Pompele volumice

I. Noţiuni introductive
Pompele sunt maşini volumice, care au rolul de a transforma energia mecanică primită la
axul de antrenare, în energia hidraulică, sub formă de energie de presiune, transmisă lichidului de
lucru.
Energia mecanică primită la ax se caracterizează prin doi parametri: momentul de antrenare
M şi viteza unghiulară ω. Această energie este transmisă pompei prin intermediul unui motor
electrc (hidraulica fixă), sau cu ajutorul unui motor termic (hidraulica mobilă).
Energia hidraulică transmisă lichidului se caracterizează, de asemenea prin doi parametri:
debitul Q şi presiunea p.

Fig. 1. Transformările energetice ale pompei volumice

Pompele volumice respectă cele două cerinţe constructive impuse maşinilor volumice şi
anume:
- au una, sau mai multe camere de lucru de volum variabil, în creştere în faza de aspiraţie
şi în scădere în faza de refulare;
- camerele de lucru nu comunică niciodată simultan cu racordul de aspiraţie şi cu cel de
refulare.
Cȃnd volumul camerei este în creştere, ea este pusă în legătură cu racordul de aspiraţie,
astfel că aceasta se umple cu lichid din rezervor. Cȃnd volumul camerei scade, presiunea creşte,
astfel că lichidul este trimis către instalaţie prin racordul de refulare. În acest proces, trebuie să fie
respectată obligatoriu condiţia ca, în faza de aspiraţie să fie întreruptă complet legătura cu racordul
de refulare, iar în faza de refulare să fie întreruptă complet legătura cu racordul de aspiraţie.
Această condiţie este asigurată de sistemul de ditribuţie al pompei.

II. Clasificarea şi simbolizarea pompelor volumice

Există mai multe criterii de clasificare a pompelor volumice:
1. Criteriul constructiv – ţine cont de tipul de mişcare pe care îl execută elementele prin care se
delimitează camerele de lucru. Conform acestui criteriu, pompele volumice pot fi:

-Pompe cu mişcare de translaţie – pompa cu piston – cu simplu efect;

- cu dublu efect;
- cu efect diferenţial;
- pompa cu membrană.
-Pompe cu mişcare de rotaţie – pompa cu roţi dinţate – cu angrenare exterioară – cu 2 roţi
- cu 3 roţi
- cu angrenare interioară
- pompa cu şurub
- Pompe cu mişcare de roto-translaţie
– pompa cu pistonaşe – axiale – cu disc fix
- cu disc fulant
- cu corp înclinat
- radiale – cu sprijin exterior
- cu sprijin interior
- pompa cu palete culisante – cu simplu efect – cu aspiraţie exterioară
- cu aspiraţie interioară
- cu dublu efect

Observaţie: criteriul constructiv, nu se regăseşte în simbolizare.

2. In funcţie de posibilitatea de schimbare a sensului de curgere a lichidului prin pompă:

- pompe cu sens unic (a);
- pompe cu schimbarea sensului de curgere (b).

a. b

3. In funcţie de posibilitatea de modificare a debitului (volumului geometric) prin pompă:

- cu volum geometric fix (a, b)
- cu volum geometric variabil (c, d)

c. d

4. In funcţie de posibilitatea reversibilităţii energiei:

- pompe ireversibile – sunt cele care pot funcţiona doar în regim de pompă (a, b, c, d)
- pompe reversibile – sunt cele pot funcţiona atȃt în regim de pompă, cȃt şi în regim de motor.

e. f.

III. Parametrii funcţionali ai pompelor volumice

1. Volumul activ al unei camere de lucru – reprezintă diferenţa dintre volumul maxim al
unei camere şi volumul minim al acesteia:
𝑉 = 𝑉𝑚𝑎𝑥 − 𝑉𝑚𝑖𝑛 (1)
Volumul activ se măsoară în sistemul internaţional în [m3].
2. Volumul geometric al pompei (cilindreea) – reprezintă volumul de lichid transportat de
la aspiraţie, către refulare, la un ciclu de lucru complet (o rotaţie completă, sau o cursă dublă).
Volumul geometric reprezintă suma volumelor active ale celor z camere de lucru:

𝑉𝑔 = 𝑉 ∙ 𝑧 (2)

Volumul geometric se măsoară în sistemul internaţional in [m3/rot]. Uzual, se utilizeză ca unitate

de măsură [cm3/rot] (în sistemul CGS).
3. Debitul teoretic – reprezintă debitul refulat de pompă, fără a ţine cont de pierderile
volumice.
𝑄𝑡 = 𝑉𝑔 ∙ 𝑛 (3)

Debitul teoretic se măsoară în sistemul internaţional în [m3/s]. Uzual se utilizează exprimarea

debitului în [ℓ/min].
4. Debitul real – este mai mic decȃt debitul teoretic, cu valoarea pierderilor volumice:

𝑄 = 𝑄𝑡 − ∆𝑄 (4)

Debitul real se măsoară în sistemul internaţional în [m3/s] şi uzual în [ℓ/min].

5. Randamentul volumic:

𝑄 ∆𝑄 (5)
ɳ𝑉 = = 1−
𝑄𝑡 𝑄𝑡

Randamentul volumic are valori cuprinse intre 0.93 – 0.97.

6. Momentul teoretic de antrenare – reprezintă momentrul necesar la axul pompei pentru a
fi vehiculat volumul geometric la sarcina pompei:
 𝑉𝑔 (6)
𝑀𝑡 = ∙ ∆𝑝
2𝜋

Momentrul teoretic se măsoară, în sistemul internaţional, în [N∙m]. Uzual se foloseşte exprimarea

cuplului în [daN∙cm].
7. Momentru real de antrenare – este mai mare decȃt momentru teoretic, cu valoarea
corespunzătoare momentrului necesar compensării frecărilor.

𝑀 = 𝑀𝑡 + 𝑀𝑓 (7)

Momentrul teoretic se măsoară, în sistemul internaţional, în [N∙m], dar se utilizează şi exprimarea

în [daN∙cm].
8. Randamentul mecanic:

𝑀𝑡 (8)
ɳ𝑚 =
𝑀

Randamentul mecanic poate avea valori în intervalul 0.82 – 0.85.

9. Sarcina pompei – reprezintă diferenţa dintre presiunea în racordul de refulare şi
presiunea în racordul de aspiraţie.

Fig. 2. Căderea de presiune pntru pompa volumică

∆𝑝 = 𝑝𝑟 − 𝑝𝑎 (9)
 In sistemul internaţional, presiunea se măsoară în [N/m2]. În practică presiunea se exprimă în
[bar], sau [daN/cm2].
10. Gradul de umplere a unei camere de lucru:

𝑉 (10)
𝜆=
𝑉𝑎

în care: V – volumul activ al unei camere de lucru, Va – volumul admis în camera de lucru.
Λ=1 este situaţia ideală, atunci cȃnd camera de lucru este umplută în întregime. Pentru a obţine
aceasta valoare, se utilizează soluţii constructive (configurarea corpului pompei), sau soluţii
funcţionale (scăderea turaţiei de antrenare).
11. Coeficientul de variaţie a debitului:

𝑄𝑚𝑎𝑥 − 𝑄𝑚𝑖𝑛 (11)

𝜎=
𝑄𝑚𝑖𝑛

Toate pompele volumice dau debit variabil periodic. Variaţia cea mai mică se înregistrează la
pompa cu şurub. La celelalte pompe, pentru diminuarea coeficientului de debit, se adoptă soluţii
cnstructive, sau se poate utiliza varianta cu acumulator pneumohidraulic, pentru atenuarea
pulsaţiilor debitului pompei.

IV. Caracteristici statice ale pompelor volumice

Acestea reprezintă relaţiile de dependenţă între parametrii principali ai pompelor volumice,
redate sub formă grafică. În cazul producătorilor, aceste caracteristici sunt trasate în urma
măsurătorilor efectuate pe standuri.
1. Caracteristica statică debit-presiune Q=f(Δp)
Debitul real refulat de pompă, la o presiune dată este:

𝑄 = 𝑄𝑡 − ∆𝑄 (12)

în care: Qt – debitul teoretic, ΔQ – pierderile volumice în pompă.

 ∆𝑄 = 𝑄1 + 𝑄2 + 𝑄3 (13)

în care: Q1 – pierderile de lichid prin interstiţiile de la înaltă presiune, către cele de joasă
presiune; Q2 – pierderile de lichid către exterior; Q3 – pierderile datorate umplerii incomplete a
camerelor de lucru aflate în faza de aspiraţie (λ <1).
Dacă umplerea este completă (λ =1), atunci Q3=0 şi rezultă o scădere liniară a debitului cu
creşterea presiunii. Peste valoarea maximă a presiunii de lucru, se constată o scădere bruscă a
debitului (fig.2.3.).

Fig.3. Caracteristica statica debit-presiune

Dacă se consideră numai debitul teoretic prin pompă, se observă că graficul nu depinde de
presiune, iar caracteristica este o dreaptă paralelă cu abscisa.

2. Caracteristica statică debit-turaţie Q=f(n)

 Fig.4. Caracteristica statică debit-turaţie

Se observă că, pentru domeniul [nmin-n1], caracteristica debitului real este paralelă cu cea a
debitului teoretic (fig. 2.4.). Cu cȃt sarcina pompei este mai mare, cu atȃt caracteristica se
îndepărtează de cea teoretică.
Punctul de intersecţie cu axa OX reprezintă turaţia minimă, începȃnd de la apare lichid în
racordul de refulare. Cu cȃt sarcina pompei este mai mare, cu atȃt turaţia minimă este mai mare.
3. Caracteristica statică cuplu-turaţie M=f(n)
Cuplul de antrenare al pompei este mai mare decȃt cel teoretic, pentru a acoperi pierderile prin
frecare.

𝑀 = 𝑀𝑡 + 𝑀𝑓 (14)
 Fig. 5. Caracteristica statică cuplu-turaţie

Caracteristica are un minim obţinut la o valoare a turaţie considerată optimă, pentru care
randamentul mecanic al pompei este maxim.

4. Caracteristica de randament ɳ=f(Δp)

Fig. 6. Caracteristica de randament

 𝑄 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑓𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑎 (15)
ɳ𝑉 = =
𝑄𝑡 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐

𝑀𝑡 𝑐𝑢𝑝𝑙𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑒𝑛𝑎𝑟 (16)

ɳ𝑚 = =
𝑀 𝑐𝑢𝑝𝑙𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑒𝑛𝑎𝑟𝑒

𝑁ℎ 𝑄 ∙ ∆𝑝 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 ℎ𝑖𝑑𝑟𝑎𝑢𝑙𝑖𝑐𝑎 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑎 (17)

ɳ𝑡 = = =
𝑁𝑐 𝑀 ∙ 𝜔 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑒𝑛𝑎𝑟𝑒 (𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡𝑎)𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑎

Randamentul total creşte odată cu creşterea sarcinii pompei. El se mai poate calcula şi în fucţie
de randamentele parţiale ale pompei:

ɳ𝑡 = ɳ𝑣 ∙ ɳ𝑚 ∙ ɳℎ (18)

Dar ɳℎ ≃ 1 şi de obicei se neglijează (se calculează ca raport între presiunea de refulare a

pompei şi presiunea teoretică a acesteia).
Randamentul total poate avea valori în intervalul 0.75 – 0.95.