3.

TRANSPORTUL FEROVIAR
 3.6 Operațiuni comerciale și documente în
transportul de mărfuri pe cale ferată
Transportul mărfurilor pe calea ferată presupune, mai întâi, primirea acestora de
către stațiile respective, necesitând un ansamblu de operații și documente:

 Întocmirea de către predătorul mărfii a documentului de transport (scrisoarea de

transport, scrisoarea de trăsură sau francht);
 Examinarea stării ambalajului;
 Predarea – primirea mărfurilor pentru transport și a scrisorii de trăsură;
 Marcarea și etichetarea coletelor;
 Stabilirea greutății mărfurilor;
 Depozitarea mărfurilor în magazii, pe chei sau pe trenuri;
 Alegerea vagoanelor introduse la încărcare;
 Sigilarea și predarea acestora personalului de tren.
Mărfurile se expediază în ordinea sosirii, afară de cazul în care anumite expediții
se bucură de prioritate.
 
Unele mărfuri sunt excluse de la transport sau sunt primite în anumite condiții.
 
Scrisoarea de transport este principalul document în raporturile dintre calea
ferată și beneficiarii transportului de mărfuri. Aceasta constituie documentul
doveditor al contractului de transport fiind, în același timp, un document de
transport și un document contabil.
Scrisoare de transport are 5 părți:

1. Unicatul – însoțește transportul și se eliberează destinatarului o dată cu marfa;

2. Duplicatul – îl primește predătorul după încheierea contractului de transport și
constituie dovada primirii mărfii la transport;
3. Copia scrisorii de transport – rămâne în stația de predare;
4. Avizul și adeverința de primire – însoțește transportul împreună cu unicatul.
Prin acesta, în stația de destinație, destinatarul certifică primirea mărfurilor și
este păstrat în stația respectivă;
5. Exemplarul de serviciu – însoțește transportul la destinație. După eliberarea
transportului, stația respectivă îl anexează în contul taxelor încasate.
 
Pentru transportul internațional, scrisoarea de transport este un document
înscris și probatoriu, fiind dovada încheierii contractului de transport, valabil pentru
calea ferată unde sunt predate mărfurile, precum și pentru celelalte căi ferate care
participă la traficul de mărfuri.
Scrisoarea de transport se compune din următoarele exemplare:

- Unicatul;
- Duplicatul;
- Certificatul de expediere – se referă la îndeplinirea formalităților vamale;
- Actul de plată centralizat – servește la efectuarea documentărilor între
expediția internațională și calea ferată;
- Foaia de expediere – se reține la stația de destinație și servește la
efectuarea decontărilor între căile ferate participante la transport;
- Avizul și adeverința de primire – prin care destinatarul certifică primirea
mărfurilor, păstrându-se în stația de destinație;
- Matca scrisorii de transport – exemplarul care rămâne în stația de
predare;
- Certificatul de trecere a frontierei – face dovada trecerii mărfurilor dintr-
o țară în alta.
 3.6.1 Plata taxelor de transport pe cale ferată

Taxele de transport cuprind:

1. Tariful de transport;

2. Taxele accesorii;

3. Alte taxe.
 
Tariful de transport conține prețul de transport pe cale ferată.
 
În timpul transportului apar unele servicii suplimentare, care se execută fie de
administrațiile căilor ferate, fie de agențiile participante la transport și de firmele
prestatoare de servicii agreate de cale ferată și care execută aceste prestații la
cererea predătorului sau a destinatarului.
Cheltuielile efectuate de calea ferată cu aceste prestații se numesc taxe
accesorii.

În conformitate cu regulile uniforme există peste 60 de taxe accesorii, acestea

fiind codificate, pentru a putea fii înscrise cu ușurință în scrisoarea de transport.
Unele prestări de servicii se execută din oficiu, altele la cererea clienților. Prin
scrisoarea de transport se precizează care anume taxe accesorii sau grupe de
taxe accesorii se suportă de predător și care de destinatar.
Taxele accesorii nepreluate asupra sa de predător, sunt pretinse de calea ferată
de la destinatar.

Cele mai frecvente taxe accesorii sunt:

- Taxele vamale;
- Cheltuielile de camionaj neprevăzute în tarif;
- Cheltuielile pentru repararea ambalajului, pentru refacerea încărcăturii, etc.
Tarifele de transport și taxele accesorii sunt publicate într-o formă convenită de
fiecare cale ferată.
 
Plata se face pe baza tarifelor valabile în momentul încheierii contractului de
transport.
 
Tariful de transport trebuie sa conțină și condițiile speciale aplicabile
transportului respectiv, atât la tariful propriu-zis, cât și la taxele accesorii și,
dacă este cazul, modul de convertire a valutelor în care este exprimat tariful. În
tarif trebuie menționat regimul de viteză la care se aplica tariful respectiv.
Plata integrală sau parțială efectuată de predător se face în limitele menționate
în scrisoarea de trăsură:

 Fracnco tarife de transport – predătorul plătește numai tariful de transport

propriu-zis, însă pe întreg parcursul.
 Franco tarife de transport inclusiv – predătorul plătește tariful de transport
propriu-zis pe întreg parcursul plus alte taxe pe care trebuie sa le
nominalizeze.
 Franco tarife de transport până la punctul X – predătorul plătește tariful
de transport până la punctul X, nominalizat (punctul unde se face joncțiunea
tarifelor între țările limitrofe).
 Franco tarife de transport inclusiv până în punctul X –predătorul plătește
tariful de transport până la punctul X, de la acest punct tarifele si taxele
accesorii fiind plătite de destinatar.
 Franco toate taxele – predătorul achită toate taxele până la stația de
destinație.
 Franco pentru o suma determinată – predătorul achită, în stația de
predare, suma nominalizata exprimată, de obicei, în moneda țării de
predare.
 3.6.2 Principii de construcție tarifară

Nivelul taxelor de transport pe calea ferată are la bază costurile căilor ferate și
considerente de politică economică în domeniul transporturilor.

Ponderea cea mai mare în totalul costurilor o au cheltuielile fixe (75% - 85%),
îndeosebi cheltuielile cu:

 amortizarea mijloacelor fixe;

 întreținerea și reparația căilor ferate;
 salariile personalului.
Politica economică a autorităților de cale ferată a consacrat un ansamblu de
principii de construcție tarifară, dintre care cele mai importante sunt:
 
1. Prețul transportului crește în raport cu distanța parcursă. Cheltuielile
variabile cresc proporțional cu distanța. Creșterea prețului nu în raport cu
distanța parcursă nu este proporțională cu aceasta. Astfel, prețurile/tonă km sunt
mai ridicate pe distanțe scurte (sub 100 km), fiind mult mai avantajoase pe
distanțe medii și lungi (până la 1200 – 1500 km), după care prețul creste
proporțional cu distanța.
 
2. Prețul este în funcție de valoarea unitară a mărfurilor și gradul lor de
prelucrare. Mărfurile care fac obiectul transportului pe cale ferată sunt grupate
în mai multe baremuri tarifare, în funcție de gradul lor de prelucrare și valoare
unitară. Astfel:
a. Produsele finite – clasa I tarifară – cea mai scumpă clasă pentru că pot
suporta un preț ridicat al transportului;
b. Semifabricatele – clasele medii tarifare;
c. Materiile prime – cele mai mici preturi.
3. Prețul este în funcție de felul expediției.
a. Expedițiile de vagoane, respectiv cele ce utilizează vagoanele la
capacitate, beneficiază de prețurile cele mai avantajoase;
b. Expedițiile de coletărie necesita:
i. Încărcări și descărcări repetate pe parcurs;
ii. Operații de triere repetate;
iii.Staționariîn stații de triaj, ceea ce determină cresterea cheltuielilor căii
ferate, dar si a taxelor de transport, ce sunt de căteva ori mai mari în
comparație cu expedițiile de vagoane.
c. Expedițiile de mesagerie prezintă aceleași probleme ca și expedițiile de
coletărie, la care se adaugă avantajul clientului constând într-un termen
redus de executare a contractului de transport.
4. Prețul este în funcție de regimul de viteză – de termenul de executare al
contractului de transport, garantat de calea ferată. De obicei prețul este
cu 50 – 100% mai ridicat în cazul expedițiilor de mare viteză, comparativ cu
cele derulate cu viteză normală.
5. Prețul este mai mare în cazul transporturilor executate în condiții și cu
mijloace speciale. Spre exemplu, mărfurile cu gabarit depășit necesită
mijloace de transport speciale, condiții speciale de încărcare – descărcare, de
fixare a lor în vagon, o grijă deosebită în timpul transportului. De asemenea,
prețul este în funcție și de tipul vagonului:
a. Tipul de vagon;
b. Dotările vagonului;
c. Număr de osii (vagoanele pe două osii beneficiază de tarife mai
avantajoase decât cele pe 4 osii). 
6. Prețul este stabilit, uneori prin negociere cu clienții. Este cazul marilor
case de expediții, care derulează anual mari cantități de mărfuri și cu
regularitate și care pot negocia cu căile ferate tarife preferențiale, mai scăzute
cu cele publicare.
4. Transportul aerian
Aviația civilă are organizată activitatea în următoarele forme:
1. Curse regulate – se desfășoară pe anumite itinerarii, dupa un program prestabilit,
pe o perioadă de timp determinată. Călătoria se efectuează pe bază de bilet, al
cărui tarif este stabilit în funcție de distanță, perioada. Asociația de Transport Aerian
Internațional a stabilit urmatoarele perioade de timp pentru fixarea orarelor:
 Perioadă de iarnă – de la 1 nov la 31 martie.
 Perioadă de vară – de la 1 apr la 31 oct.
După felul încărcării se disting:
 Curse de pasageri,
 Curse de mărfuri,
 Curse mixte.
2. Curse charter sau neregulate – se efectuează la cererea unui beneficiar, ce
poate fi o persoană fizică, un agent economic sau o organizație. Aceste curse
funcționează după programul stabilit de beneficiar și în funcție de
disponibilitățile companiei. Plata se efectuează la ora de zbor pe cursă, pe
pasager sau tonă transportată, condițiile fiind stabilite prin contract.

3. Curse mixte – asigură efectuarea unor servicii:

 Agricultură,
 Lucrări de construcții,
 Lucrări de montaj,
 Cercetări științifice,
 Asistență socială.
 4.1 Organizarea transportului de mărfuri cu
aeronave
În accepțiunea Asociației de Transport Aerian Internațional, fracht aerian este categoria
de trafic care cuprinde toate articolele ce se transportă cu aeronavele pe bază de
tarife, exceptându-se excedentul de bagaje al calătiriilor.
Frachtul aerian se limitează la 5 categorii de mărfuri, care, prin rapiditate și siguranță,
justifică un tarif mai limitat:
1. Articole care necesită urgență și care prezintă o oarecare fragilitate (piese de schimb
pentru aeronave, nave, truse farmaceutice, echipament medical),
2. Articole care își periclitează calitatea la un transport de durată (mărfuri perisabile,
animale, substanțe radioactive),
3. Articole care au o valoare ridicată în raport cu calitatea lor (obiecte de artă, bijuterii),
4. Articole care trebuie să însoțească pasagerii, dar datorită volumului mare, nu pot fi
transportate ca bagaje personale (animale, barci),
5. Diverse articole destinate unor zone care nu dispun de mijloace de transport la sol, dar
care sunt accesibile elicopterelor.
Transportul marfurilor se efectuează, în general cu curse regulate și, uneori curse de
charter.
 4.2 Spațiiul Aerian Național și Căile de Navigație
Aeriană
Spațiul aerian național reprezintăcoloana de aer situată deasupra teritoriului de
suveranitate al României, până la limita inferioară a spațiului estraatmosferic.
Acesta cuprinde:
1. Spațiul de circulație aeriana, reprezentând porțiunea din spațiul aerian național
unde se permite activitatea aeronautică în aer și pe terenurile destinate
decolărilor și aterizărilor, indiferent de apartenența și de natura activității de
zbor,
2. Zonele rezervate, reprezentând porțiunea din spațiul aerian național destinate
activităților aeronautice de școală, de încercare și omologare a aeronavelor,
3. Zonele reglementate, constituite din zone periculoase, zone restricționate sau
zone interzise, precum si căile aeriene condiționale și zone de activitate
comună la graniță.
Din punct de vedere administrativ , spațiul aerian al țării noastr se împarte în:
1. Spațiu aerian rezervat unităților subordonate Ministerul Transporturilor și anume
a. Zonele aeroporturilor deschise traficului intern și internațional (zone de control
de aerodrom),
b. Căile aeriene interne și internaționale,
c. Regiunea terminala de control București,
d. Zonele aeroporturilor aviației utilitare și sportive,
e. Spațiul aerian de la sol până la înălțimea de 200m (în zoned e șes), 400m
(zone de deal) și 700m (zone de munte),
2. Spațiul rezervat unităților care produc sau repară aeronave, necersar controlului
tehnic al aeronavelor construite sau reparate de acestea,
3. Spațiul rezervat aviației militare.
Asigurarea cerințelor de dirijare și control al zborurilor impune clasificarea spațiului
aerian național în:
 Controlat,
 Necontrolat.
Spațiul aerian controlat este destinat zborurilor aviației de transport, unde se asigură
dirijarea și controlul traficuluiaerian pentru zborul după instrumente de navigație
aeriană. Restul spațiului aerian este necontrolat.
Spațiul aerian controlat cuprinde:
 Regiuni de control,
 Regiuni terminale de control,
 Zone de control de aerodrom.
Regiunea de control, determinată vertical și orizontal, reprezintă parte din spațiul aerian
controlat și cuprinde: Căile de navigație aeriană, respectiv culoarele de zbor. Acestea au
formă de paralelipiped, respectiv sunt delimitate pe verticală și pe orizontală 9departajare
spațială), de asemenea sunt departajate și longitudinal (departajare în timp).
Departajarea spațială și în timp are ca scop evitarea pericolului de coliziune a
aeronavelor în aer, principala departajare și cea mai sigură fiind cea pe verticală. Dacă
aceasta din urmă nu este suficientă, se trece la departajarea pe orizontală. Departajarea
longitudinală este folosită în mod obligatoriu la decolarea și aterizarea aeronavelor și, în
caz de necesitate și pe traseele de zbor.
Regiunea terminală de control este partea din spațiul aerian controlat, cu anumite
dimensiuni pe verticală și orizontală. Este organizată pentru coordonarea zborurilor în
doua sau mai multe zone de control de aerodrom vecine sau cu trafic aerian intens.
Romania are o singură regiune terminală de control, respectiv cea a Capitalei, delimitată
pe verticală de la 500 m la 3050 m de la sol, iar pe orizontală la 70 km.
Zona de control de aerodrom este parte a spațiului aerian controlat, cu dimensiuni pe
verticală și pe orizontală, care începe de la suprafața solului și pânp la o anumită
înaltime. Forma zonei de control de aerodrom se organizează în mod specific pentru
fiecare aerodrom deschis spațiului public.
 4.3 Contractul de transport aerian internațional de
mărfuri

În practică, acest contract exista sub formă de scrisorii de transport. Aceasta

dovedește:
 Încheierea contractului,
 Primirea mărfii la transport de către organizația de transport aerian,
 Condițiile transportului.
Scricoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în trei exemplare
originale și predate cărăușului împreună cu marfa.
Primul exemplar poartă mențiunea pentru transportator și este semnat de
expeditor. Al doilea exemplar poartă mențiunea pentru destinatar și este semnat de
expeditor și transportator și însoțește marfa, în timp ce al treilea exemplar este
semnat de transportator după primirea mărfii și rămâne la expeditor.
Scrisoarea de transport aerian mai cuprinde:
 Recipisa de primire,
 Un exemplar pentru formalități vamale la destinație,
 Câteva copii pentru cărăuși și agenții acestuia.
În scrisoarea de transport aerian trebuie să se menționeze:
 Punctele de plecare și destinație,
 Dacă ele sunt situate pe teritoriul aceleiași părți contractante,
 Dacă sunt prevăzute una sau mai multe escale pe teritoriul altui stat se va indica
una din aceste escale,
 Un aviz indicând expeditorilor că transportul este supus reglementărilor Convenției
de la Varșovia, care, în general, limitează raspunderea transportatorilor în caz de
pierdere sau avarie a mărfurilor..
Expeditorul răspunde pentru exactitatea datelor înscrise în scrisoarea de transport și
el suportă răspunderea pentru orice pagubă suferită de cărăuși sau orice persoană,
față de care este angajată răspunderea cărăușului, din cauza indicațiilor și
declarațiilor sa le în neregulă, inexacte sau incomplete. Totodată, expeditorul este
obligat sa dea toate lămuririle necesare sa se alăture la scrisoarea de transport
aerian documentele necesare pentru îndeplinirea formalităților vamale.
 4.4 Tarife pentru transporturile internaționale
aeriene de mărfuri
Taxele de transport și cheltuielile accesorii la aeroporturile de plecare și sosire
sunt suportate de expeditor sau destinatar, în funcție de condițiile de livrare
prevăzute în contractul extern.
În traficul aerian de mărfuri, condițiile de livrare cele mai foloste sunt:
1. Franco uzina – transportul mărfii la aeroportul de expediere, taxele
accesorii și de transport portavion, inclusiv taxele accesorii pe aeroportul de
destinație și transportul la domiciliu său se suportă de către destinatar,
2. Franco aeroport plecare – expeditorul suportă cheltuielile cu transportul
mărfii la aeroport și taxele accesorii pe aeroportul de plecare. Destinatarul
suportă : taxele de transport portavion, taxele accesorii pe aeroportul de
destinație și transportul mărfii până la domiciliu.
3. Franco aeroport destinație – expeditorul suportă: cheltuielile cu transportul
mărfii până la aeroportul de plecare, taxele accesorii și de transport
portavion. Destinatarul suportă taxele accesorii pe aeroportul de sosire și
transportul mărfii până la domiciliul său.
4. Franco domiciliul destinatarului – expeditorul suportă toate cheltuielile
aferente expediției până la domiciliul destinatarului, în afara taxelor vamale.
Principalele elemente ce influențează nivelul tarifelor aeriene sunt:
1. Greutatea mărfii încărcate la o singură expediție – la mărfuri generale se
prevede p greutate minimă de deplasare de 45 kg, urmând apoi scări de
greutate de: 100, 300,1000,5000 kg. La cantități mari există o degresivitate
foarte mare, în sensul că, pentru aceeași marfă, prețul/kg la o cantitate mare
poate fi abia a 25-a parte din prețul/kg la cantități de 45 kg.
2. Cubajul mărfurilor – se consideră cubaj normal cel ce nu depășește 6dm3/kg.
În cazul in care cubajul mărfurilor este mai mare decât cel normal, atunci cubajul
respectiv se împarte la 6.
3. Distanța si relația de transport – exte normal ca pretul sa fie acelasi la
distanțe egale și să crească o dată cu distanța. Sunt, însă, siatuații când acest
preț este diferit, datorită costurilor diferite ale companiilor de transport aerian,
4. Felul mărfurilor – tarifele piblicate se referă la marfuri generale. Pentru anumite
mărfuri se stabilesc tarife preferențiale, în scopul încurajării transportului lor pe
calea aerului. Aceste tarife pot fi cu 30 – 70% mai mici decât cele aplicate
mărfurilor generale,
5. Felul de ambalare – tarifele publicate se referă la ambalarea normală (în colete,
saci, lăzi). Pentru a stimula folosirea containerelor, s-au stabilit tarife speciale mai
mici la mărfurile transportate în containere și palete,
6. Modalitatea de angajare a transportului – tarifele publicate se referă la situația
în care transportul se efectuează cu curse normale de pasageri. Daca exista un
volum mare de mărfuri, se apelează la angajarea întregii capacități de transport a
unei aeronave și, în această situație, prețul/kg depinde de distanță, relație, felul
mărfii, cubajul acesteia, dase se stabileste pe cursa charter.
Nivelul de preț are in vedere și posibilitatea de folosire a aeronavelor la cursa de
retur.