Transporturi și expediții

internaționale

Pisaniuc Maia dr.conf.univ.

 Tema 1: Sistemul de transporturi
internațional
• Evoluția transportului de mărfuri
• Caracteristica sistemului de transport
• Părțile implicate în transport
• Obiective:
 Planul
• Evoluția transportului de mărfuri
• Caracteristica sistemului de transport
• Părțile implicate în transport
• Eficiența transportului
• INCOTERMS
• Transportul de mărfuri rutier
Evoluția transportului
Schimbări în evoluția transpotului
Sistemul de transport
Sistemul transpotului
Activitatea de transport
Părțile implicate în transport
 Părțile implicate în transport
• Participanţii primari (vânzătorii şi cumpărătorii sau expeditorii şi destinatarii)–
proprietarii bunurilor (îi vom denumi în continuare vânzători – ei pot fie
comercianţi interni sau externi care revând bunurile, fie producători interni sau
externi), respectiv clienţii lor (îi vom denumi în continuare cumpărători – aceştia
pot fi fie comercianţi interni sau externi care vor revinde bunurile, producători care
vor utiliza bunurile pentru realizarea altor bunuri, respectiv clienţi finali care pot
utiliza – consuma bunurile respective)
• Participanţii secundari (2PL – Second Party Logistics – conform terminologiei
anglo-saxone). Aceştia sunt transportatorii, manipulatorii, comisionarii vamali –
toţi cei participanţi la realizarea activităţii de transport care nu oferă intermediere,
ci servicii concrete. Prestează diferite activităţi pentru realizarea efectivă a
transportului pentru care sunt plătiţi de către cel care este responsabil de
realizarea transportului.
• Aceşti 2PL sunt plătiţi conform tarifelor stabilite de către ei, pe baza cererii şi
ofertei de pe piaţă
 Părțile implicate în transport
• Participanţii de ordinul trei (terţiari) (3PL – Third Party Logistics). Aceştia mai sunt
numiţi şi furnizori de servicii logistice integrate, în sensul că dispun, spre deosebire
de cei de ordinul 2, de mijloace pentru a realiza transferul de bunuri de la punctul
de plecare la punctul de destinaţie pentru vânzător sau cumpărător. Mai mult
decât atât, ei sunt de cele mai multe ori angajaţi de către o firmă pentru a efectua
activităţi logistice în numele firmei pe o anumită rută, sa u chiar pentru toate
activităţile logistice ale firmei;

• Participanţii de ordinul patru (4PL – Fourth Party Logistics). Aceştia nu prestează

activităţi logistice propriu zise, fiind mai degrabă intermediari – realizează legătura
dintre vânzători, cumpărători şi 2PL;
 Cost transport
• Din punct de vedere economic, ar fi util să observăm că în primul rând transportul este un
cost. Reducerea costurilor nu înseamnă altceva decât surplus (Garrison și Levinson: 2006,
p.375, conform Alfred Marshall) pentru grupurile de interese.
• Teoria surplusului este expusă în figura următoare.
• La un anumit preţ P0 de pe piaţă, producătorul are costurile de producţie la valoarea C0, care
duc la un consum Q0, ce înseamnă un surplus rămas la consumator A (ar fi fost dispus să
ofere mai mult dacă era mai scump produsul, dar ar fi avut neapărat nevoie de acest produs),
respectiv un surplus la producător B (diferenţa dintre preţ şi cost). Ariile G,H,J şi K nu sunt
altceva decât alte surplusuri fie pentru consumator, fie pentru producător, datorate
diminuărilor de cost.
• Transportul nu numai că a reuşit să creeze o utilitate de timp şi spaţiu produselor, făcându-le
disponibile pentru consum şi utilizare (ducând implicit la o diminuare a costurilor de
producţie odată ce cantităţile transportate au crescut), dar, făcând parte din costul
produselor, odată cu îmbunătăţirea tehnologiei, a dus la diminuarea costurilor şi la realizarea
mai multor produse pentru mai mulţi utilizatori.
Surplusul economic
 Importanța economică
• La nivel de firmă transportul are mai multe influenţe: influenţează
competitivitatea, contribuie la costuri şi preţuri, este o pârghie asupra
profitului, are impact asupra altor activităţi logistice (principiul costului
logistic total), influenţează alte activităţi ale organizaţiei (proiectare,
producţie, localizare unităţi ale firmei)

• Deciziile majore de business, afectate de activităţile de transport, se pot

clasifica astfel: decizii de produs, decizii privind acoperirea pieţei
(localizarea); decizii de cumpărare; decizii de amplasare; decizii de preţ.
Logistica transportului
Managementul transportului
 Tema 2: Gestiunea transportului
internațional: transportul rutier
• Eficiența transportului
• INCOTERMS
• Transportul de mărfuri rutier
Costul transportării
 Costul logistic total
• Se poate construi un indicator global, care să evalueze corect toate
costurile pe întregul „lanţ de transport” de la expeditor la destinatar.
Indicatorul „Costul logistic total” (CLT) include costul tuturor operaţiilor
fizice care au loc pe toată durata procesului de transport: ambalare,
manipulare, transport depozitare.

• Acest indicator se calculează pe tipuri de tehnologii de transport, pe grupe

şi subgrupe de mărfuri şi pe relaţii de transport.
Costurile transportării
Costurile transportării
Costurile transportării
Costurile cu depozitarea
Tipuri de transport
Compararea transportului după costuri
Sistem de transport intermodal
Părțile implicate în comerț exterior
 INCOTERMS
• Condiţiile comerciale INCOTERMS sunt reguli publicate de Camera
Internaţională de Comerţ de la Paris (International Chamber of
CommerceICC) în mai multe etape (1936, 1953, 1967, 1976, 1980, 1990,
2000) şi se referă la interpretarea uniformă a obligaţiilor vânzătorului şi
cumpărătorului privind derularea contractului de vânzare internaţională
referitor la livrarea mărfurilor, repartiţia cheltuielilor, transferul riscurilor
şi formalităţile documentare privind trecerea mărfurilor de la vânzător la
cumpărător. Le prezentăm în cele ce urmează pe categorii şi condiţii: 1.
Categoria "E" - vânzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziţia
cumpărătorului:
• 1.1. EXW (Ex Works) - Franco uzina: este condiţia de livrare cea mai
comodă pentru vânzător, care trebuie să pună marfa ambalată la
dispoziţia cumpărătorului, care este obligat să o încarce pe cheltuiala şi
riscul său. Variante: Ex Warehouse, Ex Mill, Ex Plantation etc.
 Categoria F
• 2.1. FCA (Free Carrier) - Franco la transportator: marfa, după ce a
fost vândută, este predată de exportator primului transportator,
numit de cumpărător, la locul convenit. Indicat este să se stipuleze în
contract obligaţia vânzătorului de a încărca şi stivui marfa în
containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămânând în
sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul şi de descărcare;
• 2.2. FAS (Free Alongside Ship) - Franco de-a lungul navei: se poate
utiliza numai în cazul transporturilor maritime şi fluviale,
cumpărătorul angajează nava, iar vânzătorul aduce marfa în port şi o
plasează pe chei de-a lungul navei;
• 2.3. FOB (Free on Board) - Franco la bord: transferul de la vânzător
la cumpărător al mărfii, cheltuielilor, formalităţilor şi riscului se face
în momentul când marfa a trecut balustrada (copastia) vasului;
 Categoria C
• 3.1.CFR (Cost and Freight) - Cost si navlu: vânzătorul angajează nava, o
încarcă şi o duce în portul de destinaţie convenit.
• 3.2. CIF (Cost Insurance and Freight) - Cost, asigurare şi navlu: pe lângă
CFR, vânzătorul are obligaţia să procure pentru cumpărător, pe contul
acestuia din urmă, un contract de asigurare împotriva riscurilor
maritime de avariere sau de pierdere a mărfii în timpul transportului;
• 3.3. CPT (Carriage Paid To) - Transport plătit până la: vânzătorul
plăteşte transportul până la destinaţie. Condiţia poate fi utilizată
pentru toate felurile de transport;
• 3.4. CIP (Carriage and Insurance Paid To) - Transport şi asigurare plătite
până la: pe lângă CPT, vânzătorul asigură marfa în numele şi pe contul
cumpărătorului, contra riscurilor minime de avariere şi pierdere.
 Categoria D
• 4.1. DAF (Delivered at Frontier) - Livrat la frontieră: vânzătorul pune marfa la dispoziţia
cumpărătorului la frontiera convenită şi îndeplineşte formalităţile de vămuire la import;
• 4.2. DES (Delivered Ex Ship) - Livrat franco navă: vânzătorul suportă cheltuielile şi riscurile
aducerii mărfii în portul de destinaţie, punând-o la dispoziţia cumpărătorului la bordul navei,
nevămuită pentru import
• 4.3.DEQ (Delivered Ex Quay) - Livrat franco chei: pe lângă DES, vânzătorul plăteşte vama în
ţara cumpărătorului; 4.4. DDU (Delivered Duty Unpaid) - Livrat vamă neplătită: vânzătorul nu
plăteşte vama şi celelalte taxe din ţara cumpărătorului; 4.5. 4.4.DDP (Delivered Duty Paid) -
Livrat vamă plătită: vânzătorul plăteşte toate taxele şi riscurile care intervin, ducând marfa la
destinaţie
Părțile implicate în transport
internațional
 Documentele în realizarea transportului
internațional
• Comanda poate fi un document simplu care să conţină o singură frază “Prin prezenta
comandă vă solicităm livrarea bunurilor conţinute în factura pro-forma din data de
17.09.2009” sau poate să conţină detalii adiţionale referitoare la modalitatea de
plată, modalitatea de efectuare a transportului, documentele adiţionale pe care
vânzătorul este rugat să le completeze şi uneori cum să le completeze.
• Următorul pas aparţine vânzătorului, care va realiza confirmarea primirii comenzii şi
acceptarea ei. Confirmarea poate avea loc şi dacă comanda a fost realizată telefonic
de către cumpărător prin intermediul unei confirmări a vânzării, pe care
cumpărătorul o semnează şi o trimite vânzătorului. Această procedură are o valoare
de contract de vânzare-cumpărare. Dat fiind faptul că între unele companii nu există
întotdeauna o relaţie comercială anterioară, se apelează adesea la realizarea unor
contracte de vânzarecumpărare mult mai formale, de dimensiuni impresionante.
Vânzătorul va emite factura comercială în care este specificată cantitatea şi valoarea
bunurilor, devenind astfel valoarea datorată de cumpărător. Ţinând cont de faptul că
diferite ţări au diferite formulare de facturi, este recomandat să se emită formatul
acceptat în ţara cumpărătorului
Documente utilizate în transportul rutier de
mărfuri
• Autovehicul: licența pentru transport rutier public
de mărfuri în trafic internațional 36 (copie), copia
conformă (in original), contract de leasing (după
caz), contract de închiriere (după caz), carte de
identitate a autovehiculului, talon (certificat de
înmatriculare), inspecția tehnică periodică,
asigurare obligatorie, taxă de drum, diagrama
tahograf și foaia de parcurs pentru vehiculele
având masa maximă autorizată mai mare de 3.5
tone,
 Documente utilizate în transportul rutier de mărfuri

• Marfă: scrisoarea de transport internaţional (CMR), specificaţia mărfurilor

(scrisoare specificativă), certificatul de calitate, certificatul de origine,
certificatul de sănătate, factura sau avizul de însoțire al mărfurilor, asigurarea,
carte verde – după caz;

• Conducătorul auto: permis de conducere corespunzător tipului de mijloc de

transport, atestat profesional dacă masa maximă autorizată depășește 3,5
tone, act de identitate, legitimație șofer sau copie legalizată a contractului de
muncă, pașaport .
 Documente utilizate în transportul rutier de mărfuri

• Foaia de parcurs – reprezintă documentul primar pentru

înregistrarea datelor privind transporturile efectuate în
evidenţele operative, precum şi cele privind realizarea
planului de transport, a activităţii parcului de
autovehicule.
• Foaia de parcurs însoţeşte în mod obligatoriu
autovehiculul, legalizând deplasarea acestuia pe
drumurile publice, pe ruta, la data şi conform
programului înscris. Este baza de verificare a legalităţii
transportului precum şi a timpului de circulaţie
consumat.
Documente utilizate în transportul rutier de
mărfuri
• date de identificare ale autovehiculului şi personalului de bord;
•  date privind sarcinile de transport programate pentru
autovehicul;
•  date privind plecarea şi sosirea autovehiculului din şi în garaj;
•  date privind desfăşurarea activităţii de transport a
autovehiculului;
•  date privind consumurile de combustibil şi lubrefianţi;
•  date privind parcursurile efectuate de autovehicul pe
categorii de drum şi rulajul anvelopelor în funcţie de condiţiile
de exploatare;
•  notări ale personalului de bord şi ale organelor de control.
Documente utilizate în transportul rutier de
mărfuri
• Bonul de transport este folosit pentru confirmarea elementelor de tarifare a unei
curse atunci când transportul este angajat prin contract, convenţie sau comandă
colectivă. În general bonul de transport se utilizează ca document de confirmare a
prestaţiilor din cadrul unei zile.
• Pentru programarea şi urmărirea parcului auto de mărfuri se mai folosesc
următoarele documente:
•  lista mijloacelor de transport şi a personalului operativ;
•  programul de circulaţie a autovehiculului şi remorcilor;
•  evidenţa foilor de parcurs emise şi a imobilizărilor;
•  fişa activităţii zilnice, se completează pe baza foilor de parcurs, reverificate după
sosirea autovehiculelor din cursă, reflectă activitatea lunară a fiecărui autovehicul din
dotarea unităţilor de transport;
•  centralizatorul activităţii lunare;
•  urmărirea zilnică a activităţii, a prestaţiilor – serveşte la întocmirea rapoartelor
operative zilnice şi decadele, la calculul următorilor indicatori: venituri brute,
cheltuieli, prestaţii realizate (tone-km).
Metode de calculație
Metode de calculație
Performanța transportului
Problemele transportării mărfurilor
Alegerea rutelor
Concluzii
Bibliografia: