Sunteți pe pagina 1din 9

“Prezentaţi /analizaţi elementele şi factorii ce determină

transportul de mărfuri la nivel macroeconomic ”.


Transportul rutier
CUPRINS

Introducere
Caracteristici generale ale transportului rutier
Organizarea transportului rutier
Operaţiuni comerciale
Documente specifice transportului rutier
Concluzii şi propuneri
Bibliografie
Introducere
Transportul rutier de mărfuri reprezintă distribuirea încărcăturilor cu autovehicule din
punctul de încărcare la punctele de destinaţie în baza contractelor de transport.
Transportul rutier este o ramură de producere, ce are un caracter comercial ce asigură
necesitatea vitală a societăţii în transportul de mărfuri şi călători. Procesul de transport
reprezintă totalitatea operaţiilor efectuate de mijloacele de transport la deplasarea în spaţiu şi
timp a bunurilor materiale şi a pasagerilor. Obiectul transportului rutier constituie bunurile
materiale (marfa) şi pasagerii. Orice marfă din momentul amplasării în caroserie până la
descărcarea ei în punctul de destinaţie reprezintă sarcina sau încărcătura.
Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci se efectuează prestaţii la
deplasarea mărfurilor, cheltuielile pentru transportare fiind incluse în valoarea lor. De aceea în
economia naţională, transportul rutier ocupă un sector terţar. Transportul uneşte toate ramurile
economiei naţionale întrun organism ce asigură funcţionarea sistemei bani – marfă – bani ce stă
la baza dezvoltării economiei oricărei ţări.
Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor
activităţilor economice şi pentru realizarea relaţiilor tot mai strânse între diferite grupuri de
oameni, s-a născut necesitatea perfecţionării continue a mijloacelor de transport şi crearea unor
reţele rutiere vaste de transport. Odată cu inventarea automobilului şi trecerea la
producţia de masă a diverselor tipuri de autovehicule, s-a realizat dezvoltarea reţelelor rutiere,
care asigură posibilitatea deplasării între marile aglomeraţii urbane şi practic toate localităţile
unei ţării.
Circulaţia rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe
suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei
rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cît
şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări). Ca urmare a perfecţionării continue a
autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a
circulaţiei rutiere, practic are loc o „explozie rutieră”.

Caracteristici generale ale transportului rutier


Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor
pe diferite distanţe între diverse puncte. Principalele modalităţi de transport sunt: rutier, naval
(pe apă), feroviar, aerian şi prin conductă.
Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce priveşte ruta şi
perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat
de aceştia. Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanţe scurte a
mărfurilor de valoare ridicată. Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă
faptul că dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuinţate, în funcţie de vreme, pe orice fel
de drum. Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere
şi descărcarea ei direct la punctul de destinaţie, fără a fi necesare transbordări şi manipulări
suplimentare.
Autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebită, nefiind legate de
instalaţii speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar, de pildă (linii de cale ferată,
depouri, triaje). Datorită acestui fapt ele pătrund în locul unde alte mijloace de transport nu au
accesibilitate, constituind o componentă indispensabilă a transporturilor multimodale. Prin
transportul rutier se evită transbordările pe parcurs şi consecinţele acestuia: manipulări
costisitoare, pierderi cantitative şi calitative, rătăciri de colete, sustrageri. Totodată, devine
posibilă folosirea unor ambalaje mai uşoare şi mai ieftine, scurtarea perioadei de timp cât marfa
se află în procesul de circulaţie.
În traficul rutier, autovehiculul ocupă ponderea cea mai mare faţă de totalul vehiculelor
care circulă pe căile de comunicaţii terestre. Mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice
şi comerciale ridicate, fapt ce are o mare importanţă în transportul de mărfuri perisabile, al celor
care presupune un anumit grad de urgenţă. În transporturile pe distanţe mari, cum sunt cele
internaţionale rulajul mijloacelor de transport auto este de două ori mai ridicat decât al
vagoanelor de cale ferată, ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere,
la creşterea eficienţei utilizării autovehiculelor.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale
mari şi a simplităţii operaţiunilor tehnologice de încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti rapid
şi uşor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Între dezavantajele transportului rutier se pot menţiona faptul că restricţiile la
controalele vamale (pentru transporturile internaţionale) pot fi consumatoare de timp. De
asemenea, distanţele lungi şi necesitatea efectuării unor traversări de apă reduc atractivitatea
pentru transportul rutier. În plus, în unele părţi ale globului, în special în ţările slab dezvoltate,
infrastructura rutieră este proastă.

Organizarea transportului rutier


Transporturile auto de mărfuri se efectuează cu autospeciale destinate fiecărui tip de
marfă. Transporturile rutiere de marfă şi activităţile conexe ale acestuia se vor desfăşura cu
respectarea cu strictete a reglementărilor în vigoare privind condiţiile de lucru ale
conducătorilor auto, condiţiile de utilizare şi exploatare a autovehiculelor şi utilizarea
infrastructurii rutiere.
Agenţii transportatori, au la bază mai multe criterii ce trebuie respectate în vederea
efectuării transporturilor de marfă pe drumurile publice: livrarea bunurilor, păstrarea unui jurnal
de bord referitor la cantitatea şi tipul de marfă ce se încarcă în camion, condusul pe distanţe
mari, alimentarea cu combustibil, curăţarea camionului, raportarea către superiori a incidentelor
petrecute pe drum, etc.
Pentru a efectua servicii de transport în condiţii de maximă siguranţă, autocamioanele
nu trebuie să depăşească masa maximă în sarcina admisibilă din punct de vedere tehnic, aşa
cum este definită de către producător. Autocamioanele vor parcurge distanţele de la punctul A
la punctul B doar pe segmente de drum potrivite tipului de camion.
Soferii acestora vor trebui să aibă asupra lor, permisul de conducere, atestatul de
transport, certificatul de înmatriculare al autovehicolului, actele doveditoare ale mărfurilor sau
a obiectelor transportate, etc.
La încărcarea autocamioanelor, şoferii sau însoţitorii acestora vor semna avizele de
însoţire a mărfurilor transportate numai dupa ce s-au asigurat că totul este conform actelor
întocmite de către beneficiar. Pe durata transportului, soferul trebuie să se asigure că marfa
transportată nu pune în pericol circulaţia la trafic. La destinaţie, acesta va trebui să ofere detalii,
dacă este cazul, pentru a descărca autocamionul, să prezinte avizul de însoţire al mărfii şi să
solicite semnarea acestuia de către beneficiar.

Operaţiuni comerciale
Primirea mărfurilor la transtort
Încărcarea mărfurilor în caroserie este compusă din următoarele operaţii:
1. Sosirea autovehiculului la punctul de încărcare;
2. Staţionarea autovehiculului la postul de încărcare;
3. Primirea încărcăturilor determinată de starea mărfurilor stocate (ex. palete)
Pregătirea stocurilor de mărfuri şi primirea lor la transport decurge cu următoarele etape:
1. Formarea; 2. Acumularea; 3. Paletizarea; 4. Depozitarea; 5. Încărcarea mecanizată;
6. Întărirea sau fixarea mărfurilor în autovehicul pentru excluderea permutării mărfii pe parcurs;
7. Întocmirea documentelor.
Expeditorul are obligaţia de a ambala marfa în mod corespunzător, deoarece, în caz
contrar, transportatorul este în drept să refuze primirea la transport. Se primesc la transport:
- mărfurile pentru transportul ca expediţii de coletărie, pe baza unei singure comenzi şi a
căror greutate sau volum nu depăşesc limitele stabilite.
- mărfurile prezentate la transport cu utilizarea completă a capacităţii autovehiculului, pentru
care expeditorul a solicitat unul sau mai multe autovehicule de un anumit tonaj sau fără
acoperirea capacităţii unui autovehicul, dar cu depăşirea limitelor stabilite pentru transportul
de coletărie.
Prin expediţie se înţelege cantitatea de marfă predată pe baza unui singur document de
transport, atunci când:
- încărcarea şi preluarea la transport, cât şi eliberarea mărfii se face în câte un singur loc.
- întreaga cantitate este predată de un singur expeditor pentru un singur destinatar.
De asemenea, prin expediţie se înţelege şi cantitatea de marfă transportată la o cursă, pe
baza unui singur document de transport, chiar dacă încărcarea sau descărcarea se face în mai
multe puncte de colectare-distribuire. Dacă mijlocul de transport este utilizat cu încărcătură pe
ambele parcursuri la cererea aceluiaşi expeditor, marfa transportată la fiecare parcurs constituie
o expediţie separată. La expediţiile de coletărie expeditorul are obligaţia de a aplica pe fiecare
colet o etichetă sau inscripţii corespunzătoare comenzii de transport.
Dacă mărfurile prin natura lor reclamă condiţii speciale de transport şi manipulare, se
va face această menţiune pe ambalaj şi în documentul de transport.Marcarea mărfii se petrece
în dependenţă de ambalajul determinat. De exemplu: Marfă - cherestea. Marcajul se aplică pe
palete – pe una din părţile laterale şi cuprinde următoarele:
a) semnul destinatarului – denumirea deplină sau prescurtată a destinatarului de mărfuri sau
semnul distinctiv utilizat de către destinatar (în cazul transportării partidelor mici);
b) numărul foii de cerere – comandă;
c) locul destinaţiei;
d) greutatea unităţii de marfă – se marchează prin cifre, care determină greutatea brută şi
greutatea netă în kilograme.
Modul de livrare a mărfii
Agentul transportator predă mărfurile în punctul de destinaţie, indicat în factura de
expediţie. Descărcarea lor din autovehicul, scoaterea dispozitivelor de fixare se execută de către
destinatarul de mărfuri. Descărcarea mărfii se efectuează cu îndeplinirea următoarelor
operaţii:1. Sosirea autovehiculului la destinatar conform documentelor; 2. Eliberarea
încărcăturilor de întăriri; 3. Ridicarea şi transportarea în depozit; 4. Reenumerarea şi cântărirea;
5. Curăţirea materialului rulant; 6. Întocmirea documentelor.
Marfa se socoate transmisă după iscălitura persoanei destinatarului în actelr prevăzute
de legislaţie.

Documente specifice transportului rutier


Potrivit legislaţiei în vigoare prin operator de transport rutier se înţelege orice persoană
fizică sau juridică, română sau străină, ce deţine în proprietate sau are închiriate vehicule rutiere
şi care efectuează transporturi rutiere şi /sau internaţionale, direct sau prin intermediar, ori prin
asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Operatorii de transport rutieri pot efectua
transporturi rutiere publice şi/sau în interes propriu.
Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra plată, de către un
agent economic, titular al licenţei obţinutei obţinute în condiţiile prezentei legislaţii, având ca
obiect de activitate transportul rutier, care deţine în proprietate sau în chirie vehicule rutiere,
indiferent de capacitatea de transport a acestora. Transportul rutier în folos propriu este efectuat
fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură, ori în servicii al acestuia.
Transporturile rutiere interne şi /sau internaţionale se execută de către operatorii de
transport rutier, români sau străini, care deţin şi utilizează autovehicule înmatriculate în
România, conduse de persoane cu cetăţenia română sau de către cetăţeni străini cu drept de
muncă în România. Pot desfăşura operaţiuni de transport rutier operatorii de transport rutier
înscrişi în registrul operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă.
Efectuarea de transportului rutiere este permisă numai cu vehicule cărora li s-au eliberat
de către agenţiile teritoriale ale Autorităţii Rutiere Române, licenţe de execuţie pentru fiecare
vehicul, corespunzătoare categoriei şi tipului de transport rutier respectiv. Transporturile rutiere
publice sau în interes propriu se pot efectua numai pe baza licenţei de transport şi a licenţei de
execuţie, eliberate de Ministerul Transporturilor.
Licenţa de transport rutier public sau licenţa de transport în interes propriu se eliberează
pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării şi este valabilă numai în condiţiile vizării anuale
de către emitent, cu plata tarifelor aferente.
Licenţa de execuţie este documentul care se eliberează la cererea operatorului de
transport şi care atestă dreptul acestuia de a efectua transport de mărfuri cu un anumit vehicul,
pe numărul de circulaţie, sau pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane.
Documentele de transport necesare:
a) conducătorului de autovehicul:
- permis de conducere cu categoria dată;
- poliţa de asigurare medicală.
b) autovehiculului:
- certificat de înmatriculare însoţit de talonul de inspecţie tehnică;
- certificat de asigurare;
- foaia de parcurs- este un imprimat cu un regim special, prevăzut cu serie şi
număr. Prin completarea foii de parcurs se asigură: legalitatea circulaţiei autovehiculului pe
ruta, pentru beneficiarul şi în perioada înscrise de unitatea deţinătoare la emiterea foii;
identificarea autovehiculului şi remorcilor tractate, a unităţilor deţinătoare şi a personalului de
bord; confirmarea de către şofer a stării de funcţionare a autovehiculului la plecarea din locul
de parcare.
c) mărfii:
- factura este un document eliberat de exportator, însoţeşte marfa şi conţine date despre marfă,
cantitate, preţ, date despre exportator, destinatar, modul de transport, data expirării, locul de încărcare,
locul de descărcare, data expediţiei, condiţiile de plată, banca, etc.
- aviz de însoţire a mărfii - potrivit Ordinului 3512/2008 privind documentele financiar-
contabile, este formular cu regim special intern de tipărire şi numerotare. Serveşte printre altele
si ca document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz.Se întocmeşte, în două sau
mai multe exemplare, de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul
livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum şi în alte situaţii stabilite prin
procedurile proprii ale unităţii.
-poliţa de asigurare a mărfii este întocmită de către societatea de asigurări, unde
transportatorul are încheiat un contract de asigurare.

Concluzii şi propuneri
Transportul reprezintă o componentă a producţiei materiale, fiind compusă din
totalitatea mijloacelor de deplasare a mărfurilor şi persoanelor în spaţiu şi timp, a utilajelor, a
căilor de comunicaţie, folosindu-se un personaj de specialitate.
În contextul unei evoluţii fără precedent a relaţiilor economice şi a schimburilor
economice internaţionale, transporturile şi expediţiile şi-au găsit un loc deosebit de important,
folosit în scopul învingerii distanţe. Locul transporturilor în economia naţională a unei ţări, îl
reprezintă faptul că este o ramură a producţiei materiale care contribuie la crearea de Produs
Intern Brut. Prin transporturi se realizează legături între ramurile economiei materiale,
compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din cadrul compartimentelor.
Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de a-şi asigura circulaţia produselor.
Deţinerea unei reţele puternice de transport oferă economiei cadrul comercial optim de
funcţionare, creând posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Una din funcţiile de bază ale unităţii
economice o reprezintă funcţia comercială. Valorificarea rezultatelor producţiei-produsul
semifabricat sau finit-presupune deplasarea acestuia de la producător (expeditor) la cumpărător
(destinatar). Aici intervine rolul transportatorului ca intermediar în tranzacţiile economice, care
mijloceşte derularea unui contract de vânzare-cumpărare.
Reţeaua de transport a unei ţări, oglindeşte fidel situaţia economiei acesteia,
constituindu-se în „sistem circulator” al unei economii, transporturile preiau rezultatele
obţinute, reacţionând prompt la evoluţiile sau involuţiile acesteia. O componentă a reţelei de
transport o reprezintă transporturile rutiere. Prin specificul lor acestea se pretează cel mai bine
unor solicitări la nivel micro şi macro, având prioritate în cazul unor deplasări rapide şi directe,
chiar dacă uneori costurile sunt mai ridicate.
Transportul rutier este un mod de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului
naţional al transporturilor, care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu
ajutorul autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) şi al mijloacelor tractate
(remorci ,trailere). Mijloacele de transport folosesc la transportul persoanelor şi a mărfurilor la
distanţă.
Propuneri ale Comisiei Europene:
- Reducerea birocraţiei în transportul rutier ( in special cel European),
companiile de transport trebuie să suporte costuri administrative mari pentru
detașarea lucrătorilor, astfel că se dorește o simplificare a normelor pentru a reduce
sarcina administrativă și a îmbunătăți aplicarea regulilor.
- Privind modul de plată al șoferilor, Comisia Europeană a decis că un
șofer profesionist care face transport internațional într-o anumită țară și petrece mai
mult de 3 zile pe teritoriul acesteia, să fie plătit cu salariul minim din țara respectivă.
- Taxarea transportului rutier printr-un sistem unic de plată.
- Crearea unui mediu cu condiții egale pentru transportul rutier de mărfuri
european;

Bibliografie
Alexa C, (1994), Transporturi şi asigurări, Bucureşti, Ed. Metropol
Chiru Gh, (2010), Logistică şi distribuţia mărfurilor, Galaţi, Ed. Universitară
Danubius.