3

POMPE CENTRIFUGE

Pompele centrifuge sunt maşini hidraulice rotative cu pale care trans-

formă energia mecanică în energie hidraulică prin intermediul unui organ
de lucru numit rotor. Pompele centrifuge fac parte dintr-o categorie mai
mare de maşini hidraulice numite turboroţi sau turbopompe.

3.1 Generalităţi şi consideraţii privind utilizarea pompelor centrifuge

în industria petrolieră şi de transport

Pompele centrifuge au o largă utilizare cum ar fi:

- la vehicularea apei în staţiile de compresoare, separatoa-
re şi dezbenzinare;
- la extragerea petrolului din sondele fără presiune, sunt
aşa zisele pompe submersibile tip REDA (ruskii electrodvigatel
Arutinova, după numele inventatorului de origine rusă, care a
propus sistemul încă din anul 1916).
- la supraalimentarea pompelor cu piston;
- la sistemul de acţionare al instalaţiilor de foraj şi de in-
tervenţii;
- în industria de prelucrare a petrolului;
- în industria de transport a petrolului şi derivatelor acestuia.

3.2 Avantajele şi dezavantajele pompelor centrifuge

Avantajele sunt:
- construcţie simplă şi uşoară;
- funcţionează la viteze unghiulare mari, putându-se cupla
direct cu motorul de antrenare, fără a mai necesita transmisii sau
reductoare de viteză;
- necesită o suprafaţă de montaj redusă, cheltuieli de in-
stalare reduse;
- întreţinerea şi reparaţiile sunt mai puţin costisitoare;

73
Acţionări hidraulice şi pneumatice

- reglarea debitului se poate face uşor şi în limite largi, iar

închiderea nedorită a ventilului de pe conducta de refulare nu
provoacă avarii ca la pompele cu piston, deci nu necesită supape
de siguranţă;
- permit pomparea de debite mari, ceea ce nu se poate rea-
liza cu pompele cu piston;
- debitul pompei centrifuge fiind continuu, nu este nece-
sară existenţa amortizoarelor de pulsaţii;
- pompele centrifuge sunt mai sigure în exploatare decât
pompele cu piston care au multe organe în mişcare (piese de
uzură);
- pompele centrifuge sunt mai insensibile la vehicularea
produselor cu impurităţi;
- puterea specifică (kW/kg) este de 2÷3 ori mai mare faţă
de pompele cu piston;
- pot fi folosite şi la vehicularea lichidelor agresive (ţiţe-
iuri corosive, acizi etc.).

Dezavantajele sunt:
- Randamentul este cu 10÷20% mai mic ca la pompele
centrifuge;
- Parametrii funcţionali ai pompelor centrifuge (debit, presi-
une, randament) scad sensibil cu creşterea vâscozităţii fluidului;
- Nu se pot porni decât umplute cu lichid (au o pornire
greoaie);
- Nu pot crea presiuni mari;
- Nu sunt atât de robuste ca pompele cu piston;
- Nu corespund economic la pomparea fluidelor cu debit
scăzut şi presiuni mari, domeniu care este rezervat pompelor cu
piston.

3.3 Clasificarea pompelor centrifuge

a) După numărul de etaje (trepte):

- Pompe centrifuge monoetajate (monorotorice);
- Pompe centrifuge multietajate (multirotorice);
Prin etaj sau treaptă se înţelege ansamblul elementelor rotor, stator
(carcasă spirală).

b) După numărul intrărilor de lichid (al fluxurilor):

74
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

- pompe cu simplu flux;

- pompe cu dublu flux (sunt două intrări ale lichidului şi
numai o ieşire).

c) Din punctul de vedere al construcţiei:

- pompe fără stator;
- pompe cu stator.

d) După natura lichidului vehiculat:

- pompe centrifuge de uz general (cele care vehiculează
apă şi soluţii apoase);
- pompe centrifuge de proces (cele care vehiculează pe-
trol şi produse petroliere).

e) După temperatura produsului vehiculat:

- pompe reci – vehiculează produse cu temperaturi până
la 2500C;
- pompe calde – vehiculează produse cu temperaturi între
2500 ÷4500C.

f) Din punctul de vedere al înălţimii de pompare create:

- pompe de presiune joasă, H ≤ 40 m coloană apă;
- pompe de presiune medie, 40 m < H ≤ 200 m;
- pompe de presiune înaltă, H > 200 m.

g) Din punct de vedere al poziţiei arborelui:

- pompe centrifuge orizontale (sunt mai des întâlnite);
- pompe centrifuge verticale;
- pompe centrifuge înclinate.

h) După coeficientul de rapiditate (ns):

1 1 1

⎛ρ⎞ Q
2 2
Q2
ns = n⎜ ⎟ ⋅ 3 , ns = 3,65 ⋅ n 3
⎝ 75 ⎠
H4 H4
în care:

n este turaţia de antrenare, rotaţii/minut;

ρ – densitatea apei, ρ = 1000 kg/m3;
Q – debitul, m3/s;
H – înălţimea de pompare, m coloană apă;

75
Acţionări hidraulice şi pneumatice

D2
- rotoare radial lente, ns = 40 ÷ 80; = 3,0 ÷ 2,5 ;
D1
D
- rotoare radial normale, ns = 80 ÷ 150; 2 = 2,5 ÷ 2,2 ;
D1
D
- rotoare radial rapide, ns = 150 ÷ 300; 2 = 2,2 ÷ 1.6 .
D1

3.4 Simbolizarea şi notarea pompelor centrifuge

Simbolizarea şi notarea se face conform STAS 4053-88.

Ca simboluri pentru pompele centrifuge se folosesc:

Notarea se face astfel;

Ns
Nume Dca [mm] −
100

în care:
Nume este varianta constructivă (Cerna, Criş, Bicaz, Siret, Brateş, etc);
Dca – diametrul conductei de aspiraţie exprimat în mm:
Ns – turaţia de sincronism a motorului electric ce antrenează pompele cen-
trifuge.

Exemplu: Criş 100 – 30.

3.5 Construcţia şi funcţionarea

Construcţia şi elementele componente ale unei pompe centrifuge este

prezentată în figura 3.1.
Arborele 1 antrenează în mişcare de rotaţie elementul 5 numit rotor.
Palele rotorice 6 acţionează asupra lichidului deplasându-l de la centru că-
tre periferie, acesta străbătând palele statorice 8 şi apoi este colectat de car-

76
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

casa spirală 9, conducându-l astfel către difuzorul 12, respectiv flanşa de

refulare 13.
Elementele 7, 9, 12 au o secţiune de curgere continuu crescătoare şi
transformă o parte din energia cinetică în energie de presiune.
În figura 3.2 sunt prezentate dimensiunile de control ale unui rotor de
pompă.

Figura 3.1 Secţiune printr-o pompă centrifugă monorotorică:

1 – arborele pompei; 2 – pană; 3 – piuliţă; 4 – inel de uzură; 5 – rotor; 6 – pală rotorică;
7 – stator; 8 – pală statorică; 9 – carcasă spirală; 10 – sistem de etanşare; 11 – flanşă de
aspiraţie; 12 – difuzorul pompei; 13 – flanşă de refulare;

Figura 3.2 Dimensiunile de control

ale unui rotor de pompă centrifugă:
D0 este diametrul de intrare în rotor;
Db – diametrul butucului;
D1, D2 – diametrul de început respectiv de
sfârşit al palei rotorice;
b1, b2 – lăţimea palei rotorice la intrarea
respectiv ieşirea din rotor;
Da – diametrul arborelui.

77
Acţionări hidraulice şi pneumatice

3.6 Mişcarea lichidului prin rotor. Planul vitezelor

Lichidul intră în rotor după o direcţie axială cu viteza c0 şi apoi este di-
rijat după o direcţie radială către canalele rotorice. Se izolează din schema
pompei centrifuge rotorul cu o singură pală (fig. 3.3).

Figura 3.3 Triunghiurile de viteză la un

rotor de pompă centrifugă.

O particulă de lichid aflată în trecere prin rotor este supusă la două

mişcări:
u – viteza de transport (tangenţială);
w – viteza relativă după tangenta la pală.
Viteza relativă este pusă în evidenţă de un observator solidar cu ro-
torul.
Mişcarea absolută a particulei (c ) se obţine prin compunerea vectoria-
lă a celor două viteze u şi w :

c =u +w. (3.1)

Elementele sumei vectoriale (3.1) formează un plan numit planul

vitezelor.
Acest plan este caracterizat şi de unghiurile α şi β care se definesc
astfel:
- unghiul α este unghi funcţional şi este format de direcţia
vitezei tangenţiale şi direcţia vitezei absolute;
- unghiul β este unghi constructiv şi este format din inver-
sul direcţiei tangenţiale şi direcţia vitezei relative.
Mărimile geometrice şi cinematice de la începutul palei vor avea indi-
cele 1 iar cele de la ieşire din rotor indicele 2.

78
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Elementele planului vitezelor se regăsesc şi la jumătatea paralelogra-

mului formând aşa zisele triunghiuri de viteze (fig. 3.4).
Viteza absolută se descompune după două direcţii:
- după direcţia tangenţială, cux = cux cos α x , x = 1V2;
- după direcţia radială, cmx = c x cos α x , x = 1V2.

Figura 3.4 Triunghiurile de viteze.

În figura 3.4 sunt reprezentate triunghiurile de viteze la intrarea, res-

pectiv ieşirea lichidului din rotor.

3.7 Ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge

Reprezintă dependenţa ce se stabileşte între înălţimea teoretică de

pompare pentru un rotor cu un număr infinit de pale şi elementele planului
vitezelor. O pompă centrifugă se poate reprezenta printr-un cvadripol ca în
figura 3.5.

Figura 3.5 Reprezentarea pompei

centrifuge printr-un cvadripol.

Randamentul total (ηt) al pompelor centrifuge se exprimă astfel:

ηt = η m ⋅ η h ⋅ η v , (3.2)

în care:
ηm este randamentul mecanic, ηm = 0,90÷0,95;
ηv – randamentul volumic, ηv = 0,90÷0,98;
ηh – randamentul hidraulic, ηh = 0,76÷0,95.

Termenul de înălţime de pompare se foloseşte în loc de presiune, de-

oarece este o mărime proporţională cu aceasta:

79
Acţionări hidraulice şi pneumatice

p = ρgH . (3.3)

Pentru stabilirea ecuaţiei fundamentale se fac următoarele ipoteze:

- Se consideră un rotor ideal cu un număr infinit de pale
(z = ∞) de grosime infinit mică, practic s → 0;
- Mişcarea lichidului se va realiza sub forma unor fire de
curent, practic palele rotorului devenind linii de curent;
- Viteza unghiulară ω este constantă;
- Transferul de energie mecanică de la rotor la lichid se
face fără pierderi;
- Mişcarea fiecărei particule nu este influenţată de cele
din jur;
- Fiecare particulă se deplasează pe o traiectorie curbă
într-un canal de dimensiuni elementare aflat într-un plan perpen-
dicular pe axa rotorului;
- Vitezele tuturor particulelor aflate pe o suprafaţă cilin-
drică de rază r = ct sunt egale.

Se reamintesc următoarele relaţii:

I. q = m ⋅ v (vectorul impuls sau cantitate de mişcare);
dq
II. F = (forţa de impuls);
dt
III. M Δ F = r × F (momentul forţei de impuls în raport cu o axă Δ).

d ( m ⋅ v ) dm ⋅ v dv dm
F= = +m =v
dt dt dt dt
d ( m ⋅ v ) dm ⋅ v dv dm
m = ρV ; F = = +m =v
dt dt dt dt
F = ρQv , (3.4)

Se aproximează canalul rotoric cu un tub de curent ce se deplasează de

la intrarea către ieşirea din rotor şi atunci momentul elementar este dat de
relaţia:

dM t ∞ = d r × F (3.5)
2
M t∞ = ∫ d r × F = r2 × F2 − r1 × F1
1

M t∞ = ρQ ⋅ ( r2 × c2 − r1 × c1 )
r2 × F2 = r2 c2 sin (90 + α 2 ) = r2 c2 cos α 2
r1 × F1 = r1c1 sin (90 + α1 ) = r1c1 cos α1

80
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

M t∞ = ρQ ⋅ (r2 cu 2 − r1cu1 ) , (3.6)

Mt∞ este momentul teoretic al unei pompe centrifuge cu un număr infi-

nit de pale.
Puterea teoretică hidraulică a unui rotor cu un număr infinit de pale
(Pth∞) este dată de relaţia:

Pth∞ = M t∞ ω = ρ Q ⋅ (u 2 cu 2 − u1cu1 ) , (3.7)

în care u 2 = ω ⋅ r2 şi u1 = ω ⋅ r1 .

Pe de altă parte (Pth∞) se calculează şi cu relaţia:

Pth∞ = ρ ⋅ g ⋅ H t∞ ⋅ Q . (3.8)

Din relaţiile (3.7) şi (3.8) se obţine ecuaţia fundamentală a pompelor

centrifuge.

1
H t∞ = ( u2cu 2 − u1cu1 ) . (3.9)
g

Se scrie teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul vitezelor:

w 2 = u 2 + c 2 − 2uc ⋅ cos α ,

c 2 + u 2 − w2
de unde: uc ⋅ cos α = .
2

Figura 3.6 Triunghiul vitezelor.

Introdusă în relaţia (3.9), se obţine:

81
Acţionări hidraulice şi pneumatice

c22 − c12 u 22 − u12 w12 − w22

H t∞ = + + . (3.10)
2g 2g 2g

Relaţia (3.10) este a II-a formă a ecuaţiei fundamentale.

H t∞ = H C∞ + H P∞ , (3.10’)

în care:
c22 − c12
H c∞ = , este componenta cinetică a înălţimii de pompare;
2g
u22 − u12 w12 − w22
H p∞ = + , este componenta potenţială a înălţimii de pompare.
2g 2g

Înălţimea de pompare este maximă când u1cu1 = 0.

Dar u1 ≠ 0, c1 ≠ 0 rezultă cosα1 = 0 rezultă α1 ≈ 900.
În realitate α1 ≈ 840 − 860.
Triunghiul de viteze la intrare în rotor va arăta ca în figura 3.7.

Figura 3.7 Triunghiul de viteze

la intrarea în rotor.

1
H t∞ = u 2 cu 2 , (3.11)
g

este a III-a formă a ecuaţiei fundamentale.

Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu număr infinit de pa-
le nu depinde de natura lichidului vehiculat ci numai de elementele planului
vitezelor.

82
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

3.8 Influenţa numărului finit de pale asupra înălţimii

teoretice de pompare

Se consideră un disc de diametru D2 pe care se montează o capsulă

transparentă de diametru dc în care se introduce un lichid ideal şi o să-
geată AB (fig. 3.8).

Figura 3.8 Vizualizarea fenomenului de Figura 3.9 Distribuţia vitezei:

I – rotor cu număr infinit de pale;
turbionare a lichidului.
II – aproximarea canalului rotoric cu o cap-
sulă închisă;
III – rotor cu un număr finit de pale.

Viteza de turbionare Δw se calculează astfel:

dc
Δw = ω . (3.12)
2

Se aproximează canalul rotoric cu o capsulă de diametru ab şi rezultă;

ab
Δw2 = ω .
2

Din triunghiul curbiliniu abc (fig. 3.9) rezultă:

πD2
ab = ac ⋅ sin β2 = sin β2
z

83
Acţionări hidraulice şi pneumatice

D2 π
Δw2 = ω ⋅ sin β 2 = k ⋅ u 2 , (3.13)
2 z
π
unde k = sin β 2 .
2

Dacă z → ∞, k → ∞, Δw2 → 0.
Triunghiul vitezelor la ieşire din rotor se modifică ca în figura 3.10.

Figura 3.10 Triunghiul vitezelor la

ieşire din rotorul cu număr infinit
şi finit de pale rotorice.

1
H t∞ = u 2 cu 2
g
1
H t = u2 cu' 2 , (3.14)
g

unde Ht este înălţimea de pompare pentru un rotor cu număr finit de pale.

Din figura 3.10 rezultă:

H t∞ − H t =
1
( ) 1
u 2 cu 2 − cu' 2 = k ⋅ u 22 = H t ⋅ p
g g

şi se obţine:

H t∞
Ht = , (3.15)
1+ p

unde p este un coeficient de scădere a înălţimii de pompare datorită efectu-

lui de turbionare (p = 0,3÷0,4) şi se poate calcula cu relaţia:

84
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2ψ 1
p= ⋅ , (3.16)
z r12
1−
r2

unde ψ = (0,55÷0,68) + 0,6·sinβ2 pentru rotoare cu ns=70÷150, iar

β2 = 28÷350 (400).

Numărul de pale z se calculează cu relaţia:

D2 + D1 β + β2
z = 6,5 ⋅ sin 1 , (3.17)
D2 − D1 2

unde β1 = 14÷180 (200).

3.9 Înălţimea de pompare în funcţie de turaţie şi diametrul D2

Se reaminteşte ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge:

1
I.) H t∞ = u2 cu 2 .
g

Din triunghiul vitezelor la ieşire din rotor (fig. 3.11) rezultă:

u2 = cm 2 ⋅ ctg α 2 + cm 2 ⋅ ctg β2 = cm 2 ⋅ ( ctg α 2 + ctg β2 ) şi

cu 2 = cm 2 ⋅ ctg α 2 .

Figura 3.11 Triunghiul vite-

zelor la ieşirea din rotor.

85
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Relaţia I devine:

1 2 ctg α 2 πD n
H t∞ = u2 , unde u 2 = 2 .
g ctg α 2 + ctg β2 60

1 π2 D22 n 2 ctg α 2
H t∞ = ⋅
g 3600 ctg α 2 + ctg β2

Înălţimea reală a rotorului se exprimă astfel:

ηh π2 ctg α 2
H = H t ⋅ ηh = ⋅ ⋅ n 2 D22 ⋅
g (1 + p ) 3600 ctg α 2 + ctg β2

H = k H ⋅ n 2 D22 , (3.18)

unde:
kH este o constantă a tipului de pompă centrifugă şi este dată pentru α2 no-
minal;
n – turaţia rotorului exprimată în rotaţii/minut;
D2 – diametrul la ieşire din rotor, m;
H – înălţimea de pompare, m coloană apă.

Valorile constantei kH pentru diferite tipuri constructive de pompe cen-

trifuge sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 Valorile constantei kH pentru diferitele tipuri de pompe centrifuge.

TIPUL P.C. kH
L; C; CRIŞ (1,0 ÷ 1,6) ⋅ 10 −4
SIRET (1,4 ÷ 2,0) ⋅ 10 −4
BRATEŞ (0,7 ÷ 0,9) ⋅ 10 −4
N.D.S. (1,7 ÷ 2,3) ⋅ 10 −4
(1 ÷ 1, 4 ) ⋅10−4 fără stator
P.C. PROCES
(1,3 ÷ 1,5) ⋅10−4 cu stator

86
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

3.10 Caracteristica interioară teoretică a pompelor centrifuge

Caracteristica interioară reprezintă dependenţa dintre înălţimea de

pompare şi debitul vehiculat.

Se reamintesc următoarele relaţii:

1
I. H t∞ = u2cu 2 ;
g
H
II. H t = t∞ ;
1+ p
III. Q = A ⋅ v = A ⋅ cm , (ecuaţia de continuitate).

Din triunghiul vitezelor la ieşire din rotor rezultă:

cu 2 = u2 − cm 2 ⋅ ctg β2 şi introducând în relaţia I se obţine:

1
H t∞ = u2 ( u2 − cm 2 ⋅ ctg β2 ) .
g

Q
Viteza meridională cm 2 = , în care λ2 este un coeficient care ţine
πD2b2 λ 2
seama de reducerea secţiunii de curgere datorită existenţei palelor (fig. 3.12).

Figura 3.12 Schema de calcul a

coeficientului de strangulare.

Se notează cu t pasul dintre două pale consecutive:

πD1
La intrare în rotor, t1 = ;
z

87
Acţionări hidraulice şi pneumatice

πD2
La ieşire din rotor t 2 = .
z
s
σ1 =
sin β1
s
σ2 =
sin β 2
unde s este grosimea palei.

Aef πD2b2 − σ 2 ⋅ b2 ⋅ z πD2 − σ 2 ⋅ z z ⋅ t2 − z ⋅ σ 2 t2 − σ 2

λ2 = = = = = , λ2 < 1
At πD2b2 πD2 z ⋅ t2 t2
A
λ2 = t > 1 .
Aef
1 1 Qx
H t∞ = u22 − u2 ctg β2 ,
g g πD2b2 λ 2
H t∞ = A − B ⋅ Qx ⋅ ctg β2 . (3.19)

Relaţia (3.19) reprezentată grafic în funcţie de valoarea unghiului β2

este prezentată în figura 3.13.

Figura 3.13 Influenţa unghiului β2 asupra lui Ht∞.

H t∞ = A − B ⋅ Qx , (3.20)

în care:

1 2
u2 ;
A=
g
1 1
B = u2 ctg β2 .
g πD2b2 λ 2

88
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu un număr infinit de

pale are o variaţie liniară.
Intersecţiile cu axele sunt:

La Q = 0, H t∞ o = A
A
La H = 0, Qt∞o =
B
H t∞
Conform relaţiei II, Ht = .
1+ p

H t∞ A B
Ht = = − ⋅ Q = A1 − B1 ⋅ Q
1+ p 1+ p 1+ p

Intersecţiile cu axele sunt:

La Q = 0, Ht0 = A1
A1 A
La H = 0, Qt 0 = Qt∞ 0 = = .
B1 B

Caracteristica interioară teoretică a unei pompe centrifuge reale ţine cont

de pierderile energetice care apar în interiorul pompei centrifuge (fig. 3.14).
Datorită acestor pierderi înălţimea teoretică de pompare a unei pompe
centrifuge reale se calculează cu relaţia:

H x = H t − h f − hş , (3.21)

unde:
hf sunt pierderile prin frecări şi conform relaţiei lui Weissbach-Darcy se
calculează astfel:
2
⎛Q ⎞
h f = (1 − ηh ) ⋅ H t ⎜ x ⎟ . (3.22)
⎝Q⎠

în care:
ηh este randamentul hidraulic corespunzător debitului nominal;
Ht – înălţimea teoretică de pompare corespunzătoare debitului nominal;
Q – debitul nominal;
Qx – debitul diferit de debitul nominal.

89
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 3.14 Caracteristica internă a unei pompe centrifuge şi elementele care o compun:
Ω1 – pierderea de energie datorită efectului de turbionare; Ω2 – pierderea de energie datorită
pierderilor prin frecări; Ω3 – pierderea de energie datorită şocului hidraulic la intrare şi ieşire
din rotor.

Pierderile prin şoc apar atunci când pompa centrifugă funcţionează la

un debit diferit de cel nominal, de obicei mai mic.
Pierderile prin şoc apar atât la intrarea în rotor cât şi la ieşirea din
acesta.

hş = hş1 + hş 2 ,

unde hş1 sunt pierderile prin şoc la intrarea în rotor:

vs21
hş1 = ϕ ⋅ . (3.23)
2g

90
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Se consideră Qx<Q şi triunghiul vitezelor la intrare devine (fig. 3.15):

Figura 3.15 Triunghiul

vitezelor la intrare în rotor
când pompa funcţionează
la Qx<Q.

Din asemănarea triunghiurilor rezultă:

vs1 cm1 − cm1x c Q

= = 1 − m1x = 1 − x
u1 cm1 cm1 Q
⎛ Q ⎞
vs1 = u1 ⎜1 − x ⎟
⎝ Q⎠
2
u2 ⎛ Q ⎞
hş1 = ϕ⋅ 1 ⎜1 − 1 ⎟ , (3.24)
2g ⎝ Q ⎠

În mod similar se calculează pierderile prin şoc la ieşire din rotor:

vs22
ϕş 2 = ϕ⋅ . (3.25)
2g

Triunghiul vitezelor la ieşire din rotor se modifică conform figurii 3.16.

Figura 3.16 Triunghiul vitezelor la ieşirea din rotor când pompa

funcţionează la Qx<Q.

91
Acţionări hidraulice şi pneumatice

⎛ Q ⎞
vs 2 = u2 ⎜1 − x ⎟,
⎝ Q ⎠
2
u2 ⎛ Q ⎞
hş 2 = ϕ⋅ 2 ⎜1 − x ⎟ . (3.26)
2g ⎝ Q⎠

Pierderile prin şoc la ieşire din rotor se corectează prin înmulţire cu

factorul:
2
1 ⎛D ⎞
⋅⎜ 2 ⎟ ,
(1 + p )
2
⎝ D4 ⎠

unde D4 este diametrul de intrare în stator.

Dacă interstiţiul dintre rotor şi stator este mai mare are loc o uniformi-
zare a vitezelor şi pierderile prin şoc vor fi mai mici.

3.11 Caracteristica principală a pompelor centrifuge

Dacă se introduc expresiile lui Ht, hf şi hş în relaţia (3.21) se obţine:

2
π2 n 2 ⎛ D2 ⎞
1 302 ⎜⎝ 2 ⎟⎠ 1 πn D ctg β2 H
Hx = − ⋅ ⋅ 2⋅ ⋅ Qx − (1 − ηh ) ⋅ 2t ⋅ Qx2 −
g 1+ p g (1 + p ) 30 2 πD2 ∂ 2 Q

ϕ ⎡ 2 1 ⎤ ⎛ Qx ⎞
2 2
2 ⎛ D2 ⎞
− ⎢u1 + u2 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎥ ⋅ ⎜1 − ⎟
2g ⎢ ⎝ D4 ⎠ (1 + p )2 ⎥ ⎝ Q⎠
⎣ ⎦

Notând elementele constante pentru o pompă centrifugă cu k1, k2, k3 se

obţine:

H x = − k1 ⋅ Qx2 + k2 ⋅ nx ⋅ Qx + k3 ⋅ nx2 , (3.27)

H x = f ( Qx , nx ) .

Expresia (3.27) este o porţiune dintr-un paraboloid de rotaţie (fig. 3.17).

92
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 3.17 Caracteristica prin-

cipală a unei pompe centrifuge.

Caracteristica principală fiind dificilă în activitatea curentă are mai

mult o importanţă teoretică întrucât pune în evidenţă unele aspecte intere-
sante privind exploatarea pompelor cum ar fi:
a) Dacă secţionăm suprafaţa caracteristică cu plane paralele cu
planul HxOQx se obţin caracteristicile interioare pentru diferite
turaţii;
b) Toate aceste caracteristici interioare au punctul de maxim pe o
parabolă ce trece prin origine. Acest fapt permite stabilirea ca-
racteristicii interioare la o altă turaţie decât cea la care s-a fă-
cut trasarea experimentală.

Figura 3.18 Caracteristica internă a

unei pompe centrifuge la două turaţii
(n1<n2).

Parametrii funcţionali ai unei pompe centrifuge la două turaţii diferite

(fig. 3.18), se determină cu expresiile prezentate în continuare:

93
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2
Q1 n1 ⎛n ⎞
= ⇒ Q2 = Q1 ⋅ ⎜ 2 ⎟ ;
Q2 n2 ⎝ n1 ⎠
2 2
H1 ⎛ n1 ⎞ ⎛n ⎞
= ⎜ ⎟ ⇒ H 2 = H1 ⋅ ⎜ 2 ⎟ ;
H 2 ⎝ n2 ⎠ ⎝ n1 ⎠
P = ρgHQ ;
3 3
P1 ⎛ n1 ⎞ ⎛n ⎞
= ⎜ ⎟ ⇒ P2 = P1 ⋅ ⎜ 2 ⎟ .
P2 ⎝ n2 ⎠ ⎝ n1 ⎠

3.12 Randamentul hidraulic şi proprietăţile acestuia

Prin definiţie randamentul hidraulic este egal cu raportul dintre înălţi-

mea reală de pompare şi înălţimea teoretică de pompare.

Hx
ηh = . (3.28)
Ht

Figura 3.19 Caracteristica internă şi posibilitatea determinării

teoretice a randamentului hidraulic.

Se fac următoarele observaţii:

a) La Q = 0, randamentul hidraulic este diferit de zero, ηh≠0.

94
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

H 0 B0C0
Într-adevăr ηh Q =0 = = , unde H0 este sarcina la mersul în gol a
H t 0 A0C0
pompei.
Se uneşte B cu Qt0 şi intersecţia cu caracteristica interioară se notează
cu B1. Prin punctul B1 se ridică o verticală.

b) Există două debite la care pompa centrifugă funcţionează cu

acelaşi randament hidraulic:

BC BC
ηhB = ; ηhB1 = 1 1 .
AC B1C1

Din asemănarea triunghiurilor rezultă:

B1C1 A1C1 DC1 BC BC

= = ⇒ 1 1= ⇒ ηhB = ηhB1 . (c.c.t.d)
BC AC DC A1C1 AC

c) Randamentul hidraulic este maxim în punctul de tangenţă al

dreptei dusă prin punctul D la caracteristica interioară.

3.13 Punctul de funcţionare

Punctul de funcţionare este intersecţia dintre caracteristica interioară a

pompelor centrifuge şi caracteristica reţelei.
Se consideră următoarea schemă conform figurii 3.20.

Figura 3.20 Schema de amplasare a unei pompe centrifuge în reţea:

Q – debitul realizat de pompa centrifugă; Qc – debitul consumat.

95
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Dacă Qc scade rezultă că Hgr creşte, punctul de funcţionare din P se

mută în P’, rezultă Q’ < Q (fig. 3.21).
Dacă Qc creşte rezultă că Hgr scade, punctul de funcţionare din P se
mută în P’’, unde Q’’ > Q.
Pompa centrifugă se adaptează cererii, aceasta îşi modifică automat
punctul de funcţionare.
Zona I a caracteristicii interne este o zonă stabilă de funcţionare.

Figura 3.21 Determinarea

punctului de funcţionare.

Zona II. Dacă Qc creşte, Hgr scade, punctul P1 se deplasează în P1’, Q1’ < Q1;
Dacă Qc scade, Hgr creşte, punctul P1 se deplasează în P1’’, debi-
tul creşte Q1’’ > Q1.
Pompa se comportă contrar cererii. Este o zonă de funcţionare instabi-
lă. Pentru ca o pompă centrifugă se funcţioneze corespunzător trebuie înde-
plinite următoarele condiţii:
a) Punctul de funcţionare să fie pe ramura stabilă la H < 0,9 HM;
b) Pompa centrifugă să funcţioneze la η > 0,85 ηM;
c) Înălţimea statică de pompare să fie mai mică decât sarcina la
mersul în gol al pompei centrifuge (Hs < H0).

Porţiunea de curbă care îndeplineşte condiţia de stabilitate a) şi condi-

ţia de economicitate b) se numeşte zonă raţională de funcţionare (ZRF).

96
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 3.22 Zona raţională

de funcţionare a unei pompe
centrifuge.

3.14 Fenomenul de pompaj la pompele centrifuge

Caracteristica pompelor centrifuge reprezentată în cadranul II (cu debit

negativ) pune în evidenţă scurgerile de lichid prin pompă atunci când presiunea
din sistem este mai mare decât cea pe care o poate crea pompa. Această carac-
teristică are un caracter experimental nefiind verificată analitic (fig. 3.23).

Figura 3.23 Fenomenul de

pompaj la pompele centrifuge.

Considerăm că iniţial punctul de funcţionare este în P. Reducerea con-

tinuă a debitului la consumator duce la creşterea cantităţii de lichid în re-
zervorul de refulare al pompei şi la deplasarea punctului de funcţionare
progresiv către vârful caracteristicii. Dacă punctul de funcţionare ajunge în

97
Acţionări hidraulice şi pneumatice

P2, înălţimea lichidului din vas nu mai poate fi echilibrată de presiunea

creată de pompă şi are loc o descărcare a reţelei prin pompa centrifugă în
rezervorul de aspiraţie. Punctul de funcţionare se deplasează pe caracteris-
tică din P2 în P3. În momentul când presiunea din sistem este mai mică de-
cât în punctul P4, presiunea dezvoltată de pompă poate depăşi pe cea din
sistem şi lichidul schimbă de sens. În acest moment punctul de funcţionare
sare în P pe ramura stabilă, iar pompa lucrează sub denumirea de „pompaj
hidraulic” funcţionare ce este însoţită de lovituri, şocuri hidraulice, vibraţii
etc. Fenomenul de pompaj se poate evita montând pe conducta de refulare
un ventil de sens unic.

3.15 Calculul de corecţie a caracteristicii interioare a pompelor

centrifuge în cazul vehiculării produselor petroliere

Caracteristica interioară a unei pompe centrifuge se determină pe stan-

dul de încercări al firmei constructoare, fluidul utilizat fiind apa. În cata-
loagele firmelor caracteristicile interioare sunt prezentate pentru apă.
La vehicularea unui produs vâscos, performanţele pompei se reduc şi
caracteristica interioară conţinută în prospectul pompei se modifică. Se va
prezenta în continuare metoda de corectare după M.D. Aizenstein.

La baza metodei stau 3 ipoteze:

a) În situaţia funcţionării pompei centrifuge cu aceiaşi viteză un-

ghiulară, iar lichidele vehiculate au vâscozităţi cinematice di-
ferite, debitul şi înălţimea de pompare se modifică astfel încât
turaţia specifică rămâne aceiaşi;
b) Coeficienţii de corectare ai debitului, înălţimii şi randamentu-
lui pentru valori ale debitului cuprinse în limitele
Qx = ( 0,8 ÷ 1,2 ) Q rămân constanţi;
c) Energia utilă consumată de pompă pentru cazul Q = 0 la func-
ţionarea cu apă şi produs petrolier vâscos rămâne aceiaşi, adi-
că aceasta nu este funcţie de viscozitate.

98
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Coeficienţii de corecţie sun prezentaţi în figura 3.24 în funcţie de nu-

mărul Reynolds.

Q
Re = , (3.29)
v ⋅ De

Q este debitul optim al pompei la funcţionarea cu apă, m3/s;

ν – viscozitatea cinematică a produsului petrolier, m2/s;
De – diametrul echivalent al rotorului ce se determină din egalitatea:

πDe2
= πD2b2 λ 2
4

t2 − σ 2
λ2 = λ2 < 1
t2

De = 2 D2b2 λ 2 . (3.30)

Figura 3.24 Variaţia coeficienţilor de corecţie în funcţie de numărul Re, valori date după:
1– Aizenştein ns=51,60 şi 70; 2 – Suhanov ns = 82 şi 130; 3 – Ipen ns = 90 şi 150; 4 – Stepanov
ns = 82; 5 – Aizenştein încercări la cavitaţie ns = 60…100.

99
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Parametri la care funcţionează pompa centrifugă atunci când vehicu-

lează un produs petrolier mai vâscos decât apa se stabilesc cu relaţiile:

H p = kH H ; (3.31)
Q p = kQ Q ; (3.32)
η p = kη ⋅ η ; (3.33)

Mărimile cu indicele „p” sunt cele pentru produs petrolier şi cele fără
indice pentru cazul vehiculării apei. Turaţia caracteristică a unui rotor se
defineşte astfel:

Q1 2
nq = n , (3.34)
H3 4

Turaţia caracteristică rămâne aceiaşi în situaţia vehiculării apei sau a

unui produs petrolier:

1 1 1 3
Q p2 Q ⎛ Qp ⎞ 2 ⎛ H p ⎞ 4
2 1 3
np = n ⇒ n 3 = n 3 ⇒ ⎜
q
⎟ =⎜ ⎟ ⇒ kQ = k H
2 4

⎝ Q ⎠ ⎝ H ⎠
Hp
4
H 4

şi se obţine:

2
k H = kQ3 . (3.35)

Calculul de corecţie are un caracter orientativ, surprinzând modificări-

le funcţionale şi de randament ale pompei la schimbarea produsului
(figura 3.25). Valorile coeficienţilor kQ, kH, kη din figura 3.24 sunt valabile
pentru turaţii specifice cuprinse în limitele ns = 50÷130.
Din figura 3.25 se observă că prin modificarea caracteristicii interne a
pompei centrifuge, atunci când se vehiculează produs petrolier (sau alt pro-
dus vâscos) punctul de funcţionare se deplasează din P în Pp. Performanţele
funcţionale ale pompei centrifuge în această situaţie sunt mai mici.

100
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 3.25 Modificarea parametrilor funcţionali în cazul

vehiculării unui produs vâscos.

3.16 Trasarea palelor rotorice

Pentru trasarea palelor rotorice sunt întâlnite mai multe metode. Dintre
acestea o trasare corectă şi un randament superior asigură metoda prin
puncte succesive şi cea bazată pe diagonale de viteze. Metodele de trasare a
palelor rotorice cu unu sau două arce de cerc sunt utilizate ocazional şi nu
pentru agregate de puteri mari sau în cazul unei producţii de serie mare.
Aceste metode prezentate în manualele de specialitate), asigură în general
condiţiile de la intrarea şi ieşirea (β1, β2) lichidului din rotor însă între aces-
te puncte nu se cunoaşte modul de variaţie atât a unghiul relativ (β) cât şi a
componentei tangenţiale (cu).
Pentru stabilirea metodei de trasare a palei rotorice prin puncte succe-
sive se consideră rotorul de diametru D1 şi D2 şi fibra medie a palei, ipote-
tic trasată, aşa cum rezultă din figura 3.26.

101
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Fig. 3.26 Construcţia palei rotorice prin puncte succesive.

În triunghiul haşurat PKT, (vezi fig. 3.26) se poate scrie:

PT = R x ⋅ d ϕ
sau
PK dR
PT = =
tg β x tg β x
Înlocuind valoarea arcului de cerc „PT” din prima în a doua expresie
se poate determina unghiul „φ” subîntins de plată pentru orice creştere a
razei „Rx”.
dR
dϕ = (3.36)
R x ⋅ tg β x
Integrarea ultimei expresii şi exprimarea unghiului „φ” în grade con-
duce la formula:
180 0 R2 dR
ϕ0 =
π ∫ R1 R x ⋅ tg β x
(3.37)
Întrucât interesează construcţia palei de la începutul la sfârşitul aceste-
ia, integrala se efectuează ca o sumă de creşteri finite aşa cum rezultă din
tabelul 3.2.
Pentru construcţia palei rotorice prin puncte succesive se face ipoteza
că viteza relativă „w”, coeficientul de reducere al secţiunii „τ” şi înălţimea
canalului rotoric variază liniar de la intrare la ieşire.

102
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Aceste mărimi pot fi calculate cu formulele:

t1 t1 Qt Qt
w1 = u12 + c12 ; τ1 = = ; b1 = =
t1 − σ 1 S π ⋅ D0 ⋅ c0 2πR1 ⋅ c0 ⋅ τ1
t1 −
sin β1
cm 2 t2 t2 Qt
w2 = ; τ2 = = ; b2 =
sin β 2 t2 − σ2 S π ⋅ D2 ⋅ c m` 2 τ 2
t2 −
sin β 2
unde:
S – grosimea palei
c m` 2 – componenta radială a vitezei absolute fără a considera existenţa
palelor. În general această componentă se consideră constantă de-a lungul
canalului rotoric.
În figura 3.26 sunt prezentate variaţiile mărimilor menţionate şi a celor
rezultate folosind tabelul 3.2.

Tabelul 3.2 Algoritmul de calcul pentru trasarea palei rotorice.

c mx 1 ⎛y +y ⎞ 180 0
Rx cmx wx sin β x = w β 0x y1 = R tg β ⎜ i i +1 ⎟ΔR ∑ ( y med ΔR )ϕ = ∑ ( y med ΔR )
x x x ⎝ 2 ⎠ π
R1 cm1 w1 β1 0 0
R1+
ΔR
R1+
2ΔR
M
R2

3.16.1 Trasarea palei rotorice folosind diagramele de viteze

Folosirea acestei metode se bazează pe ipoteza potrivit căreia compo-

nenta tangenţială Cu a vitezei absolute variază liniar de la intrarea la ieşirea
lichidului în rotor.
Potrivit acestei metode, distanţa dintre R1 şi R2 se împarte într-un nu-
măr egal de părţi şi se reprezintă profilul canalului în scopul determinării
lăţimii corespunzătoare fiecărei diviziuni.
Determinarea componentelor radiale „cm” ale vitezei absolute, cores-
punzătoare diviziunilor menţionate (se presupune o variaţie liniară a coefi-
cientului „τ”), cu formulele cunoscute şi a celor tangenţiale pe baza ipote-
zei menţionate, permite determinarea unghiului relativ „βx” cu formula:

103
Acţionări hidraulice şi pneumatice

c mx
tg β x = (3.38)
u c − cux
unde:
cmx este componenta radială a vitezei absolute corespunzătoare cercului de
rază „Rx” şi lăţime „bx”;
ux – viteza tangenţială a rotorului corespunzătoare punctului de rază „Rx”;
cux – componenta tangenţială a vitezei absolute (pentru acelaşi punct).

Fig. 3.27 Construcţia palelor rotorice folosind diagramele de viteze.

Construcţia palei rotorice se realizează după determinarea tuturor tri-

unghiurilor de viteze de la intrare la ieşire, pe cale grafică în felul următor:
1. Se construiesc cercurile concentrice cu diametrele D1 şi D2, iar
distanţa dintre intrarea şi ieşirea lichidului din palele rotorice se
împarte într-un număr întreg de părţi egale.
2. Se trasează arcele de cerc cu razele R1, Ra, Rb…R2 şi cele situate
la jumătatea intervalului dintre două raze succesive, aşa cum
sunt trasate în figura 2 cu linie întreruptă.
3. Se uneşte 1 (care corespunde cu începutul palei rotorice) cu cen-
trul cercului şi se duce tangenta punctului 1 (linie punctată).

104
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

4. Faţă de tangenta la cercul de rază R1, din punctul 1 se duce o

semidreaptă sub unghiul β1 până la intersecţia cu cercul de rază
1
R1` = (R1 + Ra ) , obţinându-se punctul 1`.
2
5. Se uneşte 1` cu centrul cercului şi se duce tangenta la cercul de
rază R1`.
6. Faţă de tangenta dusă se trasează semidreapta 1`a` sub unghiul
„βa” până la intersecţia cu cercul ajutător (linie întreruptă) în
punctul a`.
7. Se procedează în mod asemănător până la ultimul interval, după
această construcţie se unesc cu o linie continuă punctele situate
la jumătatea segmentelor 11`; 1`a`; a`b`;…etc.
Înfăşurarea acestor segmente reprezintă fibra medie a palei rotorice
căutate.
Pentru realizarea unei construcţii cât mai corecte este necesar ca dis-
tanţa (R2–R1) să fie împărţită în cât mai multe părţi egale.

3.17 Statorul fără pale

La pompele mici şi mijlocii transformarea energiei cinetice în energia

de presiune după ieşirea lichidului din rotor, se realizează într-un stator fără
pale. Această variantă constructivă este întâlnită deseori la pompele centri-
fuge de proces din următoarele motive:

Fig.3.28 Schema de principiu a pompei cu

stator fără pale (cu inel de conducere).

105
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În situaţia vehiculării unor lichide vâscoase, pierderea de energie pen-

tru învingerea forţelor de frecare dintre lichid şi pereţii palelor statorice fi-
ind mare, conduce la diminuarea sensibilă a randamentului hidraulic.
De asemenea parametrii de lucru ai proceselor tehnologice în anumite
condiţii (avarii, reducerea voită a producţiei, pornirea instalaţiei, punerea în
funcţiune după operaţiile de revizie etc.), înregistrează variaţii importante
faţă de valorile nominale. În aceste situaţii randamentul hidraulic al pom-
pelor centrifuge, având stator cu pale, cunoaşte reduceri importante atât
datorită cauzei menţionate cât şi datorită pierderilor prin şoc hidraulic –
pompa lucrează la parametrii diferiţi de cei de proiectare.
Pentru îmbunătăţirea randamentului hidraulic, pompele centrifuge de
proces de cele mai multe ori sunt prevăzute cu statoare fără pale.
Dintre acestea cele mai răspândite sunt construcţiile de pompe centri-
fuge la care statorul este realizat sub forma unor carcase spirale prevăzute
cu canale de conducere a lichidului către treptele următoare sau conducta
de refulare şi în mai mică măsura sunt cele cunoscute sub denumirea de
stator fără pale (inel de conducere).
Ultima varianta constructivă (vezi fig. 3.28) este mai rar întâlnită dato-
rită unor fenomene secundare ce au loc ca urmare a existenţei zonelor
moarte şi dificultăţilor legate de realizarea şi etanşarea elementelor compo-
nente.
Schema de principiu a unei pompe centrifuge cu stator fără pale este
reprezentată în figura 1, din care rezultă că pereţii laterali ce înconjoară ie-
şirea lichidului din rotor se prelungesc radial fie ca pereţi paraleli, fie ca
difuzor, influenţând în mod corespunzător asupra componentelor vitezei
absolute.
În ipoteza că debitul din statorul fără pale este Q`, pentru un punct oa-
recare de rază „R” şi lăţime „b” se poate scrie:
Q`= 2π ⋅ R2 ⋅ b2 ⋅ c m 3 = 2π ⋅ R ⋅ b ⋅ c m
de unde:
R2 ⋅ b2
cm = c m3 (3.39)
R ⋅b
Din expresia componentei radiale a vitezei absolute se constată că
mărimea acesteia scade spre exterior atât datorită razei „R” cât şi datorită
lăţimii „b”, a canalului statoric.
Referitor la componenta tangenţială a vitezei absolute, potrivit ipote-
zei că mărimea cuplului hidraulic rămâne constantă după ieşirea lichidului
din rotor, pentru un punct oarecare se poate scrie:
R2 c u 3 = R ⋅ c u = K (3.40)
Considerând că α0=90, constanta K, poate fi determinată din ecuaţia
fundamentală a pompelor centrifuge:

106
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

u 2 ⋅ cu 3 g ⋅ H t
K= =
ω ω
şi se obţine:
g ⋅ Ht
cu = . (3.41)
R⋅ω

Remarcăm particularitatea funcţională a acestor pompe de a lucra cu

randamente hidraulice superioare şi pentru cazul când debitul vehiculat de-
păşeşte valoarea celui nominal.
Aceasta particularitate funcţională ce explică prin aceea că mărirea
debitului conduce la creşterea componentei radiale a vitezei absolute şi prin
urmare a unghiului „α”, potrivit formulei
cm
tg α =
cu
La rândul ei această creştere a unghiului „α” (vezi fig. 3.28) face ca lichi-
dul vehiculat să aibă contact cu pereţii laterali ai inelului de conducere pe o por-
ţiune mai scurtă, ceea ce reduce energia consumată pentru învingerea forţelor
de frecare deşi valoarea debitului vehiculat a crescut faţă de cea nominală.

3.18 Carcasa spirală

La pompele centrifuge monoetajate ca şi la cele cu mai multe trepte,

lichidul la ieşirea din rotor este colectat de un canal spiral şi condus către
difuzorul „D”, sau aspiraţia treptei următoare.
În figura 3.29 este prezentată carcasa spirală împreună cu difuzorul
unei pompe monoetajate, iar în figura 3.30 este prezentată secţiunea unei
carcase spirale pentru o pompă cu mai multe trepte, în care se vede canalul
de conducere a lichidului către aspiraţia treptei următoare.

Fig. 3.29 Schema de principiu a pompei

centrifuge monorotorice prevăzute cu
carcasă spirală

107
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În difuzor are loc transformarea energiei cinetice în energie de presiu-

ne, prin reducerea treptata a vitezei de deplasare a lichidului către conducta
de refulare.

Fig. 3.30. Schema de princi-

piu a carcasei spirale pentru
o pompă cu mai multe trepte.

Secţiunea transversală a canalului spiral poate avea mai multe forme.

Aceasta poate fi de forma circulară aşa cum este reprezentată în figura
3.31, a sau din două plane înclinate cu unghiul „β”≈(35÷450), tangente la
arcul de cerc dintre acestea (vezi fig. 3.31, b), sub forma unui sector de con
cu unghiurile rotunjite (vezi fig. 3.31, c) sau sub forma unei linii poligonale
(vezi fig. 3.31, d).

Fig. 3.31 Diferite forme pentru secţiunile trans-

versale ale carcasei spirale mai des întâlnite în
construcţia pompelor centrifuge.

108
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cercetările experimentala au arătat că pierderile hidraulice în canalele

spirale cu staţiune circulară sunt cele mai mari spre deosebire de celelalte
forme constructive.
Pentru pompele centrifuge cu mai multe trepte forma canalului spiral
în secţiune este cea prezentată în figura 3.31, c şi d, iar pentru cele
monoetajate formele „a” şi „b” din aceeaşi figură.
Lichidul ieşit din rotor pătrunde în canalul spiral prin suprafaţa cilin-
drică de raza „R4” şi lăţime „b4”.
Raza „R4” se adoptă din raţionamentul ca pulsaţia vitezei curentului de
lichid, generată de influenţa numărului finit de pale retorice să se reducă la
valori acceptabile până la intrarea în canalul statoric.
În general, se adoptă R4 = (l,03 – l,05)R2 iar lăţimea canalului spiral se
apreciază în funcţie de „b2” sau de turaţia specifică.
Pentru pompe centrifuge a căror turaţie specifică se situează în jurul
valorilor medii, lăţimea de intrare în canalul spiral se poate determina ori-
entativ cu relaţia:
b4 ≅ 1,75 ⋅ b2
În situaţia unor turaţii specifica mici, unda lăţimea rotorului este mica
aceasta poate fi considerată b4 ≅ 2 ⋅ b2 .
Pentru determinarea acestei lăţimi în literatura tehnica de specialitate
este întâlnită formula:
b4 ≅ b2 + 0,05 ⋅ D2
Secţiunea canalului spiral se determină în funcţie de viteza curentului
de lichid „Cu”. Această viteză se poate calcula pentru orice punct al canalu-
lui spiral, pornind de la ipoteza că mărimea cuplului hidraulic după ieşirea
lichidului din rotor rămâne constantă dacă se neglijează pierderile hidrauli-
ce.
Potrivit acestei ipoteze se poată scrie:
cu R = cu 2 R2 = const.
de unde:
g ⋅ Ht K
cu = =
R⋅ω R
În aceste condiţii debitul de lichid ce intră în secţiunea elementară b
dR (vezi fig. 3.32) poate fi dat de expresia:
b⋅K
d Q x = b ⋅ cu ⋅ d R = dR
R
de unde:
R bx
Qx = K ∫ dR (3.42)
R4 Rx

109
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În acelaşi timp debitul de lichid ce trece prin secţiunea „AB” care sub-
întinde unghiul „φ” la centru, poate fi exprimat sub forma:
ϕ
Qx = Q. (3.43)
360
în care:
Q este debitul total refulat de rotor în canalul spiral;
φ – unghiul măsurat de la începutul canalului spiral până în secţiunea
considerată.
Din egalarea celor două expresii se poate determina unghiul la centru
(φ) sub forma:

360 R8 b
ϕ0 = K∫ x dR. (3.44)
Q R4 R
x

în care:
bx este lăţimea canalului spiral, ce depinde de mărimea razei „Rx”;
Rx – raza exterioară a canalului spiral corespunzător unghiului „φ”.
Cunoaşterea dependentei bx = f (Rx ) permite determinarea unghiului
„φ” pentru orice creştere radială cuprinsă între R4 şi R8 şi prin urmare de-
terminarea secţiunii canalului spiral.
Deşi canalele spirale cu secţiune circulară nu sunt recomandate pentru
motivele arătate anterior, totuşi datorită uşurinţei de calcul ele sunt întâlnite
în construcţia pompelor centrifuge fapt pentru care în cele ce urmează se
examinează calculul canalului spiral cu secţiune circulară, în acest sens fo-
losim notaţiile din figura 3.32.

Fig. 3.32. Schema de principiu cu instalaţi-

ile corespunzătoare pentru calculul carca-
sei spirale cu secţiune circulară.

110
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

b x = 2 ρ 2 − ( R x − R0 )
2

Introducând această valoare în expresia de sub integrala ecuaţiei

(3.44), se obţine:
∫R4
R8 bx d R
Rx
= 2∫
R
R0 + ρ

0 − ρ
ρ 2 − ( R x − R0 )
2 dR

Rx
(
= 2π R0 − R02 − ρ 2 )
de unde:
720 ⋅ K
Q
ϕ0 = (
⋅ π R0 − R02 − ρ 2 (3.45) )
Dacă în expresia obţinută se înlocuieşte R0 = R4 + ρ , se poate deter-
mina mărimea razei secţiunii canalului spiral pentru fiecare valoare dată
unghiului „φ” între 0 şi 2π.

Fig. 3.33. Carcasă spirală cu secţiune poligonală şi notaţiile

folosite la calculul acesteia.

Calculul carcasei spirale a cărei secţiune este delimitată de o linie po-

ligonală (vezi fig. 3.31, d) constă în determinarea creşterii debitului cores-
punzător creşterii secţiunii. Configuraţia pereţilor laterali ai secţiunii cana-
lului spiral se adoptă după construcţii ce au prezentat randamente superioa-
re în exploatare. Lăţimea iniţială a secţiunii „b4” la raza „R4” se determină
cu aceleaşi relaţii prezentate anterior. La construcţia ultimei secţiuni a ca-
nalului spiral trebuie avută în vedere reducerea acesteia cu grosimea pe-
retelui despărţitor dintre difuzor şi canalul spiral. În general pentru com-
pensarea acestei reduceri de secţiune, raza corespunzătoare unghiului
φ=3600 se majorează. Pentru acest motiv secţiunea canalului spiral începe

111
Acţionări hidraulice şi pneumatice

cu raza (R4+δ) unde „δ” reprezintă grosimea peretelui despărţitor ce cores-

punde punctului A din graficul alăturat şi se termină nu în punctul „C” ci
în „D” (vezi fig. 3.33).
Considerând creşteri radiale „ΔR” se construieşte curba capacităţii de
debitare a secţiunilor formate de suprafeţele cilindrice cu razele „Ri” folo-
sind expresia:
Bi + Bi +1
ΔQi = K ⋅ ⋅ ΔR
2
Această relaţie a rezultat din formula (6) unde funcţia, de sub integrala
⎛ bx ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ s-a notat cu (B). Considerând, diferite valori pentru (bx) în funcţie de
⎝ Rx ⎠
„Rx” se efectuează integrarea numerică potrivit tabelului 1.
În general se consideră creşterile ΔR≈(5÷10) mm, şi se determina pe
cale grafică lăţimea „bx” în funcţie de configuraţia secţiunii adoptate.
Conturul astfel obţinut cu suprafaţa exterioară cilindrică necesită unele
îmbunătăţiri. În acest sens trecerea de la supra-faţa exterioară cilindrică la
pereţii laterali se realizează progresiv, fără a reduce capacitatea de debitare
a secţiunilor. Această condiţie este respectată dacă capacitatea de debitare
adăugată şi îndepărtată de la profilul teoretic obţinut sunt egale (vezi fig.
3.33), adică:
Fx ⋅ cux = Fy ⋅ cuy (3.46)

Înlocuind Cux şi Cuy în funcţie de constanta pompei se obţin:

K K
Fx ⋅ = Fy ⋅
Rx Ry
de unde:
Fx R x
= (3.47)
Fy R y

în care:
Rx, Ry – raza centrului de greutate ale secţiunilor corespunzătoare (vezi fig. 3.33).

Tabelul 3.3. Algoritmul de calcul al carcasei spirale.

Nr. bi Bi + Bi +1 i

crt. Ri bi Bi = ΔR ψ = ΔQi = K ⋅ ψ ⋅ ΔR Qi = ∑ ΔQi

Ri 2 0

1
2
3
4
M

112
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

3.19 Forţa axială la pompele centrifuge şi metode de preluare a acesteia

În timpul funcţionării pompelor centrifuge, lichidul refulat de rotor pă-

trunde în spaţiile dintre acesta şi stator, creând forţe axiale ce tind să depla-
seze ansamblul rotoric.

Fig. 3.34 Distribuţia presiunii lichidului în spaţii-

le dintre rotor şi stator şi notaţiile corespunzătoa-
re pentru calculul forţei axiale.

Forţa axială ce acţionează asupra ansamblului rotoric, ia naştere ca

urmare a faptului că în condiţii normale de funcţionare (etanşarea normala
între rotor şi stator) presiunile ce acţionează de o parte şi cealaltă a discului
rotorului, pe porţiunea „BD” (vezi fig. 3.34) nu sunt egale. În stânga, lichi-
dul din interstiţiul „2” după laminare în dispozitivul de etanşare, comunică
cu lichidul aspirat a cărei presiune este „p1”. În dreapta, lichidul din inter-
stiţiul „1” necomunicând cu cel aspirat va avea o presiune diferita de presi-
unea „p1”. Pentru determinarea legii de variaţie a presiunii lichidului în cele
doua interstiţii l şi 2 în general se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
− La intrarea lichidului în fantele l şi 2 (la ieşirea lichidului din
rotor) energia hidrostatică „Hp” este egală.
− Lichidul aflat între rotor şi stator este antrenat într-o mişcare de
rotaţie cu o viteză unghiulară egală cu semisuma vitezelor un-
ghiulare ale celor două elemente, adică:
ωr + 0 ωr
ω= =
2 2
unde:
ωr – viteza unghiulară a rotorului.

113
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Pentru un punct intermediar situat în interstiţiul „1” sau „2” cu raza

„R” (între R2 şi Rb) datorită antrenării lichidului într-o mişcare de rotaţie
asupra fiecărei particule va acţiona o forţa centrifugă ce conduce la mări-
mea „Hp1” dată de expresia:
ω2 ω2 2
H p1 =
4g ∫R
R2
R⋅d R =
8g
(
R2 − R 2 ) (3.48)
În punctul considerat, presiunea în metrii coloană de lichid vehiculat
va fi dată de expresia:
ω2 2
Hi = H p −
8g
(
R2 − R 2 ) (3.49)
Datorită faptului că presiunile ce acţionează pe suprafeţele rotorului ce
corespund ramurilor (AB) sunt egale şi forţele corespunzătoare acestei zone
sunt în echilibru.
Pe porţiunea rotorului cuprinsă în zona „BD” presiunile nefiind egale
apare o forţă rezultantă ce tinde să deplaseze ansamblul rotoric către con-
ducta de aspiraţie.
Mărimea forţei rezultante poate fi determinată în ipoteza neglijării
presiunii de aspiraţie „p1”, pornind de la expresia:

d F1 = p ⋅ d A = g ⋅ ρ ⋅ H i ⋅ 2πR ⋅ d R
Rb
F1 = ∫ g ⋅ ρ ⋅ H i ⋅ 2πR ⋅ d R
Rz

Înlocuind pe „Hi” cu expresia (3.49) şi efectuând integrarea în limitele

corespunzătoare se obţine:

⎡
Ry
F1 = ∫ ⎢ H p −
ω2 2
8g
R2 − R 2 ( )⎤⎥ ⋅ g ⋅ ρ ⋅ 2πR ⋅ d R =
Rb
⎣ ⎦
(3.50)
⎡ ω 2 ⎛⎜ 2 R y − Rb
2 2
⎞⎤
(
= π ⋅ g ⋅ ρ R y − Rb ⎢ H p −
2 2
)
8 g ⎜⎝
R2 −
2
⎟⎥
⎟⎥
⎢⎣ ⎠⎦
în care:
⎛ c` ⎞
H p = H ⎜⎜1 − u 2 ⎟ este înălţimea hidrostatică la ieşirea lichidului din ro-
⎟
⎝ 2u 2 ⎠
torul cu număr finit de pale;
ρ – masa specifică a lichidului vehiculat;
Ry, Rb – razele rotorului la nivelul interstiţiului de etanşare şi butucului
(vezi fig. 3.34).
Concomitent cu forţa „F1” în timpul funcţionarii pompelor centrifuge,
datorită schimbării direcţiei vanei de lichid la intrarea în rotor, apare o no-
uă forţă (F2).

114
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Aceasta forţă poate fi calculată pe baza teoremei impulsului cu formula:

F2 = ρ ⋅ Q ⋅ c0 (3.51)
La pompele centrifuge cu arborele de antrenare orizontal, forţa totală ce
acţionează asupra ansamblului rotoric va fi dată de suma celor două forţe:
Fr = F1 − F2 (3.52)
Referitor la valoarea forţei axiale se poate arăta faptul că aceasta este
sensibil influenţată de mărimea interstiţiului de etanşare al rotorului faţă de
stator. Datorită uzurii elementelor de etanşare apare o nouă distribuţie a
presiunii de o parte şi cealaltă a rotorului iar forţa axială în aceste condiţii
poete fi determinată cu formula:
⎛ R2 R 2 R2 + R y
2 2
⎞
( )
F1` = g ⋅ ρ ⋅ R22 − R y2 ⎜ 2 2 2 ln 22 +
⎜R −R Ry 2
2 R2
− 2⎟
⎟
(3.53)
⎝ 2 y ⎠
Forţa axială rezultantă pentru funcţionarea pompei în condiţiile unor
interstiţii de etanşare mari (ca urmare a uzurii suprafeţelor elementelor de
etanşare) aste dată de formula:
Fr` = F1 + F1` − F2 (3.54)
În situaţia unor pompe multietajate, ca urmare a uzurii elementelor de
etanşare dintre etaje (diafragmelor), forţa axială poate fi calculată cu for-
mula (3.50) înlocuind Ry cu raza manşonului de protecţie sau bucşei de fi-
xare a rotorului pe arbore.

Fig. 3.35 Metode de prelucrare a forţei axiale practica-

te la pompele centrifuge monorotorice.

Pentru preluarea forţei axiale în construcţia pompelor centrifuge sunt

practicate mai multe metode. Dintre acestea în cazul pompelor
monorotorice sunt folosite următoarele:
a) Utilizarea rotoarelor ou dublu flux (vezi fig. 3.35, a)
b) Practicarea orificiilor de egalizare a presiunilor pe cele doua feţe
ale discului rotoric concomitent cu etanşarea discului posterior
(vezi fig. 3.35, b) al rotorului.
c) Utilizarea nervurilor radiale pe discul posterior al rotorului (vezi
fig. 3.35, c).

115
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Prima metodă de preluare a forţei axiale prin utilizarea rotoarelor cu

dublu flux, teoretic conduce la echilibrarea forţelor axiale în totalitatea lor.
Menţionăm totuşi că exploatarea acestor pompe a arătat că în timp, apare
un dezechilibru axial ca urmare a uzurii neuniforme a elementelor ce asi-
gură etanşarea rotorului faţă de corpul pompei.
A doua metodă care constă în practicarea unor orificii în discul poste-
rior al rotorului în scopul egalizării presiunilor din faţa şi spatele acestuia,
este însoţită totdeauna de asigurarea unei etanşări corespunzătoare între
discul din dreapta şi carcasa pompei (vezi fig. 3.35, b).
Uneori această metodă de anulare a forţei axiale este realizată nu prin
practicarea orificiilor în discul posterior al rotorului ci prin conducerea li-
chidului din spatele discului amintit în conducta de aspiraţie.
În cazul acestei metode asigurarea unei etanşări corespunzătoare între
discul posterior şi carcasa pompei se face în scopul de a crea o laminare (de
a reduce nivelul energetic al lichidului) reducând în acest fel debitul de li-
chid recirculat între refularea şi aspiraţia pompei.
Când lichidul din spatele rotorului este condus către aspiraţia pompei
prin circuit exterior (conducta exterioară) este necesar ca lungimea traseu-
lui să fie cât mai scurt posibil iar viteza lichidului pe conductă sa fie mică.
Suprafaţa orificiilor de egalare a presiunilor din faţa şi spatele discului pos-
terior, sau suprafaţa secţiunii transversale a conductei de legătura se ia de
oca 4 ori mai mare faţă de aria secţiunii interstiţiului existent între suprafe-
ţele de etanşare la aspiraţie. Axa orificiilor de echilibrare a presiunilor în
general nu este paralelă cu axa arborelui pompei ci înclinată spre diametru
exterior al rotorului.
Diametrul de etanşare la discul posterior de regulă se adoptă egal cu
cel de la discul anterior (de la aspiraţie).
Aceasta metodă prezintă dezavantajul că în timpul exploatării suprafe-
ţele elementelor de etanşară se uzează şi conduce atât la dezechilibrul for-
ţelor axiale cât şi la creşterea debitului de lichid recirculat ceea ce influen-
ţează negativ asupra randamentului volumic.
Utilizarea nervurilor radiale pe discul posterior al rotorului se bazează
pe faptul că lichidul aflat între rotor şi carcasă va fi antrenat într-o mişcare
de rotaţie a cărei viteză unghiulară poate fi influenţată de factorii construc-
tivi ai rotorului.
Potrivit literaturii de specialitate practicarea acestor nervuri conduce la
reducerea presiunii lichidului ce acţionează pe discul posterior cu suprafaţa
cuprinsa între „Rn” şi „Rb”.
Valoarea cu care se reduce forţa axială prin practicarea nervurilor poa-
te fi determinată cu formula:

116
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

3π
)⎛⎜⎜ u − u b2 ⎞
2
Fn =
8
(
ρ Rn2 − Rb2 n

2
⎟,
⎟ (3.55)
⎝ ⎠
în care:
Rn şi Rb sunt razele nervurilor şi butucului;
un, ub – vitezele tangenţiale corespunzător razelor menţionate.
Aceasta metodă de echilibrare a forţelor axiale faţă de cele prezentate
anterior necesită un consum constant de energie şi realizează o descărcare
importanta a cutiei de etanşare.
Dezavantajul esenţial constă în aceea că discul posterior al rotorului
nu poate fi prelucrat pe maşini unelte, când nervurile sunt realizate prin
turnare împreună cu rotorul.
În situaţia pompelor centrifuge cu mai multe trepte pentru echilibrarea
forţelor axiale sunt mai răspândite următoarele procedee:
a) Dispunerea rotoarelor astfel încât forţele axiale să se echilibreze
reciproc (vezi fig. 3.36);
b) Utilizarea dispozitivelor hidraulice de preluare a forţelor axiale.

Fig. 3.36 Posibilităţi de dispunere a

rotoarelor în pompă pentru prelu-
crarea forţei axiale.

Primul procedeu este larg răspândit în pompele de proces datorita si-

guranţei în funcţionare şi a unei exploatări uşoare.
Acest procedeu oare consta în dispunerea rotoarelor ou aspiraţia într-o
parte şi cealaltă este uşor de utilizat la pompele centrifuge cu un număr par
de trepte. În situaţia unui număr impar de trepte, pentru utilizarea acestui
procedeu prima treaptă se realizează cu dublu flux.
Folosirea acestui procedeu pentru pompe centrifuge cu un număr de
trepte mai mare de patru conduce la unele dificultăţi de realizare.

117
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Dispunerea rotoarelor în pompă este posibilă în mai multe variante, fi-

ecare variantă prezentând avantajele şi dezavantajele corespunzătoare. În
figura 3.36 sunt prezentate două variante de dispunere a treptelor în cadrul
ansamblului rotoric.
Preluarea forţei axiale cu ajutorul dispozitivelor hidraulice este deseori
întâlnită în construcţia pompelor centrifuge pentru vehicularea lichidelor ce
nu conţin părticele materiale în fază solidă. În caz contrar construcţia se
complică şi nu prezintă suficientă siguranţă în funcţionare. De asemenea
această variantă de preluare a forţei axiale nu poate fi utilizată cu bune re-
zultate acolo unde viscozitatea cinematică a produsului vehiculat are varia-
ţii mari – caracteristic multor procese tehnologice din rafinării şi industria
petrochimică.
Schema de principiu a unui astfel de dispozitiv este prezentată sche-
matizat în figura 3.37.

Fig. 3.37 Dispozitiv hidraulic de preluare a forţei axiale.

Dispozitivul constă într-o cameră 5 (vezi fig. 3.37) amplasată după ul-
timul rotor, în interiorul căreia se află un disc 6 solidar cu arborele pompei.
Principiul de funcţionare al dispozitivului consta în următoarele:
Presupunând că pompa funcţionează sub acţiunea forţei axiale, an-
samblul rotoric este deplasat spre stânga obţinându-se parţial sau total in-
terstiţiul dintre disc şi peretele carcasei pompei.
Ca urmare a acestei obturări, presiunea hidrostatica din cavitatea „4”
începe să crească până la valoarea presiunii maxime. Aceasta presiune, ac-
ţionând pe suprafaţa inelară a discului 6 (în zona cavităţii 4) conduce la o
forţă axială de sens opus celei generate de funcţionarea pompei şi deplasea-
ză ansamblul rotoric spre dreapta. În continuare fenomenele se reiau.
În situaţia utilizării dispozitivelor hidraulice de preluare a forţei axiale
este necesară stabilirea elementelor dimensionale ale discului, determinarea
pierderii de presiune la trecerea lichidului prin interstiţiul ce se creează în-

118
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

tre disc şi peretele camerei pe care etanşează, determinarea debitului recir-

culat precum şi a elementelor de etanşare până la disc.
În general diametrul exterior al discului (Dd2 = 2Rd2) se consideră cu puţin
mai mic faţă de diametrul „D2” al rotorului (Rd2 = 0,8R2) iar forţa ce acţio-
nează asupra, discului trebuie să fie egală şi de sena opus cu forţa axială
Fr
Δp d = rezultantă „Fr” ce acţionează asupra ansamblului
(
π ⋅ ψ Rd22 − Rb2 )
rotoric.
( ) (
Fr = ( p 4 − p5 )π ⋅ ψ Rd22 − Rb2 = π ⋅ ψ ⋅ Δp d Rd22 − Rb2 , ) (3.56)
în care:
p4 şi p5 sunt presiunile în camerele „4” şi „5”;
ψ – coeficient ce ţine seama de distribuţia neuniformă a presiunii li-
chidului pe suprafaţa discului.
Celelalte notaţii fiind cuprinse în figura 3.37. Coeficientul „ψ” de ne-
uniformitate a presiunii poate fi determinat orientativ cu formula:
2 2
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ R ⎞
(1 − ϕ)⎜⎜1 + Rd 1 ⎟⎟ + (1 + 2ϕ)⎜⎜ Rd 1 ⎟⎟ − 3⎜⎜ b ⎟⎟
ψ= ⎝ Rd 2 ⎠ ⎝ Rd 2 ⎠ ⎝ Rd 2 ⎠ (3.57)
⎛ R2 ⎞
3⎜⎜1 − 2b ⎟⎟
⎝ Rd 2 ⎠
unde:
φ=0,15÷0,25
Cantitatea de lichid ce trece prin dispozitivul de preluare a forţei axia-
le poate fi calculată orientativ cu formula:

Δp d
ΔQ = μ d ⋅ 2π ⋅ Rd 1 ⋅ b1 2 (3.58)
ρ

unde μd este coeficientul de debit prin interstiţiul de lăţime b1 şi se determi-

nă cu formula:
1
μd = (3.59)
λ(Rd 2 − Rd 1 )Rd 1 Rd21
+ 2 + 0,5
2b1 Rd 2 Rd 2

Lungimea interstiţiului de etanşare „ly” poate fi determinat din ecuaţia

debitului, având în vedere că aceeaşi cantitate de lichid parcurge ambele
interstiţii.
p3 − p 4
ΔQ = μ y ⋅ 2π ⋅ Rb ⋅ b y 2 (3.60)
ρ

119
Acţionări hidraulice şi pneumatice

unde:
Coeficientul de debit „μy” poate fi determinat cu formula:

1
μy =
λ ⋅ly
+ 1,5
2b y

Într-o primă aproximaţie, coeficientul de rezistenţă „λ” poate fi consi-

derat în limitele λ = 0,04÷0,06.
Căderea de presiune pe porţiunea de etanşare poate fi determinată de
expresia:
p3 − p 4 = ( p 2 − p5 ) − ( p 2 − p3 ) − Δp d (3.61)

ţinând seama de faptul că presiunea „p5” nu trebuie să depăşească (0,5÷0,8) MPa

pentru a asigura funcţionarea normală a sistemului de etanşare.
Căderea de presiune de la valoarea „p2” la valoarea „p3” poate fi de-
terminată cu formula cunoscută:
( p 2 − p3 ) = ρ ⋅ ω (R )
2
2
2 − Rb2 .
8

3.20 Parametrul energetic şi înălţimea de aspiraţie a pompelor

centrifuge

Prin cavitaţie se înţelege complexul de fenomene ce însoţesc vaporiza-

rea lichidelor şi condensarea vaporilor, precum şi degajarea gazelor dizol-
vate din lichidul vehiculat, datorită presiunilor scăzute. Acest fenomen se-
sizat încă din 1754 de către Leonhard Euler, nu a fost elucidat complet nici
până în momentul de faţă. Acest fenomen se declanşează atunci când va-
loarea presiunii lichidului aspirat devine egală sau mai mică decât presiu-
nea vaporilor saturaţi ai lichidului vehiculat la temperatura de lucru. În
această situaţie lichidul începe să fiarbă. Vaporii rezultaţi creează mici ca-
vităţi în masa de lichid.
Prin deplasarea lichidului din zona presiunilor joase în zona unde pre-
siunea depăşeşte valoarea presiunii critice vaporii condensează. Prin con-
densarea vaporilor, volumul ocupat de aceştia se reduce considerabil
formându-se cavităţi vidate în masa de lichid. În cazul apei prin condensa-
rea vaporilor volumul ocupat de aceştia scade de 800 de ori. Particulele de
lichid din vecinătate ocupă aceste cavităţi cu viteze foarte mari. În urma
ciocnirilor dintre particulele de lichid rezultă presiuni de zeci, sute sau chi-
ar mii de bari, energia acestor şocuri hidraulice transmiţându-se sub forma

120
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

undelor de presiune ce se manifestă în exterior prin vibraţii puternice şi

zgomote. Unii cercetători au emis ipoteza că declanşarea cavitaţiei este de-
terminată de existenţa unor nuclee microscopice de gaz în masa de lichid.
Dezvoltarea acestor nuclee are loc la o presiune critică ce este greu de sta-
bilit şi s-a apreciat ca fiind egală cu pvs la temperatura de lucru a lichidului
vehiculat.
Se consideră următoarea schemă pentru aspiraţia unei pompe centrifu-
ge (fig. 3.38).
În figura 3.38 s-au făcut următoarele notaţii:
Da este diametrul conductei de aspiraţie;
La – lungimea conductei de aspiraţie;

Figura 3.38 Schema de principiu a unei pompe centrifuge şi a traseului de aspiraţie:

p0 – presiunea la suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de aspiraţie; px – presiu-
nea în secţiunea x a rotorului unde apare cavitaţia; v0 – viteza lichidului la suprafaţa
liberă a lichidului din rezervorul de aspiraţie; vx – viteza lichidului în secţiunea x a ro-
torului unde apare cavitaţia.

121
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Secţiunea 0 – trece prin suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de

aspiraţie;
Secţiunea 1 – trece pe la o rază foarte apropiată de începutul palei
rotorice;
Secţiunea 1’ – trece pe la o rază imediat după începutul palei rotorice;
Secţiunea x – se află la cota a·D2 şi în această secţiune apare cavitatea.

Se scrie legea lui Bernoulli în secţiunile 0 şi 1:

p0 v02 p v2
+ + z0 = 1 + 1 + z1 + h01 , (3.62)
ρg 2 g ρg 2 g

Se consideră v0 ≅ 0 şi relaţia (3.62) devine:

p1 p0 v12
= − − ( z1 − z0 ) − h01 unde se notează H ga = z1 − z0
ρg ρg 2 g

şi rezultă:

p1 p0
= − H ga − h01 , (3.63)
ρg ρg

Pentru un curent de lichid ce străbate un canal aflat într-o mişcare de

rotaţie, legea lui Bernoulli este de forma:

p w2 − u 2
+ + z = ct , (3.64)
ρg 2g

unde:
u este viteza tangenţială a lichidului;
w – viteza relativă a lichidului.

Se scrie legea lui Bernoulli exprimată prin relaţia (3.64) pentru secţiu-
nile 1’ şi x obţinându-se următoarea egalitate:

p1' w1'2 − u1'2 p w2 − u x2

+ + z1' = x + x + z x + h1' x . (3.65)
ρg 2g ρg 2g

122
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Secţiunile 1’ şi 1 fiind apropiate se poate considera că p1’ ≅ p1 şi se obţine:

px p0 ⎛ w2 − u 2 v 2 w2 − u x2 ⎞
= − H ga − h01 − ⎜ 1' 1' + 1 + z1' + z x + x + h1' x ⎟ . (3.66)
ρg ρg ⎝ 2g 2g 2g ⎠

Relaţia (3.66) exprimă valoarea presiunii lichidului în secţiunea x. Ca

să nu mai apară fenomenul de cavitaţie trebuie îndeplinită condiţia:

px pvs
> . (3.67)
ρg ρg

px pvs
Fenomenul de cavitaţie apare la limită când =
ρg ρg

p0 − pvs
− H ga − h01 = NPSH d (NET POSITIVE SUCTION HEAD) – înălţime
ρg
pozitivă de aspiraţie disponibilă.

w1'2 − u1'2 v12 w2 − u x2

+ − z1' + z x + x + h1' x = NPSH n (NET POSITIVE SUCTION
2g 2g 2g
HEAD) – înălţime pozitivă de aspiraţie necesară.

Pentru evitarea cavitaţiei este necesar să fie respectată relaţia:

NPSH d − NPSH n ≥ 0 . (3.68)

Observaţii:

a) Parametrul NPSHd poate fi calculat cunoscând caracteristicile

produsului, elementele geometrice ale conductei de aspiraţie şi
debitul pompei. Acest parametru depinde de condiţiile exte-
rioare pompei. Reprezentarea grafică a acestui parametru este
prezentată în figura 3.39:

123
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 3.39 Legea de variaţie a

parametrului NPSHd în funcţie
Q
de raportul x .
Q

b) Parametrul NPSHn este determinat de condiţiile interioare

pompei centrifuge; Acest parametru se poate stabilii în două
moduri:
b1) Pe baza diagramei oferite de firma constructoare;
b2) Fie pe baza unor relaţii stabilite de diferiţi autori.

Acest parametru este prezentat în figura 3.40.

Figura 3.40 Legea de variaţie a

parametrului NPSHn în funcţie
Q
de raportul x .
Q

Thoma exprimă cei doi parametrii energetici sub forma:

NPSH d NPSH n
σp = şi σi = , unde σ p = σi = σ este coeficient adimensio-
Hr Hr
nal de cavitaţie, proporţional cu înălţimea de pompare realizată de un rotor
al pompei pentru condiţiile optime de funcţionare.

Pentru determinarea coeficientului de cavitaţie sunt întâlnite mai multe

formule printre care:

124
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

- Thoma şi I. Anton, σ = 2,29 ⋅10-4 ⋅ ns4 3 ;

- Stepanoff şi D. Pavel, σ = 2,2 ⋅10-4 ⋅ ns4 3 ;
- Escher – Wyss, σ = 2,16 ⋅10-4 ⋅ ns4 3 ;
- Rudnev, σ = 1,77 ⋅10-4 ⋅ ns4 3 .

Prin suprapunerea în aceiaşi diagramă a curbelor de variaţie NPSHd şi

NPSHn rezultă regimurile de funcţionare ale pompei centrifuge în afara fe-
nomenului de cavitaţie, cât şi condiţiile de apariţie ale acestui fenomen.

Figura 3.41 Stabilirea

domeniului de funcţi-
onare a pompei cen-
trifuge în afara dome-
niului de cavitaţie.

În punctele de intersecţie sunt satisfăcute condiţiile de declanşare a fe-

nomenului de cavitaţie (NPSHd = NPSHn). Potrivit diagramei menţionate,
pompa poate funcţiona în afara domeniului de cavitaţie numai pe domeniul
cuprins între cele două puncte A şi B unde este satisfăcută condiţia
NPSHd > NPSHn.
În afara acestor două puncte (la stânga punctului A şi la dreapta punc-
tului B) este satisfăcută inegalitatea NPSHn > NPSHd, pompa funcţionând în
regim de cavitaţie.
Cunoaşterea acestor doi parametri are o importanţă deosebită pentru
exploatarea raţională a unei pompe centrifuge într-o instalaţie dată.
Cunoaşterea acestor parametri este obligatorie în următoarele situaţii:

- Stabilirea cotei de amplasare a pompei faţă de rezervorul din care

aspiră;
- Schimbarea fluidului vehiculat;

125
Acţionări hidraulice şi pneumatice

- Schimbarea temperaturii de lucru a lichidului vehiculat;

- Modificarea traseului conductei de aspiraţie;
- Modificarea elementelor dimensionale ale rotorului.

Pentru toate aceste situaţii calcularea parametrului energetic şi compa-

rarea acestuia cu NPSHn furnizat de uzina constructoare, este absolut nece-
sară pentru a cunoaşte rezerva de energie posedată de lichid la intrarea în
pompă.
În literatura de specialitate se recomandă ca NPSHd > NPSHn, cores-
punzător regimului de funcţionare, cu minim 0,5 m.
Pentru situaţia când nu se poate respecta această condiţie, pompa cen-
trifugă se va exploata la debite mai mici decât cel de la regimul normal de
funcţionare.

3.21 Reglarea parametrilor funcţionali la pompele centrifuge

A regla parametrii funcţionali înseamnă a modifica punctul de funcţionare.

a) Modificarea vitezei unghiulare

Această metodă se poate aplica când acţionarea pompei centrifuge
se face cu motoare de curent continuu, turbine cu abur, motoare termice
(fig. 3.42).

Figura 3.42 Reglarea

parametrilor funcţionali
prin modificarea vitezei
unghiulare.

126
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

ω’ < ω’’ < ω’’’

Q’ < Q’’ < Q’’’
H’ < H’’ < H’’’

Prin mărirea vitezei unghiulare are loc o creştere a parametrilor funcţi-

onali astfel:
2 3
H ' ⎛ ω' ⎞ Q ' ω' P ' ⎛ ω' ⎞
=⎜ ⎟ ; = ; =⎜ ⎟ .
H '' ⎝ ω '' ⎠ Q '' ω '' P '' ⎝ ω '' ⎠

Această metodă conduce la modificări mici ale randamentului, este cea

mai economică.

0,2
⎛ ω '' ⎞
η ' = 1 − (1 − η '') ⋅ ⎜ ⎟ .
⎝ ω' ⎠

Această metodă se foloseşte şi la pornirea pompelor centrifuge când

Hs>H0 (fig. 3.43)

Figura 3.43 Pornirea

pompei centrifuge prin
creşterea vitezei unghiu-
lare.

Se măreşte viteza unghiulară de la ω’ la ω’’ astfel încât H0’’ > Hs. Du-
pă aceea se reduce viteza unghiulară de la ω’’ la ω’, punctul de funcţionare
deplasându-se din P’’ în P’.

127
Acţionări hidraulice şi pneumatice

b) Modificarea diametrului rotorului la ieşire

Modificarea diametrului rotorului se face prin strunjire, circa 15–20%

din diametrul iniţial D2. Prin strunjire parametrii funcţionali ai pompei
scad. O strunjire de 10% din diametrul rotorului conduce la o scădere a
randamentului cu 1%.

Parametrii funcţionali se modifică astfel:

2 3 0,45
H ' ⎛ D2 ' ⎞ Q ' D2 ' P ' ⎛ D2 ' ⎞ ⎛ D2 ' ⎞
=⎜ ⎟ ; = ; =⎜ ( )
⎟ ; ηD2 = 1 − 1 − ηD2 ' ⋅ ⎜
H '' ⎝ D2 '' ⎠ Q '' D2 '' P '' ⎝ D2 '' ⎠
⎟ .
⎝ D2 '' ⎠
D2’’’< D2’’< D2’
Q’’’<Q’’<Q’
H’’’<H’’<H’

Figura 3.44 Modificarea parametrilor funcţionali prin strunjire a diametrului D2.

128
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Observaţii:

b1) Pentru menţinerea unui debit acceptabil, unele rotoare sunt prevă-
zute cu o zonă la periferie unde β2 = ct. (fig. 3.45);
1,5 ÷ 2,3
Q ' ⎛ D2 ' ⎞
=⎜ ⎟ .
Q '' ⎝ D2 '' ⎠

Figura 3.45 Realizarea la ieşire din rotor a

unei zone cu β2 = ct.

b2) Pentru ca randamentul să nu scadă prea mult se realizează numai

strunjirea palei, discurile rotorice rămânând întregi.

c) Modificarea unghiului β2

Modificarea unghiului de aşezare al palelor, corelată cu parametrii

funcţionali H şi Q poate duce la menţinerea randamentului la valori optime.
Dispozitivul ce permite modificarea unghiului de înclinare este coaxial cu
arborele pompei şi implică anumite complicaţii constructive. Această solu-
ţie se justifică în cazul pompelor axiale caracterizate prin puteri mari, la
care câştigul de randament justifică soluţia adoptată.

Din figura 3.45se observă că modificând unghiul β2, se poate păstra

pentru diferite puncte de funcţionare valori radicale ale randamentului.

129
Acţionări hidraulice şi pneumatice

β'2 < β''2 < β'''2

Figura 3.45 Modificarea

unghiului β2.

d) Reglarea parametrilor funcţionali cu ajutorul conductei de sterp

(întoarcere)

Această metodă se aplică şi pentru pornirea pompelor centrifuge în si-

tuaţia când Hs>H0.
Pentru aceasta se va prezenta mai întâi cuplarea conductelor. Înălţimea ge-
odezică a unei conducte este diferenţa de nivel dintre extremităţile conductei.
d1) Conducte cuplate în serie

Figura 3.46 Conducte cuplate în serie, c = a + b.

130
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cu R s-a notat rezistenţa hidraulică a conductei respective.

Pentru aceiaşi valoare a debitului se însumează rezistenţele hidraulice (fig. 3.46).
d2) Conducte cuplate în paralel

Figura 3.47 Conducte cuplate în paralel.

Pentru aceiaşi valoare a rezistenţei hidraulice se însumează debitele (fig. 3.47).

Q = Q1 + Q2
unde:
Q este debitul realizat de pompa centrifugă;
Q1 – debitul care circulă prin conducta 1;
Q2 – debitul care circulă prin conducta 2.

Figura 3.48 Reglarea parametrilor cu ajutorul conductei de întoarcere.

131
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Se porneşte pompa centrifugă cu Vî deschis. Se închide treptat Vî până

când pierderile energetice prin conducta de întoarcere devin egale cu Hg şi
apoi se deschide şi Vr (fig. 3.48). În această situaţie cele două conducte lu-
crează în paralel, obţinându-se astfel caracteristica Hî+Hr cu punctul de
funcţionare P’. În acest caz Qpc = Qî + Qr. Închizând Vî în continuare, punc-
tul a se deplasează în a’ unde Vî este complet închis. Astfel Qî → 0 iar
Qr→Qpc, punctul de funcţionare deplasându-se din P’ în P.
Metoda se poate utiliza şi pentru pornirea pompei centrifuge în situa-
ţia când Hs > H0. Se porneşte cu Vî deschis şi se închide până când înălţi-
mea de pompare din punctul de funcţionare este mai mare ca Hs, pompa
centrifugă debitează în reţea şi Vî se închide complet.

e) Modificarea numărului de rotoare

Teoretic se consideră că, caracteristica interioară a unei pompe centri-

fuge pentru un rotor se multiplică pe verticală proporţional cu numărul de
rotoare (fig. 3.49).
Dacă pompa are un anumit număr de rotoare, putem elimina un număr
de rotoare, în locul acestora introducând bucşe distanţiere. Se obţine o scăde-
re pronunţată a înălţimii de pompare dar şi o modificare a randamentului η.

Figura 3.49 Cuplarea în serie

a unor rotoare identice.

132
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

f) Obturarea parţială a canalelor rotorice

De obicei se toarnă plumb şi apoi se efectuează o echilibrare statică şi

dinamică (fig. 3.50). Se realizează o micşorare a debitului, înălţimea de
pompare rămânând aceiaşi.

Figura 3.50 Obturarea canalelor rotorice.

g) Cuplarea pompelor în serie

Se utilizează pentru obţinerea unor înălţimi de pompare mai mari.

Pentru că debitul ce trece prin ce două pompe este acelaşi, caracteristi-
ca echivalentă se obţine însumând înălţimile de pompare pentru diferite
debite (fig. 3.51).
Pentru evitarea cavitaţiei este bine ca pompa cu debit mai mare să fie
prima.

Figura 3.51 Cuplarea în serie

a pompelor centrifuge.

133
Acţionări hidraulice şi pneumatice

g1) Pompe centrifuge identice

Figura 3.52 Caracteristica

internă a două pompe centrifuge
identice cuplate în serie.

Hs = H1 + H2 = 2H
Qs = Q1 + Q2 = Q.

g2) Pompe centrifuge neidentice

D.O.S. este domeniul optim de cuplare în serie (fig. 3.53).

P2 – pompa 2 este o rezistenţă hidraulică pe refularea pompei 1.

Figura 3.53 Caracteristica internă a

două pompe centrifuge neidentice cupla-
te în serie.

134
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

h) Cuplarea pompelor în paralel

Se utilizează pentru obţinerea unor debite mai mari (fig. 3.54).

Figura 3.54 Cuplarea în paralel a pompelor centrifuge.

Qp = Q1 + Q2
Hp = H1 + H2

h1) Pompe centrifuge identice

Figura 3.55 Caracteristica internă a două pompe centrifuge

identice cuplate în paralel.

135
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În noul punct de funcţionare P2 există următoarea relaţie între debite:

Q1 < Q2 < 2Q1 ,

unde:
Q1 este debitul la funcţionarea cu o pompă centrifugă;
Q2 – debitul la funcţionarea cu două pompe centrifuge identice.

h2) Pompe centrifuge neidentice

Pentru cuplarea corectă este necesar ca valoarea presiunii la manome-

trele pe refulare să fie aceiaşi. Se va porni mai întâi P1 şi când înălţimea de
pompare devine egală cu H02 se porneşte şi pompa 2. Pentru aceiaşi valoare
a înălţimii de pompare se însumează debitele.

D.O.P este domeniul optim de cuplare în paralel (fig. 3.56).

În general metodele de cuplare a pompelor conduc la scăderea randa-
mentului.

Figura 3.56 Caracteristica internă a două pompe centrifuge neidentice cuplate în paralel.

136
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

i) Modificarea gradului de obturare a pompelor de pe conducta de refulare

Figura 3.57 Modificarea ca-

racteristicii reţelei cu ajutorul
ventilului de pe conducta de
refulare.

ξr - gradul de obturare al ventilului de pe conducta de refulare.

Metoda se caracterizează prin simplitate, permiţând variaţia Q şi H în
limitele foarte largi. Dezavantajul este că lucrând cu ventilul de pe conduc-
ta de refulare parţial obturat se introduc pierderi suplimentare de energie.

j) Modificarea gradului de obturare a ventilelor de pe conducta de

aspiraţie.

Figura. 3.58 Modificarea

caracteristicii interne cu aju-
torul ventilului de pe conduc-
ta de aspiraţie.

137
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În condiţiile închiderii ventilului de pe conducta de aspiraţie scade la

intrarea în pompă. Obturând prea mult ventilul pe aspiraţie, pompa centri-
fugă poate să lucreze în condiţii de cavitaţie, fapt ce conduce la diminuarea
performanţelor şi uneori chiar la distrugerea unor elemente ale pompei cen-
trifuge.

Procedeele de reglare prezentate pot fi automatizate în marea lor majo-

ritate dacă nu solicită opriri şi demontări ale agregatului. Pentru aceasta se
folosesc sisteme de avertizare şi traductoare montate pe reţelele de conducte,
care la modificarea condiţiilor cerute în exploatare reţelelor acţionează au-
tomat asupra pompelor modificând în limitele necesare parametrii de lucru