Cap.

1 SUPAPE DE SENS
1.1 Supape de sens fără arc
Permit curgerea într-un singur sens, sub acțiunea presiunii fluidului care trece prin supapă
și blocarea în sens invers. In principiu, sunt alcătuite dintr-un corp fix, conectat la conducte, și un
element mobil, care poate fi o bilă sau unelement conic, care se deplasează în corp. Având in
vedere lipsa arcului, este recomandat ca ele sa fie montate vertical, astfel ca in pozitie liberă
supapa să fie inchisă sub acțiunea greutății.

Fig. 1.1Supapa de sens fără arc

Simbolizarea supapei de sens simple nu ține cont de tipul elementului mobil (bilă sau
conic).

Fig. 1.2Etanșarea pe muchie vie

1
 Este recomandat ca etanșarea să se facă pe muchie vie pentru a se asigura închiderea
etanșă în sensul blocat. De remarcat că după un timp de utilizare apare fenomenul de uzare a
muchiilor scaunului pe care închide elementul mobil (figura 1.2). Acest fenomen nu este specific
doar supapelor de sens, el fiind intâlnit la toate supapele cu element conic.

1.2Supape de sens cu arc

Sunt similare cu cele prezentate anterior, dar elementul mobil este actionat tot timpul de
un arc, din acest motiv, presiunea fluidului trebuie să fie mai mare decât forța arcului în direcția
de curgere liberă. Dacă presiunea la ieșire este mai mare decât cea de intrare, supapa nu se
deschide nici în sensul liber de curgere.

Fig. 1.3Supapa de sens cu arc

1.3Supape de sens în unghi drept

Orificiile de intrare / ieșire sunt practicate într-un corp având forma literei L inversate.

Fig. 1.4Supapa de sens în unghi drept

Găurile din elementul conic nu servesc la trecerea fluidului, ci doar asigură etanșarea prin
creșterea forței de apăsare, dacă la orificiul de ieșire există presiune.

2
 1.4 Supape de sens pilotate
Aceste supape prezintă suplimentar față de varianta anterioară un circuit de pilotare, pe
care acționează un piston care deblochează sensul restricționat dacă există un semnal de
comandă pe circuitul de pilotare. În absența acestui semnal, supapa funcționează ca o supapa de
sens obișnuită.

Fig. 1.5Supapa de sens pilotată

1.4.1 Supapa de sens cu pilotare la deschidere

Componentele principale sunt prezentate în figura 1.6.

Fig. 1.6 Supapa de sens pilotată de tip Bosch Rexroth

Corp principal, 2. Sertar, 3. Arc, 4. Piston pilot, 5. Tija de deblocare
6. Diametrul pistonului pentru deblocare, 7. Diametrul tijei de deblocare
Fluidul poate circula liber de la A la B. În directia opusă, sertarul (2) este menținut apăsat
de arcul de compresie și de presiunea din sistem. Prin aplicarea unei presiuni la portul de
pilotare, pistonul pilot (4) este deplasat spre dreapta; acesta deplasează sertarul (2) de pe scaunul
său, permițând fluidului să curgă de la B la A. Pentru a fi siguri de deschiderea supapei datorită
presiunii de pilotare aplicate, este necesară o presiune minimă care se stabilește ținând cont de

3
diametrele (6) și (7).Suprafața pistonului de pilotare depinde de forța care se estimeazăsă se
dezvolte pe elementul mobil.
Întrucât distribuitoarele cu sertar (chiar și cele cu centru închis) nu pot asigura o închidere
perfectă, fără pierderi de fluid, rezultă o instabilitate la nivelul motorului hidraulic, care nu poate
menține o poziție fixă sub sarcină. Utilizarea unei supape de sens simple rezolvă problema
blocării poziției, dar nu permite cursa de revenire a cilindrului. Pentru aceasta se utilizează o
supapă de sens pilotată, după cum se poate observa în figura 1.7.

Fig.1.7 Utilizarea unei supape pilotate

Fig. 1.8 Supapa de sens pilotată cu drenaj intern, fără decompresie

1. Supapa principală; 2. Corp; 3. Arc; 4. Piston

4
 Fig. 1.9 Supapa de sens pilotată cu drenaj intern, cu decompresie
1. Supapa principală; 2. Supapa de decompresie; 3. Arc; 4. Piston
pSt – presiune de pilotare; p1 – presiunea la portul B; p2 – presiunea la portul B
A1 – aria supapei principale; A2 – aria supapei de decompresie; A3 – aria pistonului pilot

Fig. 1.10 Supapa de sens pilotată cu drenaj extern, cu decompresie

Fig. 1.11 Circuit hidraulic cu supapa de sens pilotată cu drenaj extern

5
 După cum se rezultădin figura 1.6, fluidul sub presiune acționează asupra elementului
mobil, pe o arie egală cu a cercului de etanșare, materializat de muchia vie. Presiunea principală
și presiunea de pilotare fiind egale, rezultă că suprafața pistonului de pilotare trebuie să fie puțin
mai mare decât cea din zona de etanșare a talerului. În mod uzual, presiunea de pilotare,
raportată la presiunea de lucru, este într-un raport de 1:3 pana la 1:5.

1.4.2 Supapa de sens cu pilotare la închidere

Supapele de sens pilotate la inchidere sunt mai puțin întâlnite decât cele pilotate la
deschidere. Fluidul poate circula doar într-o direcție (de la intrare către ieșire). Arcul menține
elementul mobil în repaus pe scaunul lui, în absența unei presiuni de pilotare, fluidul sub
presiune invinge forta arcului si curge către iesire. Daca se trimite un semnal de presiune către
pilot, forța care se instaleaza acționeaza pentru inchiderea supapei principale, deși exista
presiune in circuit.Producătorii specifică presiunea minima de pilotare care este dată in funcție
de suprafța pistonului superior.

Fig.1.12Supapă de sens pilotată la inchidere

1.5Supape de sens pilotate duble

Un exemplu de utilizarea acestor supape poate fi stabilizarea picioarelor uni vehicul
echipat cu o platformă mobilă. Fiecare picior este acționat de un cilindru hidraulic cu dublă
acțiune.

6
 Fig.1.13Supapă de sens pilotată dublă
Pe durata manevrarii platformei sau mecanismelor, picioarele mașinii trebuie să fie fixe,
iar pe durata transportului, care prezintă inevitabil scurgeri, nu poate garantă menținerea
nemișcată a picioarelor in nici unul dintre cele două cazuri; pe durata acționării mecanismelor,
pompa debiteaza fluid către acestea, iar pe durata transportului este oprită. In aceasta situație,
soluția este utilizarea unei supape de sens deblocabile duble.

Fig.1.14Supape de sens pilotate duble

Fig.1.15Sistem hidraulic cusupapă de sens pilotată dublă

7
 Cap. 2PROIECTAREA UNEI SUPAPE
DE SENS PILOTATE
2.1Soluția constructivă adoptată

Fig.2.1 Soluția adoptată

2.2 Calculul arcului

Date initiale:
Dn=16 [mm];
Pd=2,5 [daN/cm2];
Qn=70 [l/min];
∆p=1,1 [daN/cm 2].

Dm=Dn×1,6=16×1,6=25,6 [mm]
De=Dm+d=25,6+1,5=27,1 [mm]
Di=Dm-d=25,6-1,5=24,1 [mm]
Q 1,16 × 10−3 −3
h= = =5,34 × 10 [mm]
π D n V c π ×6 × 9× 10 −3

π D n2
∆p× =k × h
4

8
 π × 162
5 −3
1,1×10 × =k ×5,34 × 10 =¿ k=5644 [ N /m]
4
G ×d 4 10
n= 3
=8,1×10 ׿ ¿
8 ×k × D n
Majoram diametrul sarmei: d=2

G ×d 4 10
n= 3
=8,1×10 ׿ ¿
8 ×k × D n
Fs=k× h=5644 × 9 ×10−3 =50,796[ N ]
π D n2
Pd× =k × h0
4
π ×16 2
2,5×10 5 =5644 ×h 0=¿ h0=8,9050=¿ h 0=9[mm]
4
ht =h+ h0=12,671 [ mm ]
hr =1,1 ×d=1,65 [ mm ]
ht + hr 12,57 ×10−3 +1,65 ×10−3
t=d + =2+ =3,5 [ mm ]
n 7
-Numarul de spire: 7
-Numarul total de spire: 9

2.3 Calculul sistemului de pilotare (deblocare)

9
2.4 Calculul grosimii minime a peretelui:

1,65× 10−3 −3
h’= −3
=2,752× 10 [m]
16 ×10 × π ×12
h't =2,75+ 9=11,75 [ mm ]
11,75+1,65
t’=2+ =3,48=>3,5 [mm]
9
H 0=n× ( d +t ’ )=9 × (2+3,5 )=41,5 [ mm ]
H=H 0 −h0 =41,5−9=32,5 [ mm ]
16 ×10−3 × π
H 0= ×300=3,768
4
D=30−diam .∫ . al supap ei
P ∆ × D 300× 30× 10−3
g= = =0,006 [ m ]
2× τa 2× 750
gmin=6 [mm] ¿>¿g=8 [mm]

2.5Secvența Matlab pentru …

10
 Cap. 3PROIECTAREA STANDULUI
PENTRU TESTAREA SUPAPEI DE SENS
PILOTATE
3.1 Modelele aparatului de reglare a presiunii
Se considera o supapa de reglare a presiunii cu o comanda directa, la care se vor neglija:
masa arcului, dependenta constantei elastice a arcului de deplasare si dependenta coeficientului
de amortizare de deplasare, deci K1 si C se considera constanti.
Daca se are in vedere o supapa cu bila cu scaun conic, ecuatiile ce descriu functionarea
acesteia in regim in regim dinamic sant de forma:
V1 dp
Q M =Q p− ;
E dt
d2x dx
mp 2
+ c + K 1 ( x + x 1 )= A1 p− A 2 p2−F D ;
dt dt
F D =ρϑ ∆ cos θ=¿ ρ √2 p/ ρ ∆ Q cos α ¿;
2
∆ Q=C D πD sin αx
√ ρ
( p− p2 ) .

3.1.2 Instalatii pentru realizarea fortelor sau cuplurilor

Istalatiile de realizare a fortelor si cuplurilor sunt acele instalatii cu care intereseaza a se
realiza doar aceste marimi si nu ne intereseaza vitezele decat in cazuri speciale. Si acest tip
cuprinde instalatii de comanda si instalatii de reglare automata. Dintre instalatiile de comanda
cele mai interesante sunt cele de blocare; dintre instalatiile automate vor fi prezentate instalatiile
de mentinere constanta a fortei si a cuplului.
Instalatii de blocare,Instalatiile pentru realizarea fortelor au rolul de a deplasa elementul
mobil al unui motor intr-o pozitie careia ii corespunde o forta F si de a nu permite nici cea mai
mica deplasare a lui provocata de fortele exterioare. Prin inchiderea conductelor de alimentare si
de evecauare ale motorului MH (fig.10.35) nu se poate obtine fixarea, datorita slabei etanseizarii
obtinute in elementele de etansare ale motorului si intre sartarasul si corpul SD. La motoarele
hidraulice cu elemente mobile (cilindrul sau pistonul) asezat vertical, greutatea propie G a
acestora constitue in plus o incarcare permanenta ( fig. 10.36). Imbunatatirea blocarii se obtine

11
introducand in instalatie o supapa, de regula de retinere, intrucat supapa realizeaza dupa cum este
cunoscut o mai buna ermetizare datorita etansietatii sale.
Figura 10.37 prezinta principiul de functionare a unei instalatii cu un ventil de retinere
pilotat. Deplasarea in sus a pistonului se face punand SD in pozitia 0; se pune astfel sub presiune
prin conducta C pistonul supapei de comanda SC care deschide legatura intr-e conductele a si b.
Blocarea se realizeaza cu SD pus pe pozitia 2; fluidul de sub pistonul P este evacuat spre
rezervor, iar fluidul de la pompa neavand pe unde intra sub MH se scurge prin SND la R si z.
Pentru deblocare se pune SD pe pozitia 1 astfel incat fluidul de la pompa apasa asupra lui P, il
impinge in sus si realizeaza legatura conductelor cu b si a spre R si z. Rereprezentam in figura
10.38 constructia supapei de comanda SC.
In figura 10.39 este prezentata schema unei instalatii cu supapa de comanda dubla. In
pozitia 0 a distribuitorului SD supapele SC1 si SC2 se inchid si aseaza in pozitie centrala
pistonul P al supapei. In pozitia 1 a lui SD fluidul impinge pistonul P spre dreapta, deschide SC2
cea ce permite c fluidul din dreapta lui MH sa fie evacuat spre Rz, urmare a faptului ca fluidul de
la pompa tranverseaza SC1 si actioneata ins tanga pistonului MH. Datorita etansietatii scazute a
supapelor si pistoanelor cat si la imbinarile conductelor nici aceste instalatii nu asigura o blocare
eficienta si de durata. In plus nu poate fi evitata compresibilitatea fluidului.
Instalatia din figura 10.40 asigura o functionalitate mai buna, dar aceasta are importantul
dezavantaj al unei mari pierderi de putere pe toata durata perioadei de blocare intrucat in pozitia
de blocare intregul debit al pompei este eliminat spre Rz prin SNI.

3.1.3 Alegerea aparaturii

Pentru alegerea aparaturii vom avea in vedere doua cerinte:
- Schema de conexiuni;
- Diametrul nominal al tronsonului pe care este amplasat aparatul.
In catalogul producatorilorvom cauta modul in care se construieste codul aparatului si
vom completa informatiile potrivite pentru aparatul de care avem nevoie. Pentru cazul nostru
vom folosi echipamente furnizate de Hidrosib S.A.
Pentru distribuitoare cu comanda electro-hidraulica:

-DE10-01-024/00-S

10-diametrul nominal al conductei;

01-schema functionala;
024/00-tensiunea de alimentare;
S-stecher.

Pentru supapele de presiune:

-SPP10-04.2.M-024/00

10-diametrul nominal al conductei;

12
 04-schemafunctionala;
2-160bar;
M-capul de reglaj;
Pentru supape de sens:

Pentru supapele de sens unic:

-SUT-10-1

10-diametrul conductei;
1-arc slab;

Pentru drosele:

-DR2T10-H

2-tip drosel;
10-diametrul nominal al conductei;
H-cheie hexagonala.

3.1.4 Notarea traseelor.

Notarea traseelor este necesara pe de o parte pentru a identifica foarte precis
traseul parcurs de lichid si pe de alta parte pentru a re aliza corespondenta intre schema
de principiu si instalatia hidraulica.
Regula de numerotare presupune ca sa fie notata cu aceiasi cifra un tronson cu
aceeasi presiune, schimbarea numerotarii facandu-se dupa parcurgerea unui aparat.

3.1.5 Determinarea pierderilor de presiune in instalatie.

Pentru alegerea motoarelor electrice si dimensionarea rezervorului este necesar sa
determinam pierderile de presiune in instalatie pentru fiecare faza de lucru.
Pierderile se incadreaza in 2 categorii:
-liniare;
-locale;

Pierderile liniare apar pe tronsoanele de conduct:

2
l vc
h d=
d 2g
2
l vc
∆ p λ =ρ
d 2g
4 8,482 −5
∆ p λ =905 × 0,04 × ×10 =5,206( alimentare)
10 2× g
2 8,482 −5
∆ p λ =905 × 0,04 × ×10 =2,603( evacuare)
10 2× g

ρ-densitatea lichidului de lucru;

13
 l-lungimea tronsonului de conducta;
d-diametrul interior al conductei;
v c-viteza de curgere;
 λ-coeficientul pierderilor locale.

Q
v c=
πDN 2
4
40
v c= =8,48 m/ s
π × 102
4
vc d
ℜ=
v
8,48× 10× 10−3
ℜ= =2826,66
30× 10−6
Re≤ R ecr
R e cr =2826,66
64
Re≤ R ecr → λ=
ℜ

0,3164
Re≤ R ecr → λ= 1
Re4
0,3164
λ= 1
=0,04
4
Re
Se considera ca lungimea traseului de alimentare este egala cu l=4m si lungimea traseului
de evacuare este egala cu l=2m
In categoria armaturi sunt cuprinse : piese de legatura ( reductii, nipluri), piese utilizate
pentru schimbarea directiei (coturi), piese utilizate pentru conectarea mai multor trasee (piese in
forma de T, cruce).

v2
ht =ζ
2g

v 2c
∆ p ζ =ρζ
2g
8,482
∆ p ζ =900 × 2,68 =8840,36
2×g
Se considera ca pe traseul de alimentare exista 3 coturi la 90° cu ζ =0,7o piesa T parcursa
cu schimbarea vitezei cu ζ =0,8 si o piesa T parcursa fara schimbarea directiei cu ζ =0,5

3.1.6 Dimensionarea motoarelor electrice.

Se vor folosi motoare asincrone trifazate cu rotor in scurtcircuit:
Sirul de puteri standardizate kW este: 0.37, 0.55, 0.75, 1.1, 1.5, 2.2, 3, 4, 5.5, 7.5, 11, 15.

14
 Pentru motoarele electrice sunt cunoscute pana acum turatiile, ele fiind alese odata cu
alegerea pompelor.
Pentru a determina puterea necesara in fiecare faza de lucru trebuie sa cunoastem
presiunea la care lucreaza pompa. Valoarea acestei presiuni difera de la o faza la alta si este egala
cu suma dintre presiunea necesara la motorul de lucru si pierderile din faze.
P= pl +∆ p f
N c = p ×Q
1
N c =40 ×160 × =10,6 kw
600

3.1.7 Bilantul energetic.

Bilantul energetic are in vedere determinarea pierderilor pe fiecare faza si acumulat pe un
ciclu de lucru, pierderi de energie care se vor regasi sub forma de cantitate de caldura
inmagazinata in lichid, parametru care va fi folosit pentru dimensionarea rezervorului. La final se
calculeaza timpul de stabilizare a temperaturii care are semnificatia timpului scurs de la pornirea
instalatiei si pana la atingerea unei temperaturi care se mentine aproximativ constanta. Daca
instalatia este judicios dimensionata, in acest timp trenuie sa fie mai mic de 12 ore.
1
N u=Q × p=40 ×150 × =10 kw
600
1 m 1
MHL: N u=F ×10 N × v × ×10−3=F × v × kW
60 s 6000

−2 1 rot
MHR: N u=M ω =M 2 πn=M × 10× 10 Nm× 2 π × n × 10−3
60 min
1
¿ M 2 πn× kW
600000
1
∆ E=t ( N c −N u )= t ( N c −N u ) kWh
90
1
∆ E= × ¿
90

3.1.8 Dimensionarea rezervorului.

Calculul cantitatii de caldura inmagazinata in lichid:
1 kcal 1 kcal
Qc =860 × Σ ∆ E × [ ]
Σt h
=860 ×0.01135 ×
0.951
× 60=616
h
Calculul suprafetei necesare de radiatie:
Qc
S=
k ( T s−T 0 )
❑
S= k T −T
( s 0)

K=13 kcal/m 2h° C , coeficientul de transfer de caldura;

15
 T s=60°C, temperatura maxima admisa;
T 0=25°C, temperatura mediului.
616
S= m 2=1.1 m2
13 ×35
Volumul de ulei din rezervor:
S 3 /2 S 3 /2
t st ¿( ) [ l ]=( ) =69.617 l
0.065 0.065

c m =¿0.12 kcal/kgf° C, călduă specifică a părții metalice din care este confecționat
rezervorul;
c i =0.45 kcal/kgf ° C, căldură specifică a lichidului;
G m=γ mS×s, greutatea specifică a metalului;
γ m=8 kgf/dm 3;
G l=γ l V u, greutatea specifică a lichidului;
γ l=0.9 kgf/dm3.
kgf 2 2 −2
G m=8 3 1.1× 10 dm ×5 ×10 dm=44 kgf
dm
kgf 3
Gm=9 3 ×169.617 dm =62.655 kgf
dm
0.12 × 44+0.45 ×62.65
t st = =9.362 h
13 ×1.1

3.2 Schema de principiu

3.3 Calculul parametrilor schemei

16
17
 Cap. 4METODOLOGIA DE TESTARE.
CONDIȚII DE PUNERE ÎN FUNCȚIUNE
ȘI ÎNTREȚINERE A STANDULUI
4.1 Generalitati privind incercarile elementelor hidraulice
Exista o serie de standarde in vigoare si normative generale ale industriei constructoare
de masini, industriei aeronautice, tehniciinucleare etc., care reglementeaza aceste categorii in
functie de cerintele generale sau specifice domeniului. Acesta mare devirsitate de incercari si
verificari experimentale se poate imparti in doua mari grupe si anume: „normative” si „tehnice”.
Caracterul normativ al incercarilor are de asemenea in vedere doua subdiviziuni si
anume:
Incercari conforme cu prevederile standardelor in vigoare din tara noastra, care prevad
pentru determinarea calitatii echipamentelor hidraulice trei categorii de incercari:
Incercarile de tip se efectueaza la omologarea, asimilarea in fabricatie a produselor noi,
asupra prototipului si a lotului serie zero si in cazul unor modificari constructive , tehnologice
sau de material, modificare care pot influenta calitatea produsului sau conditiile de functionare;
Incercarile periodice reiau incercarile de tip, cu exceptia duratei de functionare. Alte
normative insa nu exclud probele de anduranta cu ocazia efectuarii verificarilor periodice. In
cazurile cand nu esista normative, perioada, sau numarul de bucati de produse care impun
reluarea verificarilor periodice, se stabileste prin documentatia produsului;
Incercarile de lot la elementele hidraulice se efectueaza pe fiecare produs din fabricatia
curenta. Incercarile de lot constau in verificarea unor conditii prevazute in standardele de onditii
tehnice speciale de calitate, in standardele de dimensiuni si in documentatia tehnica de produs.
Alte tipuri de incercari, cum ar fi:
Încercarile de fabricatie se efectueaza asupra fiecarui element hidraulic de catre
producator, dupa ce a fost incheiat montajul, in urma fabricatiei sau reparatiei. Incercarile de
fabricatie constau dintr-un numar suficient de verificari, care sa garanteze ca elementul hidraulic
satisface parametrii minimi admisi de functionare in instalatia careia ii este destinat;
Incercarile receptie pot fi efectuate la producator in prezenta beneficiarului sau a unui
reprezentant imputernicit de acesta sau/si la beneficiarul care urmeaza sa monteze elementele

18
hidraulice intr-o instalatie.Scopul incercarilor de receptie este de averifica comformitatea
echipamentului destinat exploatarii cu impulsurile definite in cursul incercarilor de omologare;
Incercarile dupa stocare se refera la elementele hidraulice care au fost depozitate perioade
indelungate inainte de a fi montate in instalatie. Acestea sunt supuse unor verificari
asemanatoare celor de receptie;
Incercarile de expertiza au rolul de a depista cauzele unor defectiuni aparute in timpul
exploatarii, sunt stabilite sau supravegheate de un organism oficial in cazul unor urmari grave,
sau de beneficiar si producator cand se cauta solutii de imbunatatire a sigurantei in functionare.
Incercarile cu caracter tehnic au in vedere cerintele STAS-ului 8533-85, care precizeaza
ca verificarile ce se aplica elementelor de actionare hidraulica, indiferent de categoria lor, se
clasifica in:
Verificarile generale au in vedere verificarea calitatii materialelor, aspectul general,
verificarea constructiei si montajului, a dimensiunilor de gabarit; se verifica apoi datele privind
performantele functionale si de aduranta din fisa masuratori, acoperite de protectie, masa etc.
Verificarile functionale se fac pe standuri de incercare, cu scheme indicate in
documentatia tehnica. Modul de efctuare a verificarilor functionale pentru fiecare tip de element
se stabileste de standardul respectiv si conditiile tehnice speciale de calitate din documentatia
tehnica data. In general, aceasta categorie de verificari se poate grupa in: incercari de
performanta si incercari mecano-climatice.
In cadrul incercarilor de performanta performanta pot fi cuprinse: controlul etanseitatii
interioare si exterioare; determinarea performantelor propriu-zise: forta, cuplu, viteza, debit,
caderi de presiuni etc.; verificarea functionarii partii electrice;
Incercarile mecano-climatice cuprind o parte din: incercari la temperaturi extreme: cald,
rece, soc termic; incercari la presiunea mediului inconjurator, marita sau redusa; incercari la
ceata, salina, praf, nisip, ciuperci sau diversi agenti chimici; incercari la acceleratii centrifuge,
vibratii, socuri; incercarea la interferenta electromagnetica sau magnetica etc. Aceste incercari se
pot efectua cu elementul hidraulic functionand sau in repaus, cu masurarea sau fara masurarea
performantelor.

3.1.1Incercarea aparaturii de distribuție

Distribuitoarele discrete, difera prin tipologia constructiva a sistemului de distributie ( cu
sertare cilindrice, plane, supape etc.); felul comenzii; numarul de pozitii si de cai etc., fiecare din
aceste particularitati conducand la necesitatea aplicarii unor incercari specifice. Ca parametri
principali ai distribuitoarelor, se indica:
Presiunea nominală, este presiunea la care electrodistribuitoarele funcțtionează in bune
condiții in regim de durată, cu respectarea tuturor parametrilor tehnici in limitele precise.
Deschiderea nominală, este mărimea convențională care definește secțiunea nominală de
curgere prin distribuitor.

19
 Pentru aparatura de distribuție standul de experimentare trebuie să fie compus dintr-un
generator hidrostatic și o serie de dispozitive și aparate de măsura anexe.
Generatorul hidrostatic, folosind lichidul adecvat, trebuie prevăazut cu o pompă cu debit
reglabil și posibilitați de citire directă a presiunii debitului.
Presiunea trebuie de asemnea să fi reglabilă. Circuitele generatorului vor conține supape
de siguranță, filtre care să asigure puritatea cerută a lichidului la intrarea in electrodistribuitor.
Debitul se măsoara la ieșirea din distribuitor, la debitele mari folosindu-se debimetre cu
precizii sub 5%, iar pierderea de lichid se va măsura cu vase gradate.
Intrucat electrodistrubuitoarele hidraulice sunt dintre cele mai răspândite elemente
hidraulice, se consideră necesar a fi prezentate cât mai multe din incercările posibile a se efectua
cu acestea.
Examinarea starii exterioare:
Prin controlul vizualse constată: dacă orificiile au fost inițial obturate si daca sunt curate;
starea corespunzătoare a filetelor si cuplelor electrice; dacă elementele de asamblare cum ar fi
piulițele, șuruburile, ștuțurile, sunt strânse și au sistem de siguranță; existentă marcajelor pentru
orificiile de conectare hidraulică si pentru cuplele electrice.
In mod normal eticheta de pe electrodistribuitor trebuie sa indice caracteristici
hidraulice:lichidul de lucru; presiunea nominală de utilizare; schema hidraulică; presiunea
minimă de functionare.
Masase verifică după golirea echipamentului de lichid și trebuie să se inscrie intr-o
tolerantă de ± 2 % față de cea stabilită inițial.
Măsurarea dimensiunilor de gabaritare rolul de a schimba posibilitatea
interschimbabilitații.
Verificări electrice:
Verificarea instalatiei și a rigiditații dielectrice intre bobine si masă: se impune valoarea
obținută să depașească de obicei 50 megaohmi.
Rezistența infașurării electromagnetuluise măsoara la temperatura mediului ambiant
pentru fiecare electromagnet; in general se admite inscrierea intr-o tolerantă pozitivă de +10 %.
Incercarea la suprapresiuneeste obligatorie a se aplica imediat după fabricarea
electrodistribuitorului, sau separat asupra acelor piese care datorită unor pozoritați pot conduce la
apariția unor pierderi interioare sau exterioare de lichid.
Verificarea entanșietații exterioare cu gaz:Se conecteaza toate orificiile la o sursă de
presiune cu gaz. Se imersează electrodistribuitorul in lichid si timp de minim 3 minute, cât se
menține imersat pană la nivelul garniturii de la electromagnet, nu se admite apariția bulelor de
gaz. Presiunea gazului va fi cea stabilită prin documentație, dar nu va depași presiunea admisă pe
returul electrodistribuitorului.
Verificări functionale:Fiecare din aceste verificări necesită unele reglaje prealabile ale
standului si pregătirea unor dispozitive asupra cărora nu se va insista continuarea.
20
 Verificarea părtii electrice:Funcționarea in diferite condiții de alimentare electrică este
urmarită in special la tensiunea minimă, maximă si nominală specificate pentru
electrodistribuitorul incercat. Trebuie să se realizeze comutări prompte ale electrodistribuitorului
in timpii impuși pentru toate condițiile care apar in exploatare.
Determinarea căderilor de presiune in funcție de debit: Se recomandă montajul din figura
*7.12* compus din:-electrodistribuitorul 1, căruia i se vor determina căderile de presiune pe
traseele P→A; B→R; P→B; A→R; -debitmetrul 2 cu o bună clasă de precizie, amplasat pe
conducta de evacuare; -robinetul 4, cu posibilitatea de legatură a diverselor puncte de măsurare a
presiunii la manometrul 3. Utilizarea unui singur manometru reduce erorile de măsurare, iar in
cazul acesta satisface din punct de vedere al domeniului de măsurare, intrucat căderile de
presiune in electrodistribuitoare sunt mici, de ordinul a cațiva bari. Generatorul hidrostatic,
folosit pentru alimentarea cu lichid, este necesar sa fie prevăzut cu posibilitatea reglării debitului.
Prizele de măsurare a presiunii trebuie amplasate cât mai aproape de orificiile
electrodistribuitorului 1. Pentru a obtine valorile cât mai aproape de ale căderilor de presiue, care
apar la traversarea electrodistribuitorului de către anumite debite de lichid, se va proceda in

P ← P1 B ← P2
prealabil la determinarea căderilor de presiune pe porțiunile ∆ P1 P2 { P2 ← A
; ∆ P2 P3
{ P3 ← R
;

folosind montajul din fig. *7.13,*dar cu electrodistribuitorul 1 inlocuit cu reducții simple, scurte,
a căror contribuție, in ceea ce priveste căderea de presiune, poate fi neglijată. In final, se for
calcula dupa obținerea datelor experimentele căderile de presiune pe traseele P-A; P-B; A-R; B-
R. Efectuarea masuratorilor: Debitul de lichid provenit de la generatorul hidrostatic se va regla in
trepte de 5 sau 10 1/min si va fi citit la indicatorul debimetrului 2. Pentru fiecare valoare reglată
a debitului, se vor citi
presiunile in punctele P1 , P2 si

P 3, in primul caz cu

electrodistribuitorul in poziția
1’, apoi in poziția 2’.
Rezultatele vor fi trecute in
tabele si vor fi folosite la
trasarea unor diagrame.
Temperatura lichidului nu
trebuie sa crească cu mai mult
de 10° C in timpul
experimentărilor.

21
 Determinarea pierderilor interioare de lichid la electrodistribuitor:Montajul pentru
experimentare va fi cel din figura 7.13:-electrodistribuitorul de incercat 1 va avea orificiile de
legatură spre consumator obturate;-la orificiul de curgere al lichidului spre rezervor va fi dispus
un vas gradat 2, pentru recoltarea piererilor de lichid; cu electrodistribuitorul in poziția neutru, se
aplică, la orificiul de alimentare, presiunea de lucru măsurată cu manometrul 3. Se determină
volumul pierderilor de lichid pentru trei perioade de câte un minut, rezultatul măsurătorii fiind
media aritmetică a celor trei determinări.
Determinarea presiunii minime de funcționare a unui electrodistribuitor
pilotat:Experimentarea se va efectua folosind in principiu montajul indicat in figura 7.14,
completată cu sursa electrică si comutatorul care comandă alimentarea unuia sau a celuilalt
electromagnet a distribuitorului de comandă. In instalație este introdus un motor hidraulic liniar,
a cărui tija se deplasează la valori mici ale presiunii, in scopul sesizării comutării
electrodistribuitorului.
Efectuarea măsurătorii are loc
prin creșterea lentă a presiunii
la intrarea in
electrodistribuitor, de la
valoarea minimă posibilă (sub
5 bar) in timp ce unul dintre
electromagneți distribuitorului
de comandă este alimentat cu
curent la parametrii nominali.
La inițierea miscării tijei
motorului intr-o deplasare continuă, se notează presiunea citită la manometru. Determinarea se
execută de două ori. După comutarea comenzii electrice la celălalt electromagnet, se determină
presiunea de comutare pentru deplasarea in sens opus a tijei motorului.
Incercări diverse care se mai pot face sunt:stabilirea intensității curentului absorbit de
electromagneți: stabilirea numărului de comutări admis pe unitatea de timp sau a perioadei de
funcționare continuă limitată de incălzirea excesivă a electromagneților; funcționarea cu
comandă manuală dacă este prevăzută in construcția electrodistribuitorului; funcționarea
semnalizărilor; cercetarea in regim dinamic necesită o aparatură adecvată; circuitul din amontele
electrodistribuitorului are o influentă determinată asupra variației presiunii.
Incercări mecano-climaticetrebuie să includă supunerea la vibrații; temperaturi extreme;
accelerații pe direcția axei sertărașului; șocuri; umiditate etc.

22
 3.1.2Incercarea rezistențelor hidraulice reglabile și fixe(pune
diacriticile)
Droselele, cu sau fara supapa de ocolire inglobata, se incearca in regim stationar. In
continuare, se enumera incercarile la care se pot supune droselele:
Verificarea etanseitatii exterioare la presiunea nominala;
Verificarea etanseitatii exterioare la 1,5 ori presiunea nominala;
Verificarea etansietatii exterioare la o coloana de lichid de 2-3 m in interval de 8-24 ore;
Determinarea fortei sau a momentului necesar actionarii droselului reglabilla diverse
presiuni si temperaturi;
Caracteristica de droselizareindica cu cat variaza debitul Q, cand caderea de presiune
Δpse modifica, pentru o sectiune de reglare S DR mentinuta constanta. Incercarea este specifica
droselelor cu sectiune constanta, dar este aplicabila si celor reglabile. Folosind montajul din
figura 7.25, pentru inceput se stabileste o pozitie a droselului 1, corespunzatoare sectiunii

mijlocii de deschidere, dupa care se porneste sursa de presiune si se creste treptat debitul
prin actionarea asupra pompei cu debit reglabil sau a droselului 7 daca pompa este cu debit
constant. Pentru fiecare treapta a debitului ( sunt necesare minim 10 trepte), se noteaza intr-un
tabel valorile indicate la debitmetrul 4 si manometrele 2, 3. Debitul maxim utilizat incercat in
timpul incercarilor este limitat de atingerea presiunii nominale indicata de catre manometrul 2
sau a debitului maxim recomandat pentru D N -ul droselului de incercat. Experimentarea va fi
reluata si pentru alte sectiuni de deschidere decat cea folosita initial. Este necesar ca variatiile
temperaturii lichidului in tipul masuratorilor sa nu depaseasca 10° C. Utilizand valorile masurate,
respectiv debitul si caderea de presiune, obtinuta ca diferenta intre indicatiile manometrului 2 si
3, se traseaza pentru fiecare S DR Intr-un sistem de coordonate, avand pe abscisa presiunea si pe
ordonata debitul, diagramele Q= f(∆ p ¿ pentru S DR=ct. (fig. 7.26).

23
 Unele situatii de exploatare necesita obtinerea diagramelor Q= f(∆ p ¿ la diferite
temperaturi. Diagramele obtinute sunt semnificative pentru droselele reglabile, a caror sectiune

2∆ p
activa nu variaza liniar cu pozitia manetei de reglaj.Din relatia Q=C D S DR
√ ρ
si din fig *7.26,

rezulta o dependenta, parabolica intre debit si caderea de presiune, considerand constamti ceilalti
termeni. Tot din relatie se observa ca variatia caderii de presiune ∆ p, ca urmare a modificarii
presiunii de dupa drosel, dependenta de sarcina motorului cand presiunea de alimentare este
constanta, produce variatii ale debitului, implicit a vitezei organului actionat. Asadar, droselele
se folosesc pentru reglarea vitezei, daca sarcina rezistenta este constanta sau daca modificarea
vitezei, cu sarcina variabila este dorita sau nu are importanta.
Caracteristica de reglaj Q=f( S DR), la Δp=ct. Variatia suprafetei sectiunii de deschidere a
droselului poate urma diferite legi, cele mai raspandite fiind droselele cu cresterea liniara a
suprafetei.
Pierderile interioare de lichidla un drosel reglabil. Se inchide complet droselul si se
masoara cu ajutorul unui cilindru gradat pierderile de lichid, cand la intrarea in drosel este
aplicata presiunea nominala. Cantitatea de lichid recoltata, de minim doua ore in perioade de cate
un minut, se compara cu cea prescrisa de producator.

24
 BIBLIOGRAFIE
1. Ionescu, F., Catrina, D., Dorin, Al. Mecanica fluidelor şi acţionări hidraulice şi
pneumatice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
2. Marin, V., Moscovici, R., Teneslav, D. Sisteme hidraulice de acţionare şi reglare
automată – Probleme practice: proiectare, execuţie, exploatare, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981
3. Oprean, A., Ionescu, Fl., Dorin, Al. Acţionări hidraulice, elemente şi sisteme, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1982
4. ****Acţionări Hidraulice şi Pneumatice, Culegere de Standarde Comentate, Editat de
Oficiul pentru Informare Documentară pentruConstrucţia de Maşini, Bucureşti, vol.I,
1997.
5. ****AcţionăriHidrauliceşiPneumatice, Culegere de StandardeComentate, Editat de
OficiulpentruInformareDocumentarăpentruConstrucţia de Maşini, Bucureşti, vol.II, 1997.
6. *** Catalog de aparatură hidraulică de la BALANȚA SIBIU

25