Actiunea fluidelor n repaus pe peretii solizi

Actiunea fluidelor n repaus pe peretii solizi cu care sunt n contact se calculeaza nsumnd fortele elementare de presiune: (4.1.) unde: este normala la elementul de suprafata al peretelui, orientata spre fluid. Daca suprafata peretelui este curba, oarecare, fortele elementare sunt oarecare n spatiu si efectul lor este un torsor format din rezultante (4.2.) ti momentul n raport cu originea sistemului de axe ales: (4.3.) Aceste integrale se pot calcula cunoscnd ecuatia de repaus absolut sau relativ a presiunii si implicit repartitia presiunii p n fluid precum si ecuatia suprafetei A. n cele ce urmeaza se trateaza numai cazul repausului absolut. 4.1. Teorema actiunii fluidelor n repaus pe peretii plani Pentru un perete plan, normala corespunzatoare fiecarui element de suprafata este constanta ca marime si directie si deci fortele elementare de presiune sunt paralele si de acelasi sens, iar expresia (4.2.) devine: (4.4.)

Deci rezultanta este o 15515p1516p forta normala la peretele plan considerat si este orientata dinspre fluid spre perete. Momentul rezultant al fortelor elementare dF, dat de relatia (4.3.) se scrie sub forma:

(4.5.) Momentul rezultantei (4.4.), n report cu originea este: (4.6.) unde C este punctul de aplicatie al rezultantei, numit centru de presiune. Se aplica teorema lui Varignon sistemului de forte elementare de presiune paralele, potrivit careia suma momentelor fortelor elementare, , este egala cu momentul rezultantei, rezulta expresia vectorului de pozitie al centrului de presiune: , si

(4.7.) a) n cazul actiunii fluidelor usoare pe un plan s-a demonstrat ca n acest caz presiunea este constanta n toata masa fluidului. Deci (4.8.)

(4.9.)

unde

este vectorul de pozitie al centrului de greutate.

Prin urmare actiunea unui fluid usor n repaus pe un perete plan este echivalenta cu o forta cu modulul cel putin egal cu produsul dintre presiunea fluidului si aria suprafetei peretelui, directia normala la suprafata, sensul de la fluid catre perete iar punctul de aplicatie n centrul de greutate al peretelui. b) n cazul actiunii fluidelor grele (lichide) n repaus pe peretii plani presiunea ntr-un punct oarecare din masa lichidului se calculeaza cu formula cunoscuta : (4.10.) ntruct pe o suprafata a peretelui actioneaza lichidul iar pe cealalta fata aerul atmosferic trebuie luata n consideratie presiunea relativa . Ca atare:

(4.11.)

(4.12.) 4.2. mpingerea apei pe o suprafata plana nclinata Vom examina n continuare cazul general n care suprafata plana a peretelui este nclinata cu unghiul fata de suprafata libera a lichidului. Se alege sistemul de axe yOz n planul suprafetei A cu axa Oy n planul suprafetei libere iar axa Oz, n lungul liniei de cea mai mare panta a peretelui nclinat.

Fig. 4.1. Pentru a putea ajunge la reprezentarea din figura 4.1. trebuie sa rotim planul yOz cu 90 n jurul axei Oz aducnd astfel suprafata A n aceasta forma si marime n planul figurii. Fie un element de suprafata dA situat la adncimea y fata de suprafata libera a apei. Corespunzator suprafetei dA suprapresiunea va fi . (4.13.) (4.14.) Dar raport cu axa y. reprezinta momentul static al suprafetei A n

(4.15.) unde este coordonata centrului de greutate al suprafetei A n raport cu axa y. Deci :

(4.16.) Forta de presiune ce actioneaza asupra peretelui plan este egala n modul cu greutatea cilindrului de apa ce are ca baza suprafata A iar ca naltime distanta de la centrul de greutate al acestei suprafete la planul plutirii atmosferice. Pentru determinarea centrului de presiune G aplicam formula (4.12.):

(4.17.) Centrul de presiune este un punct din interiorul suprafetei A deci va fi .

; (4.18.) unde este momentul de inertie centrifugal n raport

cu sistemul de axe din planul suprafetei A iar este momentul de inertie n raport cu axa y al aceleiasi suprafete. Vom retranscrie relatiile (4.18.) sub forma:

; (4.19.)

Daca atasam un sistem de axe cu axele paralele cu y si originea n G; ;

si cu

si considernd teoremele lui Steiner: atunci:

; (4.20.) Se observa ca daca una din axele sau este axa de

simetrie, atunci si deci . De asemenea ntruct fiind un moment de inertie axial este o cantitate pozitiva rezulta ca si deci prin urmare centrul de presiune se gaseste n permanenta sub centrul de greutate. 4.3. mpingerea apei pe o suprafata plana verticala Este un caz particular fata de cel prezentat anterior si anume cazul cnd .

Fig. 4.2.

Forta de presiune ce actioneaza asupra elementului de suprafata dA se va calcula cu formula: (4.21.) Deci (4.22.) Punctul de aplicatie al lui utiliznd relatia (4.12.) astfel: , centru de presiune. Se calculeaza

(4.23.) unde: este momentul de inertie al suprafetei A fata de axa Oy. este momentul de inertie centrifugal fata de sistemul de axe yOz. Daca atasam un sistem de axe cu originea n si axele paralele cu Oy si Oz aplicnd teoremele lui Steiner va rezulta:

; (4.24.)

Daca suprafata A este simetrica n raport cu un ax vertical atunci , , deci centrul de presiune C se gaseste pe aceeasi verticala cu centrul de greutate G. 4.4. mpingerea apei pe o suprafata plana orizontala Fie a o suprafata plana orizontala situata la adncimea fata de suprafata libera a apei. Cum n toate punctele libere ale acestei suprafete se exercita aceeasi presiune constanta hidrostatica rezultanta pe suprafata A este: forta

(4.25.)

Fig. 4.3. Centrul de presiune se obtine scriind: (4.26.)

(4.27.) unde: este abscisa centrului de greutate al suprafetei A. 4.5. Paradoxul hidrostatic Daca avem mai multe vase de forma diferita n care se gaseste lichid cu greutatea specifica la aceeasi naltime n fiecare vas si daca sectiunea A de la fundul lor este aceeasi nedepinznd de cantitatea de lichid din vas si de forma sectiunii fundului vaselor.

Ea este nsa functie de naltimea a lichidului din vas. Se observa ca, de asemenea, pe peretii laterali ai vaselor fortele hidrostatice sunt diferite. Fig. 4.4. 4.4. mpingerea apei pe o suprafata cilindrica (curba) n cazul suprafetelor cilindrice si n general n cazul suprafetelor curse actiunea unui fluid n repaus se reduce la un torsor format din rezultanta fortelor de presiune si momentul n raport cu originea sistemului de axe . Pentru un calcul mai simplu elementele torsorului de reducere se nlocuiesc cu un sistem

echivalent cu trei forte n general neconcurente, paralele cu axele triedrului triortogonal Oxyz. Forta elementara de presiune dF este: (4.28.) Cum aceste suprafete curse nu sunt folosite n hidrostatica, ne vom ocupa numai de suprafetele pe care fortele elementare au numai o rezultanta, cum sunt suprafetele cilindrice si sferice. Pentru a obtine forta hidrostatica rezultanta calculam mai nti proiectiile ei dupa cele trei axe, care actioneaza respectiv pe proiectiile suprafetei considerate.

Pentru aceasta fie Oxyz un sistem trirectangular de axe, cu suprafata libera a apei n planul Oxy. Fig. 4.5. Fie curba generatoare a suprafetei cilindrice A normala pe planele normale, respectiv pe axele x, y si z si tinnd seama de notatiile din figura se poate scrie:

(4.29.)

(4.30.)

Se vede nsa ca:

(4.31.) (4.32.) Fig. 4.6. si deci: (4.33.)

n acest mod problema a fost redusa la cazul fortelor hidrostatice plane:

Integrnd se obtine:

(4.34.) unde: - este proiectia suprafetei A pe planul zOy; - este adncimea centrului de greutate al suprafetei fata de nivelul apei.

Punctul de aplicatie al acestei forte este de coordonate:

(4.35.)

(4.36.) unde: - momentul static al suprafetei A fata de axa Oy. Componenta verticala:

(4.37.) unde V este volumul de lichid real sau fictiv, cuprins ntre suprafata cilindrica A si proiectia acesteia pe planul liber al apei. Forta trece prin centrul de greutate al volumului V. ntr-adevar:

(4.38.)

(4.39.) n cazul cnd unica a lor este: si se gasesc n acelasi plan rezultanta

(4.40.) Fiind nclinata fata de verticala cu unghiul dat de relatia:

(4.41.) n cazul cnd fortele este un torsor. si nu sunt coplanare, rezultante lor

Ca aplicatie asupra mpingerii apei pe o suprafata cilindrica vom face calculul unei conducte circulare. Fie d diametrul conductei, l lungimea unei portiuni de conducta si grosimea peretilor conductei (vezi figura 4.7.).

Fig. 4.7.

(4.42.) deoarece n sectiunea 1-1: n cazul conductelor sub presiune. Efortul

(4.43.) de unde:

(4.44.) 4.7. mpingerea apei pe o suprafata oarecare

Fie o suprafata oarecare n spatiu si Oxy planul suprafetei libere a apei reprezentata n figura 4.8. Fig. 4.8.

n centrul elementului dA situat la adncimea z sub nivelul apei va actiona presiunea (4.45.) Daca se noteaza cu unghiurile pe care le face normala la elementul dA respectiv cu axele x, z, y, forta hidrostatica elementara: (4.46.) va avea componentele:

(4.45.)

unde sunt proiectiile elementului dA pe planele normale, respectiv la directiile x, y si z. innd seama ca presiunea atmosferica actioneaza pe ambele fete ale elementului integrarea ne conduce la proiectiile fortei rezultante de mpingere a apei pe suprafata considerata:

(4.46.)

Rezultanta este: (4.47.) si are orientarea data de unghiurile: ; (4.48.) n ce priveste punctele de aplicatie ale componentelor , ;

si ele se calculeaza ca si n cazul suprafetelor plane sau cilindrice. De aici rezulta ca problema mpingerii apei pe o suprafata oarecare se reduce la mpingerea pe trei suprafete plane, care sunt proiectiile suprafetei considerate pe cele trei plane considerate. 4.8. Principiul lui ARHIMEDE

Consideram un corp complet scufundat n masa unui lichid si ne propunem sa calculam mpingerea apei la suprafata lui. Fig. 4.9. Pentru a calcula aceasta mpingere raportam corpul la un sistem trirectangular de axe Oxyz avnd planul Oxy la fata libera a

apei. Proiectnd corpul pe planele Oxy si yOz se observa ca cilindrii de proiectie au mpreuna cu corpul o linie curba de contact care mparte suprafata corpului n doua parti si respectiv si . Este evident ca mpingerile apei pe aceste parti sunt opuse, astfel pe suprafata : (4.49.) iar pe suprafata (4.50.) unde notatiile au aceleasi semnificatii cunoscute anterior. De aici rezulta ca fortele de mpingere dupa directia Ox care actioneaza pe suprafata totala a corpului este nula: (4.51.) n mod identic se poate arata ca dupa orice directie orizontala mpingerea lichidului asupra corpului este nula. Proiectnd corpul pe planul yOz mpingerea apei pe suprafata este: (4.52.) unde este volumul real de lichid cuprins ntre suprafata corpului si proiectia ei . Pe suprafata : a :

(4.53.) unde este volumul de apa (real sau fictiv) cuprins ntre suprafata si proiectia ei ; se observa ca acest volum este egal cu volumul real de apa plus volumul corpului V care este un volum de apa fictiv. mpingerea apei dupa directia verticala z: (4.54.) si ea este orientata de jos n sus. Rezulta deci ca mpingerea ascensionala rezultanta pe care un lichid o exercita asupra suprafetei unui corp scufundat partial sau total n el este egala n valoare absoluta cu greutatea volumului de lichid dezlocuit. Aceasta constituie ceea ce se numeste obisnuit principiul lui Arhimede. Folosind cunostintele anterioare se poate arata ca forta ascensionala a lui Arhimede trece prin centrul de greutate al volumului de lichid dezlocuit, care coincide cu nsusi centrul de greutate al corpului numai la corpuri omogene. Trebuie subliniat ca principiul lui Arhimede ramne valabil n cazul n care corpul este partial scufundat n lichid (cazul plutitorilor).

Fig. 4.10. Astfel un corp partial scufundat n lichid (plutitor), marginit de o suprafata A. O portiune din suprafata A se gaseste sub planul plutirii si se numeste carena sau suprafata imersa, iar cealalta portiune se gaseste deasupra planului plutirii, si se numeste suprafata emersa. Portiunea din volumul nchis de suprafata A situata sub planul plutirii libere va avea un volum notat cu si numit volum de carena.

(4.55.) Dezvoltnd cele doua integrale din relatia (4.55.) va rezulta:

(4.56.) ntruct constant prima integrala este nula iar a doua se poate transforma n integrala de volum utiliznd formula integrala a gradientului (Gauss-Ostrogradski) dupa ce vom nchide suprafata A. astfel:

(4.57.) Se observa ca am scazut valoarea rezultatul final deoarece punctele suprafetei este nula. care nu altereaza au z=0 si deci