5.

DETERMINAREA FORȚELOR HIDRODINAMICE

5.1 INTRODUCERE

Forțele hidrodinamice reprezintă acțiunile pe care curenții de fluid le

exercită asupra solidelor cu care vin în contact. Pot fi determinate analitic
aplicând teorema impulsului unui volum de fluid delimitat de suprafețe în care
sunt cunoscuți parametrii fluidului, înainte și după interacțiunea cu corpul solid.

5.1.1 Teorema impulsului în formă integrală

În mecanica generală impulsul ( ) unui punct material de masă ( ) care

se deplasează cu viteza (v) se definește ca fiind produsul v. Pentru un
element de masă ( ) dintr-un volum ( ) delimitat de o suprafață ( ), precum în
figura 5.1

Fig. 5.1 – Volumul material de fluid și forțele care acționează

asupra particulelor de fluid (masice și de suprafață)

impulsul are expresia

(5.1)

iar impulsul total

(5.2)
( )

33
 Teorema impulsului

(5.3)
( )

exprimă faptul că derivata în raport cu timpul a impulsului unui sistem este egală
cu rezultanta forțelor exterioare care acționează asupra respectivului sistem.
Calculul integralei din primul membru se face conform teoremei de transport a
lui Reynolds. Pentru un volum material de fluid precum în figura 5.1

(5.4)
( ) ( ) ( )

Astfel, relația (5.3) este echivalentă cu

(5.5)
( ) ( )

care în cazul mișcărilor permanente are forma

(5.6)
( )

Așadar, pentru a putea aplica teorema impulsului este suficientă

cunoașterea fenomenelor care au loc pe suprafața de control ( ), nu și a celor
care se petrec în interiorul ei. Concret, este vorba de cunoașterea presiunilor și
vitezelor pe această suprafață.

5.1.2 Teorema impulsului la curgerea prin tuburi de curent

Rezultate mai simple, aplicabile în practica curentă, se obțin pentru
cazurile în care domeniul ocupat de fluid poate fi asimilat cu un tub de curent.
Astfel, fie un fluid incompresibil de densitate ( ) în mișcare permanentă
printr-un tub de curent, care la un moment dat ocupă un volum mărginit de o
suprafața ( ), precum în figura 5.2. Secțiunile laterale ( ) și ( ) sunt
considerate normale (perpendiculare pe direcția de curgere). Masa de fluid
conținută în această suprafață va ocupa la două momente succesive ( ) și ( )
pozițiile ( ), respectiv ( ).
În această situație variația impulsului ( ) în intervalul de timp ( ) se
poate exprima ca diferența impulsului masei de fluid la cele două momente,
.
34
 Fig. 5.2 – Teorema impulsului pentru un tub de curent

Deoarece am considerat că mișcarea este permanentă, impulsul masei de

fluid conținută între secțiunile ( ) și ( ) rămâne constant în timp. Așadar,
variația impulsului în intervalul ( ) este dată de diferența dintre impulsul masei
de fluid conținută în suprafața ( ) și impulsul masei de fluid conținută în
suprafața ( ). Așadar,

(5.7)

unde reprezintă debitul masic de fluid,

v ,v sunt vitezele medii ale fluidului prin cele două secțiuni de calcul,
, respevtiv .
Neglijând forțele de frecare cu suprafața laterală, mici în raport cu cele de
presiune, forțele exterioare sunt forța de greutate ( ) a fluidului din tubul de
curent, forțele de presiune pe suprafețele de intrare ( ) și ieșire ( ) și forța
de presiune exercitată de suprafața laterala a tubului de curent ( ) asupra
fluidului

(5.8)

Observații

 și sunt forțele de presiune cu care fluidul din tubul de curent, în

exteriorul volumului de control, acționează asupra fluidului din interiorul
acestuia prin intermediul suprafeței de intrare ( ), respectiv al

35
 suprafeței de ieșire ( ). Sunt normale pe aceste suprafețe și orientate
înspre fluidul din interiorul volumului de control. Astfel, este
orientată în același sens cu v , iar și v au sensuri contrare.
 În multe din situațiile practice, prezintă interes forța , cu care
fluidul din interiorul volumului de control acționează asupra suprafeței
laterale, astfel încât relația (5.8) este echivalentă cu

(5.9)

și (5.7) devine

v v (5.10)

iar pentru situațiile în care

v v (5.11)

 Relația care exprimă teorema impulsului este o ecuație vectorială, pentru

rezolvarea ei fiind necesară raportarea la un sistem de referință.

5.1.3 Forțe hidrodinamice pe suprafețe plane

Se consideră un jet de fluid de secțiune circulară care acționează sub
unghiul asupra unei plăci plane având suprafața mult mai mare ca cea a
secțiunii jetului.
După cum se poate observa și din figura 5.3, jetul este deflectat radial pe
suprafața plană față de punctul de impact. Neglijând efectele gravitaționale se
poate considera că secțiunea de ieșire este una cilindrică.

Fig. 5.3 - Acțiunea unui jet asupra unei suprafețe plane de mari dimensiuni

36
 Pentru a aplica teorema impulsului, se alege un volum de control
delimitat (cu linie întreruptă) de secțiunile (intrare) și (ieșire) astfel
încât în secțiunea de intrare curgerea jetului nu este perturbată de prezența
plăcii (v ), iar în secțiunea de ieșire traiectoriile particulelor de fluid devin
paralele cu suprafața plăcii (v ). Pentru fluidul din volumul de control
considerat, teorema impulsului este exprimată de relația (5. ).
Deoarece acțiunea are loc într-un mediu având presiunea constantă în
toate punctele (în atmosferă), rezultanta forțelor de presiune ce acționează
asupra fluidului din volumul de control considerat este nulă, .
Neglijând greutatea fluidului din volumul de control ( ), situație valabilă
pentru jeturi de fluide ușoare, sau de mici dimensiuni, rezultă

v v (5.12)

unde este debitul masic al fluidului,

v ,v sunt vitezele jetului în secțiunile de intrare, respectiv de ieșire,
reprezintă forța cu care jetul acționează asupra plăcii.
Raportând curgerea fluidului la un sistem de axe precum în figura 5.3, se
obține
v (5.13)
Exprimând debitul de fluid în funcție de viteză inițială a jetului și aria
secțiunii jetului

forța de acțiune a jetului devine

v (5.14)

Dacă aria secțiunii jetului este comparabilă cu cea a plăcii, situație

prezentată în figura 5.4, forța hidrodinamică se calculează cu relația

v (5.15)

unde reprezintă unghiul sub care este deviat jetul.

Relația (5. 5) este aplicabilă și pentru alte tipuri de suprafețe, inclusiv
curbe.

37
 Fig. 5.4 - Acțiunea unui jet asupra unei suprafețe plane mici

Pentru a putea caracteriza diferite tipuri de suprafețe din punct de vedere

al formei, în funcție de forța hidrodinamică pe care o exercită un jet de fluid
asupra acestora, se definește un coeficient de formă ( ) ca raportul între forța
hidrodinamică ( ) ce se exercită asupra suprafeței și forța hidrodinamică ideală
( ) egală cu produsul dintre presiunea dinamică ( ) și aria secțiunii jetului
( )

(5.16)

unde

(5.17)

5.2 APLICAȚII PRACTICE

I. DETERMINAREA FORȚELOR HIDRODINAMICE CU CARE UN JET

ACȚIONEAZĂ ASUPRA UNOR SUPRAFEȚE SOLIDE CU FORME DIFERITE

II. STUDIUL INFLUENȚEI UNGHIULUI DE IMPACT

LA ACȚIUNEA UNUI JET PE SUPRAFEȚE PLANE

Experimentele urmăresc ilustrarea teoremei impulsului, care stă la baza

funcționării unui important număr de mașini hidraulice. În mod direct,
concluziile acestor experimente sunt utile în construcția turbinelor cu acțiune, tip
Pelton, a turbinelor eoliene Savonius, a anemometrelor cu cupe ș.a.

38
39
 De asemenea, calculele efectuate în ipoteza unui fluid ideal, ușor (ipoteze
simplificatoare), pun în evidență diferențele dintre valorile teoretice și cele
obținute pe cale experimentală.

5.2.1 Descrierea instalației. Principiul experimentului

Instalația pe care se efectuează lucrările practice este un stand
multifuncțional (pe această instalație se efectuează și studiul pompelor
centrifuge) și după cum se poate observa din figura 5.5, se compune din
rezervorul de apă 1, pompele centrifuge 2 și 4 acționate de motoarele electrice 3
și 5, rețeua de conducte 6, ajutajul de evacuare 7, dispozitivul (balanța) 8 de
măsurare a forțelor hidrodinamice, protejat de cuva transparentă 9 și
piezometrul diferențial 10.
Balanța, prezentată în detaliu în figura 5.6, se compune la rândul ei din
brațul 11, pe care se fixează contragreutatea de echilibrare 12 ( ) și rigla
gradată 13, cu ajutorul căreia se poate stabili poziția contragreutății de măsurare
14 ( ); întregul ansamblu este fixat rigid pe axul de oscilație 15 al balanței prin
intermediul unei bucșe de care se prinde și tija 16, în care se fixează prin
intermediul șurubului de blocare 17, suprafețele studiate 18, prezentate în
detaliu în figura 5.7 pentru prima lucrare.

Fig. 5.6 - Vedere axonometrică a balanței

40
 Pentru a doua se utilizează suprafețe plane, pentru care unghiul de
impact are valorile: , , și .
Poziția de echilibru este indicată de acul indicator 19.

Fig. 5.7 - Suprafețe studiate: plană (S1), concavă (S2),

dublu concavă (S3), convexă (S4)

Determinarea forțelor hidrodinamice pe care le exercită jetul de apă

asupra suprafețelor studiate se face conform principiului balanței. Cele două
situații de echilibru sunt prezentate în figurile 5.8 (a) și (b).

Fig. 5.8 - Echilibrul balanței

Conform cazului de echilibru ilustrat în figura 5.8 (b)

(5.18)
Pentru situația prezentată în figura 5.8 (a) rezultă
(5.19)
Înlocuind relația (5. 9) în (5. 8) se obține

41
 (5.20)

5.2.2 Desfășurarea experimentului

Pentru desfășurarea experimentelor
 se reglează robinetele de pe rețeaua de conducte în funcție de pompa
utilizată; de exemplu, în cazul utilizării pompei 2: R1, R2, R4, R6 trebuie să
fie închise iar R3 și R5 deschise complet; în cazul utilizării pompei 4: R2,
R3, R4, R6 trebuie să fie închise iar R1 și R5 deschise complet;
 se ridică suportul balanței (20) și se fixează suprafața ce urmează să fie
studiată în bucșa de prindere, cu ajutorul șurubului de blocare; se
readuce suportul în poziția inițială;
 se echilibrează balanța printr-o poziționare corespunzătoare a
contragreutății de măsurare ( ); valoarea cotei măsurată cu ajutorul
riglei gradate se trece în tabelul de înscriere a rezultatelor;
 se pornește instalația și se deschide robinetul R4 până la o valoare a
debitului determinată din curba de etalonare a ajutajului
, figura 5. ; valoarea denivelării indicată de
piezometru și valoarea corespunzătoare debitului se trec în tabel;
 se reechilibrează balanța, notându-se valoarea cotei și se închide
robinetul R5;
 se schimbă suprafața și se deschide robinetul R5 (complet), repetându-se
operațiile anterioare pentru fiecare suprafață în parte.
Pentru ca forțele de acțiune determinate pentru fiecare suprafață studiată
să fie comparabile, se va menține cota constantă (debit constant).

După centralizarea datelor se calculează

 viteza jetului ( ) în secțiunea de ieșire a ajutajului, din ecuația debitului
(5.2 ) pentru un diametru inițial al jetului

(5.21)

 forța hidrodinamică (de impact) ideală ( ), cu relația (5. 7)

 forța hidrodinamică teoretică ( ) cu relația (5. 4);
 forțele reale de acțiune ale jetului asupra suprafețelor conform relației
(5.20), unde și ;
 coeficientul de formă, , conform relației (5. 6);
42
 Din punct de vedere al eficienței energetice se poate defini un coeficient
( ) cu ajutorul căruia se poate stabili care dintre suprafețele studiate preia mai
mult din energia jetului, luând ca referință discul plan pentru care unghiul de
impact este

(5.22)

Așadar, pentru suprafața plană, valoarea acestui coeficient va fi egală cu

unitatea.
Pentru a doua aplicație practică se vor trasa dependențele
și . Aspectul acestora este prezentat în figura 5.9.

Fig. 5.9 - Aspectul dependențelor

Funcția polinomială care exprimă variația debitului în raport

cu denivelarea indicată de piezometru pentru intervalul are
forma
(5.24)
unde , , ,
, .

43
 Fig. 5.10 - Curba de etalonare a ajutajului

TABELE DE DATE

[mm] [m3/s] [m/s] [N]

Suprafață
[mm] [mm] [N] [N] [-] [-]

44