Unitatea de învǎţare 21

2 ore

Modulul IV. Pompajul intermitent

cu prǎjini
IV.1 Echipamentul sondelor în pompaj intermitent
IV.1.1 Principii generale
IV.1.2 Echipamentul sondelor în pompaj intermitent

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
în ce constǎ particularitǎţile echipamentului unei sonde în pompaj
cu prǎjini;
în ce condiţii se aplicǎ pompajul intermitent.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

știi avantajele și dezavantajele pompajului intermitent;
știi ce presupune pompajul intermitent;
știi cu ce dispozitive se seteazǎ timpul de funcţionare, respectiv de
pauzǎ a instalaţiei de pompare.

IV.1.Principii generale
Pompajul intermitent se aplică în cazul sondelor cu debite mici,
strate cu aflux scăzut, reprezentând în acest caz alternativa economică la
pompajul continuu cu prăjini
În cazul în care, condiţia de funcţionare continuă a sondei nu mai
este îndeplinită (debitul produs de strat este egal cu debitul refulat de

223
pompă) chiar dacă se miscşorează parametrii regimului de
funcţionare(diametrul pistonului, lungimea cursei, numărul de curse duble
pe minut) atunci există posibilitatea ca nivelul lichidului din spaţiul inelar
să scadă foarte mult. În acest caz cilindrul pompei se umple parţial cu fluid,
iar randamentul volumetric al acesteia este foarte scăzut.
Pompajul intermitent are o serie de avantaje şi dezavantaje
prezentate în figurile 1 și 2.

Avantajele pompajului intermitent cu prăjini

e În cazul sondelor cu debit mic ( în general sub 5 m3/zi) permite

obţinerea un debit de lichid mai mare decât în cazul în care sonda
ar produce în pompaj continuu.

Producţia obţinută poate fi controlată prin modificarea

frecvenţei ciclurilor.

Se pretează la automatizare, aceasta fiind deja aplicată în anumite

câmpuri petroliere.

Instalaţia de pompaj intermitent este la fel cu cea pentru

pompajul; continuu, diferenţa constând în existenţa unor timere
pentru pornirea, respectiv orpirea programată a instalaţiei.

Se poate utiliza până la abandonarea sondei.

Frecvenţa intervenţiilor este relativ mică.

Se aplică în sondele verticale şi în sondele deviate.

Este o metodă de liftare artificială flexibilă, în sensul că sonda o

dată echipată, se poate adapta la evoluţia parametrilor de
zăcământ fără schimbarea echipamentului de fund.

Fig.1 Avantajele pompajului intermitent cu prǎjini.

224
 Dezavantajele pompajului intermitent cu prăjini

Necesită monitorizarea
e nivelului de lichid din sondă pentru a regla
timpul de acumulare şi funcţionare

Solidele din fluidele produse afectează echipamentul de adâncime.

Prezenţa gazelor libere produse de strat afectează în mod negativ

funcţionarea pompei de adâncime.

În cazul pompajului intermitent se schimbă frecvenţa ciclurilor şi

nu viteza de pompare. De aceea când unitatea de pompare începe
să funcţioneze apar în garnitura de prăjini aceleaşi sarcini ca la
pompajul continuu.

Cât timp unitatea de pompare este în repaos, fluidul care vine din
zăcământ se acumulează în coloana sondei ducând la crearea unei
contrapresiuni pe strat şi la diminuarea afluxului.

Pornirea unităţii de pompare necesită o utilizare maximă a sursei

de putere. În faza de pornire echipamentul de fund şi de suprafaţă
este supus unui un şoc destul de mare.

Dacă sonda produce cu nisip, în timpul perioadei de pauză acesta

se depune şi conduce la creşterea frecvenţei gripării pistonului..

Este necesară motarea unui dispozitiv pentru pornirea şi oprirea

automată a sondei. În caz contrar eficienţa pompajului cu prăjini
este mai scăzută.

Fig.2 Dezavantajele pompajului intermitent cu prǎjini.

Pentru a asigura o funcţionare corespunzătoare a instalaţiei de

pompaj, precum şi pentru reducerea consumului energetic, este necesară
diminuarea duratei de funcţionare a pompei, astfel încât volumul de fluid
debitat de strat să fie egal cu volumul pompat într-un timp cât mai scurt[4].
Aceste obiective se pot realiza dacă se procedează astfel:

225
• se lasă instalaţia de pompare în pauză, timp în care stratul debitează,
rezultatul fiind creşterea nivelului în coloana sondei;
• se porneşte instalaţia de pompare şi se pompează lichidul acumulat în
coloana sondei în perioada de pauză a pompei, cât şi lichidul debitat de
strat în acelaşi timp cu funcţionarea pompei, iar în momentul în care
nivelul de lichid din coloană a ajuns la sorbul pompei se opreşte
instalaţia de pompare, urmând apoi un nou ciclu.
Deci sistemul de pompaj intermitent sau periodic presupune ca
pompa să funcţioneaze discontinuu şi să urmeze un anumit ciclu repetabil
în timp. Problema de bază a pompajului periodic este alegerea perioadei
ciclului, respectiv a timpului de funcţionare, astfel încât să se obţină un
regim de funcţionare optim.

Test de autoevaluare 21.1

Care sunt dezavantajele pompajului intermitent ?

IV.1.2 Echipamentul sondelor în pompaj intermitent

Echipamentul sondelor în pompaj intermitent se compune din:
• echipamentul de suprafaţă: capul de pompare, unitatea de
pompare, prăjina lustruită, dispozitiv automat pentru pornirea şi
oprirea sondei(timer);
• echipamentul de adâncime: pompa, ţevile de extracţie, prăjinile
de pompare, scapere, baionetă Donţov( când se folosește pompa
introdusǎ cu prǎjinile).
Prin urmare, singura componentă a echipamentului care diferă de
echipamentul sondelor în pompaj continuu este timerul.
În figura 3 se prezintǎ schema unitǎţii de pompare cu controler. Așa
cum se observǎ din figura 3, sarcina de la prǎjina lustruitǎ este înregistratǎ
cu ajutorul unui traductor de sarcinǎ, iar poziţia cu ajutorul unui traductor
de poziţie unghiular. Sistemul automat de control poate determina oprirea
unitǎţii de pompare când nivelul de lichid a juns la sorbul pompei sau când
cilidrul pompei nu se umple.

226
 Gradul de umplere a cilindrului pompei este determinat pe baza
dinamogramelor de suprafaţǎ sau de adâncime[1][5].
Controlerele conţin un software pentru gestionarea funcţionǎrii
instalaţiei de pompaj. Pentru a decide oprirea instalaţia de pompare acest
software colecteazǎ și proceseazǎ cel puţin 20 de perechi date privind
sarcina și poziţia pe secundǎ și verificǎ condiţiile de orprire a instalaţiei[1].

Antena

Controler
Traductor de
sarcină la prajină
Cabluri (sarcină lustruită
și poziţie) de la
unitatea de
pompare
Cabluri (putere si
Cabluri de
control) la panoul
la senzori
de control al
la controler
motorului

Fig.3 Schema unitǎţii de pompare cu controler[7].

Dacǎ condiţiile de oprire sunt îndeplinite, sistemul comandǎ oprirea
unitǎţii de pompare pentru un timp predeterminat, dupǎ care aceasta
repornește automat.
Majoritatea controlerelor comunicǎ cu un sistem de automatizare
central prin radio. Prin urmare, dinamogramele sunt stocate în memoria
dispozitivului și apoi transmise la sistemul central.
Cele mai utilizate dispozitive utilizate pentru reglarea timpului de
funcţionare şi a celui de acumulare sunt timere de tip "pin" , respectiv de
tip procentual. În cazul acestor dispozitive timpul minim al unui ciclu este
de 15 minute. Practic setarea timpului de funcţionare trebuie să se schimbe
continuu pentru a ţine seama de schimbările survenite în capacitatea
productivă a stratului.
Această restricţie de a menţine timpii de funcţionare, respectiv de
acumulare la 15 minute poate conduce fie la umplerea incompletă a
cilindrului pompei, ca urmare a lipsei de nivel sau la evacuarea incompletă
a fluidului acumulat în coloana sondei.

227
 Timerul procentual pe de altă parte permite setarea unui procent
dintr-o perioadă de 15 minute pentru funcţionarea instalaţiei. Restul
perioadei de 15 minute este destinat acumulării fluidului în coloana sondei.
Ambele dispozitive necesită o atenţie deosebită din partea operatorilor.
Pentru a realiza o setare a timpilor de funcţionare, respectiv de acumulare,
corespunzătoare capacităţii productive a stratului, este necesar să se facă o
serie de teste acustice pentru determinarea nivelului de lichid din coloana
sondei.
O altă soluţie îmbunătăţită faţă de cele două prezentate mai sus o
reprezintă montarea unui controler(RPC – Rod Pumping Controler ) (fig.4)
care să detecteze automat când nivelul de lichid din coloană a ajuns la
sorbul pompei, iar intalaţia trebuie oprită[8]. Acest controler trebuie setat
pentru fiecare sondă în parte, în funcţie de condiţiile specifice ale acestora.
Criteriile de selectare a opţiunii de orpire a instalaţiei şi durata
perioadei de acumulare în vederea maximizării producţiei sondei depind
de:
• presiunea de zăcământ;
• caracteristicile afluxului fiecărei sonde;
• dimensiunile coloanei de exploatare şi a ţevilor de extracţie;
• debitul instalaţiei de pompare.

Fig.4 Rod pump controler [9].

228
 Test de autoevaluare 21.2

Care sunt criteriile de selectare a opţiunii de oprire a instalaţiei?

Lucrarea de verificare

1. Din ce este format echipamentul de suprafata al unei sonde in pompaj

intermitent?
2. Din ce este format echipamentul de adancime al unei sonde in pompaj
intermitent?
3. Care sunt avantajele pompajului intermitent?
4. Care este rolul unui controler?

IV.2 Parametrii unei instalaţii de pompaj

intermitent
IV.2.1 Principii generale
IV.2.2 Parametrii unei instalaţii de pompaj
intermitent

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
care sunt parametrii instalaţiei de pompaj intermitent și cum se
determinǎ relaţiile de calcul ale acestora.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

determini timpul de funcţionare al unei instalaţii de pompaj
intermitent;
determini numǎrul de cicluri și timpul total de funcţionare;
determini debitul unei sonde în pompaj intermitent;
determini energia consumatǎ în cazul pompajului intermitent.

229
 IV.1.Principii generale
Parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent sunt:
• perioada de acumulare;
• perioada de funcţionare;
• timpul total de funcţionare;
• numărul de cicluri dintr-o zi;
• debitul sondei;
• puterea şi energia consumată.

IV.2.2 Parametrii unei instalaţii de pompaj

intermitent
Perioada de acumulare
Perioada de acumulare începe imediat dupǎ oprirea instalaţiei de
pompare. În acest moment nivelul lichidului din coloana sondei se aflǎ la
sorbul pompei, care se considerǎ a fi situat la media adâncimii
perforaturilor.
Prin urmare, dacǎ se considerǎ curgerea plan-radialǎ și staţionarǎ a
unui lichid incompresibil din strat spre gaura de sondǎ, atunci debitul de
lichid care intră în coloana sondei și duce la creşterea nivelului de lichid dh
(fig.1) în intervalul de timp dt , va fi[2][3]:
= (dℎ/d ) = ( − ) (1)

în care este suprafaţă liberă a lichidului în coloanǎ, m2;

= ( ⁄4) −
−presiunea statică, Pa;
= ∙ ∙ (2)

−presiunea coloanei de fluid de înǎlţime, ℎ acumulatǎ în coloanǎ

în perioada de timp, t după oprirea instalaţiei de pompare, Pa;
= ∙ ∙ℎ (3)

dℎ −variaţia nivelului de lichid în sondă pe intervalul de timp d , m.

Prin urmare, ţinând seama de relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă:

230
 ∙ (dℎ/d ) = ∙ ∙ ∙( − ℎ)
dℎ/d = −[ ∙ ∙ /( )]ℎ + [ ∙ ∙ /( )] (4)

Ecuaţia(4) este o ecuaţie diferenţială liniară cu termen liber, nenul de

forma[3]:
h# (t) = % ∙ ℎ ( ) + & (5)

Nivelul static

dh

Hc
h

Pompa

Fig. 1 Schema sondei şi notaţiile utilizate.

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (5) este urmǎtoarea:

ℎ( ) = −(&/%) + ' ∙ e)* (6)

Dacǎ se comparǎ ecuaţia (5) cu ecuaţia (4) rezultǎ pentru

determinarea constantelor a şi b urmǎtoarele relaţii:
% = −[ ∙ ∙ /( )] (8)
&=[ ∙ ∙ /( )] ∙ (9)
Prin urmare, soluţia ecuaţiei (6) este:

ℎ( ) = + ' ∙ e+[,-∙./ ∙0/(1 )]* (10)

Constanta de integrare, ' se determină din condiţia iniţială:

ℎ ( 2 ) = ℎ2 (11)

La începutul perioadei de acumulare ( 2 = 0) înălţimea lichidului

din spaţiul inelar este ℎ2 = 0 (adică nivelul de lichid se găseşte la sorbul
pompei, respectiv la media perforaturilor: ℎ(0) = 0).
Prin urmare, constanta de integrare, ' este:
'=− (12)

231
 În consecinţă relaţia (10) devine:
ℎ( ) = 1 − e+[,-∙./ ∙0/(1 )]* (13)

Relaţia de mai sus permite determinarea înălţimii nivelului de lichid

în coloana sondei în funcţie de timp, când instalaţia de pompare nu
funcţionează.
Prin urmare, la sfarsitul perioadei de acumulare, ) înaţimea
lichidului în coloană, ℎ) se determină cu relaţia:
ℎ) = 1 − e+[,-∙./ ∙0/(1 )]*56 (14)

Test de autoevaluare 22.1

Care sunt parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent?

Perioada de funcţionare
În această perioadă funcţionează simultan atât instalaţia de pompare
cât şi stratul, iar relaţia (1) devine:
7 − ( − ) = − (dℎ/d ) (15)

sau

7 − ∙ ∙ ∙( − ℎ) = − (dℎ/d ) (16)

Din relaţia(16) rezultă:

dℎ⁄d = −[( ∙ ∙ )/( )]ℎ + ( ∙ ∙ ∙ − 7 )/ ( ) (17)

Ecuaţia(17) este tot o ecuaţie diferenţială liniară cu termen liber

nenul a cărei soluţie este:
ℎ( ) = −(&/%) + ' ∙ e)* (18)

unde parametrii a şi b sunt daţi de relaţiile:

% = −[ ∙ ∙ /( )] (19)

232
 &=( ∙ ∙ ∙ − 7 )/( ) (20)

Prin înlocuire relaţiilor (19) și (20) în relaţia(18) se obţine:

ℎ( ) = [ − 7 /( ∙ ∙ )] + ' ∙ e+[,-∙./∙0/(1 )]* (21)

Constanta, C se determină din condiţiile iniţiale şi anume:

• în momentul pornirii instalaţiei de pompare, debitul pompei
este 7 8 0;
• s-a scurs timpul = ) de la oprirea anterioară.
Prin urmare înălţimea nivelului de lichid din coloana sondei în
condiţiile iniţilale va fi ℎ) = ℎ( ) ) dată de relaţia (14):
ℎ) = 1 − e+[,-∙./ ∙0/(1 )]*56

Ţinând seama de aceste considerente şi de relaţia (21) rezultă pentru

determinarea constantei ' următoarea expresie:
' = [ℎ) − + 7 /( ∙ ∙ )]/ e+[,-∙./ ∙0/(1 )]*56 (22)

Prin înlocuirea relaţiei (22) în relaţia (21) se obţine:

ℎ( ) = [( ∙ ∙ ∙ − 7 )/( ∙ ∙ )]

+[ℎ) − ( ∙ ∙ ∙ − 7 )/( ∙ ∙ )] ∙ e+[,-∙./ ∙0/(1 )](*+*56) (23)

Această relaţie ilustrează variaţia înălţimii nivelului de lichid în

coloana sondei, în funcţie de timp când instalaţia de pompare funcţionează.
În figura 2 se prezintă variaţia nivelului de lichid din coloana sondei, în
funcţie de timp, pe perioada unui ciclu de pompare.

Fig. 2 Variaţia nivelului de lichid din coloana sondei în funcţie de timp[3].

233
 Timpul unui ciclu
Un ciclu de pompaj intermitent 9 cuprinde o perioadă de acumulare,
) şi o perioadă de funcţionare : , fiind dat de relaţia:
9= ) + : (24)

Pentru a determina timpul cât trebuie să funcţioneaze pompa până

când nivelul de lichid ajunge la sorbul pompei, în relaţia (23) se pune
condiţia ca: ℎ(9) = 0, rezultând:
e+[,-∙./ ∙0/(1 )](;+*56) = 1/{1 − ℎ) /[ − 7 /( ∙ ∙ )]} (25)

Prin logaritmarea relaţiei (25) se obţine durata unui ciclu de pompaj

intermitent, 9:
9= ) + /( ∙ ∙ ) ∙ ln[1 − ℎ) /( − 7 /( ∙ ∙ ))] (26)

În acest caz, ţinând seama de relaţiile (24) şi (26) rezultă pentru

timpul de funcţionare următoarea relaţie:

: =9− ) (27)

Test de autoevaluare 22.2

Din ce se compune timpul unui ciclu de pompaj intermitent?

Numărul de cicluri pe zi
Numărul de cicluri pe zi se determină pe baza timpului total al unui
ciclu. Prin urmare, rezultă:
@ = 86400/T (28)

Timpul total de funcţionare

Timpul total de funcţionare într-o zi se determină ţinând seama de
numărul de cicluri dintr-o zi şi timpul de funcţionare pe ciclu:
9*: = @ ∙ : (29)

Debitul sondei
Debitul produs de o sondă într-o zi se determină cu relaţia:

234
 = 9*: ∙ 7 /86400 =@ ∙ : ∙ 7 /86400 (30)

Exerciţiul 22.1
Sǎ se determine înǎlţimea lichidului acumulat în coloanǎ în timpul perioadei de
acumulare, în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date: densitatea ţiţeiului,
3 3
* =850 kg/m ; densitatea apei de zăcământ, ) =1050 kg/m , impuritǎţile, i=50%;
3
indicele de productivitate,IP=0,3 m /zi/bar adâncimea de fixare a pompei,
Lf=1350m; presiunea de zǎcǎmânt, pc=7 bar, diametrul interior al coloanei, Di=5 in,
diametrul exterior al ţevilor, de=2 7/8 in și timpul de acumulare, tac=1 h.

Lucrarea de verificare

5. Cum se determinǎ timpul de funcţionare?

6. Care sunt parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent?
7. De la ce condiţie se pleacǎ pentru determinarea perioadei de funcţionare?
8. Cum se determinǎ timpul unui ciclu de pompaj intermitent?
9. Cum se determinǎ numǎrul de cicluri de pompaj intermitent?
10. Cum se determinǎ debitul instalaţiei de pompaj intermitent?
11. Cum variazǎ nivelul lichidului în sondǎ în perioada de acumulare?
12. Cum se determina variaţia lichidului acumulat in spatiul inelar in timpul
perioadei de acumulare.

235