Pompaj Elicoidal PDF Free

Pompaj elicoidal
4. POMPAJ ELICOIDAL
4.1. GENERALITĂŢI
Principiul de funcţionare al pompelor elicoidale a fost prezentat pentru prima

dată în anul 1935 de către Rene Moineau care, în teza de doctorat susţinută la Universitatea
din Paris, descria invenţia sa numită “un nou sistem de pompare”.
Enunţat pe scurt, principiul lui Moineau constă în formarea unor cavităţi prin
introducerea unui rotor a cărui arie exterioară este o suprafaţă elicoidală simplă, în interiorul
unui stator a cărui arie interioară este o suprafaţă elicoidală dublă. Când rotorul se roteşte,
cavităţile se deplasează de la un capăt (aspiraţie) la celălat (refulare) conducând astfel la o
curgere continuă.
În Franţa pompele elicoidale se confecţionează încă din anul 1936 de către
firma EMIP (RODEMIP) şi sunt cunoscute sub numele de pompe tip Moineau. Tot din anul
1936 sunt confecţionate şi în SUA de către firma ROBBINS MEYERS sub denumirea de
pompe MOYNO.
Pompele elicoidale au fost şi sunt folosite în diferite domenii de activitate, la
vehicularea fluidelor cu vâscozitate ridicată.
Varianta constructivă de pompă elicoidală submersibilă folosită la extracţia ţiţeiului
din sonde a fost confecţionată la câţiva ani după 1936, iar în timp au fost testate diferite
metode de acţionare a rotorului pompei. O încercare de acţionare a rotorului cu ajutorul unui
motor de pompă electrocentrifugală submersibilă cu turaţie mare a avut loc în anul 1966 şi s-a
considerat nereuşită deoarece a condus la avarierea statorului. Cu acelaşi rezultat negativ s-a
soldat şi testarea în anul 1973 a unei pompe elicoidale introdusă la adâncime mare, în vederea
extragerii unor ţiţeiuri cu vâscozitate mică, ceea ce a sugerat, în anul 1977, posibilitatea
experimentării acestor pompe la extracţia ţiţeiurilor vâscoase.
În anul 1979 s-a trecut la sistemul actual de acţionare al rotorului, prin rotirea
prăjinilor de pompare, prima pompă de acest tip fiind experimentată în sondă de către firma
HIGHLAND/COROD din Canada.
Îmbunătăţirile aduse acestui sistem de extracţie au făcut ca acesta să devină, în scurt
timp, o alternativă viabilă faţă de sistemele tradiţionale de extracţie a ţiţeiului.
O serie de caracteristici de lucru a impus utilizarea pompelor elicoidale în industria
extractivă de petrol:
Pompaj elicoidal
- debite pană la 900 m3/zi;

- adâncimi de fixare a pompelor până la 3000 m;
- sunt capabile să pompeze titei cu procente mari de apă şi gaze;
- reduc emulsionarea fluidelor;
- nu sunt sensibile la solidele existente în fluidele vehiculate;
- sensibilitate mică la coroziune;
- vehiculează fluide cu vâscozităţi ridicate;
- debitează continuu şi constant, evitand astfel pulsaţiile în curgere (datorită acestui
fapt se reduce posibilitatea depunerii parafinei şi a solidelor).
Acest sistem de pompaj permite obţinerea unor producţii (debite) mari, fără a necesita
unităţi de pompare de mare tonaj sau pompe electrice submersibile. De asemenea, necesită
investiţii mici, preţul de cost fiind scăzut, comparativ cu pompajul centrifugal sau cel clasic.
Instalaţia de suprafaţă are gabarit mic, este uşor de manevrat, transportat si montat, iar
prin construcţia sa, are toate părţile în mişcare protejate, neexistând pericolul accidentărilor.
Sistemul de pompare şi construcţia instalaţiei asigură o durată mare de funcţionare,
ajungându-se la o funcţionare continuă de doi, trei ani.
Pompele elicoidale necesită energie numai pentru ridicarea (liftarea) fluidului, nu şi a
prăjinilor de pompare. Datorită faptului că garnitura de prajini de pompare execută doar o
mişcare de rotaţie, prăjinile de pompare şi tubingul nu sunt supuse la solicitări variabile
ciclice, ca în cazul pompajului clasic, cu prăjini.
Pe măsură ce rotorul se învârte, datorită geometriei sale, precum şi a statorului, se
formează cavităţi ce permit deplasarea succesivă a fluidului prin ele, de la aspiraţia pompei la
refularea în ţevile de extracţie.
Sistemul de acţionare facilitează schimbarea vitezei de rotaţie în funcţie de variaţia
debitului produs de sondă. Astfel, viteza de rotaţie poate fi aleasă de aşa natură, încât debitul
pompei să fie egal cu debitul maxim pe care poate să-l producă stratul, şi care corespunde
corelaţiei de funcţionare strat-pompă.
Deoarece nu există pericolul blocării cu gaze (nu au supape care să se blocheze),
pompele elicoidale sunt ideale pentru eliminarea apei din sondele de extracţie a gazelor
naturale.
Analiza şi controlul funcţionării pompei elicoidale pot fi făcute numai pe baza datelor
de producţie şi a nivelului de lichid din spaţiul inelar (măsurători acustice efectuate cu
echipamentul Echometer). Dinamometrele şi diagramele de pompare nu pot fi utilizate.
Pompaj elicoidal
Dacă viscozitatea fluidului este mare şi acesta conţine un procent mare de nisip,
trebuie evitată oprirea instalaţiei.
4.2. INSTALAŢIA DE POMPARE CU POMPE ELICOIDALE
O instalaţie de pompare cuprinde echipamentul de fund şi echipamentul de suprafaţă.

Echipamentul de fund se compune din pompa elicoidală submersibilă, ţevile de
extracţie şi prăjinile de pompare.
4.2.1. ECHIPAMENTUL DE FUND AL SONDELOR EXPLOATATE

PRIN POMPAJ ELICOIDAL
O instalaţie de pompare, cum este cea prezentată în fig. 4.1, cuprinde echipamentul de
fund şi echipamentul de suprafaţă.
Echipamentul de fund se compune din pompa elicoidală submersibilă, ţevile de
extracţie şi prăjinile de pompare.
4.2.2. POMPA ELICOIDALĂ
Pompa elicoidală este cunoscută în literatura de specialitate sub diferite denumiri ca:
Moineau, Moyno, cu şurub, cu cavităţi progresive sau econolift.
Elementele principale ale pompei sunt rotorul şi statorul.
Rotorul este confecţionat din materiale rezistente la coroziune, cum ar fi oţelul înalt
aliat cromat, sau oţelul inoxidabil pentru a avea o bună comportare în cazul vehiculării unor
fluide abrazive. Pe întreaga lungime a rotorului sunt practicate canale elicoidale (“filet”
exterior cu unul sau mai multe începuturi).
Când este practicat un singur canal elicoidal, rotorul este o elice simplă (suprafaţa
exterioară a rotorului este o suprafaţă elicoidală simplă) cu secţiunea transversală circulară şi
are un singur început. Atunci când sunt practicate două canale elicoidale rotorul este o elice
dublă (aria exterioară a rotorului este o suprafaţă elicoidală dublă) cu secţiunea transversală
formată din doi lobi şi are două începuturi.
Pompaj elicoidal
Lungimea rotorului este mai

mare decât cea a statorului şi poate ajunge
până la 6 m. Rotorul se introduce şi se
fixează în stator cu ajutorul prăjinilor de
pompare.
Statorul este confecţionat din
cauciuc nitrilic sau dintr-un elastomer
rezistent la abraziune şi coroziune, turnat în
interiorul unei ţevi de oţel cu perete gros.
Ţeava de oţel poate fi tratată prin nitrurare
atunci când condiţiile din sondă impun acest
lucru. Elastomerul cu care este căptuşit
statorul este format de regulă dintr-o singură
bucată. În interior, pe întreaga lungime a
statorului sunt practicate canale elicoidale
(“filet” interior cu două sau mai multe
începuturi). Deci, condiţia obligatorie este
ca statorul să aibă un canal în plus faţă de
rotor.
Fig. 4.1. Schema instalaţiei de pompare cu pompe
La partea inferioară statorul este elicoidale
prevăzut cu un opritor care are rolul de a poziţiona rotorul în stator şi de a nu permite căderea
rotorului sub pompa în cazul unei defecţiuni. De asemenea, cu ajutorul lui se stabileşte
fereastra pompei.
Statorul se introduce în sondă cu ţevile de extracţie.
Marea majoritate a firmelor construiesc pompe elicoidale la care rotorul este prevăzut
cu un singur canal elicoidal, deci cu un singur început, iar statorul este prevăzut cu două
canale elicoidale, deci cu două începuturi. La aceste pompe lungimea pasului statorului este
dublă faţă de lungimea pasului rotorului (fig. 4.2. şi fig. 4.3.).
Pompaj elicoidal
În
figura
Fig. 4.3. Secţiune spaţială
Fig. 4.2. Secţiune prin pompa elicoidală prin pompa elicoidală
4.2. este prezentată geometria unui angrenaj elicoidal, o secţiune prin angrenajul elicoidal,
precum şi elementele caracteristice. Datorită configuraţiei geometrice a elementelor pompei,
principiul de funcţionare al pompei este relativ simplu. Astfel, când rotorul este introdus în
interiorul statorului, în pompă se formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe.
Atunci când rotorul se roteşte în interiorul statorului, aceste cavităţi se deplasează de la partea
inferioară spre partea superioară a pompei (de la aspiraţie la refulare), transportând fluidul
produs de strat prin pompă şi de aici mai departe în sus prin ţevi, realizând astfel acţiunea de
pompare.
Principalele firme producătoare de pompe elicoidale pe plan mondial sunt: ROBBINS
MYERS, GEOLOGRAPH PIONEER şi EASTMAN TELECO din SUA, GRIFFIN şi
HIGHLAND/COROD din Canada, BORNEMANN si NETZSCH din Germania, RODEMIP
(EMIP) din Franţa si GEREMIA din Brazilia.
4.2.3. PRĂJINILE DE POMPARE

Prăjinile de pompare au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie de la capul de
antrenare la rotorul pompei. De asemenea, cu ajutorul lor se introduce şi se fixează rotorul în
stator.
Pagina
95
Absolvent : Burlacu Ionuț Pompaj elicoidal
Fig. 4.6. Prăjină de pompare: a – capul prăjinii, b - mufă.
Garnitura de prăjini de pompare poate fi alcătuită din prăjini cu acelaşi diametru

(garnitură unică) sau din tronsoane de prăjini cu diametru diferit (garnitură combinată).
În România, prăjinile de pompare se execută din trei tipuri de oţeluri, ceea ce satisface
cele mai diferite condiţii de exploatare la sondele în pompaj. Acestea sunt fabricate în
concordanţă cu API Spec.11B.
Prăjinile de pompare C - 70 (API Grad C) executate din oţel carbon-mangan sunt
recomandate pentru sarcini medii, la sonde cu mediu necoroziv sau slab coroziv salin. Sunt
confecţionate din oţel 35M16.
Prăjinile de pompe K-65 (API Grad K) executate din oţel aliat nichel-molibden sunt
recomandate pentru sarcini medii, la sonde cu mediu coroziv de CO2 şi H2O. Sunt
confecţionate din oţel 20MoN 35 sau 20MoN18.
Prăjinile de pompare D-84 (API Grad D) executate din oţel aliat crom-molibden sunt
recomandate pentru sarcini mari şi foarte mari, în mediu necoroziv sau slab coroziv salin.
Sunt confecţionate din oţel 41 MoC 11.
În cazul pompajului cu pompe elicoidale, prăjinile de pompare nu sunt supuse la
solicitări variabile ca în cazul pompajului clasic. Astfel, dacă la pompajul clasic sarcinile din
garnitura de prăjini de pompare variază între un maxim şi un minim în timpul unui ciclu de
pompare, la pompajul cu pompe elicoidale sarcina totală odată preluată rămâne relativ
constantă în timpul funcţionării pompei.
Sarcinile care acţionează asupra prăjinilor de pompare în cazul pompajului cu pompe
elicoidale sunt date de: greutatea proprie a garniturii de prăjini scufundată în lichid, greutatea
coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea transversală a rotorului pompei, momentul de
torsiune necesar a fi transmis la pompă şi momentul de încovoiere (după pierderea
stabilităţii). Rezultă că, în cazul pompajului cu pompe elicoidale, prăjinile de pompare sunt
supuse la întindere, torsiune şi încovoiere, deci la o solicitare compusă. Întinderea rigidizează
garnitura de prăjini mărind turaţia la care apare pierderea stabilităţii, în timp ce torsiunea are
un efect contrar.
Pagina
96
4.2.4. SOLICITĂRILE GARNITURII DE PRĂJINI DE

POMPARE
Principalele solicitări ale garniturii de prăjini de pompare sunt: solicitarea la tracţiune
şi solicitarea la torsiune (pentru transmiterea momentului de torsiune necesar rotirii rotorului).
Solicitarea la tracţiune are loc sub acţiunea greutăţii proprii a garniturii de prăjini de
pompare scufundată în lichid şi a greutăţii coloanei de lichid din ţevile de extracţie.
Efortul unitar de tracţiune are valoare maximă la partea superioară a garniturii de
prăjini de pompare şi este dat de relaţia:
Pl  b  Pp
σ  t
ap
în care:
Pl - greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie;
Pl=(A t - ap)Hpρ
At,ap - aria secţiunii interioare a feţelor de extracţie respectiv a prăjinilor de pompare;
Hp - lungimea garniturii de prăjini de pompare;
b - factor de plutire (flotabilitate):
l
bl
o
ρl, ρo – densitatea lichidului pompat, respectiv a oţelului;
Pp - greutatea prăjinilor în aer (PP= qpHp).
Solicitarea la torsiune. Transmisia momentului de torsiune necesar rotirii rotorului
conduce la dezvoltarea tensiunilor tangenţiale pe toată lungimea garniturii de prăjini de
pompare. Valoarea medie a momentului de torsiune se determină cu relaţia:
Mt = 9550 , N/n
în care:
N este puterea, kW;
n este viteza de rotaţie, rot/min.
Tensiunea tangenţială (efortul unitar tangenţial) se determină cu relaţia:
M
 = t
t t
Wp
în care:
WP este modulul de rezistenţă polar, şi este dat de relaţia:
Pagina
97
 d p3
Wp =
16
unde:
dp este diametrul prăjinilor de pompare.
Cele două solicitări, la tracţiune şi la torsiune, dau naştere la o solicitare compusă.
Pentru determinarea efortului unitar echivalent solicitării compuse ech, se adoptă una din
teoriile de rezistenţă:
Conform teoriei I de rezistenţă:
 = 1  + 2 + 42 
ech t t t
2
iar conform teoriei II de rezistenţă:
 ech = 0,35  t
+ 0,65 +t2 4  2
t
Relaţiile de mai sus reprezintă condiţia de verificare a rezistenţei garniturii de prăjini

de pompare.
Se pune condiţia :
ech  a
în care:
a este efortul unitar admisibil
a = c/cs
iar cs coeficientul de siguranţă (cs = 1,5).
4.2.5. ŢEVILE DE EXTRACŢIE

Ţevile de extracţie au rolul de a susţine statorul pompei elicoidale şi de a asigura
ascensiunea fluidelor produse de strat şi pompate de pompă la suprafaţă.
Alegerea diametrului ţevilor de extracţie se face în funcţie de dimensiunea pompei (filetul
mufă al statorului) care urmează să fie introdusă în sondă.
Spre deosebire de sondele în erupţie naturală şi erupţie artificială, la sondele în pompaj
cu pompe elicoidale ţevile de extracţie sunt supuse la solicitări mult mai mari, deoarece pe
lângă greutatea lor proprie şi a echipamentului de fund mai intervine greutatea lichidului din
interiorul ţevilor, iar în cazuri accidentale de rupere a prăjinilor de pompare şi greutatea
acestora. Pe de altă parte, în timpul funcţionării pompei datorită mişcării de rotaţie a rotorului
în stator, ţevilor de extracţie le este transmis prin intermediul statorului, un moment de
Pagina
98
torsiune care conduce la apariţia unor eforturi suplimentare în acestea.
Pagina
99
Pentru a limita valoarea momentului de

torsiune, sub statorul pompei se montează o ancoră
antirotativă (fig.4.7) sau un packer. Ancora pe
lângă că limitează torsionarea ţevilor evită
autodeşurubarea pompei şi/sau a garniturii de ţevi
de extracţie în momentul opririi pompei datorită
momentului reactiv. De asemenea, ancora
contribuie la centrarea şi fixarea pompei şi/sau a
porţiunii inferioare a garniturii de ţevi de extracţie
în coloana de exploatare a sondei. Ancorele
folosite sunt de tip mecanic.
Ancora prezentată în figura 4.7 este
proiectată de către I.P.C.U.P. Ploieşti şi I.C.P.T.
Câmpina şi este produsă de UPETROM S.A.
Ploieşti. Aceasta este o ancoră de tip mecanic,
armarea şi fixarea ei realizându-se cu ajutorul
arcurilor lamelare şi a celor două blocuri care se
fixează în coloana de exploatare a sondei.
Un model simplu de ancoră mecanică este
cel produs de firma DYNAMIC OIL TOOLS (fig.
4.8).Această ancoră utilizează blocuri de ancore cu
forma efilată care se fixează în coloană atunci când
ancora este rotită la dreapta, rotire generată de
pompă. În momentul opririi pompei (rotaţiei),
ancora se dezarmează, blocurile de ancorare
desprinzându-se de pe coloană.
În România, pentru ancorarea ţevilor de
extracţie s-au folosit cu succes packerele mecanice
Fig. 4.7. Ancoră antirotativă.
tip POSI-TEST.
Uzura ţevilor de extracţie este accentuată şi de frecările existente în punctele de

contact ale ţevilor cu coloana de exploatare sau cu garnitura de prăjini de pompare. O altă
Pagina
100
cauză care contribuie în mod substanţial la creşterea uzurii, respectiv la micşorarea rezistenţei
materialului, este mediul coroziv şi abraziv în care lucrează.
Datorită cauzelor enumerate mai sus, la sondele în pompaj cu pompe elicoidale se
folosesc, de regulă, ţevile de extracţie cu capete îngroşate (upset, ramfors) la care rezistenţa în
zona filetată se apropie de rezistenţa corpului
4.2.6. ECHIPAMENTUL DE SUPRAFAŢĂ AL

SONDELOR EXPLOATATE PRIN POMPAJ
ELICOIDAL
Echipamentul de suprafaţă cuprinde sistemul de acţionare al prăjinilor de pompare,

respectiv al rotorului pompei, cuplajul dintre sistemul de acţionare şi capul de antrenare, capul
de antrenare şi sistemul de susţinere al întregului echipament de fund (capul de pompare).
4.2.7. SISTEME DE ACŢIONARE
Sistemul de acţionare asigură miscarea de rotaţie a prăjinilor de pompare respectiv a

rotorului pompei elicoidale. În majoritatea cazurilor, în cadrul sistemului de acţionare
se utilizează motoare electrice, dar pot fi utilizate si motoare termice sau hidraulice.
Transmiterea miscării de rotaţie se poate face cu viteză fixă sau cu viteză
variabilă astfel că sistemele de acţionare sunt cu viteză fixă (fig.4.4.,c si 4.4.,d) sau variabilă
(fig.4.4.,a si 4.4.,b).
Sistemele de actionare cu viteză fixă sunt rigide dar permit, totusi, schimbarea vitezei
de rotaţie în trepte de la 1 la 6 în funcţie de diametrul roţilor de antrenare. În cadrul sistemelor
de acţionare cu viteză fixă se disting următoarele variante constructive:
a) - cu motor electric, roţi pentru curele si curele de transmisie.
Schimbarea vitezei de rotaţie se realizează prin schimbarea diametrului roţii de
antrenare sau prin înlocuirea motorului electric cu un alt motor cu turatie diferită fată de a
celui existent.
b) - cu motor electric, reductor de turaţie, roţi pentru curele si curele de transmisie. În
acest caz, schimbarea vitezei de rotatie se realizează prin schimbarea diametrului roţii
de antrenare, prin înlocuirea motorului electric cu un alt motor cu turaţie diferită faţă de a
celui existent sau prin schimbarea raportului de reducere al reductorului;
c) - cu motor electric si reductor de turaţie. Schimbarea vitezei de rotatie se realizează
Pagina
101
prin înlocuirea motorului electric sau prin schimbarea raportului de reducere a reductorului
Pagina
102
Transmisia prin curele asigură pornirea elastică a motorului electric, protejandu-l la

suprasarcină.
Sistemul de acţionare cu viteză fixă si transmisie prin curele întrucat asigură o viteză
constantă de rotaţie este indicat să se utilizeze la sondele care au un regim stabil al
parametrilor de funcţionare si la sondele cu un aflux mare de apă.
Fig. 4.4. Sisteme de acţionare a prăjinilor de pompare
Sistemul de acţionare cu viteză variabilă permite realizarea unui domeniu larg

de viteze de rotaţie, fie prin modificarea frecvenţei în cazul utilizării motoarelor
electrice, fie printr-un dispozitiv de control al turaţiei în cazul utilizării motoarelor
hidraulice. În primul caz sistemul de acţionare poate fi cu variator mecanic de turaţie
(fig.4.1.,b) si cu variator electronic de turaţie sau convertizor de frecvenţă (fig.4.1.,a).
Sistemul cu variator mecanic de turatie este cel mai răspandit si se caracterizează prin
variaţii de turaţie de la 1 la 6, de la 1 la 4 sau de la 1 la 3, realiz ând între 50 si 300 rot/min.
Acest domeniu larg de valori dă posibilitatea adaptării la condiţiile variabile ale sondei.
Sistemul cu variator electronic oferă posibilitatea realizării unui domeniu de viteze de
la cateva rot/min pană la numărul maxim de rot/min. De altfel se recomandă pornirea
instalaţiei de pompare la o viteză de rotaţie mică si apoi cresterea treptată a acesteia pană la o
Pagina
103
viteză de rotaţie necesară, în special în cazul extracţiei unor fluide cu vâscozitate mare sau
abrazive.
În cazul sistemului de acţionare cu motoare hidraulice miscarea este transmisă
la reductorul de turaţie de către un motor hidraulic. Acesta este dispus într-o schemă de
acţionare care conţine o pompă hidraulică, un rezervor, un filtru, un dispozitiv de
control al turaţiei, ventile, manometre etc. (fig.4.5.).
Fig. 4.5. Sistem de acţionare hidraulic
Sistemul este prevăzut cu o valvă acţionată termostatic care permite pornirea pe vreme
rece fără să fie nevoie de încălzirea întregului sistem. Sistemul de acţionare hidraulic
este preferat a se folosi în cazul extracţiei unor fluide cu vâscozitate mare, a unor
fluide cu un conţinut mare de nisip si în special în cazul extracţiei ţiţeiurilor grele.
Utilizarea sistemului de acţionare hidraulic prezintă următoarele avantaje: randamente
mai mari, viteze variabile, protecţie la rupere a prăjinilor de pompare si la momentul
de întoarcere.
4.2.8. CAPUL DE ANTRENARE
Echipamentul de suprafaţă mai cuprinde: capul de antrenare, cuplajul dintre sistemul

de actionare si capul de antrenare capul de pompare.
Capul de antrenare are rolul de :
- transmitere a miscării de rotaţie de la sistemul de antrenare la prăjinile de pompare,
respectiv la rotorul pompei, prin intermediul prăjinii lustruite;
- preluare a forţei axiale de la prajinile de pompare (forta data de
greutatea prajinilor, greutatea lichidului si greutatea rotorului).
Pagina
104
În figura 4.7. sunt prezentate capetele de antrenare fabricate de firma Robbins–Myers.
Pagina
105
Prăjina lustruită face legătura între arborele de iesire al reductorului si garnitura de

prăjini de pompare, trecand prin cutia de etansare. De asemenea, permite manevrarea pe
verticală a echipamentului de fund.
Din cele prezentate mai sus rezultă că dimensiunile de gabarit ale
echipamentului de suprafaţă în cazul folosirii sistemului de pompare cu pompe
elicoidale sunt mult mai mici faţă de dimensiunile de gabarit ale echipamentului
de suprafaţă în cazul pompajului clasic. De asemenea, unitatea de suprafa ţă nu
necesită o echilibrare ca în cazul unităţilor cu balansier,
unde de altfel o echilibrare perfectă nu se poate
realiza.
Costurile de exploatare vor fi mai mici în
cazul folosirii sistemului de pompare cu pompe
elicoidale,deoarece funcţionarea la viteze mari
permite utilizarea unor angrenaje mai mici pentru
aceiasi sarcină utilă, ceea ce conduce la forte de inerţie
mai mici si deci la pierderi de energie reduse.
Aspectele prezentate mai sus precum si
avantajele utilizării pompelor elicoidale fac ca
acest sistem de extracţie să cunoască o dezvoltare
din ce în ce mai mare. Fig. 4.6. Capul de antrenare
Pagina
106
Fig. 4.7. Capete de antrenare tip Robbins-Myers
Pagina
107
4.2.9. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL POMPELOR

ELICOIDALE
Datorită configuraţiei geometrice ale elementelor pompei, principiul de funcţionare

al pompei este relativ simplu. Astfel, când rotorul este introdus în interiorul statorului, în
pompă se formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe. Atunci când rotorul se
roteşte în interiorul statorului, aceste cavităţi se deplasează de la partea inferioară spre partea
superioară a pompei (de la aspiraţie la refulare), transportând fluidul produs de strat prin
pompă şi de aici mai departe în sus prin ţevi, realizând astfel acţiunea de pompare (fig. 4.1).
Observaţie. Mişcarea rotorului în interiorul statorului
este în realitate o combinaţie de două mişcări: o rotaţie în jurul
axei proprii şi o rotaţie în jurul axei statorului. Deci, aceste
pompe se încadreaza la cele de tipul cu excentricitate.
Fig. 4.8. Deplasarea

cavităţilor
Lungimea minimă necesară unei pompe pentru ca aceasta să realizeze acţiunea de

pompare este egală cu lungimea unui pas. În acest caz, pompa este cu un singur etaj (treaptă),
fiecare pas suplimentar constituind un nou etaj.
Pagina
108
O rotaţie completă a rotorului crează două cavităţi cu fluid. Când o cavitate se

deschide, simultan cavitatea opusă se închide. Aria secţiunii transversale a acestor două
cavităţi alăturate este dată de relaţia:
A4de (4.1)
în care: d reprezintă diametrul rotorului;
e - excentricitatea sau distanţa dintre axa rotorului
şi axa statorului, respectiv distanţa dintre axa rotorului şi centrul secţiunii circulare prin
pompă.
Aşa după cum se observă din relaţia (4.1), aria secţiunii transversale este constantă.
Rezultă deci, că la o viteză de rotaţie constantă debitul pompei este constant.
Astfel, o caracteristică importantă a pompei o constituie faptul că debitul pompei nu
este pulsator, acţiunea sa de pompare fiind frecvent comparată cu cea a unui piston care se
deplasează într-un cilindru cu lungimea infinită.
În figura 4.9. este prezentată aria de curgere în funcţie de poziţia rotorului într-o
secţiune a pompei. Se observă şi din figură că aria de curgere este constantă, de aici rezultând
o curgere nepulsatorie, debitul fiind constant.
Fig. 4.9 Aria de curgere în funcţie de poziţia rotorului
Cilindreea pompei, V, este egală cu:
V  Ap4dep
(4.2)
unde p reprezintă pasul statorului.

La o înălţime de pompare zero (presiune zero) debitul Q este direct proporţional cu
cilindreea şi cu viteza de rotaţie n, a rotorului:
QVn4dep
n (4.3)
Pentru a crea presiune de ridicare, trebuie să existe o presiune diferenţială între

cavităţile succesive. Pentru a realiza acest lucru este necesară o etanşare cu strângere între
rotor şi stator. Aceasta este obţinută prin executarea diametrului rotorului puţin mai mare
Pagina
109
decât diametrul minim al statorului. Presiunea diferenţială se însumează de la o cavitate la

alta, astfel încât înălţimea de pompare este proporţională cu numărul de cavităţi, respectiv cu
numărul de etaje. Pentru a se evita o uzură excesivă a elastomerului, se recomandă ca
presiunea diferenţială să nu depăşească 7 bar/etaj.
O pompă cu mai multe etaje realizează presiuni mai mari, respectiv adâncimi mari de
pompare şi debite mici, în timp ce o pompă de acelaşi diametru şi de aceiaşi lungime cu cea
iniţială, dar cu un număr mai mic de etaje (lungimea pasului mai mare), realizează presiuni
mici, respectiv adâncimi mici de pompare şi debite mari.
Pompa elicoidală fiind o pompă volumică, presiunea este independentă de viteză,
presiuni mari putând fi generate chiar la viteze mici.
Odată cu creşterea presiunii apar pierderi volumice proporţionale cu presiunea, iar
debitul se reduce corespunzător diagramelor de funcţionare prezentate de către firmele
constructoare, în funcţie de adâncimea de fixare a pompei.
Pierderile volumice depind de:
 presiunea creată de pompă (presiunea diferenţială dintre cavităţi);
 numărul de etaje;
 gradul de comprimare al statorului datorită introducerii rotorului şi lucrului
acestuia;
 viscozitatea fluidelor vehiculate;

 temperatura la nivelul pompei.
Deşi pierderile volumice conduc la scăderea randamentului total, acestea au un rol
util şi anume lichidul scurs asigură ungerea pompei.
▪ SIMBOLIZAREA POMPELOR ELICOIDALE

Simbolizarea pompelor elicoidale diferă de la firmă la firmă, fiecare firmă având propria
simbolizare.
Pentru exemplificare, în continuare se vor prezenta simbolizările pompelor elicoidale
produse de firmele Robbins Myers şi Emip.
Pompele elicoidale produse de firma Robbins Myers sunt simbolizate astfel:
40 - N - 025
cu următoarele semnificaţii:
40 - înălţimea maximă (recomandată) de pompare x 100 feet,
Pagina
110
( 40 100  4000 feet );
Pagina
111
N - debit normal. Pot fi şi cu debit micşorat, notate cu L, sau cu debit mărit, notate cu
H;
025 - debitul, în barill pe zi, la o turaţie de 100 rot/min şi o presiune de lucru egală cu
presiunea atmosferică, fără pierderi volumice. ( v  1 )
Pompele elicoidale produse de firma Emip sunt simbolizate astfel:
240 TP 900
cu următoarele semnificaţii:
240 - debitul, în m3/zi, la o turaţie de 500 rot/min şi o presiune de lucru egală cu
presiunea atmosferică;
900 - înălţimea de pompare, în metri.
▪ PERFORMANŢELE POMPELOR ELICOIDALE

Performanţele pompelor elicoidale sunt următoarele:
➢ debitul poate varia de la 0,3 la 900 m3/zi;
➢ înălţimea maximă de pompare este 3 000 m;
➢ temperatura de lucru este în domeniul 60 - 120°C, în cazul fluidelor curate (fără
impurităţi solide), respectiv de 40 - 90°C, în cazul fluidelor cu impurităţi solide;
➢ raţia apă – ţiţei poate ajunge până la 90 – 98%;
➢ procentul de H2S trebuie să fie cuprins între 8 – 20%, în fază gazoasă, respectiv
1000 ppm în apă;
➢ densitatea fluidelor vehiculate cuprinsă între 815 şi 1030 kg/m3;
➢ vâscozitatea fluidelor vehiculate poate fi de maximum 20 Ns/m2, la 40°C (20000
cP,la 40°C);
➢ consumul de energie electrică este mai mic cu 50 – 70% decât în cazul pompelor
clasice cu piston, pentru aceleaşi condiţii de pompare;
Factorii care limitează performanţele pompei sunt:
➢ efortul maxim admisibil din prăjini, care limitează puterea transmisă la rotor;
➢ lungimea maximă a pompei din motive de execuţie, atât pentru rotor, cât şi pentru
stator (până la 6 m);
Pagina
112
➢ turaţia maximă este limitată, datorită solicitărilor care apar în prăjinile de pompare
(maxim 500 rot/min);
➢ calitatea elastomerului din care este confecţionat statorul pompei.
4.3. AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII

POMPELOR ELICOIDALE. DOMENII DE APLICABILITATE
Utilizarea pompelor elicoidale în extracţia ţiţeiului prezintă următoarele avantaje:

 necesită investiţii mici;
 sunt economice la instalare (datorită compactităţii instalaţiei costurile de instalare
sunt reduse, se elimină fundaţia necesară unităţilor de pompare cu balansier,
asamblarea instalaţiei făcându-se direct pe flanşa capului de pompare);
 instalarea este mai rapidă şi mult mai convenabilă decât la unităţile de pompare cu
balansier;
 siguranţă în funcţionare (prin construcţia sa, instalaţia are toate părţile în mişcare
protejate, neexistând pericolul accidentărilor);
 randament mare (construcţia simplă a pompei elicoidale produce o frecare mică în
cuplul rotor-stator, ducând la un randament mecanic ridicat. Un cuplu rotor-stator
corect ales conduce la un “slipaj” mic al lichidului, respectiv la un randament
volumic mare.);
 pompele elicoidale necesită energie numai pentru ridicarea (liftarea) fluidului, nu
şi a prăjinilor de pompare;
 durata mare de funcţionare (sistemul de pompare şi construcţia instalaţiei asigură o
durată mare de funcţionare, ajungându-se la o durată de funcţionare continuă de
doi - trei ani);
 nu există pericolul blocării cu gaze (nu au supape care să se blocheze cu gaze);
 deoarece nu se blochează cu gaze, pompele elicoidale sunt ideale pentru
eliminarea apei din sondele de extracţie a gazelor naturale;
 întreţinerea simplă (întreţinerea instalaţiei în exploatare este simplă, nefiind
necesare procedee complicate sau scule şi dispozitive speciale);
 perioadă mare de timp între intervenţii;
Pagina
113
 funcţionare fără zgomot (datorită faptului că pompa debitează continuu, sarcina în

instalaţia de suprafaţă este constantă şi prin construcţia sa, cu reductor conic,
nivelul de zgomot este redus);
 sunt eliminate ruperile prăjinilor de pompare cauzate de greutatea lichidului;
 tipul de elastomer din care este confecţionat statorul poate fi ales la cerere, astfel
încât acesta să fie compatibil cu fluidele produse de sondă;
 debitul pompei uşor de ajustat;
 sistemul de acţionare facilitează schimbarea vitezei de rotaţie în funcţie de variaţia
debitului produs de sondă (astfel viteza de rotaţie poate fi aleasă de aşa natură,
încât debitul pompei să fie egal cu debitul maxim pe care poate să-l producă stratul
şi care corespunde corelaţiei de funcţionare strat – pompă);
 pot fi folosite pentru irigaţii;
 sunt capabile să pompeze ţiţei cu procente mari de apă şi gaze;
 reduc emulsionarea fluidelor;
 nu sunt sensibile la solidele existente în fluidele vehiculate;
 sensibilitate mică la coroziune;
 debitează continuu şi constant, evitând astfel pulsaţiile în curgere (datorită acestui
fapt se reduce posibilitatea depunerii parafinei şi a solidelor);
 vehiculează fluide cu viscozităţi ridicate;
 cheltuieli mici pentru întreţinere;
 consum redus de energie electrică;
 uzura mai mică a prăjinilor de pompare şi a ţevilor de extracţie (prăjinile de
extracţie sunt supuse la o solicitare constantă, în comparaţie cu pompajul clasic,
unde sunt supuse la solicitări variabile);
 pot fi utilizate cu succes la sondele care produc cu debite mici în locul pompajului
intermitent (se asigură astfel o funcţionare continuă a sondei şi un debit mai mare
decât în cazul pompajului intermitent);
- sunt ideale pentru exploatările din zonele urbane, echipamentul de suprafaţă având
dimensiuni mult mai reduse decât cel utilizat în pompajul clasic.
Pe lângă avantajele prezentate mai sus, pompele elicoidale prezintă şi câteva
dezavantaje (nesemnificative) cum ar fi:
Pagina
114
- analiza şi controlul funcţionării pompei pot fi făcute numai pe baza datelor de

producţie şi a nivelului de lichid din spaţiul inelar (dinamometrele şi diagramele de
pompare nu pot fi utilizate);
- trebuie evitată oprirea când viscozitatea fluidului este mare şi acesta conţine un
procent mare de nisip;
- prăjinile de pompare sunt solicitate atât la tracţiune cât şi la torsiune.
4.4. ALEGEREA POMPELOR ELICOIDALE
Pentru o alegere cât mai corectă a unei pompe elicoidale cu care urmează să
fie echipată o sondă, trebuie cunoscute următoarele date:
- diametrul coloanei de exploatare;
- intervalul perforat;
- distanţa până la nivelul de lichid din sondă;
- adâncimea de fixare a pompei ;
- presiunea în linia de amestec ;
- debitul de lichid estimat a fi extras ;
- procentul de impurităţi ;
- raţia gaze - ţiţei ;
- caracteristicile fluidelor extrase ;
- posibilităţile de alimentare cu energie electrică.
Alegerea unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale reclamă
următoarele:
- alegerea tipului de pompă;
-alegerea materialului din care este confecţionată pompa;
- alegerea tipului de cap de antrenare;
- alegerea prăjinilor de pompare;
- determinarea puterii totale de acţionare;
-alegerea motorului electric, a roţilor de curea şi a curelelor.
În cele ce urmează se va prezenta o metodologie simplificată de alegere a
unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale tip Moyno.
Metodologia de alegere cuprinde următoarele etape:
1. Se determină toate caracteristicile sondei, prezentate mai sus. Se compară
caracteristicile fluidelor de zăcământ şi ale substanţelor chimice de tratare cu
Pagina
115
caracteristicile diferitelor materiale de construcţie a pompelor. Pe baza acestor

informaţii se determină materialul de construcţie al pompei din tabelul 11.
2. Cunoscând nivelul dinamic al fluidului din sondă şi debitul estimat a fi
extras se alege pompa, capul de antrenare şi dimensiunea motorului electric. Această
alegere este doar orientativă, urmând ca alegerea finală să fie făcută pe baza
caracteristicilor pompei, caracteristici prezentate în fişa pompei.
3. Se verifică dacă pompa aleasă poate fi introdusă în coloana de exploatare a
sondei. Utilizând apoi curbele de performanţă ale pompei, se determină viteza de
rotaţie necesară pentru extragerea debitului de lichid estimat, înălţimea de pompare
fiind cunoscută. De asemenea, se determină puterea de antrenare necesară la
suprafaţă.
4. Cunoscând caracterul abraziv al fluidului extras, precum şi densitatea
acestuia se determină intervalul de viteze disponibile în vederea corectării vitezei
determinate la punctul 3 atunci când acesta nu se încadrează în intervalul respectiv.
Dacă viteza de rotaţie este prea mare comparativ cu abrazivitatea fluidului , se alege
pompa imediat următoare ca dimensiune şi se repetă punctul 3. Se alege o pompă cu
un debit mai mare, sau una capabilă să suporte o presiune mai mare.
5. Cunoscând înălţimea dinamică totală de ridicare, se determină puterea
totală de acţionare a instalaţiei cu ajutorul diagramei care reprezintă curbele de
performanţă ale pompei. Se procedează astfel: din punctul corespunzător înălţimii
dinamice totale se ridică o verticală până intersectează curba corespunzătoare vitezei
de rotaţie determinată la punctul 4. Din punctul de intersecţie se trasează o orizontală
spre dreapta şi se citeşte puterea de acţionare.
6. În funcţie de puterea de acţionare determinată la punctul 5 se determină
dimensiunea minimă a motorului electric de acţionare. Această dimensiune minimă
va fi utilizată pentru determinarea momentului minim necesar pornirii precum şi a
vitezei de rotaţie. Se presupune că momentul minim necesar pornirii, reprezintă
167% din momentul maxim de funcţionare.
7. În funcţie de adâncimea de fixare a pompei şi de viteza de rotaţie, se aleg
capul de antrenare şi prăjinile de pompare.
8. Se alege viteza de rotaţie a motorului electric, dimensiunile roţilor de
curea, tipul curelelor precum şi numărul şi dimensiunile acestora.
Pagina
116
4.5. METODOLOGIA DE CALCUL A UNEI INSTALAŢII DE

POMPARE ELICOIDALE
Proiectarea unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale cuprinde următoarea

metodologie:
 se stabileşte adâncimea de fixare a pompei în sondă, H p, ţinând seama de nivelul
dinamic de lichid din sondă, corespunzător presiunii de fund care să asigure
debitul Q preconizat de a fi extras;
 se calculează nivelul dinamic Hd, din sondă;
 se calculează pierderea de presiune prin frecare în ţevile de extracţie Hfrtevi, exprimată
în metri coloană de lichid;
 se calculează presiunea din capul de pompare Hcp, în metri coloană de lichid;
 se calculează înălţimea dinamică totală de ridicare, H;
 din diagramele de alegere a pompelor în funcţie de H determinat anterior şi Q
estimat a fi extras se alege tipul de pompă;
 cunoscând tipul pompei, cu ajutorul curbelor de performanţă ale pompei se
determină viteza de rotaţie şi puterea de antrenare funcţie de H şi Q;
 se calculează raportul de reducere a turaţiei:
n
motor
i n
pompa
 din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia:

- numărul de etaje;
- lungimea rotorului;
- lungimea statorului;
- filetul rotorului;
- filetul statorului
- diametrul exterior al pompei
- se efectuează calculul de rezistenţă al garniturii de prăjini de pompare
Pagina
117
PERFORMANŢE OBŢINUTE CU POMPELE CU

CAVITĂŢI PROGRESIVE DE FIRMA KUDU IND.
CANADA
▪ Zăcământul cu întinderea cea mai mare
Locaţie : Venezuela
Producţie totală : 83400 m3/zi
Număr de pompe instalate : 150
Tipuri de pompe : din seria de 5”
Grup de antrenare : Kudu VH100
▪ Zăcământul cu ţiţei uşor

Locaţie : East Texas, SUA
Densitate ţiţei : 801,7 kg/m3
Temperatura : 60 0C
Elastomer utilizat : 199
▪ Zăcământul cu conţinut ridicat de H2S

Locaţie : Canada
Conţinut de H2S : 7 %
Temperatură : 46 0C
▪ Pompa cu cea mai mare durată de utilziare

Locaţie : Canada
Durată de utilizare : 99 luni (+8ani)
Tip pompă : 240TP600
Elastomer : 159
▪ Zăcământul cu ţiţei cu vâscozitate ridicată

Locaţie : Venezuela
Densitate ţiţei : 1014 kg/m3
Vâscozitate : 3000 cP
Pompe utilizate : 300TP1800, 400TP1350
Grup de antrenare : Kudu VH 100 HP11T Elastomer utilizat : 159
▪ Debitul cel mai ridicat

Locaţie : Canada -Sonde de apă
Debitul : 800 m3/zi
Tip pompă : 840ML1000
▪ Sonde cu deviaţie mare

Locaţie : California, SUA
Poziţia : orizontală
Unghi de înclinare :>15 grade/30m
Tip de pompă : 300TP1200
Grup de antrenare:Kudu RH100HP11T
Pagina
118
▪ Zăcământul cu conţinut ridicat de nisip

Locaţie : Elk point, Canada
Conţinut de nisip : 70 % în volum
Pompe utilizate : de 2 3/8 =i 2 7/8
Durată de viaţă a pompelor : 6-9 luni
▪ Sondă cu adâncime mare

Locaţie : Ecuador
Adâncimea de fixare a pompei : 3000 m
Grup de antrenare : Kudu RH100 18T
▪ Zăcământul cu temperatură ridicată

Locaţie : Argentina
Temperatură : 127
0C Pompă :
300TP1800
▪ Zăcăminte de ţiţei cu conţinut ridicat de

aromate
Locaţie : West Texas
Conţinut de aromate : 15 %
Temperatura : 400C
Tip pomp : 200TP1800
Grup de antrenare Kudu : VH100 HP11T
Elastomer : 204
▪ Zăcăminte de ţiţei cu conţinut ridicat de CO2

Locaţie : Wyomin, SUA
Conţinut de CO2 : 30%
Temperatura : 57 0C
Elastomer : 159 (Nitrile)
PERFORMANŢE OBŢINUTE CU POMPELE CU

CAVITĂŢI PROGRESIVE DE SNP <PETROM>
SA
▪ Număr de pompe cu cavităţi progresive utilizate
Total pompe achiziţionate : 1300

Număr pompe în funcţiune : 550
Debite pompe : 4, 7, 10, 16,4, 33, 66
Pagina
119
m3/zi 100 rpm
Pagina
120
Adâncimi maxime de liftare : 1800 m
▪ Pompa cu cea mai mare durată de utilziare
Locaţie : Brăila (1083 Independenţa)

Data introducerii în sondă : 22 august 1999
Durată de utilizare : 3668 zile (10,05ani)
Tip pompă : Robbins & Myers 9H10
Adâncime de fixare : 632 m
Turaţie : 110 rpm
Elastomer : RM102
Etalonare septembrie 2004 : 15 m3/zi x 93%=1t/zi
ExtracĘia ĘiĘeiurilor foarte grele

(Venezuela - 1000 m3/zi pe pompă, 1014 kg/m3)
Pompă tip 750TP1200 (PCM Franţa) cu Grup de Antrenare
VH100
Pagina
121
Extracţia ţiţeiurilor din sonde care necesită injecţia

aburului (Canada - Temperaturi de 160 0C)
Pompă tip 300TP1800 (PCM Franţa) cu elastomer 198HT
Extracţia ţiţeiurilor din sonde cu adâncime mare (Argentina - Adâncimea de fixare a pompei 2400 m)
Pomp[ tip 120TP2600 (PCM Franţa) cu Grup de Antrenare tip RH100
Pagina
117
Extracţia ţiţeiurilor din sonde marine

(Congo)
Pompă tip 80TP1200
(PCM Franţa) cu Grup de Antrenare VS25
Extracţia ţiţeiurilor cu motor acţionat cu gaz pentru controlul producţiei (Congo - pompa acţiona
Pompă tip 100TP1200 (PCM Franţa)
acţionat de un motor cu gaz
Pagina
118
4.7. PROIECTAREA UNEI INSTALAŢII DE POMPARE CU POMPE

ELICOIDALE
Datele iniţiale pentru cele două sonde sunt:
Date de Unitatea Sonda Sonda

intrare de 115SNP 27SNP
măsură
Procentul de % 60 46
impurităţi
Densitatea Kg/m3 820 820
ţiţeiului
Densitatea
apei de Kg/m3 1050 1050
zăcământ
Debitul de m3/zi 2.1 1.5
lichid
Cursa prăjinii m 1.68 0.7
lustruite S
Numărul de
curse duble cd/min 5.5 6
pe minut n
Adâncimea de
fixare a m 1075 924.2
pompei
Lungimea
prăjinii de m 418 277.2
pompare
(7/8 in)
Lungimea
prăjinii de m 657 647
pompare
(3/4 in)
Lungimea
ţevii de m 1075 924.2
extracţie
(27/8 in)
Lungimea
ţevii de m 8 8
extracţie
(23/8 in)
Tipul pompei - P(23/811/4) P(23/811/4)

de extracţie
Tipul unităţii t 6.4 V 5V
de pompare
Pagina
119
4.7.1. Sonda 115SNP
- Pompa se fixează la adâncimea : Hfix=1075 m;

- Adâncimea de scufundare a pompei ( submergenţa pompei ) : Hsub=100 m;
- Nivelul dinamic in sonda
Hd=Hfix-Hsub=1075 - 100=975 m;
Se calculează înălţimea de pompare:
- Pierderile prin frecare în ţevile de extracţie :
4 4 2.1
    0, 0080
Q
 d 2  (62 103 ) 2 m/s;
i
86400
- Numarul Reynolds este:

 am  d i 925.8 0, 0080 623 10
Re   
42.211
 10
103
- Coeficientul pierderilor prin frecare:
64 64
   1.385
Re 42.211
- Pierderile prin frecare:

 L  2 1.385 1075 0,0080 2
H fr    0, 057m
2 d i 2 9,81 62
g 103
- Pierderile in capul de pompare:

pcp
8 105
Hcp    88.085m
 am g 925.8 9,81
Pagina
120
Pagina
121
Pagina
122
Se calculează înălţimea de pompare:
H  Hd  H fr  Hcp  975  0, 057  88.085  1063.14 m;
2. Se alege pompa 15 TP 1200 din seria 27/8 in cu urmatoarele caracteristici:
- viteza de rotaţie n = 120 rot/min

- puterea de antrenare N = 1.30 CP
Din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia :
- numărul de etaje 22.5 etaje

- lungimea rotorului 2.2 m
- lungimea statorului 1.80 m
- filetul rotorului 13/8 in
- diametrul exterior al pompei 94 mm
Pentru efectuarea calcului de rezistenţă al garniturii se calculează astfel :
3. Se calculează greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie :
Pl  ( At  a p ) H fix g am 
 (0, 003166  0, 000285) 1075 9,81 925.8 28130N
4. Se calculează factorul de flotabilitate :
b  1 925.8
am  1  0,882
7850
OL
5. Se calculează greutatea prăjinilor de pompare în aer :
Pp   q pi (3, 41 2, 42 657) 9,81 31100 N;

l pi 22 8
6. Se calculează efortul unitar de tracţiune cu relaţia :
Pl  b
 28130  0, 882 31100 N
Pt p   1.295 10
8 2
0, 0003166 m
ap
7. Se calculează momentul de torsiune cu relaţia :
M  9550
N 955 0.95 76.04 Nm;
 5
t
0 120 2
n
Pagina
123
8. Se calculează modulul de rezistenţă polar cu relaţia :

 d 3
W  p  0, 0193 1.375 10 m3
p 
16 16
Pagina
124
9. Se calculează efortul unitar cu relaţia :

Mt N
  76.042  5.602 107
t
Wp  1.357
m2
106
10. Se calculează efortul unitar echivalent solicitării compuse conform celor două teorii de
rezistenţă :
1
 
  2 4  2 ) 
(
ech1 t t t
2
1
 (1.295 108
 1.295 10 4  5.602 107  )
2
8
1.514 108 N / m 2


2
2
  0, 35  0, 65   2 4 2 
ech 2 t t t
 0, 35 1.295 1.295 10824 5.602 107 2

108 0, 65
 1, 539 108 N /
m2
11. Se calculează efortul unitar admisibil corespunzător oţelului 35M16 :

  c 4500 105
8 2
a
cs  2  2,
10 25 N / m
Se observă că este îndeplinită condiţia de rezistenţă, deci dimensionarea este corectă.
4.7.2. Sonda 133SNP
- Pompa se fixează la adâncimea : Hfix=874 m

- Adâncimea de scufundare a pompei ( submergenţa pompei ) : Hsub=100 m
- Nivelul dinamic in sonda
Hd = Hfix-Hsub = 874-100=774 m
- Pierderile prin frecare în ţevile de extracţie :
4 4 12.6

Q   0, m/s;
0048
 d i2  (62 103 ) 2 86400
Pagina
125
- Numarul Reynolds este:
 am  1034 0, 0048 62 10 3

Re 
d i 309.638
 10 10
3

- Coeficientul pierderilor prin frecare:
Pagina
126
64 64
   0.207
Re 309.638
- Pierderile prin frecare:

 L  2 0.207 874 0,00482
H fr    0, 347m
2 di 2 9,81 62
g 103
- Pierderile in capul de pompare:

pcp
8 105
Hcp    78.876m
 am g 9,81
1034
Pagina
127
1. Se calculează înălţimea de pompare:
H  Hd  H fr  Hcp  774  0, 347  78.876  853.222 m;
2. Se alege pompa 15 TP 1200 din seria 27/8 in cu urmatoarele caracteristici:

Pagina
128
- viteza de rotaţie n = 400 rot/min

- puterea de antrenare N = 2.7 CP
Din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia :
- numărul de etaje 22.5 etaje

- lungimea rotorului 2.290 m
- lungimea statorului 1.800 m
- filetul rotorului 13/8 in
- diametrul exterior al pompei 94 mm
Pentru efectuarea calcului de rezistenţă al garniturii se calculează astfel :
3. Se calculează greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie :
Pl  ( At  a p ) H fix g am 
 (0, 003166  0, 000285) 874 9,81 1034 25540N
4. Se calculează factorul de flotabilitate :
b  1 1034
am  1  0,868
7850
OL
5. Se calculează greutatea prăjinilor de pompare în aer :
Pp   q pi
2, 42 3.22 35223770 N;
l pi 522
6. Se calculează efortul unitar de tracţiune cu relaţia :
Pl  b N
 25540  0, 868 23770
Pt p   1, 275 10
8
m
2
0, 000285
ap
7. Se calculează momentul de torsiune cu relaţia :
M  9550
N 9550 47.38 Nm;
 1.985
t 
n 400
8. Se calculează modulul de rezistenţă polar cu relaţia :

 d 3
W  p  0, 0193 1, 357 10 m3
p 
16 16
Pagina
129
9. Se calculează efortul unitar cu relaţia :

M N
t  t  47.38  3.49 10 7
W p 1, 357 m2
106
10. Se calculează efortul unitar echivalent solicitării compuse conform celor două teorii de
rezistenţă :
1
 
  2 4  2 ) 
(
ech1 t t t
2
1
 (1, 275
  1, 275 108 4  3.49 107  )1.364 108 N / m 2
2
10 8

2
2
  0,35  0, 65   2 4 2 

ech 2 t t t
 0, 35 1, 275  1, 275 108  24 3.49 107 2

108 0, 65
 1.241108 N /
m2
11. Se calculează efortul unitar admisibil corespunzător oţelului 35M16 :


  c 4500 105
8 2
a
cs  2  2,
10 25 N / m
Se observă că este îndeplinită condiţia de rezistenţă, deci dimensionarea este corectă.
Pagina
130
Pagina
129

Pompaj Elicoidal PDF Free

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pompaj Elicoidal PDF Free

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pompaj elicoidal

Principiul de funcţionare al pompelor elicoidale a fost prezentat pentru prima

- debite pană la 900 m3/zi;

4.2. INSTALAŢIA DE POMPARE CU POMPE ELICOIDALE

O instalaţie de pompare cuprinde echipamentul de fund şi echipamentul de suprafaţă.

4.2.1. ECHIPAMENTUL DE FUND AL SONDELOR EXPLOATATE

Lungimea rotorului este mai

4.2.3. PRĂJINILE DE POMPARE

Fig. 4.6. Prăjină de pompare: a – capul prăjinii, b - mufă.

Garnitura de prăjini de pompare poate fi alcătuită din prăjini cu acelaşi diametru

4.2.4. SOLICITĂRILE GARNITURII DE PRĂJINI DE

Relaţiile de mai sus reprezintă condiţia de verificare a rezistenţei garniturii de prăjini

4.2.5. ŢEVILE DE EXTRACŢIE

torsiune care conduce la apariţia unor eforturi suplimentare în acestea.

Pentru a limita valoarea momentului de

Uzura ţevilor de extracţie este accentuată şi de frecările existente în punctele de

4.2.6. ECHIPAMENTUL DE SUPRAFAŢĂ AL

Echipamentul de suprafaţă cuprinde sistemul de acţionare al prăjinilor de pompare,

4.2.7. SISTEME DE ACŢIONARE

Sistemul de acţionare asigură miscarea de rotaţie a prăjinilor de pompare respectiv a

Transmisia prin curele asigură pornirea elastică a motorului electric, protejandu-l la

Fig. 4.4. Sisteme de acţionare a prăjinilor de pompare

Sistemul de acţionare cu viteză variabilă permite realizarea unui domeniu larg

Fig. 4.5. Sistem de acţionare hidraulic

Echipamentul de suprafaţă mai cuprinde: capul de antrenare, cuplajul dintre sistemul

În figura 4.7. sunt prezentate capetele de antrenare fabricate de firma Robbins–Myers.

Prăjina lustruită face legătura între arborele de iesire al reductorului si garnitura de

Fig. 4.7. Capete de antrenare tip Robbins-Myers

4.2.9. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL POMPELOR

Datorită configuraţiei geometrice ale elementelor pompei, principiul de funcţionare

Fig. 4.8. Deplasarea

Lungimea minimă necesară unei pompe pentru ca aceasta să realizeze acţiunea de

O rotaţie completă a rotorului crează două cavităţi cu fluid. Când o cavitate se

Fig. 4.9 Aria de curgere în funcţie de poziţia rotorului

Cilindreea pompei, V, este egală cu:

unde p reprezintă pasul statorului.

Pentru a crea presiune de ridicare, trebuie să existe o presiune diferenţială între

decât diametrul minim al statorului. Presiunea diferenţială se însumează de la o cavitate la

 viscozitatea fluidelor vehiculate;

▪ SIMBOLIZAREA POMPELOR ELICOIDALE

( 40 100  4000 feet );

▪ PERFORMANŢELE POMPELOR ELICOIDALE

4.3. AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII

Utilizarea pompelor elicoidale în extracţia ţiţeiului prezintă următoarele avantaje:

 funcţionare fără zgomot (datorită faptului că pompa debitează continuu, sarcina în

- analiza şi controlul funcţionării pompei pot fi făcute numai pe baza datelor de

4.4. ALEGEREA POMPELOR ELICOIDALE

caracteristicile diferitelor materiale de construcţie a pompelor. Pe baza acestor

4.5. METODOLOGIA DE CALCUL A UNEI INSTALAŢII DE

Proiectarea unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale cuprinde următoarea

 din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia:

PERFORMANŢE OBŢINUTE CU POMPELE CU

▪ Zăcământul cu ţiţei uşor

▪ Zăcământul cu conţinut ridicat de H2S

▪ Pompa cu cea mai mare durată de utilziare

▪ Zăcământul cu ţiţei cu vâscozitate ridicată

▪ Debitul cel mai ridicat

▪ Sonde cu deviaţie mare

▪ Zăcământul cu conţinut ridicat de nisip

▪ Sondă cu adâncime mare

▪ Zăcământul cu temperatură ridicată

▪ Zăcăminte de ţiţei cu conţinut ridicat de

▪ Zăcăminte de ţiţei cu conţinut ridicat de CO2