posibilităţi de dispunere a

rotoarelor în pompă pentru
prelucrarea forţei axiale.
Primul procedeu este larg răspândit în pompele de proces datorita

siguranţei în funcţionare şi a unei exploatări uşoare.
Acest procedeu oare consta în dispunerea rotoarelor ou aspiraţia într-o
parte şi cealaltă este uşor de utilizat la pompele centrifuge cu un număr par
de trepte. În situaţia unui număr impar de trepte, pentru utilizarea acestui
procedeu prima treaptă se realizează cu dublu flux.
Folosirea acestui procedeu pentru pompe centrifuge cu un număr de
trepte mai mare de patru conduce la unele dificultăţi de realizare.
Dispunerea rotoarelor în pompă este posibilă în mai multe variante,
fiecare variantă prezentând avantajele şi dezavantajele corespunzătoare. În
figura 3.36 sunt prezentate două variante de dispunere a treptelor în cadrul
ansamblului rotoric.
Preluarea forţei axiale cu ajutorul dispozitivelor hidraulice este deseori
întâlnită în construcţia pompelor centrifuge pentru vehicularea lichidelor ce
119
nu conţin părticele materiale în fază solidă. În caz contrar construcţia se

complică şi nu prezintă suficientă siguranţă în funcţionare. De asemenea
această variantă de preluare a forţei axiale nu poate fi utilizată cu bune
rezultate acolo unde viscozitatea cinematică a produsului vehiculat are
variaţii mari – caracteristic multor procese tehnologice din rafinării şi
industria petrochimică.
Schema de principiu a unui astfel de dispozitiv este prezentată
schematizat în figura 3.37.
Fig. 3.37 Dispozitiv hidraulic de preluare a forţei axiale.
Dispozitivul constă într-o cameră 5 (vezi fig. 3.37) amplasată după

ultimul rotor, în interiorul căreia se află un disc 6 solidar cu arborele
pompei. Principiul de funcţionare al dispozitivului consta în următoarele:
Presupunând că pompa funcţionează sub acţiunea forţei axiale,
ansamblul rotoric este deplasat spre stânga obţinându-se parţial sau total
interstiţiul dintre disc şi peretele carcasei pompei.
Ca urmare a acestei obturări, presiunea hidrostatica din cavitatea „4”
începe să crească până la valoarea presiunii maxime. Aceasta presiune,
acţionând pe suprafaţa inelară a discului 6 (în zona cavităţii 4) conduce la o
forţă axială de sens opus celei generate de funcţionarea pompei şi
deplasează ansamblul rotoric spre dreapta. În continuare fenomenele se
reiau.
În situaţia utilizării dispozitivelor hidraulice de preluare a forţei axiale
este necesară stabilirea elementelor dimensionale ale discului, determinarea
pierderii de presiune la trecerea lichidului prin interstiţiul ce se creează
între disc şi peretele camerei pe care etanşează, determinarea debitului
recirculat precum şi a elementelor de etanşare până la disc.
În general diametrul exterior al discului (Dd2 = 2Rd2) se consideră cu puţin
mai mic faţă de diametrul „D2” al rotorului (Rd2 = 0,8R2) iar forţa ce
acţionează asupra, discului trebuie să fie egală şi de sena opus cu forţa
axială
120
Fr
p d 

   Rd22  Rb2  rezultantă „Fr” ce acţionează asupra ansamblului
rotoric.
Fr   p 4  p5     Rd22  Rb2       p d  Rd22  Rb2  , (3.56)
în care:
p4 şi p5 sunt presiunile în camerele „4” şi „5”;
ψ – coeficient ce ţine seama de distribuţia neuniformă a presiunii
lichidului pe suprafaţa discului.
Celelalte notaţii fiind cuprinse în figura 3.37. Coeficientul „ψ” de
neuniformitate a presiunii poate fi determinat orientativ cu formula:
2 2
     
1   1  Rd1   1  2  Rd1   3 Rb 
  Rd 2   Rd 2   Rd 2 
(3.57)
 R2 
31  2b 
 Rd 2 
unde:
φ=0,15÷0,25
Cantitatea de lichid ce trece prin dispozitivul de preluare a forţei
axiale poate fi calculată orientativ cu formula:
p d
Q   d  2  Rd 1  b1 2 (3.58)

unde μd este coeficientul de debit prin interstiţiul de lăţime b 1 şi se

determină cu formula:
1
d 
 Rd 2  Rd 1  Rd 1 Rd21 (3.59)
 2  0,5
2b1 Rd 2 Rd 2
Lungimea interstiţiului de etanşare „ly” poate fi determinat din ecuaţia

debitului, având în vedere că aceeaşi cantitate de lichid parcurge ambele
interstiţii.
p3  p 4
Q   y  2  Rb  b y 2 (3.60)

unde:
Coeficientul de debit „μy” poate fi determinat cu formula:
121
1
y 
 ly
 1,5
2b y
Într-o primă aproximaţie, coeficientul de rezistenţă „λ” poate fi

considerat în limitele λ = 0,04÷0,06.
Căderea de presiune pe porţiunea de etanşare poate fi determinată de
expresia:
p 3  p 4   p 2  p 5    p 2  p 3   p d (3.61)
ţinând seama de faptul că presiunea „p5” nu trebuie să depăşească (0,5÷0,8) MPa

pentru a asigura funcţionarea normală a sistemului de etanşare.
Căderea de presiune de la valoarea „p 2” la valoarea „p3” poate fi
determinată cu formula cunoscută:
 p 2  p3      R .
2
2
2  Rb2
8
3.20 Parametrul energetic şi înălţimea de aspiraţie a pompelor

centrifuge
Prin cavitaţie se înţelege complexul de fenomene ce însoţesc

vaporizarea lichidelor şi condensarea vaporilor, precum şi degajarea
gazelor dizolvate din lichidul vehiculat, datorită presiunilor scăzute. Acest
fenomen sesizat încă din 1754 de către Leonhard Euler, nu a fost elucidat
complet nici până în momentul de faţă. Acest fenomen se declanşează
atunci când valoarea presiunii lichidului aspirat devine egală sau mai mică
decât presiunea vaporilor saturaţi ai lichidului vehiculat la temperatura de
lucru. În această situaţie lichidul începe să fiarbă. Vaporii rezultaţi creează
mici cavităţi în masa de lichid.
Prin deplasarea lichidului din zona presiunilor joase în zona unde
presiunea depăşeşte valoarea presiunii critice vaporii condensează. Prin
condensarea vaporilor, volumul ocupat de aceştia se reduce considerabil
formându-se cavităţi vidate în masa de lichid. În cazul apei prin
condensarea vaporilor volumul ocupat de aceştia scade de 800 de ori.
Particulele de lichid din vecinătate ocupă aceste cavităţi cu viteze foarte
mari. În urma ciocnirilor dintre particulele de lichid rezultă presiuni de
zeci, sute sau chiar mii de bari, energia acestor şocuri hidraulice
transmiţându-se sub forma undelor de presiune ce se manifestă în exterior
prin vibraţii puternice şi zgomote. Unii cercetători au emis ipoteza că
declanşarea cavitaţiei este determinată de existenţa unor nuclee
122
microscopice de gaz în masa de lichid. Dezvoltarea acestor nuclee are loc

la o presiune critică ce este greu de stabilit şi s-a apreciat ca fiind egală cu
pvs la temperatura de lucru a lichidului vehiculat.
Se consideră următoarea schemă pentru aspiraţia unei pompe
centrifuge (fig. 3.38).
În figura 3.38 s-au făcut următoarele notaţii:
Da este diametrul conductei de aspiraţie;
La – lungimea conductei de aspiraţie;
Figura 3.38 Schema de principiu a unei pompe centrifuge şi a traseului de aspiraţie:

p0 – presiunea la suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de aspiraţie; px – presiunea
în secţiunea x a rotorului unde apare cavitaţia; v0 – viteza lichidului la suprafaţa liberă
a lichidului din rezervorul de aspiraţie; vx – viteza lichidului în secţiunea x a rotorului
unde apare cavitaţia.
Secţiunea 0 – trece prin suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de

aspiraţie;
123
Secţiunea 1 – trece pe la o rază foarte apropiată de începutul palei

rotorice;
Secţiunea 1’ – trece pe la o rază imediat după începutul palei rotorice;
Secţiunea x – se află la cota a·D2 şi în această secţiune apare cavitatea.
Se scrie legea lui Bernoulli în secţiunile 0 şi 1:
p0 v02 p v2
  z0  1  1  z1  h01 , (3.62)
g 2 g g 2 g
Se consideră v0  0 şi relaţia (3.62) devine:
p1 p0 v12
    z1  z0   h01 unde se notează H ga  z1  z0
g g 2 g
şi rezultă:
p1 p0
  H ga  h01 , (3.63)
g g
Pentru un curent de lichid ce străbate un canal aflat într-o mişcare de

rotaţie, legea lui Bernoulli este de forma:
p w2  u 2
  z  ct , (3.64)
g 2g
unde:
u este viteza tangenţială a lichidului;
w – viteza relativă a lichidului.
Se scrie legea lui Bernoulli exprimată prin relaţia (3.64) pentru

secţiunile 1’ şi x obţinându-se următoarea egalitate:
p1' w1'2  u1'2 p w2  u x2

  z1'  x  x  z x  h1' x . (3.65)
g 2g g 2g
Secţiunile 1’ şi 1 fiind apropiate se poate considera că p1’  p1 şi se
obţine:
124
px p0  w2  u 2 v 2 w2  u x2 
  H ga  h01   1' 1'  1  z1'  z x  x  h1' x  . (3.66)
g g  2g 2g 2g 
Relaţia (3.66) exprimă valoarea presiunii lichidului în secţiunea x. Ca

să nu mai apară fenomenul de cavitaţie trebuie îndeplinită condiţia:
px pvs
 . (3.67)
g g
p p
Fenomenul de cavitaţie apare la limită când g  g
x vs
p0  pvs
 H ga  h01  NPSH d (NET POSITIVE SUCTION HEAD) – înălţime
g
pozitivă de aspiraţie disponibilă.
w1'2  u1'2 v12 w2  u x2

  z1'  z x  x  h1' x  NPSH n (NET POSITIVE SUCTION
2g 2g 2g
HEAD) – înălţime pozitivă de aspiraţie necesară.
Pentru evitarea cavitaţiei este necesar să fie respectată relaţia:
NPSH d  NPSH n  0 . (3.68)

Observaţii:
a) Parametrul NPSHd poate fi calculat cunoscând caracteristicile

produsului, elementele geometrice ale conductei de aspiraţie şi
debitul pompei. Acest parametru depinde de condiţiile
exterioare pompei. Reprezentarea grafică a acestui parametru
este prezentată în figura 3.39:
125
Figura 3.39 Legea de variaţie a

parametrului NPSHd în funcţie
Qx
de raportul .
Q
b) Parametrul NPSHn este determinat de condiţiile interioare

pompei centrifuge; Acest parametru se poate stabilii în două
moduri:
b1) Pe baza diagramei oferite de firma constructoare;
b2) Fie pe baza unor relaţii stabilite de diferiţi autori.
Acest parametru este prezentat în figura 3.40.
Figura 3.40 Legea de variaţie a

parametrului NPSHn în funcţie
Qx
de raportul .
Q
Thoma exprimă cei doi parametrii energetici sub forma:

NPSH d NPSH n
p  şi i  , unde  p  i   este coeficient
Hr Hr
adimensional de cavitaţie, proporţional cu înălţimea de pompare realizată
de un rotor al pompei pentru condiţiile optime de funcţionare.
Pentru determinarea coeficientului de cavitaţie sunt întâlnite mai multe

formule printre care:
126
- Thoma şi I. Anton,  = 2,29 10-4  ns4 3 ;

- Stepanoff şi D. Pavel,  = 2,2 10-4  ns4 3 ;
- Escher – Wyss,  = 2,16 10-4  ns4 3 ;
- Rudnev,  = 1,77 10-4  ns4 3 .
Prin suprapunerea în aceiaşi diagramă a curbelor de variaţie NPSHd şi

NPSHn rezultă regimurile de funcţionare ale pompei centrifuge în afara
fenomenului de cavitaţie, cât şi condiţiile de apariţie ale acestui fenomen.
Figura 3.41
Stabilirea domeniului
de funcţionare a
pompei centrifuge în
afara domeniului de
cavitaţie.
În punctele de intersecţie sunt satisfăcute condiţiile de declanşare a

fenomenului de cavitaţie (NPSHd = NPSHn). Potrivit diagramei menţionate,
pompa poate funcţiona în afara domeniului de cavitaţie numai pe domeniul
cuprins între cele două puncte A şi B unde este satisfăcută condiţia
NPSHd > NPSHn.
În afara acestor două puncte (la stânga punctului A şi la dreapta
punctului B) este satisfăcută inegalitatea NPSHn > NPSHd, pompa
funcţionând în regim de cavitaţie.
Cunoaşterea acestor doi parametri are o importanţă deosebită pentru
exploatarea raţională a unei pompe centrifuge într-o instalaţie dată.
Cunoaşterea acestor parametri este obligatorie în următoarele situaţii:
- Stabilirea cotei de amplasare a pompei faţă de rezervorul din care

aspiră;
- Schimbarea fluidului vehiculat;
127
- Schimbarea temperaturii de lucru a lichidului vehiculat;

- Modificarea traseului conductei de aspiraţie;
- Modificarea elementelor dimensionale ale rotorului.
Pentru toate aceste situaţii calcularea parametrului energetic şi

compararea acestuia cu NPSHn furnizat de uzina constructoare, este absolut
necesară pentru a cunoaşte rezerva de energie posedată de lichid la intrarea
în pompă.
În literatura de specialitate se recomandă ca NPSHd > NPSHn,
corespunzător regimului de funcţionare, cu minim 0,5 m.
Pentru situaţia când nu se poate respecta această condiţie, pompa
centrifugă se va exploata la debite mai mici decât cel de la regimul normal
de funcţionare.
3.21 Reglarea parametrilor funcţionali la pompele centrifuge
A regla parametrii funcţionali înseamnă a modifica punctul de funcţionare.
a) Modificarea vitezei unghiulare

Această metodă se poate aplica când acţionarea pompei centrifuge
se face cu motoare de curent continuu, turbine cu abur, motoare termice
(fig. 3.42).
Figura 3.42 Reglarea

parametrilor
funcţionali prin
modificarea vitezei
unghiulare.
128
ω’ < ω’’ < ω’’’

Q’ < Q’’ < Q’’’
H’ < H’’ < H’’’
Prin mărirea vitezei unghiulare are loc o creştere a parametrilor

funcţionali astfel:
2 3
H '  '  Q ' ' P '  ' 
  ;  ;   .
H ''   ''  Q ''  '' P ''   '' 
Această metodă conduce la modificări mici ale randamentului, este cea

mai economică.
0,2
  '' 
 '  1   1   ''     .
 ' 
Această metodă se foloseşte şi la pornirea pompelor centrifuge când

Hs>H0 (fig. 3.43)
Figura 3.43 Pornirea

pompei centrifuge prin
creşterea vitezei
unghiulare.
Se măreşte viteza unghiulară de la ω’ la ω’’ astfel încât H0’’ > Hs.

După aceea se reduce viteza unghiulară de la ω’’ la ω’, punctul de
funcţionare deplasându-se din P’’ în P’.
129
b) Modificarea diametrului rotorului la ieşire
Modificarea diametrului rotorului se face prin strunjire, circa 15–20%

din diametrul iniţial D2. Prin strunjire parametrii funcţionali ai pompei
scad. O strunjire de 10% din diametrul rotorului conduce la o scădere a
randamentului cu 1%.
Parametrii funcţionali se modifică astfel:
2 3 0,45
H '  D2 '  Q ' D2 ' P '  D2 '   D2 ' 
  ;  ;   
 ; D2  1  1  D2 '  
H ''  D2 ''  Q '' D2 '' P ''  D2 '' 
 .
 D2 '' 
D2’’’< D2’’< D2’
Q’’’<Q’’<Q’
H’’’<H’’<H’
Figura 3.44 Modificarea parametrilor funcţionali prin strunjire a diametrului D2.
130
Observaţii:
b1) Pentru menţinerea unui debit acceptabil, unele rotoare sunt

prevăzute cu o zonă la periferie unde β2 = ct. (fig. 3.45);
1,5  2,3
Q '  D2 ' 
  .
Q ''  D2 '' 
Figura 3.45 Realizarea la ieşire din rotor a

unei zone cu β2 = ct.
b2) Pentru ca randamentul să nu scadă prea mult se realizează numai

strunjirea palei, discurile rotorice rămânând întregi.
c) Modificarea unghiului β2
Modificarea unghiului de aşezare al palelor, corelată cu parametrii

funcţionali H şi Q poate duce la menţinerea randamentului la valori optime.
Dispozitivul ce permite modificarea unghiului de înclinare este coaxial cu
arborele pompei şi implică anumite complicaţii constructive. Această
soluţie se justifică în cazul pompelor axiale caracterizate prin puteri mari,
la care câştigul de randament justifică soluţia adoptată.
Din figura 3.45se observă că modificând unghiul β2, se poate păstra

pentru diferite puncte de funcţionare valori radicale ale randamentului.
131
'2  ''2  '''2
Figura 3.45 Modificarea

unghiului β2.
d) Reglarea parametrilor funcţionali cu ajutorul conductei de sterp

(întoarcere)
Această metodă se aplică şi pentru pornirea pompelor centrifuge în

situaţia când Hs>H0.
Pentru aceasta se va prezenta mai întâi cuplarea conductelor. Înălţimea
geodezică a unei conducte este diferenţa de nivel dintre extremităţile conductei.
d1) Conducte cuplate în serie
Figura 3.46 Conducte cuplate în serie, c = a + b.
132
Cu R s-a notat rezistenţa hidraulică a conductei respective.

Pentru aceiaşi valoare a debitului se însumează rezistenţele hidraulice (fig. 3.46).
d2) Conducte cuplate în paralel
Figura 3.47 Conducte cuplate în paralel.
Pentru aceiaşi valoare a rezistenţei hidraulice se însumează debitele (fig. 3.47).

Q = Q1 + Q2
unde:
Q este debitul realizat de pompa centrifugă;
Q1 – debitul care circulă prin conducta 1;
Q2 – debitul care circulă prin conducta 2.
133
Figura 3.48 Reglarea parametrilor cu ajutorul conductei de întoarcere.

Se porneşte pompa centrifugă cu Vî deschis. Se închide treptat Vî până
când pierderile energetice prin conducta de întoarcere devin egale cu Hg şi
apoi se deschide şi Vr (fig. 3.48). În această situaţie cele două conducte
lucrează în paralel, obţinându-se astfel caracteristica Hî+Hr cu punctul de
funcţionare P’. În acest caz Qpc = Qî + Qr. Închizând Vî în continuare,
punctul a se deplasează în a’ unde Vî este complet închis. Astfel Qî → 0 iar
Qr→Qpc, punctul de funcţionare deplasându-se din P’ în P.
Metoda se poate utiliza şi pentru pornirea pompei centrifuge în
situaţia când Hs > H0. Se porneşte cu Vî deschis şi se închide până când
înălţimea de pompare din punctul de funcţionare este mai mare ca Hs,
pompa centrifugă debitează în reţea şi Vî se închide complet.
e) Modificarea numărului de rotoare
Teoretic se consideră că, caracteristica interioară a unei pompe

centrifuge pentru un rotor se multiplică pe verticală proporţional cu
numărul de rotoare (fig. 3.49).
Dacă pompa are un anumit număr de rotoare, putem elimina un număr
de rotoare, în locul acestora introducând bucşe distanţiere. Se obţine o
scădere pronunţată a înălţimii de pompare dar şi o modificare a
randamentului η.
134
Figura 3.49 Cuplarea în serie

a unor rotoare identice.
f) Obturarea parţială a canalelor rotorice
De obicei se toarnă plumb şi apoi se efectuează o echilibrare statică şi

dinamică (fig. 3.50). Se realizează o micşorare a debitului, înălţimea de
pompare rămânând aceiaşi.
Figura 3.50 Obturarea canalelor rotorice.
g) Cuplarea pompelor în serie
Se utilizează pentru obţinerea unor înălţimi de pompare mai mari.

Pentru că debitul ce trece prin ce două pompe este acelaşi,
caracteristica echivalentă se obţine însumând înălţimile de pompare pentru
diferite debite (fig. 3.51).
135
Pentru evitarea cavitaţiei este bine ca pompa cu debit mai mare să fie
prima.
Figura 3.51 Cuplarea în serie

a pompelor centrifuge.
g1) Pompe centrifuge identice
Figura 3.52 Caracteristica

internă a două pompe centrifuge
identice cuplate în serie.
Hs = H1 + H2 = 2H
Qs = Q1 + Q2 = Q.
g2) Pompe centrifuge neidentice
136
D.O.S. este domeniul optim de cuplare în serie (fig. 3.53).

P2 – pompa 2 este o rezistenţă hidraulică pe refularea pompei 1.
Figura 3.53 Caracteristica internă a

două pompe centrifuge neidentice
cuplate în serie.
h) Cuplarea pompelor în paralel
Se utilizează pentru obţinerea unor debite mai mari (fig. 3.54).
Figura 3.54 Cuplarea în paralel a pompelor centrifuge.
Qp = Q1 + Q2
Hp = H1 + H2
h1) Pompe centrifuge identice
137
Figura 3.55 Caracteristica internă a două pompe centrifuge

identice cuplate în paralel.
În noul punct de funcţionare P2 există următoarea relaţie între debite:
Q1 < Q2 < 2Q1 ,
unde:
Q1 este debitul la funcţionarea cu o pompă centrifugă;
Q2 – debitul la funcţionarea cu două pompe centrifuge identice.
h2) Pompe centrifuge neidentice
Pentru cuplarea corectă este necesar ca valoarea presiunii la

manometrele pe refulare să fie aceiaşi. Se va porni mai întâi P1 şi când
înălţimea de pompare devine egală cu H02 se porneşte şi pompa 2. Pentru
aceiaşi valoare a înălţimii de pompare se însumează debitele.
D.O.P este domeniul optim de cuplare în paralel (fig. 3.56).

În general metodele de cuplare a pompelor conduc la scăderea
randamentului.
138
Figura 3.56 Caracteristica internă a două pompe centrifuge neidentice cuplate în paralel.
i) Modificarea gradului de obturare a pompelor de pe conducta de refulare
Figura 3.57 Modificarea

caracteristicii reţelei cu
ajutorul ventilului de pe
conducta de refulare.
r - gradul de obturare al ventilului de pe conducta de refulare.

Metoda se caracterizează prin simplitate, permiţând variaţia Q şi H în
limitele foarte largi. Dezavantajul este că lucrând cu ventilul de pe
139
conducta de refulare parţial obturat se introduc pierderi suplimentare de

energie.
j) Modificarea gradului de obturare a ventilelor de pe conducta de

aspiraţie.
Figura. 3.58 Modificarea

caracteristicii interne cu
ajutorul ventilului de pe
conducta de aspiraţie.
140
În condiţiile închiderii ventilului de pe conducta de aspiraţie scade la

intrarea în pompă. Obturând prea mult ventilul pe aspiraţie, pompa
centrifugă poate să lucreze în condiţii de cavitaţie, fapt ce conduce la
diminuarea performanţelor şi uneori chiar la distrugerea unor elemente ale
pompei centrifuge.
Procedeele de reglare prezentate pot fi automatizate în marea lor

majoritate dacă nu solicită opriri şi demontări ale agregatului. Pentru aceasta
se folosesc sisteme de avertizare şi traductoare montate pe reţelele de
conducte, care la modificarea condiţiilor cerute în exploatare reţelelor
acţionează automat asupra pompelor modificând în limitele necesare
parametrii de lucru

AHP Cap III

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AHP Cap III

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3

Pompele centrifuge sunt maşini hidraulice rotative cu pale care

3.1 Generalităţi şi consideraţii privind utilizarea pompelor centrifuge

Pompele centrifuge au o largă utilizare cum ar fi:

3.2 Avantajele şi dezavantajele pompelor centrifuge

- reglarea debitului se poate face uşor şi în limite largi, iar

3.3 Clasificarea pompelor centrifuge

a) După numărul de etaje (trepte):

b) După numărul intrărilor de lichid (al fluxurilor):

- pompe cu simplu flux;

c) Din punctul de vedere al construcţiei:

d) După natura lichidului vehiculat:

e) După temperatura produsului vehiculat:

f) Din punctul de vedere al înălţimii de pompare create:

g) Din punct de vedere al poziţiei arborelui:

h) După coeficientul de rapiditate (ns):

n este turaţia de antrenare, rotaţii/minut;

3.4 Simbolizarea şi notarea pompelor centrifuge

Simbolizarea şi notarea se face conform STAS 4053-88.

Ca simboluri pentru pompele centrifuge se folosesc:

Notarea se face astfel;

Exemplu: Criş 100 – 30.

3.5 Construcţia şi funcţionarea

Construcţia şi elementele componente ale unei pompe centrifuge este

carcasa spirală 9, conducându-l astfel către difuzorul 12, respectiv flanşa de

Figura 3.1 Secţiune printr-o pompă centrifugă monorotorică:

Figura 3.2 Dimensiunile de control

3.6 Mişcarea lichidului prin rotor. Planul vitezelor

Lichidul intră în rotor după o direcţie axială cu viteza c0 şi apoi este

Figura 3.3 Triunghiurile de viteză la un

O particulă de lichid aflată în trecere prin rotor este supusă la două

Elementele sumei vectoriale (3.1) formează un plan numit planul

Elementele planului vitezelor se regăsesc şi la jumătatea

Figura 3.4 Triunghiurile de viteze.

În figura 3.4 sunt reprezentate triunghiurile de viteze la intrarea,

3.7 Ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge

Reprezintă dependenţa ce se stabileşte între înălţimea teoretică de

Figura 3.5 Reprezentarea pompei

Randamentul total (ηt) al pompelor centrifuge se exprimă astfel:

Termenul de înălţime de pompare se foloseşte în loc de presiune,

Pentru stabilirea ecuaţiei fundamentale se fac următoarele ipoteze:

Se reamintesc următoarele relaţii:

Se aproximează canalul rotoric cu un tub de curent ce se deplasează de

Mt∞ este momentul teoretic al unei pompe centrifuge cu un număr

Pth  M t    Q   u 2 cu 2  u1cu1  , (3.7)

Pe de altă parte (Pth∞) se calculează şi cu relaţia:

Din relaţiile (3.7) şi (3.8) se obţine ecuaţia fundamentală a pompelor

Se scrie teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul vitezelor:

Figura 3.6 Triunghiul vitezelor.

Introdusă în relaţia (3.9), se obţine:

c22  c12 u 22  u12 w12  w22

Relaţia (3.10) este a II-a formă a ecuaţiei fundamentale.

Înălţimea de pompare este maximă când u1cu1 = 0.

Figura 3.7 Triunghiul de

3.8 Influenţa numărului finit de pale asupra înălţimii

Se consideră un disc de diametru D2 pe care se montează o capsulă

Figura 3.8 Vizualizarea fenomenului de Figura 3.9 Distribuţia vitezei:

Viteza de turbionare Δw se calculează astfel:

Se aproximează canalul rotoric cu o capsulă de diametru ab şi rezultă;

Din triunghiul curbiliniu abc (fig. 3.9) rezultă:

Figura 3.10 Triunghiul vitezelor la

unde Ht este înălţimea de pompare pentru un rotor cu număr finit de pale.

Din figura 3.10 rezultă:

unde p este un coeficient de scădere a înălţimii de pompare datorită