Maşini hidraulice cu

principiu de funcţionare volumic

I. Pompe cu piston

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin deplasarea rectilinie
alternativă, în corpul pompei, a unui piston. Sensul mişcării pistonului se schimbã periodic, astfel
încât la capetele cursei (în punctele moarte) viteza devine nulã, mişcarea fluidului fiind deci
pulsatorie. Faţã de maşinile cu principiu dinamic, pompele volumice cu piston au următoarele avan-
taje: a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari; b) presiunea de refulare nu depinde de viteza
pistonului, ea putând fi păstrată constantã la diverse debite; c) funcţionează cu randamente bune; d)
sunt autoamorsabile. Dezavantajele acestor maşini sunt următoarele: a) debit relativ redus datoritã
secţiunilor mici de trecere, vitezelor mici de circulaţie şi trecerilor multiple prin punctele de vitezã
nulã; b) construcţie complicatã datoritã organelor de închidere şi mişcării alternative a pistonului; d)
debit pulsatoriu. Pompele cu piston se pot clasifica după:
- tipul constructiv:
- cu un singur cilindru (maşini simplex);
- cu doi cilindri în paralel (maşini duplex);
- cu trei cilindri în paralel (maşini triplex).
- după numărul de feţe active:
- cu simplu efect (au o singură faţã activă);
- cu dublu efect (au douã feţe active);
- diferenţiale (cu simplu efect pe aspiraţie şi cu dublu efect pe refulare, sau invers).
- după felul acţionãrii:
- pompe acţionate de motoare prin intermediul unui mecanism bielã-manivelã;
- pompe acţionate direct, antrenate de o maşinã cu abur sau aer comprimat.
Funcţionarea pompei cu piston se bazează pe modificarea ciclică a volumului de lucru. Un
ciclu de funcţionare este format din douã faze: prima, în care, prin deplasarea pistonului în sensul de
creştere a volumului de lucru, în cavitatea de lucru apare o depresiune care determinã aspiraţia prin
supapa de aspiraţie; a doua, în care, prin deplasarea pistonului în sensul în care volumul de lucru
scade, presiunea creşte şi fluidul este evacuat prin supapa de refulare.
În fig. 1 este prezentatã o maşinã cu piston cu o singurã faţã activã, de tip duplex. Pompa are
două pistoane calate la 900. Acest tip de maşinã hidraulicã are o largã utilizare la bordul navei
deoarece debitarea este mai uniformã decât în varianta simplex, iar realizarea ei în varianta
constructivã verticalã reduce spaţiul necesar amplasării. În figurã s-au făcut notaţiile: 1 - elemente
de distribuţie; 2, 3 - reductor melc-roatã melcatã, 4 - sistem bielã-manivelã; 5 - piston.
Principiul funcţional al unei pompe simplex cu piston cu douã feţe active, de tipul celei din
fig. 2, este următorul: la deplasarea pistonului în sensul indicat în figurã, în cavitatea I presiunea
creşte, se închide supapa i1, se deschide supapa s1 şi are loc refularea. La aceeaşi deplasare a
pistonului, în cavitatea II presiunea scade, supapa s2 se închide, supapa i2 se deschide şi se produce
1
aspiraţia. La cealaltă cursã a pistonului au loc, de asemenea, o aspiraţie şi o refulare, numai cã rolul
celor douã cavitãţi de lucru se schimbã.

Fig. 1 Pompã cu piston de tip duplex Fig. 2 Pompã cu piston simplex

Fig. 3 Pompã cu piston diferenţialã

Pompa cu acţiune diferenţialã reprezintă o combinaţie între pompa cu simplu efect şi pompa
cu dublu efect. Acest tip de pompã, a cărei schema este prezentatã în fig. 3, este destul de rar întâlnit
în practicã. La deplasarea pistonului spre dreapta, în spaţiul I se produce o scădere a presiunii care
deschide supapa de aspiraţie A, lăsând să pătrundă în cilindru o cantitate de lichid egalã cu volumul
dizlocuit. Concomitent, lichidul aflat în spaţiul II este refulat de supapa RII în conducta de refulare.
Acest volum de lichid este mai mic decât volumul din spaţiul I cu valoarea volumului dizlocuit de
tija pistonului d. La cursa pistonului spre stânga, lichidul din spaţiul I este refulat în spaţiul II de
volum mai redus, astfel cã surplusul este refulat prin supapa R II, în conducta de refulare. În acest fel,
în spaţiul I, pistonul are simplu efect, iar în spaţiul II are dublu efect. Prin urmare, pompa debitează
lichid în ambele curse, ceea ce reduce într-o oarecare măsură neuniformitatea debitării.
Neuniformitatea debitării are un efect negativ asupra funcţionãrii instalaţiei pentru cã intro-
duce vibraţii în aceasta. Pentru diminuarea acestui neajuns, se recurge la folosirea unor vase tampon
(acumulatoare), montate îndeosebi pe refularea pompelor cu o faţã de lucru. Când pistonul pompei
coboarã, pompa debiteazã în acumulator, unde nivelul creşte la valoarea v 1. Volumul de aer
comprimat din acumulator este v1 iar presiunea p1. Când pistonul se ridicã, se închide supapa SR şi
se deschide supapa SA (are loc aspiraţia). În acest moment, o cantitate de lichid este evacuatã din
acumulator, ajungându-se la presiunea p2 şi volumul v2. Din cele arãtate mai sus se vede cã, prin
intermediul acumulatorului, pompa cu o singurã faţã de lucru poate determina refulãri pe instalaţie
atât pe cursa ascendentã, cât şi pe cea descendentã.

2
 2. Performanţe. Domenii de utilizare

Pompele cu piston prezintă avantajul cã realizează valori mari ale presiunilor de lucru, peste
200 bari, fapt care compensează neajunsurile debitării neuniforme. Sunt întâlnite la bordul navelor
îndeosebi la instalaţiile la care condiţiile de funcţionare pe aspiraţie sunt grele sau foarte grele
(instalaţia de santinã, instalaţia de transfer combustibil şi ulei, etc.). Realizează debite specifice
relativ mici, însă au şi unele avantaje nete faţã de alte maşini hidraulice:
- asigurã o aspiraţie uscatã;
- pot manipula lichide calde şi reci;
- vâscozitatea fluidului de lucru poate fi oricât de mare;
- fluidul de lucru poate avea în componenţa sa chiar şi suspensii mecanice.
Gabaritele şi greutăţile maşinilor cu piston sunt mari faţã de celelalte pompe, deoarece, neputând fi
antrenate la turaţii mari, au prevăzut un reductor între motorul de antrenare şi axul manivelelor.
Antrenarea cu viteze periferice mari a axului manivelelor duce la acceleraţii mari ale pistoanelor la
capetele de cursã, ceea ce provoacă desprinderea lichidului de piston ca urmare a scăderii presiunii,
deci apariţia cavitaţiei. Din acest motiv turaţiile de antrenare sunt adeseori limitate la valori cuprinse
între 40 şi 180 rot. /min. Utilizarea reductoarelor pe lanţul de antrenare a pompei are consecinţe
directe nu numai asupra gabaritului şi greutăţii maşinii, ci şi asupra preţului de cost.

II. Pompe cu pistonase axiale

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Pompa se compune dintr-un bloc al cilindrilor în care sunt amplasate pistonaşele axiale, din-
tr-un disc pe care sunt la unul din capete tijele pistonaşelor (prin intermediul unor articulaţii sferice)
şi dintr-o placã de distribuţie.
Poziţia relativã a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei tipuri mari de
maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat, pompe cu disc înclinat, şi pompe cu disc
fulant. Din punctul de vedere al posibilităţilor de debitare, maşinile cu pistonaşe axiale sunt de douã
tipuri cu debit constant şi cu debit variabil.
Blocul cilindrilor este înclinat faţã de arborele motor la un unghi α<30 0, fiind antrenat în
mişcarea de rotaţie de arborele motor prin intermediul discului şi a articulaţiilor sferice . Datoritã
faptului cã blocul cilindrilor este înclinat, la o rotaţie completã a arborelui , volumele de lucru
delimitate de pistoanele şi de cavităţile din blocul cilindrilor variază. La cursa ascendentã a
pistonului, de la poziţia inferioarã din figurã la cea superioarã, volumul variază crescător. Creşterea
volumului de lucru este însoţitã de scăderea presiunii, fapt care determinã generarea aspiraţiei.
Aspiraţia se produce printr-unul din orificiile distribuitorului 6 care este parţial conectat la
tubulatura de aspiraţie, parţial la cea de refulare. La cursa descendentã a pistonului , volumele de
lucru variază descrescător. Micşorarea volumelor de lucru produce creşterea presiunii, determinând
refularea. Fluidul este refulat tot prin canalele distribuitorului către exterior. Maşina prezentatã în
fig. 4 este una cu debit constant, pentru cã valoarea cursei maxime a pistonaşelor este constantã. Ea
este funcţie de unghiul de înclinare al blocului cilindrilor faţã de arborele motor, unghi care, la acest
tip de pompã este fix.

3
Fig. 4 Secţiune longitudinalã printr-o pompã cu debit constant

În cazul în care existã posibilitatea modificării unghiului de înclinare, pompa se numeşte cu

debit variabil.

2. Performanţe. Domenii de utilizare

Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite până la 800 l/min şi au o putere specificã ce poate
ajunge pânã la 4-5 KW/kg , la turaţii cuprinse între 1000-4500 rot/min. Sunt pompe de presiuni mari
şi foarte mari, cu o debitare suficient de uniformã şi care au o largã răspândire la acţionările
hidrostatice ale armãturilor de închidere din sistemele centralizate, la acţionarea vinciurilor şi a
cabestanelor, a maşinilor de cârmã, capacelor mecanice, uşilor etanşe, etc.

III. Pompe cu pistonase radiale

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

La pompele cu pistonaşe radiale, poziţia pistonaşelor în blocul cilindrilor este pe razã,

variaţia ciclicã a volumelor de lucru realizându-se datoritã dispunerii excentrice a blocului
cilindrilor faţã de statorul pompei. Pompele cu pistonaşe radiale sunt în principal de douã tipuri:
- cu alimentare interioarã;
- cu alimentare exterioarã.
La maşinile cu alimentare interioarã, distribuţia se face central, prin axul rotorului ca în
fig. 5. Cursa liniarã a pistonaşelor în blocul cilindrilor 4, generatã ca urmare a montării excentrice a
blocului cilindrilor faţã de carcasa 6, se poate modifica dacã valoarea excentricităţii “e” poate fi
reglatã.
Pompele la care mărimea "e" poate fi modificatã se numesc cu debit variabil. Din figurã rezultã cã
mărimea cursei pistonaşelor are valoarea:

Distribuţia fluidului între camerele de lucru se face prin intermediul distribuitorului 3, care este
fix, dispus pe direcţia punctelor moarte ale pistonaşelor. Lăţimea distribuitorului 3 este mai mare
decât lăţimea canalelor de legătură ale pistonaşelor cu galeriile de aspiraţie, respectiv refulare. La
deplasarea pistonaşelor de la PMI Ia PME, volumele de lucru sunt în creştere şi se produce aspiraţia.
Invers, la deplasarea pistonaşelor de la PME la PMI volumele de lucru scad şi se produce refularea.

4
Fig. 5 Schema pompei cu pistonaşe radiale cu
alimentare interioarã.
1 - orificiu de aspiraţie; 2 - orificiu de refulare; 3 - distribuitor;
4 - blocul cilindrilor; 5 - piston plunjer; 6 - stator.

2. Performanţe. Domenii de utilizare

Pompele cu pistonaşe radiale au în general puteri mari (uneori până la 3000 KW), debite de
până la 8000 l /min şi presiuni de 250-300 bar. Turaţiile de antrenare variază între 100 şi 1500
rot/min. Aceste pompe sunt folosite la navã în majoritatea cazurilor la acţionările hidrostatice.

IV. Pompe cu roti dinţate

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Pompele cu roţi dinţate sunt ansambluri simple din punct de vedere constructiv la
care elementele de bazã sunt cele douã pinioane, unul conducător, celălalt condus. Mişcarea de
rotaţie a pinioanelor se realizează prin antrenarea de la o sursã de putere exterioarã pompei a unuia
dintre arborii pe care acestea sunt montate, prin angrenare transmiţându-se mişcarea la arborele
condus. Aceste pompe sunt maşini hidraulice care admit turaţii înalte. Se pot clasifica după
următoarele criterii:
- după modul de angrenare:
- cu angrenare exterioarã;
- cu angrenare interioară.
- după numărul de roţi angrenate simultan:
- cu douã rotoare;
- cu mai multe rotoare.
- după presiunea de refulare:
- de joasã presiune (p< 30 bar);
- de medie presiune (30< p< 100 bar);
- de înaltã presiune (p= 100...300 bar).
- după posibilitatea reglării debitului:
- cu debit reglabil;
5
 - cu debit constant.
- după forma dinţilor:
- cu dinţi drepţi;
- cu dinţi înclinaţi sau în V.
- după forma profilului dinţilor:
- cu profil evolventic;
- cu profil epicicloidal;
- cu profil hipocicloidal.
Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară reprezintă cel mai des întâlnit tip de pompã cu
angrenaje. Din punct de vedere constructiv este compactã, cu o fiabilitate ridicatã, are un domeniu
larg de utilizare pentru presiunile şi debitele realizate. Constructiv, o asemenea maşinã aratã ca în
fig. 6. Cele douã roţi dinţate angrenează în partea centralã a pompei, vârfurile danturilor făcând
contact perfect la periferie cu pereţii carcasei. Întotdeauna aspiraţia are loc în zona în care dinţii ies
din angrenare, iar refularea în zona în care dantura intră în angrenare.

Fig. 6 Pompã cu roţi dinţate cu angrenare Fig. 7 Pompã cu roţi dinţate cu

exterioarã, cu debit constant. angrenare interioarã

1 - roţi dinţate; 2 - supapã de by-pass; 1 - roatã dinţatã motoare (rotorul pompei);

3 - resortul supapei; 4 - arbore; 5 - carcasa 2 - element de separare(stator); 3- coroanã
pompei; 6 - postament; 7 - flanşã de refulare; dinţatã; 4 - galerie de aspiraţie; 5 - galerie
8 - flanşã de aspiraţie; 9 - şurub de strângere. de refulare.

În zona în care dinţii ies din angrenare, spaţiul dintre dinţi variază crescător, se creează o
depresiune în zona racordului de aspiraţie şi lichidul intrã în corpul pompei umplând spaţiul dintre
dinţi. Fluidul este transportat de la aspiraţie către refulare pe la periferie în spaţiul închis dintre dinţi
şi pereţii interiori ai carcasei. În zona în care dantura intrã în angrenare, spaţiul dintre flancuri
variază descrescător, presiunea la interior creşte, producându-se refularea. În scopul limitării
presiunii din pompã, la partea superioarã se aflã montatã o supapã de by-pass (de siguranţã), care
pune în legătură cavitatea de refulare cu cea de aspiraţie atunci când presiunea de la refulare
depăşeşte valoarea prescrisã.
În practicã se întâlnesc şi pompe cu roţi dinţate cu angrenare interioarã. Schematic, acest tip
de pompã este prezentat în fig. 7. Danturile rotorului şi coroanei dinţate se aflã în permanenţã în
angrenare pe o anumitã zonã. În zona în care danturile nu se aflã în contact, pompa are prevăzut un
element de separare. Acesta asigurã etanşarea cavităţilor de volume variabile ce apar între dinţi.

6
 2. Performante. Domenii de utilizare

Pompele cu roţi dinţate se construiesc pentru presiuni între 5-300 bar şi realizează debite
pâna la 4000 l/min, la turaţii cuprinse între 1000-3000 rot/min.
Au următoarele avantaje:
- au cilindree mare la greutăţi şi gabarite mici;
- au o construcţie simplã;
- lucrează la presiuni mari;
dar au şi dezavantaje ca:
- au o debitare pulsatorie;
- forţele radiale care se manifestã pe danturã provoacă o încărcare pulsatorie a lagărelor care
conduce la zgomote mari în funcţionare.
Din punct de vedere funcţional sunt reversibile, însă se utilizează practic doar pe un singur
sens de debitare. Sunt folosite îndeosebi la pomparea lichidelor vâscoase ca pompe de ungere şi la
acţionãri hidraulice. Sunt puţin sensibile la variaţia vâscozităţii lichidului, însă sunt afectate de
prezenţa impurităţilor mecanice în lichidul pompat. Deoarece prin construcţie asigurã o legătură
permanentã între galeria de aspiraţie şi cea de refulare, la aceste maşini tendinţa de strivire a
lichidului cuprins între dinţi este înlăturatã. Din aceastã cauzã se folosesc destul de des la transferul
lichidelor cu conţinut mare de gaze sau de aer dizolvat.

V. Pompe volumice cu suruburi

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Pompele cu şuruburi sunt recomandate de avantajele mari pe care le au faţã de alte tipuri de
maşini volumice:
- realizează presiuni mari pe refulare, la gabarite mici şi randamente înalte;
- funcţionează fără cavitaţie la turaţie înaltã şi au o umplere bunã;
- permit realizarea unor sarcini mari pe aspiraţie;
- sunt sigure în funcţionare şi au o debitare uniformã;
- sunt fiabile şi uşor de întreţinut;
- variaţiile de presiune pe conducta de refulare sunt mici datoritã constanţei debitării;
- au o funcţionare silenţioasã şi pot fi antrenate direct de motoarele electrice.
Cu toate acestea, pompele cu şurub prezintă şi unele dezavantaje:
- sunt sensibile la impurităţile din fluide;
- tehnologia de execuţie este complicatã.
La rotirea şuruburilor, lichidul din camera de aspiraţie umple golurile dintre flancurile
şuruburilor şi carcasã, pătrunde într-un spaţiu închis mişcându-se în lungul canalelor elicoidale,
după care este împins în camera de evacuare.
Pompele cu şuruburi, construite fie în varianta verticalã fie orizontalã, au un număr de douã
până la cinci şuruburi. Şuruburile pompei din fig. 8 sunt unul cu pas dreapta, celãlalt cu pas stânga,
unul este condus, celãlalt conducător. Lungimea şuruburilor trebuie sã fie mai mare decât pasul
filetului. Mişcarea de la şurubul conducător este transmisã prin intermediul roţilor dinţate de
sincronizare. La pompele cu mai mult de douã şuruburi, roţile dinţate de sincronizare pot să nu mai
apară. Racordurile de aspiraţie şi de evacuare ale pompei pot sã se afle în zona centralã în aceeaşi
secţiune transversalã (în scopul anulãrii reciproce a împingerilor axiale), sau la cele douã capete.
7
După un prim ciclu de funcţionare (după prima umplere cu lichid) maşinile cu şurub sunt
autoamorsabile. Pentru evitarea deteriorărilor subansamblelor pompei datoritã creşterii accidentale a
presiunilor, pe zona de evacuare a fluidului se dispune o supapã de siguranţã care poate dirija vâna
de fluid în galeria de aspiraţie la atingerea presiunii maxime reglate. Randamentul volumic al
pompei depinde direct proporţional de lungimea şuruburilor.
În practicã se întâlnesc şi maşini cu un singur şurub. La acestea rotorul este un şurub melc
excentric. Mişcarea de la motorul electric la rotorul melcat se transmite prin intermediul a doi arbori,
unul principal şi unul intermediar, cuplaţi între ei prin intermediul unor cuplaje cardanice.

Fig. 8 Pompã cu şuruburi

1 - şurub conducãtor; 2 - şurub condus; 3 - lagãr de alunecare;
4 - arbore; 5 - carcasã; 6 - postament; 7 - flanşã de aspiraţie;
8 - flanşã de refulare; 9 - garnituri inelare; 10 - presetupã; 11 - orificiu
drenaj; 12 - orificiu manometru.

2. Performanţe. Domenii de utilizare

Pompele sunt autoamorsabile şi pot avea valori ale randamentelor până la 0,6. Nu se folosesc
la transferul fluidelor care conţin suspensii mecanice. Ating în mod uzual presiuni de până la 200-
300 bar şi debite cuprinse între 50 şi 15000 l/min la turaţii de 1500 până la 3000 rot/min. Se
utilizează la bordul navelor la circulaţia uleiului în instalaţiile motorului principal, la transferul
combustibilului de alimentare, la transferul diferitelor lichide şi în acţionările hidraulice.

VI. Pompe volumice cu lamele

1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Sunt maşini hidraulice dublu reversibile, atât din punctul de vedere al sensului conversiei cât
şi din punctul de vedere at sensului de debitare. Volumele de lucru sunt delimitate de paletele
glisante, rotor şi stator. După modul cum se realizează aspiraţia, pompele cu lamele pot fi cu
aspiraţie interioarã sau cu aspiraţie exterioarã.
8
 În general, sunt cu acţiune simplã. Asta înseamnă cã în timpul unei rotaţii complete a
rotorului spaţiile de lucru efectuează un singur ciclu aspiraţie-transfer-refulare. În practicã totuşi se
pot întâlni şi pompe cu palete glisante cu acţiune multiplã, care, prin comparaţie cu cele cu acţiune
simplã, prezintă avantajele:
- debitare uniformã;
- echilibraj mai bun (posibilitate redusã de apariţie a vibraţiilor);
- presiuni şi debite mai mari;
- construcţie mai compactã.
În figurile 2.25 şi 2.26 sunt prezentate douã variante constructive de pompe cu lamele cu
simplã acţiune-cu aspiraţie exterioarã în fig. 9 şi cu aspiraţie interioarã în fig. 10. În cele douã figuri
s-au făcut notaţiile: 1- rotor; 2 - lamele (palete); 3 - arbore motor; 4 - carcasa pompei; 5 - galeria de
aspiraţie; 6 - galeria de refulare (notaţiile sunt identice pentru ambele figuri).
La rotaţia în sensul săgeţii, la prima jumătate de cursã, volumele de lucru delimitate de rotor,
palete şi stator variază crescător generând aspiraţia. Pe a doua jumătate de cursã, volumele de lucru
descresc şi se produce refularea. La acest tip de maşinã reglarea debitului se face prin modificarea
valorii excentricităţii “e”.

Fig. 9 Pompã cu lamele cu aspiraţie Fig. 10 Pompã cu lamele cu aspiraţie

exterioarã interioarã

În fig. 11 este prezentatã o pompă cu lamele cu acţiune dublã pentru care s-au făcut notaţiile:
1 - rotor; 2 - stator; 3 - lamele (palete); 4,5,6,7 - fante de aspiraţie-refulare. Fantele 4 şi 6 comunicã
prin canale interioare cu galeria de aspiraţie, iar fantele 5 şi 7 cu galeria de refulare. Statorul, la
partea sa interioarã, are o formã special aleasã astfel încât porţiunile de curbã situate între fante sã
fie arce de cerc descrise cu raze din centrul rotorului, iar porţiunile care corespund fantelor sã fie
descrise de curbe conjugate la curbele dintre fante. Aceastã configuraţie face ca la trecerea a douã
palete prin porţiunile concentrice cu centrul rotorului, lichidul sã nu mai fie comprimat, scăzând
astfel solicitarea lagărelor.
Contactul paletelor glisante cu statorul este asigurat fie prin arcuri lamelare montate pe
fundul canalului, fie prin intermediul unor articulaţii cu culisã, fie pe baza presiunii hidraulice. Când
o paletã intrã în zona fantei 4, ea începe sã iasă din canal astfel încât spaţiul dintre douã palete
vecine sã se mărească şi sã se producă aspiraţia. Când paletele trec prin zona dintre fantele 4 şi 7,
deplasarea lor încetează deoarece aceastã porţiune este concentricã cu rotorul. La intrarea în zona
fantei 6, spaţiul dintre palete se măreşte şi are loc o nouă aspiraţie. Refularea are loc în
corespondenţa fantelor 5 şi 7, unde volumele scad. Se poate deci observa faptul cã pe parcursul unei
rotaţii complete, o paletã efectuează patru curse: douã de aspiraţie şi douã de refulare.

9
Fig. 11 Pompã cu lamele cu acţiune dublã

2. Performanţe. Domenii de utilizare

Maşinile cu lamele realizează presiuni de până la 100 bar – cele cu acţiune multiplã până la
150 bar – şi debite pânã la 300 l/min – cele cu acţiune multiplã pânã la 1000 l/min. Ca pompe, sunt
utilizate la instalaţiile de transfer a uleiului sau combustibilului. Ca motoare, sunt întrebuinţate la
antrenarea vinciurilor şi în general oriunde sunt necesare turaţii mici. Cu toate acestea, maşinile cu
palete glisante sunt utilizate îndeosebi la acţionările hidrostatice.

VII. Pompe volumice cu membrană

Pompa cu membranã prezentatã în fig. 12 primeşte mişcarea de la arborele cu came 1, pe

care o transmite prin intermediul sistemului de pârghii 2 la tija pistonului 4 şi deci, la membrana 5.
Când membrana se deplasează în sus, se închide supapa de aspiraţie 6, se deschide supapa de
refulare 7 şi pompa aspirã prin sita 9 din clopotul 8, care se află în corespondenţã cu flanşa
tubulaturii de aspiraţie 10. Pompele cu membranã se folosesc în special pentru fluide cu impurităţi,
fluide corosive, etc. Au debite şi sarcini mici pe refulare.

Fig. 12 Pompă cu membranã

1. arbore cu came;
2. sistem de pârghii;
3. clopot de aer;
4. tija pistonului disc;
5. membranã;
6. supapã de aspiraţie;
7. supapã de refulare;
8. clopotul pompei;
9. sitã;
l0. flanşã de aspiraţie;
11. flanşã de refulare;
12. resort.

10
VIII. Pompe volumice cu lobi

Funcţionarea pompelor cu lobi este asemănătoare cu aceea a pompelor cu roţi dinţate. Pe

figurã s-au făcut notaţiile: 1 - carcasa pompei; 2 - arbore motor; 3 - lob; 4 - galerie de aspiraţie; 5 -
galerie de refulare. Lobii sunt în permanent contact între ei şi cu carcasa pompei, delimitând astfel
volumele de lucru. Pot avea suprafaţa netedã sau danturatã cu dinţi de profil evolventic. Dacã lobii
au faţa netedã, atunci este necesar ca ambii lobi ai pompei sã fie antrenaţi în mişcare prin arbore cu
panã. Dacã suprafaţa lobilor este danturatã, atunci numai unul din lobi este antrenat (lobul
conducător), iar celãlalt este condus. Aspiraţia se produce pe partea în care lobii ies din angrenare.
Datoritã dificultăţilor tehnologice de realizare, precum şi a nivelului scăzut al parametrilor obţinuţi
în funcţionare, folosirea acestui tip de pompã este destul de limitatã.

Fig. 13 Pompa cu lobi (a) cu doi dinţi; (b) cu trei dinţi

IX. Motoare hidraulice liniare

Motoarele hidraulice liniare au ca element activ unul sau mai multe pistoane care se
deplasează în interiorul cilindrilor de lucru, fig. 14. Acestea (denumite generic cilindri hidraulici)
prezintă avantaje importante, în special la utilizarea lor la servosistemele elecrohidraulice de reglare
automatã, între care se pot menţiona:
- legarea directã a servomotorului la sarcinã asigurã realizarea unor sisteme rigide fãrã
jocuri;
- viteze mari de răspuns;
- simplitate constructivã datoratã absenţei transformatoarelor mecanice ale mişcãrii;
- fiabilitate mare;
- racordare uşoarã a aparaturii de măsură, control şi reglaj.
La bordul navei, motoarele hidraulice liniare sunt utilizate la acţionarea capacelor mecanice
ale gurilor de magazii, a porţilor de bordaj şi a rampelor de încărcare. Uzual, diametrele cilindrilor
sunt cuprinse între 125 şi 300 mm, cursele între 1400 şi 4300 mm, forţele de împingere între 300 şi
1736 kN iar forţele axiale între 160 şi 1100 kN.

11
 Fig. 14 Schema de calcul a motorului hidraulic liniar

X. Motoare hidraulice oscilante

Sunt motoare care realizează curse unghiulare limitate. Au o construcţie robustã, fiind
caracterizate prin rapoarte putere pe unitatea de masã foarte bune. Constructiv constau dintr-un rotor
şi un stator pe care sunt montaţi paleţi radiali. Conectarea camerelor de lucru delimitate de
suprafeţele laterale ale paleţilor, stator şi rotor, la circuitele tur-retur ale pompei este făcută
alternativ, astfel încât prin alimentarea selectivã a acestora, sã se realizeze cursele unghiulare dorite,
aşa cum se aratã în fig. 15. Sunt utilizate la bordul navei îndeosebi la instalaţiile de guvernare,
putând fi însă întâlnite uneori şi în structura instalaţiilor de acţionare la distanţã a armãturilor
instalaţiilor de balast-santinã, la instalaţiile de capace mecanice a gurilor de magazie, etc.

Fig. 15 Schema motorului hidraulic oscilant

12