LUCRAREA DE LABORATOR Nr 4

DETERMINAREA VISCOZITĂŢII DINAMICE A LICHIDELOR NORMAL

VÂSCOASE CU VÂSCOZIMETRUL HŐPPLER
SCOPUL LUCRĂRII
Însuşirea noţiunilor necesare privind determinarea valorii coeficientului de viscozitate
dinamică prin teste experimentale de laborator, utilizând vâscozimetrul KF – 10, prin care se
măsoară viteza de deplasare în câmp gravitaţional al unui corp sferic (bile etalon), într-un lichid cu
proprietăţi necunoscute, cunoaşterea metodei şi utilizarea aparaturii destinate acestui scop. La
încheierea acestei investigaţii de laborator, studenţii vor fi în măsură să calculeze vâscozitatea unui
fluid cu caracteristici necunoscute, folosind „metoda Hoppler". În lucrarea de faţă se va determina
coeficientul de vâscozitate dinamică al unui lichid folosind mişcarea uniformă a unei bile sferice,
într-un tub dispus înclinat faţă de verticală, umplut cu lichidul necunoscut, diametrul bilei având
valori apropiate de diametrul tubului.
PRINCIPIUL DE MĂSURARE
Metodele de măsurare a vâscozităţii se bazează pe regimul laminar de mişcare a fluidului
când valorile criteriului de similitudine Reynolds trebuie să fie reduse.
În comparaţie cu cazul prezentat în lucrarea precedentă, în care s-a măsurat viteza de cădere
liberă a bilei în lichid, este mult mai uşor a măsura viteza cu care o bilă se deplasează prin
rostogolire într-un tub dispus înclinat, umplut cu lichidul luat în studiu, în care bila se rostogoleşte
fără alunecare – „metoda Hoppler” (fig. 4.1) Mecanismul după care se produce deplasarea bilei în
tubul înclinat, când diametrul bilei având valori apropiate de diametrul tubului, este destul de diferit
de cel al deplasării bilei pe vertical într-un volum de lichid mult mai mare, deoarece pe măsură ce
bila înaintează, lichidul din faţa bilei trebuie să treacă în spatele ei, prin spaţiul dintre bilă şi tub. În
acest mecanism se manifestă şi o rezistenţă la rulare a bilei în lungul peretelui tubului, precum şi o
rezistenţă la deplasarea lichidului din faţa bilei spre spatele ei, rezistenţă care este cu atât mai mare
cu cât lichidul este mai vâscos, iar spaţiul dintre bilă şi peretele tubului este mai mic. Măsurarea este
mai uşoară şi mai precisă, dar descrierea pe cale teoretică a mişcării bilei este dificilă, fapt pentru
care aparatul este calibrat experimental, prin intermediul unor lichide cu vâscozitatea cunoscută.
În ipoteza că lichidul vâscos luat în studiu aderă la materialul din care este confecţionată
bila, se formează un strat limită care se mişcă odată cu bila, cu o aceiaşi viteză, iar frecarea nu se va
exercita între bilă şi lichid, ci între stratul de lichid aderat care se mişcă odată cu bila şi straturile
imediat învecinate, rezistenţa la înaintarea bilei prin lichid depinzând de coeficientul de frecare
internă al lichidului (vâscozitatea lichidului), fiind dată de expresia legii lui Newton:

(4.1)

unde:  reprezintă vâscozitatea dinamică a lichidului, în Pas; dv/dr – gradientul de viteză creat
de mişcarea corpului sau fluidului, în s-1; A - aria suprafeţei pe care se manifestă solicitarea, în m2.
Metoda de măsurare este standardizată pe plan internaţional prin standardele ISO 12058 si
DIN 53015, utilizând un tub de diametru şi lungime normată prevăzut cu două repere circulare R 1 şi
R2 care delimitează pe tub o lungime L., pe care se măsoară timpul de deplasare a bilei, care are
anumite caracteristici (fig. 4.1). Tubul este montat pe suport astfel încât să formeze cu verticala un
unghi de 10 faţă de verticală. Cele şase bile, cu diametre diferite, realizate din materiale diferite,
asigură măsurarea vâscozităţii dinamice în diferite domenii de valori, o anumită bilă fiind selectată
din considerentul ca timpul de parcurgere a unei distanţe stabilite să fie mai mare de 30s.
Metoda de măsurare prezintă un dezavantaj major: pentru a se asigura măsurarea
vâscozităţii într-un interval larg de valori, viscozimetrul este dotat cu şase bile cu diametre diferite,
realizate din materiale, iar operatorul trebuie să efectueze teste pentru a selecta bila adecvată
efectuării unei măsurători specifice, astfel încât timpul de parcurgere a spaţiului dintre cele două
repere, trebuie să fie mai mare de 30 s.
CONSIDERAŢII TEORETICE
Deplasarea în câmp gravitaţional a unei bile rigide, într-un lichid vâscos, se produce sub
acţiunea concertată a trei forţe: forţa de greutate FG, forţa ascensională FA, dată de legea lui
Arhimede şi forţa de rezistenţă F R opusă de lichidul vâscos la înaintarea bilei prin el. În studiul
teoretic, pentru a se neglija forţa de rezistenţă la rulare, se consideră că tubul este dispus vertical şi
că lichidul vâscos luat în studiu aderă la suprafaţa bilei.
Datorită spaţiului limitat în care se deplasează bila, pentru ca bila să avanseze liber, lichidul
din faţa bilei trebuie să treacă în spatele ei, prin spaţiul dintre bilă şi tub. Problema deplasării bilei de
diametru apropiat de cel al tubului este echivalentă cu cea a deplasării unui strat de fluid de
vâscozitate  printr-o suprafaţă de forma unui inel cilindric de rază maximă R egală cu raza tubului
şi rază minimă r egală cu raza bilei (fig.4.2). Dacă L este distanţa pe care o parcurge bila pe durata
contorizării timpului (deci înălţimea inelului cilindric), viteza de deplasare a stratului de fluid la
contactul cu bila este egală cu viteza vb de deplasare a bilei, în timp ce viteza de deplasare unui strat
de fluid aflat în contact cu pereţii tubului este nulă.

Fig. 4.1. Schema vâscozimetrului Hoppler Fig. 4.2 Principiul de măsurare

Dacă în interiorul volumului de fluid de secţiune inelară se consideră un strat de fluid cu

suprafaţa cilindrică de rază oarecare y, cuprinsă în intervalul dintre cele două raze r a bilei şi R a
suprafeţei interioare a tubului şi cu lungimea L a generatoarei (fig. 4.2), acesta are suprafaţa laterală
S = 2yL iar forţa de frecare dintre suprafaţa a acestui strat şi suprafaţa stratului adiacent va fi dată
de relaţia lui Newton:
(4.2)
În cazul unei mişcări staţionare a stratului de lichid (cu viteză constantă) această forţă de
frecare va fi egală şi de sens contrar cu forţa care produce deplasarea bilei prin fluid. Notând cu ρB
densitatea materialului din care este confecţionată bila şi cu ρL densitatea fluidului, forţa F care
produce deplasarea bilei prin fluid este greutatea aparentă, definită ca diferenţa dintre forţa de
greutate FG şi forţa arhimedică FA , fiind determinată cu relaţia:

, (4.3)

iar prin egalarea relaţiilor (4.2) şi (4.3) se obţine:

, (4.4)

din care se separă variabilele dv şi dy, rezultând următoarea ecuaţie diferenţială:

. (4.5)

Integrând ecuaţia diferenţială, se obţine:

. (4.6)

Constanta de integrare se determină din condiţia ca la peretele tubului (y = R) viteza

fluidului să fie nulă v = 0, din care se obţine:

 . (4.7)

Înlocuind în relaţia (4.6) se obţine expresia de calcul a vitezei bilei:

(4.8)

La limita de contact cu bila (y = r), viteza fluidului este egală cu viteza de deplasare a bilei,
expresia (4.8) devenind:

(4.9)

Explicitând vâscozitatea dinamică din relaţia (4.9) se obţine:

(4.10)

Înlocuind în relaţia de mai sus, v B cu expresia de calcul a ei viteza = spaţiul L supra timpul
de deplasare a bilei pe distanţa L (vB = L/t), rezultă:

(4.11)

Reunind într-o singură constantă K, mărimile geometrice caracteristice ale aparatului:

, (4.12)

înlocuind în relaţia (4.11) se obţine:

 (4.13)
În cazul aparatului folosit în lucrarea de faţă, frecările dintre bilă şi pereţii vasului sunt
neuniforme, din care cauză constanta K s-a determinat prin etalonare pentru fiecare bilă în parte.

Descrierea aparatului
Vâscozimetrul cu bilă căzătoare prezentat în figura 4.3 este conceput pentru măsurarea
vâscozităţii dinamice a lichidelor transparente cu comportament newtonian şi a gazelor, prin
măsurarea timpului necesar unei bile pentru a se deplasa, sub acţiunea forţei gravitaţionale, între
reperele A, B şi C ale tubului inclinat, umplut cu lichidul de testat.

a. b.
Fig.4.3. Vâscozimetrul Hoppler (a) şi cutia cu bile (b)

Aparatul este format din tubul de sticlă 1, închis cu dopurile 6 la ambele capete, dispus într-o
cămaşă de termostatare 2, din sticlă, fapt ce asigură o vizibilitate foarte buna asupra deplasării bilei
şi permite vizualizarea cu mare precizie a poziţiei bilei. Ansamblul este susţinut pe stativul 3, prin
intermediul unui pivot 4, care fiind fixat în stativ permite rotirea rapidă a ansamblului cu 180o, în
vederea repetării imediate a testului. Asigurarea poziţiei corespunzătoare a ansamblului faţă de
suport se realizează prin intermediul unui opritor 5.
Cămaşa de termostatare care prin agentul termic are rolul de a menţine o temperatură
constantă a lichidului din tubul de măsurare, este prevăzută cu două racorduri 7 şi 8, unul pentru
intrarea respectiv pentru ieşirea apei de termostatare, atunci când reglarea temperaturii se face cu
ajutorul unui dispozitiv de termostatare separat. Cămaşa de termostatare este prevăzută cu un
termometru care asigură măsurarea valorii temperaturii lichidului de termostatare.
Stativul 3 este prevăzut cu picioruşe reglabile şi cu o nivelă cu bulă de aer, prin intermediul
cărora se asigură poziţia orizontală a stativului.
Pe tubul vâscozimetrului sunt trasate trei repere (cercuri), notate pe figura 4.3 cu A, B, C.
Distanţele dintre reperele de pe tub fiind următoarele: AB = 100mm şi AC = 50 mm.
Cracteristicile tehnice generale ale vâscozimetrului Hoppler:
 - Domeniul de măsurare a vâscozităţii: 0,5 ... 70000 mPa•s (cP);
- Acurateţe: 0,5% ... 2.0% în funcţie de bila folosită;
- Reproductibilitate: mai mare de > 0,5%
- Domeniul de temperatura: -60°C pana la +150°C
- Compatibilitate: peste 1%
- Timpul de cădere: 30 - 3000 secunde (timpul de cădere mai lung de 300 sec. permite
măsurarea vâscozităţii unui lichid de vâscozitatea mai mare de 70.0000 mPa.s (cP));
- Lungimea zona de măsurare: 100mm
- Volumul probei din tubul de măsurare: 40ml
- Distanţele dintre reperele de pe tub AB = 100mm şi AC = 50 mm.
- Caracteristicile bilelor folosite sunt trecute în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Specificatiile tehnice ale bilelor
Număr Domeniul de măsurare Diametrul Materialul şi Masa Constanta de
bilă a vâscozităţii bilei densitatea bilei calibrare a
[mPas] [mm] [g/cm3] [g] aparatului
[mPacm3/g]
1 sticlă borosilicată
0,5 la 10 Ø 15,81 ±0,01 4,6046 0,007
B = 2,221
2 sticlă borosilicată
9 la 140 Ø 15,6 ± 0,05 4,4607 0,09
B = 2,217
3 aliaj nichel si fier
40 la 700 Ø 15,6 ± 0,05 16,2397 0,09
B = 8,138
4 aliaj nichel si fier
150 la 5.000 Ø 15,2 ± 0,1 15,0093 0,7
B = 8,139
5 otel inox
1.500 la 50.000 Ø 14,0 ± 0,5 11,7313 7
B = 7,6
6 otel inox
mai mare de 7.500 Ø 11,0 ± 1 5,5322 35
B = 7,713

Conform relaţiei (4.13) pentru determinarea vâscozităţii trebuie cunoscute valorile densităţii
bilei cu care se lucrează şi a lichidului de lucru. Pentru aceasta înainte de începerea măsurătorilor se
determină valorile densităţii lichidului de studiat la temperaturile de lucru. 30, 35, 40, 45 50
55şi 60C; se consideră că densitatea bilelor nu se modifică.
Dependenţa densităţii de temperatura lichidului este dată de relaţia:
[g/cm3] (4.14)
în care 0 reprezintă densitatea lichidului la temperatura de 0C, în g/cm3;  - coeficientul de
dilatare în volum al lichidului studiat, în C -1; t – temperatura de lucru, în C.
Pentru calculul vâscozităţilor lichidului luat în studiu, pentru fiecare set de determinări se
utilizează formula (4.13).
Modul de lucru
1. Se alege locul de poziţionare a aparatului şi se reglează orizontalitatea stativului aparatului
cu ajutorul picioruşelor reglabile, urmărind să se obţină poziţia centrală a bulei de aer pe vizorul
nivelei cu bulă de aer. !!! După efectuarea acestui reglaj aparatul nu se mai mişcă din locul
respectiv.
 2. Se verifică ca termometrul să fie bine înşurubat în suport, iar orientarea lui să asigure
citirea facilă a indicaţiilor;
3. Se alege bila corespunzătoare domeniului de variaţie a vâscozităţii lichidului luat în studiu
(v. tabelul 4.1.; vâscozitatea glicerinei la 20C este de 1 Pas; timpul de cădere între reperele A şi B
trebuie să fie mai mare de 30s);
4. Se introduce bila în tubul de măsurare, prin dezşurubarea capacului metalic şi scoaterea
dopului metalic perforat aflat în partea superioară a tubului;
5. Se introduce lichidul luat în studiu în tubul aparatului (glicerină);
6. Se introduce dopul metalic perforat în tubul de măsurare, având în vedere să se elimine
complet aerul din tubul de măsurare şi se înşurubează capacul metalic filetat
7. Se încălzeşte separat într-un vas apa pentru termostatare şi se umple cu grijă cămaşa de
termostatare prin turnarea apei prin pâlnia ataşată printr-un tub elastic conectat de racordul inferior,
racordul superior fiind deschis, pentru a se asigura aerisirea (clema de obturare este deschisă). În caz
în care valoarea temperaturii apei din cămaşa de termostatare este inferioară valorii de 65 apa se
reîncălzeşte prin evacuare prin racordul inferior şi reîncălzire (se apasă clema de obturare şi se
eliberează tubul). Valoarea temperaturii se determină urmărind indicaţiile termometrului.
8. Pentru a se aduce bila în poziţia superioară a tubului, se roteşte cămaşa de termostatare
împreună cu tubul aparatului cu 180faţă de suport, se aşteaptă ca bila să ajungă la capătul tubului;
9. Pentru începerea măsurătorii, iniţial se roteşte cămaşa de termostatare împreună cu tubul
aparatului pentru a se aduce în poziţia iniţială, având grija ca fanta de pe suport să fie în dreptul
opritorului. Bila începe să se deplaseze în tubul de măsurare. Cu ajutorul cronometrului, se
cronometrează timpul de deplasare a bilei între reperele A şi B, în lichidul luat în studiu.
Observaţie: Cronometrul se declanşează în momentul când, privind reperul A dintr-o poziţie
în care inelul de pe cilindru se vede ca o singură linie, partea inferioară a bilei se află în dreptul
reperului A şi se opreşte în momentul în care partea inferioară a bilei se află în dreptul reperul B.
Determinările se încep de la valoarea maximă a temperaturii. Pentru fiecare nivel de
temperatură cuprins în intervalul 30 - 60C, din 5 în 5C, se fac câte 3 determinări privind timpul
de cădere al bilei din aparat, se calculează un timp mediu de cădere la fiecare dintre aceste
temperaturi.
10. Rezultatele se înscriu în tabelul 4.12.
Tabelul 4.2.
TABEL CENTRALIZATOR
Nr. Temperatura Densitatea Timpul de Timpul mediu Constanta de Vâscozitate
crt. [C] lichidului L cădere de cădere calibrare K a
[g/cm3] [s] [s] [mPacm3/g] [mPas]
1
2

Pentru fiecare determinare, se fac trei măsurători şi se determină timpul mediu de parcurgere
de către bilă a distanţei de referinţă dintre cele două repere A şi B, prin tubul inclinat. Formula de
conversie (4.13) asigură transformarea acestui rezultat într-o valoare a vâscozităţii lichidului studiat.
8. Se trasează graficul de variaţie a vâscozităţii dinamice a glicerinei în funcţie de
temperatură, utilizând datele obţinute de întreaga grupă de studenţi.

Surse de erori:
- erori de citire
 - erori de cronometrare
Se calculează datele statistice:
Media aritmetică, cu relaţia:

Abaterea medie pătratică, care caracterizează dispersia datelor experimentale:

Variaţia (coeficientul de variaţie):

Valorile se înscriu în rubrici ataşate tabelului centralizator.

!!! Lucrarea de laborator se finalizează cu un referat care conţine: titlul lucrării

de laborator, scopul lucrării, schema vâscozimetrului Hopler cu enumerarea părţilor
componente, tabelele cu rezultatele obţinute, valoarea medie a vâscozităţii dinamice.

http://www.met.reading.ac.uk/~sws04cdw/viscosity_calc.html calc densit

https://www.youtube.com/watch?v=bHWtgZKhUU0 principiul de măsurare
https://www.youtube.com/watch?v=wmQTjtKOmCQ procedeu de lucru