C 25

4 ore

Modulul V. Pompajul elicoidal

V.3 Pompa elicoidalǎ
V.3.1 Pompa elicoidalǎ
V.3.2 Debitul și înǎlţimea de pompare ale pompei
elicoidale
.V.3.3 Factorii care influenţeazǎ funcţionarea pompei
elicoidale

Cunoştinţe şi deprinderi

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:

cum se clasificǎ pompele elicoidale;
modul de construcţie și funcţionarea pompei elicoidale;
cum se simbolizeazǎ pompele elicoidale;
cum se determinǎ debitul pompei și înǎlţimea de pompare;
cum este influenţatǎ funcţionarea pompei elicoidale de diverși
factori.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

știi care sunt elementele geometrice ale pompei elicoidale;
știi cum se determinǎ înǎlţimea de pompare;
știi cum se determinǎ debitul unei pompe elicoidale și randamentul
acesteia;
știi care sunt performanţele pompei elicoidale;
știi care sunt factorii care influenţeazǎ funcţionarea pompei
elicoidale și în ce mod.

261
 V.3.1.Pompa elicoidalǎ
Clasificarea pompelor elicoidale
Pompele elicoidale se fabrică în mai multe variante şi se
clasifică după următoarele criterii[1][3][4][6][7][8][9][10]:
• după modul de introducere:
o cu tubingul;
o cu prajinile de pompare (INSERT);
• după tipul rotorului:
o cu rotor plin (normal);
o cu rotor gol la interior (ţeavă);
• după dimensiunea rotorului :
o cu rotor subdimensionat;
o cu rotor standard;
o cu rotor supradimensionat.
• dupǎ tipul statorului:
o cu stator cǎptușit cu elastomer;
o cu stator metalic;
• după modul de antrenare:
o cu prăjini de pompare normale sau tubulare;
o cu motor electrocentrifugal de adâncime.
Construcţia pompei elicoidale
Componentele principale ale pompei elicoidale sunt rotorul şi
statorul.
Rotorul pompei elicoidale
Rotorul pompei elicoidale are o lungime mai mare decât lungimea
statorului, putând ajunge până la 6 m sau chiar 11 m[13][14]; acesta
introducându-se și fixându-se în stator cu ajutorul prăjinilor de pompare.
Rotorul pompei elicoidale este fabricat din oţelul înalt aliat cromat sau oţel

262
inoxidabil pentru a rezista la acţiunea corozivă şi abrazivă a fluidelor din
strat.
Din punct de vedere constructiv, rotorul prezintă de-a lungul său
unul sau mai multe canale elicoidale. În cazul existenţei unui singur canal
elicoidal, rotorul este o elice simplă cu un singur început cu secţiunea
transversală circulară. Atunci când sunt realizate două canale elicoidale,
rotorul este o elice dublă cu două începuturi cu secţiunea transversală
formată din doi lobi.

Test de autoevaluare 25.1

Cum se clasificǎ pompele elicoidale dupǎ modul de antrenare?

Statorul
Statorul se introduce în sondă cu ţevile de extracţie. Acesta este
compus dintr-o ţeavă cu perete gros căptuşită cu un elastomer sau cauciuc
nitrilic rezistent la abraziune şi coroziune şi ales în funcţie de proprietăţile
fluidelor vehiculate. De asemenea, statorul mai poate fi metalic[3].
Pe întreaga lungime a statorului, în interior, sunt practicate canale
elicoidale cu două sau mai multe începuturi, statorul având întotdeauna un
canal în plus faţă de rotor. La partea inferioară a statorului se montează un
opritor care are următoarele funcţii: evită căderea rotorului sub pompa în
cazul unei defecţiuni,poziţionează rotorul în stator și stabileşte fereastra
pompei.
Cele mai utilizate pompe elicoidale au rotorul cu un singur canal
elicoidal sau cu un singur început, iar statorul cu două canale elicoidale. În
acest caz, lungimea pasului statorului, Ps este de douǎ ori mai mare decât
lungimea pasului rotorului, PR (fig.1).
PR

PS
Fig. 1.Secţiune prin pompa elicoidalǎ.

263
 Test de autoevaluare 25.2

Care sunt funçtiile opritorului montat la partea inferioarǎ a statorului?

Aşa cum s-a arătat mai sus configuraţia geometrică a pompei este
destul de simplă ceea ce face ca principiul de funcţionare al acesteia să fie
relativ simplu.
Prin urmare, când rotorul se aflǎ în interiorul statorului, din cauza
profilelor celor douǎ piese, în pompă se formează o serie de cavităţi
identice, separate şi etanşe.
În timpul, rotirii rotorului în interiorul statorului, aceste cavităţi
separate şi etanşe se deplasează de la aspiraţia pompei la refulare acesteia,
realizându-se astfel transportul fluidului aspirat prin pompă şi refularea
acestuia în ţevile de extracţie (fig. 2).

Fig. 2. Deplasarea cavităţilor în interiorul pompei[17].

Lungimea minimǎ necesarǎ funcţionǎrii unei pompe este egală cu
lungimea unui pas sau a unui etaj (fig.1). Dacǎ se considerǎ o secţiune
oarecare prin pompǎ, în timpul rotaţiei complete a rotorului se observǎ cǎ
se formeazǎ două cavităţi opuse pline cu fluid. De asemenea, în timp ce o
cavitate se deschide, simultan cavitatea opusă se închide.

V.3.2 Debitul și înǎlţimea de pompare

Pentru a determina debitul pompei elicoidale este necesar sǎ se
cunoascǎ geometria acesteia(fig.3). Se considerǎ cǎ rotorul este o elice
simplǎ cu un început, iar statorul are douǎ începuturi. Lungimile statorului

264
şi rotorului sunt legate de presiunea de refulare pe care trebuie să o
realizeze pompa. Lungimea pasului statorului este de douǎ ori mai mare
decât lungimea pasului rotorului(fig. 3).
În general un etaj este definit ca fiind de 1,5 ori mai mare decât pasul
statorului și de 3 ori mai mare decât lungimea pasului rotorului[7][12], însǎ
în literatura de specialitate precum și in cataloagele unor producǎtori de
pompe elicoidale un etaj este definit ca având lungimea egalǎ cu pasul
statorului (egalǎ cu lungimea unei cavitǎţi)[1][14].
În orice punct de pe rotor, secţiunea transversalǎ a acestuia este
circularǎ, având diamterul și aria, .
Așa cum se observǎ din figura 3, între axa rotorului și centrul
secţiunii transversale a statorului existǎ excentricitatea, .

Lungimea pasului
d Cavitate Statorul
statorului

Axa statorului
4e Centrul rotorului
d e Axa rotorului

Lungimea Rotorul
pasului rotorului

Fig. 3 Elementele geometrice ale statorului și rotorului.

Fig.4 Poziţia rotorului în timpul unei rotaţii complete în stator

şi aria de curgere corespunzătoare[1].
În figura 4 este prezentată aria de curgere în funcţie de poziţia
rotorului într-o secţiune a pompei. Deoarece, volumul cavităţilor formate

265
de-a lungul cuplului rotor-stator rămâne constat în orice secţiune din
pompă, rezultă o curgere nepulsatorie a fluidului vehiculat; debitul fiind
constant[1][14].
Pe măsură ce fluidul aspirat se deplasează de la o cavitate la alta,
între cavităţile succesive formate prin rotirea rotorului în stator, se
realizează o presiune diferenţială ca urmare a existenţei unei etanşări cu
strângere între rotor şi stator. În acest scop rotorul va avea un diametru
puţin mai mare decât diametrul minim al statorului.
Presiunea diferenţială se însumează de la o cavitate la alta sau de la
un etaj la altul, conducând la obţinerea unei anumite presiuni de refulare,
respectiv înălţimi de pompare. Prin urmare, pompa trebuie să aibă un
anumit număr de cavităţi, în scopul asigurării presiunii de refulare necesare.
De asemenea, se recomandă ca presiunea diferenţială pe etaj să nu
depăşească 7 bar, în scopul evitării uzurii excesive a elastomerului[12].

un etaj -7 bar

douǎ etaje -14 bar

Fig. 5. Presiunea de refulare în cazul unui etaj, respectiv a douǎ etaje.
Presiunile de refulare mari, în condiţiile unor debite de pompare mici
sunt realizate de pompele elicoidale cu multe etaje, care au lungimea
pasului statorului mic. Dacă aceiaşi pompă are statorul cu pasul mai mare,
având deci mai puţine etaje, va furniza o presiune de refulare mică în
condiţiile unui debit mare[1][3][13].
Pompa elicoidalǎ fiind o pompă volumică, presiunea de refulare a
acesteia este independentă de viteza de rotaţie. S-a observat cǎ pe măsură
ce creşte diferenţa de presiune dintre presiunea de refulare și presiunea de
aspiraţie, apar pierderi volumice de fluid de la o cavitate la alta
proporţionale cu presiunea, iar debitul se reduce. Pe de altă parte deşi
pierderile volumice reduc randamentul total al pompei, acestea asigură în
același timp și ungerea pompei.
Pierderile volumice de fluid depind de[1][11]:
• presiunea diferenţială dintre cavităţi, numărul de etaje, gradul
de etanşare al cuplului stator- rotor, diametrul şi pasul
rotorului și excentricitatea;

266
 • vâscozitatea și compoziţia chimică a fluidelor vehiculate;
• caracteristicile mecanice şi grosimea elastomerului;
• temperatura la nivelul pompei.

Test de autoevaluare 25.3

Cât trebuie sǎ fie presiunea diferenţialǎ pe etaj și de ce?

Simbolizarea pompelor elicoidale diferă de la companie la companie,

fiecare având propria simbolizare.Pentru exemplificare, în continuare se
vor prezenta simbolizările pompelor elicoidale produse de companiile
Netzsch şi Kudu- Schlumberger.
Pompele elicoidale produse de firma Netzsch sunt simbolizate astfel:
NTZ 238*065ST1.6
cu următoarele semnificaţii:
NTZ- Netzsch
238 – lungimea statorului, in;
065- presiunea diferenţialǎ maximǎ, bar;
S- cu un singur lob;
T-introdusǎ cu tubingul;
1.6 - debitul, în m3/zi, la o turaţie de 100 rot/min şi o presiune de
lucru egală cu presiunea atmosferică, fără pierderi volumice.
Pompele elicoidale produse de firma Kudu- Schlumberger sunt
simbolizate astfel:
15 K 2800
cu următoarele semnificaţii:
15 - debitul, în m3/zi, la o turaţie de 100 rot/min şi o presiune de
lucru egală cu presiunea atmosferică;
2800 - înălţimea de pompare, în metri.

267
 În general performanţele pompelor elicoidale sunt
următoarele[1][11]:
• debitul poate varia de la 0,3 la 900 m3/zi;
• înălţimea maximă de pompare este 3 000 m;
• temperatura de lucru este în domeniul 60 - 120°C, în cazul
fluidelor curate (fără impurităţi solide), respectiv de 40 - 90°C,
în cazul fluidelor cu impurităţi solide;
• raţia gaze – ţiţei poate ajunge până la 90 – 98%;
• procentul de H2S trebuie să fie cuprins între 8 – 20%, în fază
gazoasă, respectiv 1 000 ppm în apă;
• densitatea fluidelor vehiculate cuprinsă între 815 şi 1030
kg/m3;
• vâscozitatea fluidelor vehiculate poate fi de maximum 20 000
cP, la 40°C;
• consumul de energie electrică este mai mic cu 50 – 70% decât
în cazul pompelor clasice cu piston, pentru aceleaşi condiţii de
pompare.
Factorii care limitează performanţele pompei sunt:
• efortul maxim admisibil din prăjini, care limitează puterea
transmisă la rotor;
• lungimea maximă a pompei din motive de execuţie, atât pentru
rotor, cât şi pentru stator;
• turaţia maximă este limitată, datorită solicitărilor care apar în
prăjinile de pompare (maxim 500 rot/min);
• calitatea elastomerului din care este confecţionat statorul
pompei.
Conform figurii 3, secţiunea transversalǎ a statorului are forma unui
dreptunghi cu înǎţimea egalǎ cu 4 completat de douǎ semicercuri în
capete. Statorul are aceiași formǎ a secţiunii transversale de-a lungul axei
sale, dar sub diferite unghiuri[7][8]. În acest caz, aria secţiunii transversale
a statorului, se determinǎ cu relaţia de mai jos:

+4∙ ∙ (1)
4

268
 De asemenea, tot din figura 3 se observǎ cǎ între axa de rotaţie a
rotorului și axa statorului, existǎ excentricitatea, , iar forma secţunii
transversale a pompei în orice punct se reduce la un dreptunghi cu lǎţimea
egalǎ cu diametrul rotorului, și înǎlţimea egalǎ cu 4 .
Prin urmare, aria ocupatǎ de fluid, este constantǎ și se determinatǎ
cu relaţia de mai jos:

4∙ ∙ (2)

La o rotaţie completǎ a rotorului se creazǎ douǎ cavitǎţi diametral

opuse care se deplaseazǎ pe lungimea unui pas al statorului. În cazul în care
rotorul are viteza de rotaţie, , viteza de deplasare a cavitǎţii de-a lungul
axei statorului, este datǎ de relaţia:

∙ (3)

unde reprezintǎ lungimea pasului statorului

De asemenea, volumul de fluid deplasat de pompǎ la o rotaţie
completǎ a rotorului, sau cilindreea pompei este dat de relaţia:

4∙ ∙ ∙ (4)

În cazul unei viteze de rotaţie a rotorului, volumul de fluid refulat

de pompǎ sau debitul teoretic al pompei, se determinǎ ca fiind:

∙ 4∙ ∙ ∙ ∙ (5)

Pe de altǎ parte debitul teoretic al pompei se mai poate determina

pornind de la relaţia generalǎ a debitului și ţinând seama de relaţiile (2) și
(3):

∙ 4 ∙ ∙ ∙ (6)

Debitul teoretic este mai mare decât debitul real al pompei deoarece
în timpul deplasǎrii cavitǎţilor apar pirederi volumice de fluid așa cum s-a
arǎtat mai sus.

269
 Randamentul volumetric, al pompei elicoidale se determinǎ cu
relaţia:

(7)

Pentru determinarea vitezei de rotaţie a pompei, necesarǎ

extragerii unui anumit debit de lichid, se poate utiliza relaţia urmǎtoare:

(8)

unde reprezintǎ debitul de lichid presupus a fi extras în condiţiile de la

aspiraţia pompei.
−debitul teoretic al pompei corespunzǎtor unei rotaţii
complete a rotorului.
Înǎlţimea de pompare, ! pe care trebuie sǎ o realizeze pompa, se
determinǎ ţinând seama de:
• adâncimea la care se aflǎ nivelul dinamic;
• presiunea din capul de pompare;
• frecǎrile în timpul ascensiunii fluidului prin garnitura de ţevi
de extracţie.

Fig.6 Schema amplasarii pompei elicoidale

270
 În acest caz, înǎlţimea de pompare, ! se determinǎ cu relaţia
urmǎtoare:

! "+ + ! (9)

unde " reprezintǎ nivelul dinamic în metrii și se calculeazǎ cu relaţia de

mai jos:
#" (10)
" −
$ ∙%
#" − presiunea dinamicǎ; Pa;
$ − densitatea lichidului, kg/m3;
% − acceleraţia gravitaţionalǎ, m/s2;
− pierderile de presiune prin frecare exprimate în înǎlţime, m:

' ∙ (11)
&
2%
& − coeficient de frecare dependent de tipul regimului de curgere
(laminar sau turbulent);
' − adâncimea de fixare a pompei, m;
− viteza fluidului, m/s:

4 (12)
∙ 86400
− debitul de lichid propus a fi extras, m3/zi;
−diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;

271
 ! −presiunea în capul de pompare exprimatǎ în înalţime, m:

#,! (13)
!
$%
#,! −presiunea în capul de pompare, Pa.

Exerciţiul 25.1

Sǎ se determine înǎlţimea de pompare dacǎ se cunosc urmǎtoarele date:

adancimea de fixare a pompei Lf= 1750 m, densitatea ţiţeiului, $ =850 kg/m3;
densitatea apei de zăcământ, $- =1050 kg/m3, impuritǎţile, i=30% , presiunea
dinamicǎ de fund pd=45 bar; presiunea din capul de pompare, pcp=5 bar, debitul
sondei, Ql=45 m3/zi; adâncimea sondei la media perforaturilor, H=2000m; diametrul
interior al ţevilor de extracţie, 2,5 in.

V.3.3 Factorii care influenţează funcţionarea

pompelor elicoidale
Factorii care influenţează funcţionarea pompelor elicoidale
sunt[1][11][14]:
• Viteza de rotaţie influenţeazǎ direct debitul pompei elicoidale.
De asemenea viteza de rotaţie influenţează direct și durata de
funcţionare a pompei. Din acest motiv se recomandă ca
pompa să producă debitul estimat a fi extras cu viteze de
rotaţie cuprinse între 100 - 300 rot / min.
• Presiunea diferenţială pe etaj se recomandă să nu depăşească 7
bar(în cazul celor cu stator metalic presiunea pe etaj poate fi
de maxim 9 bar) din următoarele motive:
o creşte oboseala elastomerului statorului, ceea ce
conduce la avarierea prematură a acestuia;
o cresc pierderile de lichid în pompă (printre rotor şi
stator), ceea ce conduce la reducerea debitului, respectiv
a randamentului volumetric;
o pentru a asigura o ungere corespunzătoare a rotorului în
interiorul statorului, pierderile de lichid în pompă
trebuie să fie minim 5%. Dacă nu ar exista pierderi de

272
 lichid randamentul volumetric va fi maxim, dar nu se va
mai asigura ungerea rotorului, fapt care va conduce la
creşterea puterii consumate şi uzarea pompei.
• Particulele solide pot pǎtrunde între rotor şi stator fiind
presate în interiorul elastomerului elastic fără a produce
griparea şi uzura excesivă ca în cazul pompei cu piston.
Mişcarea de rotaţie a rotorului dur şi neted în interiorul
statorului moale și elastic conduce la o toleranţă foarte bună a
pompei la nisip şi particule abrazive. Cu toate acestea,
prezenţa particulelor solide în fluidele extrase în timp duc la
uzura rotorului şi a statorului prin abraziune atunci când
funcţionarea este necorespunzătoare. S-a observat cǎ pentru a
micşora efectele abraziunii asupra componentelor pompei,
viteza de rotaţie trebuie sǎ fie cât mai micǎ, iar pompa
trebuie să antreneze o cantitate cât mai mică de solide.
Antrenarea particulelor solide în fluidele extrase poate fi
redusă prin scăderea presiunii pe fiecare etaj sau printr-o
comprimare adecvată între stator şi rotor.

Fig.7. Rotor deteriorat prin abraziune[11].

• Vâscozitatea fluidelor influenţeazǎ cantitatea de lichid ce
pǎtrunde în cavitǎţile pompei elicoidale. În cazul ţiţeiurilor
vâscoase, s-a observat cǎ este necesar un timp mai mare pentru
umplerea unei cavitǎţi. Dacă viteza de rotaţie a rotorului este
mare, cavitatea nu are timp sǎ se umple complet cu fluid,
acesta fiind doar parţial umplută, ceea ce duce la un randament
volumetric scăzut. Prin urmare, este necesar sǎ se determine
viteză de rotaţie la care este obţinut un randament volumetric
maxim în funcţie de vâscozitatea fluidului aspirat de pompǎ.
• Gazele aspirate de pompa elicoidalǎ împreunǎ cu lichidul nu
blocheazǎ pompa ca în cazul pompei cu piston. Însǎ acestea
conduc la pătrunderea unei cantităţi mai mici de fluid în
interiorul unei cavităţi, ceea ce are ca efect scăderea
randamentului volumetric. Amplasarea unui separator de fund
la aspiraţia pompei va duce la separarea parţialǎ a gazelor,

273
 ceea ce va permite creșterea randamentului volumetric al
pompei.

Test de autoevaluare 25.4

Care sunt factorii care influenţeazǎ funcţionarea pompelor elicoidale?

Lucrarea de verificare

1. Care sunt elementele geometrice ale pompei elicoidale?

2. Care este principiul de funcţionare al pompei elicoidale?
3. Cum se clasificǎ pompele elicoidale dupǎ construcţie?
4. Cum se clasificǎ pompele elicoidale dupǎ dimensiunea rotorului?
5. Cu ce se introduce în sondǎ statorul??
6. Unde este montat opritorul și ce funcţii are?
7. Cu ce se introduce în sondǎ rotorul?
8. Cum se simbolizeazǎ pompele Kudu?
9. Cum se determinǎ aria secţiunii transversale a rotorului?
10. De cine depind pierderile volumice?
11. Care sunt factorii care limiteazǎ performanţele pompei?

274