4

SIMILITUDINEA LA MAŞINILE HIDRAULICE

În tehnica modernă, mai ales în domeniul hidromecanicii, un rol

deosebit îl joacă încercarea pe modele geometrice asemenea.
La baza oricărui prototip de maşină şi apoi a unei serii de maşini stau
rezultatele experimentale obţinute pe modele în laborator. De asemenea, la
baza dezvoltării şi perfecţionării teoriei acestor maşini stau rezultatele
obţinute pe modele, având ca punct de plecare principiile similitudinii
mecanice. Soluţia presupune ca din rezultatele măsurărilor făcute asupra
modelului să se determine numeric valorile corespunzătoare pentru maşina
originală, asemenea cu modelul.
Problemele similitudinii pot fi examinate şi soluţionate sub diferite
aspecte. Astfel, se poate realiza o similitudine geometrică, o similitudine
cinematică şi o similitudine dinamică.

4.1 Similitudinea geometrică, cinematică şi dinamică

Două corpuri (sisteme) sunt geometric asemenea dacă rapoartele între

toate dimensiunile lor omoloage sunt egale. Asemănarea geometrică
presupune şi egalitatea unghiurilor omoloage.
Mişcările a două sisteme sunt cinematic asemenea dacă rapoartele
vitezelor tuturor punctelor omoloage ale fluidului care iau parte la mişcare
sunt egale între ele, iar traiectoriile mişcării celor două sisteme sunt
geometric asemenea.
Două sisteme sunt dinamic asemenea dacă toate mărimile care iau
parte la fenomenul mecanic, sau mai general fizic (forţe, mase etc.) se
găsesc într-un raport dat. Similitudinea dinamică perfectă sau integrală este
un caz de limită a problemei, care nu poate fi realizat.
Adeseori se iau în considerare numai anumite forţe preponderente iar
efectul celorlalte se neglijează. În acest caz se va vorbi de similitudinea în
înţeles larg sau incompletă.
Două mişcări similare, pe model şi în natură, se supun legii
fundamentale a dinamicii (Newton): forţa este egală cu masa înmulţită cu

139
Acţionări hidraulice şi pneumatice

acceleraţia. Astfel, pentru două particule corespondente, în natură şi pe

model, există două forţe omoloage care produc accelerarea şi care sunt
proporţionale nu numai cu acceleraţiile dar şi cu masele lor. În mod
obişnuit, forţa rezultantă care produce accelerarea se compune dintr-un
sistem de forţe de natură diferită, însă una sau mai multe forţe sunt
predominante.
Asupra mişcării fluidelor influenţează mai mult forţele gravitaţionale,
de frecare, de capilaritate, de presiune şi forţele elastice.
Dacă se consideră două sisteme similare, unul real (mare) şi altul mic
(model), se poate scrie expresia forţelor pentru cele două sisteme:

d2 X n
Fn  mn – în natură;
dtn2
d2 X m
Fm  mm – pe model,
dtm2

în care:
Fn, Fm sunt forţele rezultante;
Xn, Xm – distanţele corespunzătoare;
tn,tm – timpii corespunzători;
mn, mm – masele corespunzătoare.

Pentru similitudinea geometrică este necesar ca raportul tuturor

lungimilor omoloage să fie acelaşi:

Xm
 L . (4.1)
Xn

Pentru similitudinea cinematică este necesar ca şi raportul timpilor

corespunzători să fie acelaşi, adică:

tm
 T , (4.2)
tn

iar pentru similitudinea dinamică trebuie ca raportul maselor, respectiv

raportul forţelor să fie acelaşi, adică:

mm
 m , (4.3)
mn
sau

140
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Fm
 F . (4.4)
Fn

Ţinând seama de ecuaţia lui Newton se poate scrie:

Fm d2 X m d2 X n
F   mm : mn ,
Fn dtm2 dtn2
sau
L
F  m . (4.5)
T2

Această relaţie, numită ecuaţia lui Bertrand, stabileşte legătura între

cele patru rapoarte (scări) fundamentale Lλ,F,T şi m ce caracterizează
mişcările asemenea şi care sunt numere fără dimensiuni. Această relaţie
determină condiţiile pentru obţinerea unei similitudini perfecte.
În practică se utilizează similitudinea în sensul larg al cuvântului,
cercetându-se acţiunea unei forţe considerată ca principală. Neglijarea
celorlalte forţe conduce la o lipsă de precizie. Din această cauză trebuie să
se aleagă în aşa fel scările, încât forţele secundare să poată fi neglijate, iar
efectul lor să fie cât mai mic.
Relaţia (4.5) se mai poate scrie:

L L4
F   L 2   2 ,
3
  (4.6)
T T
sau

F   A v2 . (4.7)

4.2 Legile speciale ale modelării

În cazul unei încercări de laborator asupra unui model geometric ase

menea cu maşina industrială, trebuie determinată viteza într-un punct
pentru a se respecta similitudinea. Prin urmare, trebuie stabilită în prealabil
legătura dintre scara lungimilor L şi scara timpilor T.
Raportul forţelor de inerţie dat de ecuaţia (4.6) este o funcţie

F  1  L , T  , (4.8)

considerând că  = 1. Pe de altă parte, ţinând seama de forţele exterioare

141
Acţionări hidraulice şi pneumatice

sub acţiunea cărora are loc mişcarea şi care înving forţele de inerţie,
conform legii fundamentale a dinamicii, se scrie:

F  2  L , T  . (4.9)

Din aceste două relaţii se obţine funcţia:

T    L  . (4.10)

Ecuaţia (4.10) se numeşte legea specială a modelării (pentru un caz

dat). Forma acestei ecuaţii depinde de forţa predominantă caracteristică
fenomenului examinat. În utilizarea ecuaţiei se alege de obicei scara
lungimilor şi se calculează raportul corespunzător al timpului T.
Introducând în studiul fenomenului şi un alt tip de forţe, care
determină mişcarea, se obţine în plus ecuaţia:

F  3  L , T  . (4.11)

Astfel, se dispune de trei ecuaţii cu trei variabile F, T şi L. În acest

caz, există o singură soluţie, deoarece nici un raport nu se alege arbitrar.
Dacă amândouă mediile (pentru model şi original) sunt identice, atunci
similitudinea poate fi obţinută numai pe un model cu dimensiunile maşinii
originale (L =1). La medii diferite, scările pot fi calculate. Astfel, din
punct de vedere matematic (dacă se ia în consideraţie faptul că în
majoritatea fenomenelor hidraulice iau parte mai mult decât trei feluri de
forţe), rezolvarea problemelor cu ajutorul modelării este în general
imposibilă, cu excepţia unor coincidenţe datorate hazardului. Experienţa a
arătat însă că, prin alegerea corespunzătoare a scării, fenomenele mişcării
în natură şi pe model se pot considera asemenea cu suficientă aproximaţie
pentru a putea rezolva prin această metodă diferite probleme practice.
Desigur, există unele valori critice ale dimensiunilor modelului, care
determină limitele vitezei în cercetările pe model. Pentru ca fenomenele
mişcării pe model şi în natură să fie cel puţin aproximativ similare, aceste
limite nu trebuie depăşite.

4.3 Relaţiile de similitudine la turbine şi pompe

Pentru a stabili criteriile de similitudine şi apoi relaţiile de similitudine

utilizate la transpunerea rezultatelor din laborator la maşina reală, se poate

142
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

folosi teorema π.
În general legile după care se desfăşoară un anumit fenomen depind
de mai multe variabile. Pentru a putea determina aceste legi trebuie să se
cunoască în primul rând toate mărimile care intervin în desfăşurarea feno-
menului. Aşadar, o mărime care reprezintă cantitativ fenomenul respectiv
se exprimă printr-o funcţie:

f  x1 , x2 , x3 ,...xm , ym 1 ,... yn   0 , (4.12)

care conţine n mărimi dimensionale (x1,x2,...,xm mărimi primare şi ym+1,…,yn

mărimi secundare) pentru determinarea cărora s-au folosit m < n unităţi de
măsură primare.
Această relaţie poate fi adusă la forma adimensională:

f  1 , 2 ,...n m   0 , (4.13)

care conţine n – m termeni exponenţiali adimensionali π, care apar ca

produse ale mărimilor xiyi luate ca factori.
Aplicând această teoremă în cazul cel mai general al curgerii unui
fluid, se consideră următoarele variabile:
a) dimensiunile liniare care determină conturul în care se desfăşoară
mişcarea: a,b,c,d;
b) mărimile cinematice şi dinamice: viteza v, gradientul presiunii Δp;
c) proprietăţile fizice ale lichidului: viscozitatea , greutatea specifică γ,
masa specifică , tensiunea superficială As, modulul de elasticitate E etc.

Cu acestea se poate scrie ecuaţia generală a mişcării sub forma:

f  a, b, c, d , v, p, p, , , , As , E   0 , (4.14)

în care fiecare dintre cele n = 11 variabile se poate exprima în funcţie de

cele m = 3 dimensiuni fundamentale; lungimea L, masa M, timpul T (sau
lungime, forţă, timp). Aplicând teorema π se obţin n – m = 8 numere π fără
dimensiuni, conţinând fiecare câte m + 1 = 4 variabile. Deşi cele 4 variabile
care intră ca factori în componenţa expresiilor π pot fi alese arbitrar, se
preferă ca trei dintre cele mai caracteristice să se păstreze, urmând ca
ultima să fie mereu schimbată în cei 8 termeni. Astfel, rezultă:

1  a x1 v y1  z1 b 1 ; 5  a x5 v y5  z5  1 ;
2  a x2 v y2  z2 c 1 ; 6  a x6 v y6  z6 1 ;

143
Acţionări hidraulice şi pneumatice

3  a x3 v y3  z3 d 1 ; 7  a x7 v y7  z7 As 1 ;
4  a x4 v y4  z4 p 1 ; 8  a x8 v y8  z8 E 1.

Alegerea exponentului ultimului factor rămâne la apreciere. Se

preferă pentru simplificare ca acesta să fie –1.
Dimensiunile celor n variabile sunt:

 a   L ;     ML3  ;
 b   L  ;      L2 MT 2  ;
 c   L ;     L1MT 1  ;
 d    L ;  As    MT 2  ;
 v    LT 1  ;  E    L1MT 2  .
 p    L1MT 2  ;

În aceste condiţii:

 1    Lx   LT 1 
y1 z1
1
 ML3   L1  .

Pentru ca π1 să fie un număr fără dimensiuni, este necesar ca

exponenţii lui L, M, T din membrul al doilea să fie zero, adică:

x1  y1  3z1  1  0 ;
 y1  0 ;
z1  0 ;

Din acest sistem rezultă x1 = 1; y1 = 0; z1 = 0 iar π1 = a/b. În mod

analog:

v2
v2
a a   ;
2  ; 3  ; 4 p 5  a ;
c d 


va 2
va v 2
6  ; 7  ; 8  .
 As E
  

De remarcat că numitorii ultimelor patru numere sunt mărimi

cinematice şi anume:

144
 Acţionări hidraulice şi pneumatice


 g este acceleraţia gravitaţională;


  – coeficientul de viscozitate cinematică;

As
  – coeficientul cinematic de capilaritate

E
 e – modulul cinematic de elasticitate.


În acest caz:

v2 1
4  
p Eu este inversul numărului Euler;

v2
5   Fr – numărul Froude;
ag
va
6   Re – numărul Reynolds;

v2a
7   We – numărul Weber;

v2
8   Ca – numărul Cauchy.
e

Aceste numere sau criterii de similitudine sunt cunoscute din hidro-

dinamică şi fiecare dintre ele ia în consideraţie pe lângă forţele de inerţie o
singură forţă care are rolul preponderent în dezvoltarea mişcării. Cu aceste
expresii ale lui π, relaţia (4.13) devine:

 
 a a a v2 
F , , , , Fr,Re,We,Ca   0 , (4.15)
 b c d p 
  
 

de unde se poate deduce expresia vitezei:

a a a  p
v  F  , , , Fr,Re,We,Ca  . (4.16)
b c d  

Prin introducerea numerelor π fără dimensiuni înseamnă că se poate

studia fenomenul din punctul de vedere al similitudinii, întrucât pentru un

145
Acţionări hidraulice şi pneumatice

π = const există posibilitatea modificării factorilor care intervin în expresia

lui v. În acelaşi timp, celelalte numere π, în care se introduc noile valori, se
v2 v '2
vor modifica. De exemplu, dacă 5  const   , unde s-au modificat
ag a ' g
valorile lui v şi a fără ca raportul π5 să se schimbe, introducând aceste noi
va v ' a '
valori în expresia lui π6, rezultă 6   . Rezultă deci şi de aici că în
 
cazul cel mai general, ţinând seama de toate proprietăţile, respectiv forţele
care intervin în mişcarea lichidului, nu este posibilă studierea mişcării prin
similitudine. Având în vedere însă faptul că într-o anumită situaţie numai
unul sau două feluri de forţe sunt preponderente, problema se simplifică,
pentru că se pot neglija celelalte feluri de forţe, cu anumite precauţii
privitoare la alegerea scării. În acest caz, se obţin legile sau criteriile de
similitudine ale lui: Froude: π5 = const, unde predomină forţele gra-
vitaţionale; Reynolds: π6 = const, unde predomină forţele de frecare;
Weber: π7 = const, unde predomină forţele de capilaritate; Cauchy: π8 =
const, unde predomină forţele elastice.
Se aplică metoda de mai sus în cazul turbinelor şi pompelor. Lista
mărimilor esenţiale în acest caz este:

Sarcina ……………………………….. H, având dimensiunile [L];

Debitul ………………………………. Q, având dimensiunile [L3T—1];
Turaţia ……………………………….. n, având dimensiunile [T–1];
Diametrul rotorului…………………... D, având dimensiunile [L];
Masa specifică a lichidului…………… , având dimensiunile [ML–3];
Acceleraţia gravitaţională ……………. g, având dimensiunile [LT–2];
Coeficientul de viscozitate dinamică .... , având dimensiunile [L–1MT–1];
dW mgH
Energia specifică pe unitatea de masă...   gH , având dimensiunile [L2T–2].
dm m

Aceasta din urmă caracterizează mai bine schimbul de energie decât

înălţimea H.
Cu aceste mărimi caracteristice, funcţia care reprezintă desfăşurarea
fenomenului este:

f  Q, gH , n, D, ,    0 , (4.17)

care conform teoremei π se poate scrie:

f  1 , 2 , 3   0 ,

în care:

146
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Q nD  v
1  1 ; 2  1 ; 3  1
 1 ,
 gH  2 D2  gH  2 D  gH  2 D  gH  2

ceea ce revine la:

 
Q nD v
f ; ; 0
 1 1 1 
  gH  2 D 2  gH  2 D  gH  2


Pe de altă parte, se mai poate obţine şi o relaţie între diferite

combinaţii ale numerelor π:

f  1 ; 11/ 2 2 ; 131   0 ,
sau
f  1 , '2 , 3'   0

la care s-a eliminat D între π1 şi π2 şi gH între π1 şi π 3.

Cu acestea, funcţia caracteristică mişcării se poate scrie:

 1 1

 Q 2
nD 2
DQ 
f ; ; 0 (4.21)
 2 
  gH  2 D 2  gH  4 D 
1 3

 

în care s-a notat:

1
nD 2 DQ vD
'2  ; 3'   .
3
D 2 
 gH  4

Este de remarcat că π'2 este o mărime adimensională proporţională cu

turaţia specifică, iar π'3 este numărul lui Reynolds, deoarece pentru pompe
sau turbine asemenea Q/D2 este proporţional cu vitezele din punctele
corespunzătoare.
În cazul unei similitudini dinamice perfecte, numerele πl, π'2 (sau π2) şi
π'3 (sau π3) vor fi egale pentru pompele sau turbinele geometric asemenea
sau pentru aceeaşi turbină sau pompă care funcţionează la diferite turaţii.
Această condiţie este imposibil de satisfăcut, deoarece pentru acelaşi lichid,
dacă se modifică dimensiunile sau turaţia, π1 şi π3 rămân constante, pe când

147
Acţionări hidraulice şi pneumatice

numărul lui Reynolds π'3 creşte prin mărirea dimensiunilor şi turaţiei. Ex-
perimental s-a constatat că numărul Reynolds influenţează în mică măsură
Rei
curgerea, în cazul regimului de automodelare, adică Re  2...3 . Cu aceasta,
m

criteriile de similitudine sunt π1 = const şi π2 sau π'2 = const iar funcţia

devine f'(π1, π2) = 0.
Numerele adimensionale π1 şi π2 pot fi considerate drept criterii de
similitudine pentru caracterizarea funcţionării turbinelor sau pompelor
asemenea (sau a regimurilor unei turbine sau pompe), în acelaşi mod cum
se utilizează numărul Reynolds pentru curgerea în conducte, numărul
Froude pentru rezistenţa corpurilor scufundate etc. Aceste două numere
conduc la criteriul lui Gamerer, concretizat prin turaţia specifică pentru
turbinele hidraulice sub formă dimensională. Importanţa lor constă însă în
faptul că permit stabilirea unor relaţii de transpunere a mărimilor obţinute
prin măsurări pe machetă la maşina reală industrială. Ele au caracterul unor
criterii de similitudine cinematice.

4.3.1 Relaţiile de similitudine la turbine

Q
Din 1  gH 1/ 2 D 2  const pentru turbina mare (industrială) şi pentru
 
machetă se obţine:

Qi Qm

1 1 ,
 gH i  2 Di2  gH m  2 Dm2

de unde:

Qi Di2 Hi
 2 . (4.22)
Qm Dm H m

nD
Din 2  const  gH 1/ 2 obţine:
 

ni Di nm Dm
1
 1
 gH i  2  gH m  2
sau:

148
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

ni Di Hi
 . (4.23)
nm Dm Hm

Dacă în expresiile lui π1 şi π2 se introduc debitele teoretice Qt şi

sarcinile efective Hef, în relaţiile de similitudine se pot pune în evidenţă şi
randamentele volumetrice v şi hidraulice h, ştiind că:

Q
Qt  ; H ef  H h
v

Relaţiile de similitudine în acest caz devin:

Qi Di2 H i vm hi

  ; (4.24)
Qm Dm2 H m vi hm
ni Di H i hi
 . (4.25)
nm Dm H m hm

Folosind formula generală a puterii turbinei:

P  QH 

se obţine o altă relaţie de similitudine a puterii, care este de fapt o com-

binaţie între π1 şi π2:

pi QH
 i i i i ;
Pm  mQm H m m
3 3
2
Pi  D  H     2 2
 i  i   i   hi  hi . (4.26)
Pm  m  Dm   H m   hm  hm

Dacă hi = hm, mi = mm iar i = m, se obţine:

3
2
Pi  Di   H i  2
    . (4.27)
Pm  Dm   H m 

Din condiţia π'2 = const se obţine, dacă se înlocuieşte debitul Q cu

valoarea obţinută din expresia puterii P = QH, expresia turaţiei specifice la
turbine:

149
Acţionări hidraulice şi pneumatice

n P P
''2  1 3 5
 5
n  const ,
 g H
2 2 4
H 4

adică π"2 = Cns = const sau nsi= nsm (turaţia specifică a turbinei industriale
este egală cu turaţia specifică a turbinei model).
Turaţia specifică este un criteriu de similitudine dimensional, care se
utilizează la clasificarea maşinilor hidraulice.
În baza acestor relaţii de similitudine, prin particularizare, se pot
obţine toate relaţiile cunoscute. Astfel:
a) Funcţionarea a două turbine asemenea la sarcină constantă, Hi = Hm
respectă condiţiile:

ni Dm
 ;
nm Di
Qi Di2
 ; (4.28)
Qm Dm2
Pi Di2
 .
Pm Dm2

b) Turbina model, denumită şi turbină tip (de diametru unitar), are

diametrul caracteristic Dm = 1 şi funcţionează la sarcina de Hm = 1 m. În acest
caz:

Hi
ni  n11 ;
Di
Qi  Q11 Di2 H i ; (4.29)
Pi  P11 Di2 H i H i .

Aici n1l, Qll, Pl1 reprezintă turaţia, debitul şi puterea reduse. Ele sunt
mărimi caracteristice tipului de turbină. Curbele universale de funcţionare
ale tipului de turbină sunt date în funcţie de aceste mărimi.

c) Funcţionarea aceleiaşi turbine la regimuri asemenea (Di = Dm) se

exprimă prin relaţiile următoare, cele două regimuri asemenea fiind speci-
ficate prin indicii 1 şi 2:

n1 H1
 ;
n2 H2

150
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Q1 H1
 ; (4.30)
Q2 H2
3
P1  H1  2
  .
P2  H 2 

4.3.2 Relaţii de similitudine la pompe

Pentru pompe, criteriile de similitudine sunt aceleaşi ca şi la turbine,

însă relaţiile de transpunere a rezultatelor sunt utilizate sub o altă formă.
Astfel din criteriul π2 = const se obţine:

ni Di nm Dm

1 1 ,
 gH i  2  gH m  2

sau
2 2
H i  ni   Di 
    . (4.31)
H m  nm   Dm 

Pe urmă, din π1=const şi π2=const, prin împărţire se obţine

π1/π2=const=Q/nD2:

Qi Qn
 ,
ni Di nm Dm3
3

sau

Qi n D3
 i i3 , (4.32)
Dm nm Dm

iar pentru putere se va obţine ca şi la turbine:

5 3
Pi  Di   ni 
    (4.33)
Pm  Dm   nm 

În cazul când se va ţine seama de variaţia randamentelor de la o

pompă la alta (pompe asemenea), sau de la un regim la altul (regimuri

151
Acţionări hidraulice şi pneumatice

asemenea), relaţiile devin:

2 2
H i  ni   Di  hi
    ;
H m  nm   Dm  hm
3
Qi n D  
 i  i  vi ; (4.34)
Qm nm  Dm  vm
3 5
Pi  ni   Di  mm
    ,
Pm  nm   Dm  mi

în care mm şi mi sunt randamentele mecanice ale modelului, respectiv ale
pompei industriale.
Prin particularizarea acestor relaţii, se pot obţine relaţiile de
similitudine corespunzătoare funcţionării unei pompe la două regimuri
asemenea. Astfel, dacă Di = Dm şi i = 1 respectiv m = 2, se obţine:
2
H1  n1 
  ;
H 2  n2 
Q1 n1
 ; (4.35)
Q2 n2
3
P1  n1 
  .
P2  n2 

Aceste relaţii sunt utilizate în mod curent la obţinerea curbelor de

sarcină H = f(Q) pentru diferite turaţii, când se cunoaşte alura acesteia
pentru o singură turaţie, pe baza rezultatelor experimentale de laborator.
Ecuaţia (4.21) se mai poate scrie şi sub forma:

 
Q nD
 f ''  
1
 1
 , (4.36)
 gH  2 D2   gH  2


sau

 
1
nD
Q   gH  D  f '' 
2 
 . (4.37)
2
 1

  gH  2


Funcţiile f, f' şi f" vor fi determinate experimental şi pentru o

152
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

acceleraţie constantă, pentru o pompă dată (D = const) care funcţionează la

o turaţie constantă, ele reprezintă curba caracteristică interioară de sarcină
H = f(Q). În cazul pompelor, criteriul π'2 = const, reprezintă tocmai turaţia
specifică ns:
1
nQ 2
'2  3
 const ,
 gH  4

iar
1
Q2
ns  3, 65 3
n.
H 4

Observaţie.
Deoarece nu se ţine seama de criteriul de similitudine Re = const la
maşinile hidraulice, iar pierderile hidraulice hp din aceste maşini depind de
Re, [hp = f(Re)], înseamnă că, la transpunerea rezultatelor obţinute prin
încercarea machetei la maşina industrială, se face o aproximaţie. îşi face
apariţia aşa-zisul efect de scară.
Din punct de vedere industrial, este acoperitoare ipoteza considerării
randamentelor egale, deoarece la maşina mare valoarea acestora este
întotdeauna mai mare. Prin garantarea valorilor randamentelor obţinute pe
machetă, se introduce de fapt un coeficient de siguranţă.
Din punct de vedere teoretic, acest fapt este mulţumitor şi în prezent
problema efectului de scară este în centrul atenţiei celor mai de seamă
cercetători din acest domeniu.
Prin diferite metode, s-au stabilit relaţii care permit calculul randamentului
maşinilor industriale atunci când se cunoaşte randamentul machetei. Astfel,
se citează:
1 1
D  H  4 8
1  i   1  m   m   m  ; (4.38)
 Di   H i 
1  i Dm Hm  kv23  kv3
 5  1    , (Proskura) (4.39)
1  m Di Hi  1  m  1  m

v32
în care kv 3  iar v3 = ve este viteza de ieşire din turbină;
2 gH

153
Acţionări hidraulice şi pneumatice

1  i Dm Hm
 5  0, 7  0,3 , (Hutton) (4.40)
1  m Di Hi

1  i Dm Hm
 5  0,5  0,5 , (Ackeret) (4.41)
1  m Di Hi

De remarcat că forma cea mai generală a relaţiei care permite calculul

randamentului ţinând seama de efectul de scară este aceea dată de
Proskura.

4.4 Relaţiile de similitudine la ventilatoare şi compresoare

În cazul ventilatoarelor, respectiv al compresoarelor, teoria

similitudinii permite, în primul rând, să se precizeze în ce condiţii este
posibil, ca, pe baza unei anumite construcţii de mare randament, elaborată
în mod experimental, să se obţină o familie de maşini asemenea, având
parametrii de funcţionare şi construcţie diferiţi, însă acelaşi randament ca şi
maşina model. În cele ce urmează se vor arăta relaţiile de similitudine care
permit soluţionarea acestei probleme la ventilatoare şi compresoare.

4.4.1 Relaţiile de similitudine la ventilatoare

În baza consideraţiilor teoretice şi a rezultatelor experimentale, se

disting în cazul ventilatoarelor următoarele mărimi esenţiale având dimen-
siunile indicate:

Q este debitul ventilatorului, [L3T–1];

Δp – diferenţa de presiune, [L—1 MT–2];
n – turaţia ventilatorului, [T–1];
D – diametrul rotorului la ieşire, [L];
 – masa specifică a gazului, [ML–3];
 – coeficientul dinamic de viscozitate, [L–1 MT–1].

Primele trei sunt caracteristicile de proiectare ale maşinii, diametrul

determină dimensiunile liniare, iar ultimele două reprezintă proprietăţile
fizice ale fluidului.
Fenomenul de mişcare se poate exprima printr-o funcţie între
mărimile esenţiale:

154
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

f  Q, p, n, D, ,    0 . (4.42)

În baza teoremei π se obţine:

F  1 , 2 , 3   0 (4.43)

sau

 Q p  
F 3 , 2 2 , 2 0. (4.44)
 D n D n D n 

Cu observaţia că viteza tangenţială u este proporţională cu produsul

nD, se poate scrie:

Q Q
1   
D n D 2
3
,
u
4

în care  este coeficientul de debit.

p p
2   
D n
2 2
 2 ,
u
2

în care ψ este coeficientul de sarcină.


  1 ,
3   
Du Du Re

în care Re este numărul lui Reynolds.

Ca şi la turbine şi pompe, condiţiile π 1 = const, π 2 = const şi π3 = const

reprezintă criterii de similitudine în studiul ventilatoarelor. Deci, pentru a
avea fenomene asemenea, cele trei mărimi adimensionale trebuie să fie
aceleaşi pentru două ventilatoare geometric asemenea, sau pentru acelaşi
ventilator care funcţionează la turaţii diferite.
Practic şi aici lucrurile se prezintă ca la turbine şi pompe. Pentru a
avea similitudine dinamică în general, se cere să existe similitudine geo-

155
Acţionări hidraulice şi pneumatice

metrică şi cinematică, adică:

lm t
 L  const; m  T  const şi
ln tn
Fm
 F  const
Fn

Pentru a putea alege arbitrar cel puţin una dintre cele trei scări (L, Tλ
şi Fλ) trebuie să existe cel mult două relaţii între ele.
Ori, s-au obţinut trei relaţii, deci un sistem de trei ecuaţii cu trei varia-
bile independente, care permite o soluţie unică, modelul identic cu origi-
nalul, în acest caz, pentru a studia două fenomene asemenea, fie se va
măsura la scara maşinii mari, fie se vor utiliza fluide diferite. în general,
nici una dintre aceste soluţii nu este convenabilă şi se recurge la o aproxi-
maţie, ca la turbine. Se renunţă la π 3 = const, deoarece pierderile prin
frecare nu influenţează în mare măsură fenomenul la două ventilatoare ase-
menea.
Cu acestea, se obţine:

F '   1 , 2   0
sau
1  F ''  2  , (4.45)
adică:
Q  p 
 F ''  2 2 
 D n 
3
Dn
sau
 p 
Q  D 3nF ''  2 2  , (4.46)
 D n 

care pentru, D = const, n = const şi  = const devine:

Q  F '''  p  (4.47)

Expresia de mai sus reprezintă curba caracteristică de sarcină sau

curba interioară a ventilatorului.
Dacă se ţine seama de relaţia dintre criteriile de similitudine şi coefi-
cienţii de debit şi de sarcină se poate scrie:

  F '''    (4.48)

156
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Această relaţie reprezintă curba caracteristică interioară adimensională

a tuturor tipurilor de ventilatoare asemenea. Luând în consideraţie criteriile
de similitudine la ventilatoare, se obţin următoarele relaţii:

Qi n D  
3

 i  i  vi ; 
Qm nm  Dm  vm 
2 2 
pi  ni   Di  hi 
    ; (4.49)
pm  nm   Dm  hm 
3 5 
Pi  ni   Di  mm 
    .
Pm  nm   Dm  mi 


Dacă: i = m; hi = hm; vi = vm; mi = mm, relaţiile devin:

Qi n D 
3

 i  i  ; 
Qm nm  Dm  
2 2 
pi  ni   Di  
    ; (4.50)
pm  nm   Dm  
3 5 
Pi  ni   Di  
    .
Pm  nm   Dm  


Pentru acelaşi ventilator (D = const), relaţiile dintre mărimile de

funcţionare la două regimuri asemenea (turaţii diferite) sunt:
2 3
Q1 n1 p1  n1  P n 
 ;   ; 1  1  . (4.51)
Q2 n2 p2  n2  P2  n2 

Pentru, clasificarea ventilatoarelor se utilizează ca şi la pompe turaţia

specifică ns, care este un criteriu de asemănare dimensional şi rezultă din
combinaţia criteriilor de bază π1 şi π2. Astfel:
1
1/1 2 Q2
ns  3/ 4  n
2 3
, (4.52)
 p  4
  
 

deoarece funcţia F' se poate scrie:

157
Acţionări hidraulice şi pneumatice

 1/ 4 1/ 2 
F '  1' , '2   F '  1/2 2 , 13/ 4   0 .
 1 2 

Relaţiile de similitudine (4.50) sunt utilizate în mod curent în studiul

ventilatoarelor centrifuge şi axiale.

4.4.2 Relaţiile de similitudine la suflante şi compresoare

În studiul suflantelor şi compresoarelor, spre deosebire de

ventilatoare, intervine variaţia greutăţii specifice şi a temperaturii gazului
sau aerului, de la intrare până la ieşire. Parametrii fundamentali de care
depinde fenomenul trebuie completaţi.
În cazul suflantelor (maşini nerăcite), care funcţionează cu gaze care
satisfac ecuaţia:

pv  RT ,

parametrii de care depind următoarele trei mărimi fundamentale: gradul de

compresie , randamentul interior i şi puterea absorbită Pi (fără pierderile
mecanice) sunt:

Q este debitul volumetric, în m3/s;

pi – presiunea iniţială, în N/m2;
i – masa specifică a gazului la aspiraţie, în kg/m3;
χ – exponentul adiabatic, ;
υi – viscozitatea cinematică, în m2/s;
D2 – diametrul rotorului la ieşire, în m;
n – turaţia, în rot/min.

În acest caz, se poate scrie:

,  şi P  f  Q, pi , i , , i , D2 , n  . (4.53)

Aplicând teorema π se obţine, de exemplu, pentru putere:

P  f  Q, pi , i , , i , D2 , n 
  f  1 , 2 , 3 
sau

158
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

P  Q pi  
 f 3 , , . (4.54)
i D n
5 3
 D2 n i D2 n D2 n 
2 2

D2 n pi
Observând că u2  şi   gRTi şi introducând în locul lui π 2 şi π 3
60 i

pe 1/2 2 şi π’3 se obţine:

Pi  Q u2 D2u2 
 f  , , , ; (4.55)
 i D22u23
1
 D22u2 gRT i 
 i 
 Q u2 Du 
  f2  2 , , 2 2 ,  ; (4.56)
 D2 u2 gRT i 
 i 
 Q u2 Du 
i  f 3  2 , , 2 2 , . (4.57)
 D2 u2 gRT i 
 i 

Aceste relaţii arată că pentru turbosuflante geometric asemenea, prin

comprimarea gazelor care urmează legea pv = RT, gradul de compresie  şi
randamentul interior depind de patru parametri adimensionali. Se observă
u2 D2u2
că în locul parametrilor adimensionali gRTi
şi vi
se poate introduce
u u D2u2
numărul lui Mach Ma  g RT  c şi numărul lui Reynolds Re  v , în
2

i i

care c  g RTi este viteza (celeritatea) sunetului.

Astfel:

P  Q 
 f1  2 , Ma,Re,  ; (4.58)
 i D2 u2
2 3
 D u2 
 Q 
  f 2  2 , Ma,Re,  ; (4.59)
 D2 u2 
 Q 
i  f 3  2 , Ma,Re,  . (4.60)
 D u2 

Uneori în locul gradului de compresie se introduce coeficientul de

sarcină (manometric):

2 gH ad ptot
 
u22 u2 ,
 2
2

159
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Q
iar în locul expresiei D 2u se scrie coeficientul de debit:
2 2

Q Q
 
D22
Au .
u2
4

Cu aceste notaţii, relaţiile precedente se mai pot scrie:

2 gH ad 
 2
 f  Q, Ma,Re,  ;
h2  (4.61)
i  f 2  , Ma,Re,  . 


Analizând ecuaţiile de mai sus şi criteriile de similitudine stabilite se

ajunge la concluzia că fenomenele care au loc la scurgerea gazelor prin
două compresoare sunt perfect asemenea dacă:
1) maşinile sunt geometric asemenea;
2) triunghiurile vitezelor în puncte omoloage sunt asemenea;
3) numerele lui Mach sunt aceleaşi;
4) numerele lui Reynolds sunt identice:
5) exponenţii adiabatici ai gazelor sunt egali.

O similitudine perfectă la compresoare, care să ţină seama şi de crite-

riul lui Reynolds, nu se poate realiza decât dacă pii = pim şi Rii = Rim (R este
raza). Din această cauză, se va neglija efectul forţelor de frecare. În acest
caz, relaţiile de similitudine care permit transpunerea mărimilor de la
model la maşina reală, asemenea cu prima, sunt:

Qi Di3 ni 
 ; 
Qm Dm3 nm 
H adi Di2 ni2 
 2 2; 
H adm Dm nm 

i   m ;  (4.62)
5 3 
Pi  Di   ii  ni  
    ;
Pm  Dm   im  nm  

hi  hm ; ii  im . 

