7.

STUDIUL POMPELOR CENTRIFUGE

7.1 INTRODUCERE
7.1.1 Construcția și funcționarea unei pompe centrifuge
Pompele centrifuge, denumite și radiale, sunt mașini care transformă
energia electromecanică preluată de la un motor de antrenare în energie
hidraulică, datorită interacțiunii dintre organele active ale mașinii (paletele
rotorului) și lichidul vehiculat. Denumirea este dată de sensul circulației fluidului
de lucru în timpul procesului de creștere a energiei hidraulice, respectiv în
direcție radială.
În funcție de domeniul de utilizare, există mai multe soluții constructive
ale acestor generatoare hidraulice. În figura 7. (a) este prezentată o secțiune de
principiu printr-o pompă centrifugă monoaspirantă, monoetajată, însoțită de o
vedere în perspectivă a acesteia, figura 7. (b).
După cum se observă, din punct de vedere constructiv, o pompă
centrifugă este compusă din următoarele subansamble principale
Rotorul (1) reprezintă partea mobilă a pompei și este format dintr-o coroană
circulară (9) fixată pe arborele (5), dintr-un inel (10) și mai multe
palete curbate (11), înclinate spre înapoi față de sensul de rotire,
Carcasa (2) este constituită din ajutajul de aspirație (8) racordat la conducta
de aspirație și camera spirală de refulare (6), care se termină prin
difuzorul (7) racordat la conducta de refulare; pentru a evita
curgerea lichidului în exterior și pătrunderea aerului în zona de
aspirație (aceasta fiind principala cauza în funcționarea
necorespunzătoare a pompelor), zona în care arborele trece prin
carcasă este prevăzută cu o etanșare specială (12),
Suport (3) reprezintă totodată batiul pompei, încorporând lagărul în care
este fixat arborele prin intermediul rulmenților (4).
În circulația sa prin pompă, fluidul parcurge două etape din punct de
vedere al transferului de energie. Prima corespunde trecerii prin rotor, unde îi
este mărită energia prin creșterea vitezei. În a doua etapă, lichidul (care la ieșirea
din rotor dispune de o energie cinetică ridicată) este colectat în camera spirală de
secțiune continuu crescătoare și condus apoi prin difuzor spre conducta de
57
refulare. Diminuarea vitezei (implicit si a energiei cinetice) în camera spirală și
difuzor are ca rezultat creșterea energiei potențiale de presiune (statică),
evidențiată de creșterea presiunii lichidului.

Fig. 7.1 - Pompă centrifugă monoaspirantă, monoetajată

7.1.2 Curbele caracteristice unei pompe centrifuge

Pentru a caracteriza modul de funcționare a unei pompe este necesară
cunoașterea dependențelor dintre parametrii funcționali ai acesteia: debit ( ),
sarcină ( ), putere utilă ( ), puterea consumată ( ) și randament ( ).
Sarcina pompei, numită și înălțime de pompare, reprezintă diferența
dintre energia specifică (unității de greutate) lichidului la ieșirea din pompă
(refulare) și energia specifică de la intrarea în pompă (admisie)

(7.1)

58
unde , sunt vitezele medii ale lichidului în secțiunea de refulare,
respectiv în cea de aspirație,
, sunt presiunile lichidului în cele două secțiuni caracteristice,
, reprezintă cotele de nivel ale celor două secțiuni de calcul față
de un plan de referință,
reprezintă densitatea lichidului.
Puterea utilă ( ) reprezintă partea de putere primită la arborele pompei,
valorificată sub formă de putere hidraulică. Se calculează cu relația
(7.2)
unde g reprezită greutatea specifică lichidului, iar reprezintă variația
presiunii totale a fluidului de lucru la trecerea prin pompă.
Puterea consumată ( ) reprezintă puterea furnizată de sursa de energie
motorului de antrenare și convertită în putere mecanică ( ) la arborele pompei,
care se calculează cu relația
(7.3)
unde este momentul transmis la arborele rotorului, ( ) reprezintă
viteza unghiulară a acestuia, iar este turația exprimată în rotații pe secundă.
Randamentul global al pompei se determină ca raport între puterea utilă
și puterea comsumată

(7.4)

Fig. 7.2 - Caracteristicile unei pompe centrifuge

59
 Legăturile funcționale , , și
reprezintă caracteristicile unei pompe. Uzual, acestea sunt exprimate grafic în
forma unor curbe (caracteristice), precum în figura 7.2.
În general, aceste dependențe se determină pe cale experimentală pentru
o turație ( ) constantă. Cu ajutorul curbelor caracteristice se determină punctul
de funcționare optimă, definit de coordonatele ( ce corespund
valorii maxime a randamentului.
Dacă pentru alimentarea unui consumator, debitul furnizat de o singură
pompă este insuficient, sau înălțimea de pompare este mai mică, se pot cupla în
paralel, respectiv în serie, mai multe pompe. Funcționarea unor astfel de cuplaje
este descrisă tot cu ajutorul curbelor caracteristice.
Teoretic, în cazul a două pompe identice legate în paralel, debitul de fluid
vehiculat se va dubla pentru aceeași sarcină, iar în cazul cuplării în serie, sarcina
(înălțimea de pompare) se va dubla pentru același debit.
Formele curbelor caracteristice pompelor centrifugale funcționând în
paralel, respectiv serie, sunt prezentate în figura 7.3.

Fig. 7.3 - Caracteristicile unei cuplaj de pompe centrifuge

60
7.2 APLICAȚII PRACTICE
I. DETERMINAREA CARACTERISTICII INTERIOARE
PENTRU O POMPĂ CENTRIFUGĂ
II. STUDIUL FUNCȚIONĂRII POMPELOR CENTRIFUGE
CUPLATE ÎN SERIE ȘI PARALEL

Prima lucrare urmărește trasarea pe cale experimentală a curbelor

caracteristice (caracteristici interioare) pentru o pompă centrifugă
monoaspirantă, monoetajată, funcționând la turație constantă. În a doua lucrare
se studiază funcționarea pompelor centrifuge cuplate în paralel și în serie.
De asemenea, este prezentat și modul de utilizare a unei punți
wattmetrice, ca instrument de determinare a puterii consumate.

7.2.1 Descrierea instalației. Principiul experimentului.

Instalația pe care se efectuează cele două lucrări parctice este un stand
multifuncțional și după cum se poate observa în figura 7.4 se compune din
rezervorul de apă 1, pompele centrifuge 2 și 4 acționate de motoarele electrice 3
și 5 și rețeua de conducte 6. De asemenea, mai este figurat și suportul (8)
dispozitivului de măsurare a forțelor de acțiune ale unui jet de apă asupra unor
suprafețe solide (pentru detalii vezi lucrarea Determinarea Forțelor
Hidrodinamice).
Pentru efectuarea primei lucrări se va utiliza pompa centrifugă 2, al cărei
motor electric este conectat la rețeaua de curent prin intermediul unei punți
wattmetrice 7.
Conform relației ( ), pentru a calcula sarcina ( ) pompei, este necesar să
fie cunoascuți parametrii fluidului în secțiunea de intrare (aspirație) în pompă,
, și , respectiv în secțiunea de ieșire (refulare) din pompă , și .
Vitezele medii ale apei în cele două secțiuni de calcul se determină din ecuația de
continuitate pentru fluidele incompresibile, conform relației

(7.5)

unde debitul ( ) de apă circulat prin instalație se poate calcula cu relația

(7.6)

cronometrând timpul necesar trecerii unui volum de fluid prin contorul de

volum (9).
61
62
 Pentru pompa utilizată în cazul acestei lucrări practice, cele două
diametre sunt egale ( ), deci și vitezele corespunzătoare celor două
secțiuni sunt egale ( ).
De asemenea, în conformitate cu figura 7.5 se pot considera pentru
presiunile din secțiunile de admisie ( ) și refulare (2) următoarele relații
, (7.7)
unde și sunt presiunile indicate de manometrele M1 și M2, iar
reprezintă cota manometrică a secțiunii 2 de calcul, măsurată în raport cu
planul secțiunii de admisie, considerat de referință, .

Fig. 7.5 - Secțiunile de calcul (1) și (2) pentu pompa studiată

Așadar, relația (7. ) pentru calculul sarcinii pompei utilizată în această

lucrare devine

(7.8)

7.2.2 Desfășurarea experimentului

Pentru desfășurarea experimentelor
 se verifică dacă nivelul apei din bazinul depășește nivelul secțiunii de
evacuare a conductei de retur;
 se reglează robinetele de pe rețeaua de conducte; în cazul primei lucrări
R1, R2, R4, R5 trebuie să fie închise iar R3 și R6 deschise; în cazul cuplării

63
 pompelor în paralel R2, R4 și R5 trebuie să fie închise iar R1, R3 și R6
deschise; la cuplarea în serie R1, R4 și R5 trebuie să fie închise iar R2, R3
și R6 deschise;
 se pornește instalația; se fac citiri la cele două manometre și la puntea
wattmetrică, trecând valorile în tabel;
 se deschide robinetul R4 stabilindu-se un regim de curgere; se
cronometrează timpul ( ) în care un volum prestabilit de apă ( ) trece
prin contorul de volum; concomitent, se fac citiri la manometre și la
puntea wattmetrică; valorile obținute se înregistrează în tabel;
 se repetă operațiile de la punctul anterior pentru cel puțin alte șase
regimuri de curgere, după care se oprește instalația;
 se calculează valorile debitelor de apă , cu relația (7.6), vitezele
cu relația (7.5) pentru , înălțimea de pompare cu
relația (7.8) pentru și puterea utilă cu relația (7.2);

Fig. 7.6 - Dependența

 se determină puterea consumată în funcție de puterea electrică ,

indicată de wattmetrul trusei QN , prin intermediul căreia este conectat

64
 la rețeaua de energie electrică electromotorul pompei, conform
dependenței prezentată în figura 7.6; se calculează
randamentul pompei (pompelor cuplate) cu relația (7.4);
 se trasează curbele caracteristice de funcționare a pompei (pompelor
cuplate) și se determină (grafic) punctul optim de funcționare,
corespunzător randamentului maxim .

Tabelul 1

Nr.
Crt. [m3] [s] [kgf/cm2] [kgf/cm2] [W]
1. - -
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Tabelul 2

Nr. 
Crt. [m3/s] [m/s] [N/m2] [N/m2] [m] [kW] [kW] [-]
1. 0 0 0 0
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

65