Tehnica transportului mărfurilor

Transportul internațional de mărfuri

Seminar 8_a
5. Documentele de livrare

 În cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale există o serie largă de documente folosite. Cel mai
important dintre acestea este, desigur, factura comercială, numită în comerţul exterior şi factură externă.

 Factura comercială (commercial invoice) este un înscris întocmit de exportator prin care se arată
condiţiile în care are loc vânzarea de bunuri şi servicii. Ea cuprinde în detaliu toate mărfurile
comercializate şi condiţiile de comercializare aferente acestora. Factura comercială rezumă toate
condiţiile de bază ale unei afaceri încheiate (clauze privind partenerii, obiectul, preţul) astfel încât din
conţinutul ei rezultă în mod clar drepturile şi obligaţiile părţilor. Emiterea facturii de către exportator
este obligatorie, indiferent de valoarea mărfurilor livrate.

 Principalele funcţii ale facturii sunt:

• arată faptul că marfa a fost vândută;
• mijloceşte transferul de proprietate de la vânzător la cumpărător;
• serveşte la încasarea contravalorii mărfii - factura comercială face parte din setul de documente
obligatorii solicitate de bancă pentru a proceda la plata exportului. Odată plata efectuată, documentele se
eliberează importatorului, care le va utiliza pentru ridicarea mărfii de la locul de livrare prevăzut în
contract;
• serveşte la efectuarea formalităţilor vamale - factura face parte din dosarul de vămuire, servind la
stabilirea valorii în vamă a mărfurilor ce fac obiectul procedurilor de vămuire. Factura este documentul
primar de evidenţă, identificare şi evaluare în vamă a mărfurilor de export-import. Factura este şi un
document contabil în baza căruia exportatorul este exonerat de la plata TVA, la export.
 Factura pro forma (pro forma invoice) este un document furnizat de exportator înainte de vânzarea
sau livrarea mărfii, prin care acesta îl informează pe cumpărător despre preţ, natura şi cantitatea mărfii
ce urmează a fi comercializată. Ea are funcţia unei oferte comerciale şi urmează a fi replicată întocmai
în factura de export. Factura pro formă poate fi solicitată de importator exportatorului pentru a-i servi
la realizarea unor formalităţi prealabile importului. De exemplu, factura pro formă poate servi pentru
obţinerea licenţei de import sau pentru deschiderea acreditivului.

 Factura consulară este un document solicitat de organele vamale din unele ţări importatoare pentru a
servi la stabilirea taxelor vamale la mărfurile de import. Ea este completată de expediţionar pe
formulare speciale, vizate de consulatele ţărilor importatoare.

 Factura vamală este un document cerut la import în anumite ţări (mai ales în Commonwealth) pentru
a determina structura preţurilor şi preţurile nete (după deducerea taxelor) pe piaţa ţării de origine. Ea
serveşte ca element de referință pentru calculul taxelor vamale.

 Licenţele de export şi de import sunt instrumente administrative ce au ca scop aplicarea măsurilor

de politică comercială. Obţinerea licenţei de export este, cu excepţia condiţiei Incorerms EXW, în
sarcina exportatorului.

 Certificatul de calitate, care face parte din setul de documente depus de exportator la bancă în
vederea încasării contravalorii exportului, este un document folosit în vederea respectării calităţii. El
este eliberat de producătorul mărfurilor exportate, putând fi atestat de o instituţie specializată de
control al calităţii.
 Certificatul de origine (certificate of origin) atestă locul de origine al mărfii. El este emis de un
organism din ţara exportatorului, la cererea acestuia din urmă, care confirmă natura, cantitatea şi
valoarea mărfurilor livrate, cât şi locul de fabricare şi include o declaraţie precizând ţara de origine a
bunurilor respective. Acest document are următoarele funcţii:
• permite obţinerea unor facilităţi vamale de către importator;
• asigură respectarea măsurilor de politică comercială din ţara importatoare;
• asigură protejarea unor drepturi de proprietate intelectuală.

 Certificatul de sănătate (health certificate) este utilizat la exportul de produse agroalimentare şi

certifică faptul că acestea corespund cerinţelor legale din ţara exportatorului. El este emis, la
solicitarea importatorului, de un organism de specialitate care confirmă că la data verificării, înainte
de expediere, produsul era în stare bună şi corespundea cerinţelor de consum uman.

 Certificatul fitosanitar (plant health certificate) este folosit pentru produsele agricole vegetale şi
este eliberat de o autoritate din ţara exportatorului, la solicitarea importatorului, pentru a-i servi
acestuia din urmă ca document doveditor la vămuire.

 Certificatul de inspecţie (certificate of inspection) poate fi solicitat de cumpărător pentru a fi

sigur de faptul că bunurile pe care le cumpără îndeplinesc condiţiile stabilite în contract.

 Certificatul de valoare (certificate of value) confirmă valoarea mărfurilor, care este precizată şi în
factura externă. El este semnat de exportator.
6. Incoterms

Incoterms (International Commercial terms) - reprezintă o serie de termeni de comerţ predefiniţi,

publicaţi de Camera Internaţională de Comerţ, care sunt larg folosiţi în comerţul internaţional. Rolul lor
este de a clarifica sarcinile, costurile şi riscurile asociate cu transportul bunurilor în cadrul tranzacţiilor
comerciale internaţionale. Aceşti termeni sunt larg acceptaţi în practica internaţională, fiind recunoscuţi
de guverne, autorităţi şi agenţi economici. Prin standardizarea Incoterms s-a realizat o reducere
importantă a incertitudinii ce izvorăşte din diferitele interpretări naţionale legate de desfăşurarea
tranzacţiilor comerciale internaţionale.
Originile Incoterms pot fi identificate în 1921, când Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a decis să
codifice termenii comerciali cei mai uzuali. Primul set de termeni Incoterms a fost publicat în 1936. Au
urmat revizuiri şi completări în anii 1953, 1967, 1976, 1980 şi 1990. În 2000 a fost publicată o nouă
variantă, sub numele de Incoterms 2000. Cea mai recentă variantă, a opta, este Incoterms 2010, publicată
la 1 ianuarie 2011.

Incoterms conţine un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun părţilor (nu au
caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispoziții
speciale. Cele două părţi se pot referi la Incoterms ca bază a contractului lor, dar pot prevedea anumite
modificări sau adăugiri în funcţie de natura mărfurilor care fac obiectul contractului.
În tabelul de mai jos sunt prezentaţi termenii Incoterms 2000, care se împart în patru mari grupe: E, F, C şi
D. Cheltuielile şi riscurile evoluează dinspre importator spre exportator: în cazul grupei E, importatorul
este cel care preia marfa de la depozitul producătorului şi se ocupă de transport, în timp ce în cazul
grupei D este datoria exportatorului să asigure transportul până în ţara importatorului.
 Transferul cheltuielilor de la Transferul riscurilor de la Modalitatea de transport la
Grupa Abreviere Condiţia de livrare
vânzător la cumpărător vânzător la cumpărător care se aplică
Ex Works (Franco fabrică) –
E EXW preţ la poarta fabricii La depozitul producătorului La depozitul producătorului oricare
exportatorului
Free Carrier (Franco La predarea mărfii cărăuşului La predarea mărfii cărăuşului Oricare
transportator) – preţul include în punctul convenit (cărăuş în punctul convenit (cărăuş
FCA
transportul până la un punct plătit de importator) plătit de importator)
convenit cu cărăuşul
Free Alongside Ship (Franco În portul de încărcare, lângă În portul de încărcare, lângă maritim şi fluvial
de-a lungul vasului) – preţul vas vas
FAS include transportul până la
F
chei, taxe de descărcare, taxe
de depozitare în port
Free on Board (Franco la bord) În portul de încărcare, la În portul de încărcare, la maritim şi fluvial
– preţul include toate costurile trecerea peste balustrada trecerea peste balustrada
FOB necesare până la depozitarea vasului vasului
mărfii pe bordul vaporului, în
portul de încărcare
Cost and Freight (Cost şi În portul de destinaţie, pe vas În portul de încărcare, la maritim şi fluvial
navlu) – preţul include toate trecerea peste balustrada
CFR costurile necesare, fără vasului
asigurare, pentru deplasarea
mărfii în portul de destinaţie
Cost, Insurance and Freight În portul de destinaţie, pe vas În portul de încărcare, la maritim şi fluvial
(Cost, asigurare şi navlu) – trecerea peste balustrada
preţul include toate costurile vasului
CIF
necesare, plus asigurare, pentru
deplasarea mărfii în portul de
destinaţie
Carriage Paid To (Transport În staţia de destinaţie La predarea mărfii în custodia oricare
C plătit până la) – preţul include cărăuşului
toate costurile necesare pentru
CPT
deplasarea mărfii până la
staţia de destinaţie (fără vamă,
asigurare, TVA)
Carriage and Insurance Paid to În staţia de destinaţie La predarea mărfii în custodia oricare
(Transport şi asigurare plătite cărăuşului
până la) – preţul include toate
CIP costurile necesare pentru
deplasarea mărfii până la
staţia de destinaţie, plus
asigurare (fără vamă, TVA)
 Transferul cheltuielilor de la Transferul riscurilor de la Modalitatea de transport la
Grupa Abreviere Condiţia de livrare
vânzător la cumpărător vânzător la cumpărător care se aplică
Delivered at Frontier (Franco La frontiera ţării convenite La frontiera ţării convenite oricare
frontieră) – Livrat la frontieră – (importatoare) (importatoare)
preţul include toate costurile
DAF necesare pentru deplasarea
mărfii la frontiera ţării
importatorului (vamă
neplătită)
Delivered Ex Ship (Franco Pe puntea superioară a vasului, Pe puntea superioară a vasului, maritim şi fluvial
navă nedescărcată) – Livrat pe în portul de destinaţie în portul de destinaţie
navă nedescărcată – preţul
DES
mărfii la bordul vasului, în
portul de destinaţie (vamă
neplătită)
Delivered Ex Quay (Franco Pe cheiul portului de destinaţie Pe cheiul portului de destinaţie maritim şi fluvial
chei) – Livrat pe chei – preţul
D DEQ mărfii, descărcate pe chei, în
portul de destinaţie (vamă
neplătită)
Delivered Duty Unpaid În staţia de destinaţie, înainte În staţia de destinaţie, înainte oricare
(Franco destinaţie nevămuit) – de vămuire de vămuire
Livrat la destinaţie, nevămuit –
DDU
preţul mărfii ajunsă la adresa
cumpărătorului (vamă
neplătită)
Delivered Duty Paid (Franco În staţia de destinaţie, după În staţia de destinaţie, după oricare
destinaţie vămuit) – Livrat la vămuire vămuire
DDP destinaţie, vămuit – preţul
mărfii ajunsă la adresa
cumpărătorului (vamă plătită).
 7. FIATA

În lume există multe înţelegeri între societăţile de expediţie, care au creat asociaţii sau uniuni. La nivel
internaţional, aceste asociaţii şi uniuni sunt reunite în Federaţia Internaţională a Organizatorilor de
Expediţii, sau Fédération Internationale des Associations de Transitaires et Assimilés, aşa cum este
cunoscută în limba franceză, de unde provine şi acronimul FIATA.
FIATA este o organizaţie nonguvernamentală ce a fost înfiinţată la data de 31 mai 1926 la Viena. Astăzi,
FIATA este formată din aproximativ 40.000 de expediţionari şi firme din domeniul transporturilor, din 150
de ţări. FIATA are un rol consultativ în cadrul Consiliului Economic şi Social al ONU (ECOSOC),
Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi Comisiei Naţiunilor Unite pentru
Drept Internaţional Comercial (UNCITRAL). FIATA este deci cea mai mare organizaţie
nonguvernamentală din domeniul transportului.

Principalele obiective ale FIATA sunt:

• reprezentarea, promovarea şi protejarea intereselor membrilor săi prin participarea, în calitate de expert sau
consultat, la întâlnirile instituţiilor internaţionale;
• promovarea serviciilor oferite de expediţionari;
• îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de expediţionari prin folosirea unor documente de expediţie uniforme şi
a unor condiţii standard.
• Actualmente, Preşedintele FIATA este Stanley H.H. Lim, din Singapore, care va deţine această funcţie între
octombrie 2011 şi octombrie 2013.
• FIATA organizează în fiecare an Congresul Internaţional FIATA (FIATA World Congress), alternativ într-una
dintre cele patru regiuni geografice (Africa / Orientul Mijlociu, America, Asia / Pacific sau Europa). Acest forum
oferă o platformă unică pentru întâlniri cu partenerii de afaceri din întreaga lume. Congresul Intrernaţional din
2012 va fi organizat în Los Angeles, Statele United ale Americii, iar cel din 2013 în Singapore. Un alt eveniment
anual organizat de către FIATA este Headquarters Session, care se desfăşoară în fiecare martie în Zurich, Elveţia.
 România este reprezentată în FIATA prin Uniunea Societăţilor de Expediţii din România, care este membru
FIATA din 1993.

 FIATA a realizat şi o serie de documente, în formă standardizată, ce facilitează operațiunile de transport

internaţional. Aceste documente poartă sigla FIATA şi sunt uşor de identificat. Documentul necesar este
emis de expediţionarul care organizează transportul. Aceste documente sunt:
• FCR (Forwarding Agents Certificate of Receipt) - prin acest document expediţionarul certifică faptul că
a preluat o marfă corect specificată şi că a primit dispoziţie irevocabilă de a expedia marfa la destinatarul
indicat în document sau să o ţină la dispoziţia acestuia. Acest document nu este transmisibil. FCR se
utilizează, mai ales, atunci când vânzarea este Ex Works şi furnizorul are obligaţia să probeze că el s-a
achitat de obligaţiile sale privind livrarea. Acest certificat, însoţit de acreditiv, dă posibilitatea vânzătorului
să încaseze contravaloarea mărfii de la banca plătitoare.
• FBL (FIATA Combined Bill of Lading) - este un conosament direct, eliberat de expeditor în cazul
transporturilor multimodale, acoperind întregul parcurs al mărfurilor.
• FCT (Forwarding Agents Certificate of Transport) - acest document este folosit de expediţionar
certifică faptul că a preluat, în vederea expedierii, o marfă, cu obligaţia de a o livra conform instrucţiunilor
clientului. Deoarece, prin emiterea unui FCT, expediţionarul îşi asumă răspunderea pentru livrarea mărfii
până la destinaţie, acest document este important pentru exportator în toate cazurile în care riscul
transportului este în sarcina vânzătorului până la predarea mărfii către destinatar.
• FWR (FIATA Warehouse Receipt) - recipisa de depozit FIATA: document eliberat de expediţionar în
cazul preluării mărfurilor în depozitele sale şi în baza căruia proprietatea asupra mărfurilor poate trece de la
un comerciant la altul, fără deplasarea mărfurilor, ele putând fi preluate în final din depozit de persoana în
favoarea căreia a fost andosată ultima dată recipisa de depozit.
• SDT (Shippers Declaration for the Transport of Dangerous Goods)
• SIC (Shippers Intermodal Weight Certificate)
• FFI (FIATA Forwarding Instructions)
 Transportul International

 Dacă prin transporturi interne se înţeleg transporturile efectuate între localităţi sau în interiorul
localităţilor unei ţări, prin transporturi internaţionale înţelegem acele transporturi care traversează cel
puţin o frontieră de stat, punctele de expediere şi de destinaţie a mărfii fiind situate în ţări diferite.
 marfa traversează una sau mai multe frontiere de stat, punctele de destinație și expediere fiind în țări
diferite.

Modalități de transport

După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi:

 feroviare;
 rutiere;
 navale;
 aeriene;
 speciale;
 combinate.

Gradul de utilizare al tipului de transport utilizat:

 maritim ~ 40- 50 %
 feroviar ~ 15 %
 rutier ~ 30 – 40 %
 aerian~ 10 %
 Contract de transport

 Contractul de transport prezintă anumite caractere juridice generale care, sunt particularizate activităţii
cărăuşului (transport de pasageri, mărfuri sau bagaje), cât şi a specificităţii mijloacelor de transport
folosite (feroviare, rutiere, aerian, pe apă).

De exemplu:
◦ Transport maritim:
- trebuie făcut contract complet pentru nava goală.
- contract de - navlosiere
- călătorie
- timp

Vămuirea mărfurilor

 În primul rând și pentru mulți,vama este autoritatea sau agenția care răspunde la nivel național de
vămuirea produselor care intra sau ies din țară. Prima sa responsabilitate este nu numai
colectarea drepturilor vamale, ci și supravegherea acestor drepturi vamale de colectate.
Managementul acestor drepturi vamale de colectate, este esențial pentru controlul fluxului de
bunuri care ies sau intră în țară. Așadar, procesul de vămuire începe în țara de origine și se
termină în țara de destinație.
 1. Procedura

Procedura vamală reprezintă ansamblul formalităţilor necesare pentru vămuirea mărfurilor, aceasta putându-se face pentru export sau
pentru import (regim vamal definitiv).
- pregătirea mărfii pentru vămuire;
- declarație detaliată despre marfă;
- stabilirea regimului vamal (taxe,contracte);
- contractul propriu-zis (sondaj+plata taxelor +amenzi => marfă liberă de vamă);

2. Declarația vamală

Actul de bază pentru efectuarea operaţiunilor de vămuire a mărfurilor este declaraţia vamală, întocmită de titularul operaţiunii sau de
un reprezentant al acestuia.
Prin acest document, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul său, declară pe propria răspundere elementele care stau la baza
deciziei pe care autoritatea vamală urmează să o stabilească atât în privinţa acordării regimului vamal, cât şi în ceea priveşte
cuantumul drepturilor datorate statului.
Se precizează efectivele (cantitatea) și categoriile (sortimentele) de mărfuri.

3. Regimul vamal

Regimul vamal, utilizat în vămuirea mărfurilor, în comerțul internațional poate fi:

- comun;
- special;
Principalele cazuri de aplicare a unui regim vamal suspensiv, se referă la mărfurile aflate în admitere temporară și cele cunoscute sub
numele de regimuri economice.
Intră în categoria regimurilor vamale comune (definitive) operațiunile realizate de agenții economici, referitoare la importurile și
exporturile de mărfuri. Aceste două operațiuni, atât de import cât și export, constituie cele două regimuri de baza aplicate în
tranzacțiile internaționale.
 Tehnici de Vămuire

 Tehnica vămuirii mărfurilor, reprezintă un ansamblu de procedee, mijloace, tehnici, metode,

reglementări interne și internaționale, prin care se realizează verificarea corectitudinii intrărilor și/sau
ieșirilor de mărfuri în și/sau din țară.
Ca exemplu:
 DHL Express se ocupă de toate cerințele necesare vămuirii în numele dumneavoastră, gratuit. Odată ce

bunurile vămuite, DHL se ocupă de livrarea lor. Costul procedurii de vămuire este inclus în costul
transportului din USA și în USA.

Vama - bunuri restricționate

În funcție de reglementările locale, importul sau exportul anumitor bunuri poate fi restricționat sau chiar
interzis. Este rolul autorității vamale să supravegheze aplicarea acestor reguli. Mai mult chiar, fiecare
autoritate vamală are puterea să impună propriile valori pentru taxele vamale de/la import și export, în
funcție de tipul de expediere.
Vama - Rolul DHL
- Clasificarea bunurilor

Sub raportul tranzacţiei comerciale internaţionale, o importanţă deosebită o prezintă clasificarea mărfurilor în bunuri fungibile şi bunuri
nefungibile:
- bunuri fungibile, constituie obiectul tranzacţiilor comerciale, ca fiind acele bunuri care sunt interschimbabile prin măsurare,
numărare, cântărire şi socotire;
- bunurile nefungibile sunt acele bunuri care, având o individualitate proprie determinată prin calităţi intrinsece (utilaje complexe
cu caracter de unicitate, opere de artă).

DHL Express, validează documentația și informațiile fiecărui colet în parte. Coletele nu vor fi vămuite dacă documentația nu este
corect întocmită și completă. Anumite bunuri transportate prin DHL Express sunt produse de bază și au atribuit un "cod de marfă".
Această clasificare se aplică oricăror bunuri, iar codul de marfă este predefinit. Codul de marfă, reprezintă o informație critică în
momentul în care bunurile ajung la Autoritatea Vamală.

Ce servicii de vămuire poate oferi DHL?

DHL Express vă poate oferi mai multe opțiuni privind vămuirea. Acestea includ:
 vămuirea importurilor și exporturilor;
 vămuirea expedierilor cu valori mari;
 pregătirea documentelor vamale;
 vămuire pe mai multe culoare;
 magazine sub control vamal;
 modificări post-vămuire;
 îndrumări privind taxele vamale, și îndrumări privind clasificarea bunurilor;
 tranzit sub control vamal la alte birouri vamale;
 plata drepturilor vamale din depozitul DHL.
 Tehnica transportului mărfurilor

Asigurarea și transportul mărfurilor pe perioada realizării tranzacției

Seminar 8_b
Mărfurile care circulă în trafic internațional sunt supuse unor riscuri legate de operațiunile de
manevrare, depozitare, transbordare, ca și de cele care țin de transportul propriu-zis.
Riscurile reprezintă ansamblul tuturor evenimentelor care pot surveni pe parcursul transportului
(accidente, calamități). În plus, pot să apară/producă riscuri speciale, datorită unor situații precum
greve, revolte, sabotaje, conflicte armate, epidemii.

Cauzele apariției și funcțiile asigurărilor

Asigurarea – constă în crearea unui fond de către persoanele fizice şi juridice ameninţate de riscuri,
fond din care se acoperă daunele şi alte cerinţe financiare imprevizibile.

Din punct de vedere juridic, asigurarea este un contract aleatoriu în care una din părţi (asiguratul) se
obligă să plătească celeilalte părţi (asiguratorul) o sumă de bani, pentru ca în ipoteza producerii
evenimentului asigurat, acesta din urmă să plătească asiguratului (primei persoane) indemnizaţia
stabilită prin contract.
Elementele de esență ale asigurărilor sunt:
1. Existenta riscului asigurabil;
2. Existența comunității de risc;
3. Mutualitatea.
 Contractul de asigurare

Contractul de asigurare (polița de asigurare) este documentul care atestă acordul de voință dintre asigurat, care se obligă să plătească o anumita suma de
bani (prima de asigurare), și asigurator, care, în schimbul primei, se obligă să-l despăgubească pe asigurat, pentru daunele pe care le-ar suferi datorită
producerii riscurilor asigurate.

Contractul de asigurare are 6 ”subcapitole”:

1. Mecanismul încheierii contractului de asigurare;
2.Modul de acordare a despăgubirii;
3.Încetarea contractului de asigurare;
4.Principiile asigurării;
5.Avariile și clasificarea lor;
6.Condițiile de asigurare.

Transporturile în sistemul relațiilor economice internaționale

Interdependența dintre creșterea schimburilor comerciale mondiale și dezvoltarea transporturilor

Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producție și consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obținute în celelalte
ramuri ale producției materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmează a fi consumate, în cadrul pieței interne sau internaționale.

Corelația dintre contractul comercial si cel de transport

Caracterul comercial reiese din calitatea de comerciant , calitate care s-a evidențiat prin contopirea celor doua calități, si anume calitatea de comerciant
de mărfuri și calitatea de cărăuș al mărfurilor respective.

Contractul de transport: caractere juridice, condiții de validitate, obligațiile părților

Prezintă anumite caractere juridice generale, care sunt particularizate în activitățile cărăușului și specificității ale mijloacelor de transport folosite
(feroviare, rutiere, aeriene, pe apa)..
Transportul internațional de mărfuri prin trafic aerian

Cadrul juridic internațional al desfășurării transporturilor aeriene este organizat astfel:

 Zona I – America de Nord, America de Sud și insulele aferente;
 Zona II – Europa, Rusia Europeană, Africa și insulele aferente, la care se mai adaugă Orientul
Mijlociu și Iranul;
 Zona III – Rusia Asiatică, Australia, Asia și insulele Oceanului Pacific.

Forme de cooperare în domeniul transportului internațional aerian:

1. Contractul interlinie – reprezintă un acord ”interlinii”, încheiat între două sau mai multe companii
aeriene, conform căruia companiile aeriene contractante acceptă documentele de călătorie (biletele)
celeilalte părți. Operatorul de transport va încheia contracte, conținând clauze identice sau echivalente cu
orice alt operator de transport interesat, care desfășoară servicii de transport aerian pe aeroport. Aceste
obligații de serviciu public nu aduc atingere existenței unor contracte cu alți transportatori, atingere
referitoare la tarifele pentru zborurile spre, sau dinspre, alte aeroporturi. Unii din concurenții părților pe
unele dintre rutele menționate anterior, se bazează în mod deosebit pe traficul interline al părților.
2. Contractul de reprezentanță pentru vânzări generale – Înscris (document) redactat/încheiat în urma
căruia, vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în
schimbul unui preț, pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt
drept. Dispozițiile/obligațiile vânzătorului se aplică, în mod corespunzător, obligațiilor înstrăinătorului în
cazul oricărui alt contract, având ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile
acelui contract sau din cele referitoare la obligații în general nu rezultă altfel.
 Dezmembrămintele dreptului de proprietate - sunt acele drepturi reale principale, derivate asupra bunurilor
altuia, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau se dobândesc prin desprinderea ori limitarea
unor atribute din conţinut juridic al dreptului de proprietate.
În cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate - are loc disocierea dintre atributele dreptului de

proprietate, ele fiind împărţite între titulari diferiţi. Indiferent de natura dezmembrământului, dreptul de dispoziţie
aparţine  totdeauna proprietarului. Dispoziţia este unica prerogativă care îl indică pe titularul dreptului de
proprietate, pentru că a înstrăinat în mâinile altuia, ceea ce duce automat la pierderea dreptului de proprietate. Curtea
Constituţională a întărit importanţa dreptului de dispoziție, statuând protecţia  specială a acesteia.
Fiind drepturi reale, dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt opozabile erga omnes, inclusiv

proprietate care le-a constituit, sau  a cărei limitare a atributelor în favoarea unor terţi este obligat să le accepte. În
literatura juridică s-a susţinut că dezmembrămintele se pot constitui numai asupra bunurilor care se află în
proprietate privată. Dreptul de proprietate publică fiind inalienabil în totalitatea atributelor sale, nu este susceptibil
constitutiv unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

3. Contract de operare in pool/"Operarea in pool" – înseamnă operarea în comun, în cartel. Prin acest
contract se stabilesc:
- partajarea echitabilă a traficului;
- un sistem unic de lucru, prețuri sau reduceri de prețuri;
- capacitatea navelor care urmează a fi folosite.
4. Contract de handling1 – Contract între două companii aeriene, în care fiecare companie figurează ca
agent reciproc de handling. Prin acest contract, companiile aeriene își asigură reciproc serviciile necesare la
sol. În contract sunt specificate serviciile ce urmează să fie prestate reciproc, tarifele de utilizat și
răspunderea între cărăuș și agentul de handling. În lipsa acestui contract, serviciile necesare ar urma să fie
plătite în numerar, imediat după prestarea serviciilor sau chiar în avans, ceea ce ar îngreuna cooperarea la
sol.

1. Handling = ajutor în manipulare, mânuire, coordonare ...

5. Contractul de transport internațional aerian – document de atestare a permisivității realizării
transportului aerian de mărfuri. Dovada încheierii contractului o reprezintă „scrisoarea de transport
aerian” (Airway Bill), întocmită de către expeditor în trei exemplare originale, care se predau cărăușului.

 Cursele de mărfuri charter/Cursele aeriene Charter  - se definesc ca fiind zboruri efectuate pe baza
unui aranjament contractual între furnizorul de transport aerian și o entitate (firmă/agenție/grup) care
închiriază o aeronava. În general, zborurile charter sunt organizate de tur operatori ca parte a unui pachet
turistic ce include de obicei și cazare, masă și transferuri.
 Astfel, în timp ce o linie aeriană clasică rezervă individual locurile din avion, companiile care oferă pachete
cu zbor charter includ o gamă mai largă de servicii. De aici și avantajele călătorilor: vor zbura la prețuri
promoționale, vor avea incluse în pachet și cazare/masă. De asemenea, la destinație vor fi întâmpinați de o
persoană dedicată, care va asigura asistența turistică pe toata durata sejurului. În concluzie, zborurile charter
înseamnă atenție mai mare la detaliu, și un produs special creat pentru confortul clientelei.

Din punct de vedere comercial, cursele pot fi:

 Curse regulate (de linie)
 Curse neregulate (charter)
 Transporturile maritime internaționale

Navlul – elemente și factori care influențează mărimea acestuia.

Navlul – reprezintă prețul contractului de transport, care se plătește de navlositor armatorului pentru serviciul efectuat, de a
deplasa mărfurile dintr-un port de încărcare într-unul de destinație.
Conosamentul (bill of landing) – poate fi definit drept înscrisul care constată primirea la bord a unei mărfi, pe care o
descrie amănunțit.

Funcțiile conosamentului – conosamentul este emis de comandantul navei și este un instrument probator și un titlu
reprezentativ al mărfii care se transportă. Conosamentul nu trebuie confundat cu contractul de transport maritim, deși
conosamentul face dovada contractului de transport maritim:
1. Instrument probator
2. Titlu de credit
3. Contract de transport
4. Instrument de credit

1. Funcția de instrument probator, conosamentul atestă încărcarea mărfii pe navă și face dovada încheierii contractului de
transport. Cât timp conosamentul este în posesia încărcătorului, mențiunile cuprinse în el fac dovadă până la probă contrară, probă
ce nu este admisă față de terții dobânditori ai conosamentului. Dacă conosamentul însoțește un contract de navlosire preexistent,
eliberarea lui probează începutul de executare a contractului de navlosire. Dacă nu s-a întocmit mai întâi un charter-party între
armator și încărcător, conosamentul ține loc de contract, întrucât el formulează sintetic clauzele contractului de transport, stipulând
drepturile și obligațiile părților.
 2. Funcția de titlu de valoare, posesia legitimă a conosamentului valorând proprietate asupra mărfii ce se transportă. Dacă
posesorul conosamentului transmite acest document, prin aceasta transmite și proprietatea mărfii menționate în conosament. Dacă
posesorul conosamentului îl dă în gaj în vederea obținerii de credite, creditorul devine creditor gajist al mărfii. În vederea
călătoriei, comandantul navei este cel ce are posesia asupra mărfurilor, pe care le deține pentru cel ce îi va prezenta, la destinație,
comandantul, ca titlu reprezentativ al mărfii.

3. Funcția de contract de transport. Conosamentul este util comandantului navei pentru că, în funcție de mențiunile din
conosament, acesta va lua măsurile privind natura transportului, obiectivele de călătorie, precum și sarcinile necesare în timpul
călătoriei sau va încasa sumele datorate pentru transport. Conosamentul îi legitimează destinatarului dreptul de a solicita mărfurile
la destinație și reprezintă principalul act justificativ față de autoritățile vamale.

4. Funcția de instrument de credit – vizează legătura dintre acreditiv, conosament și contractul comercial de
vânzare/cumpărare.
Conosamentul reprezintă o dovadă a existenței și conținutului contractului de transport, și are funcția de instrument de credit,
deoarece băncile acceptă acordarea de credite pentru finanțarea operațiunii în baza lui.

 Navigația de linie (liner shipping) - este o navigație organizată, stabilită pe itinerarii fixe, cunoscute din timp și pe
o perioadă de timp determinată.
 Navigația tramp - este o navigație neregulată, care nu este legată de o anumită rută, de porturi de încărcare și de
descărcare precise, fixe.
◦ Booking note - este avizul de rezervare a unui spațiu de transport pe o nava de linie, pentru expedierea unei
cantități relativ reduse de marfă.
◦ Charter Party - este un contract de navlosire în care se folosesc nave tramp, adică nave fără un orar precis.
 Transporturile fluviale

Contractul de transport fluvial - părțile contractului:

Cărăușul sau transportatorul – efectuează activitatea și prestațiile de transport.

Expeditorul – beneficiază contra cost de prestațiile de transport.
Derularea contractului de transport fluvial:
Cererea de transport întocmită de expeditor, cu minim 7 zile înainte de a
pune mărfurile la dispoziția cărăușului.
Documentele de transport fluvial – reprezentat de scrisoarea de trăsură
fluvială și/sau conosamentul.
Răspunderea părților implicate în contractul de transport fluvial – cade
în seama expeditorului (navlositorului) și transportatorului (cărăușul).
Încărcarea și descărcarea navelor – sunt dictate de condiția de livrare
acceptată de participanții la realizarea contractului de vânzare-cumpărare.
Obligațiile părților la destinație: cărăușul și destinatarul vor face verificarea
sigiliilor, a marcajelor și o varietate sumară a conținutului expediției, după care
mijlocul de transport este pus la dispoziția destinatarului, iar pe scrisoarea de
trăsura se face mențiunea „predat fără urme de violare”.
 Transporturile internaționale în trafic feroviar

 Forma și conținutul contractului

Obiectul contractului de transport pe calea ferată îl reprezintă prestarea unor servicii de către operatorul de
transport, cel mai important dintre aceste activități fiind transportul de mărfuri și cel de călători.

 Ambalarea și marcarea mărfurilor

Obligația ambalării revine expeditorului, care în alegerea ambalajului trebuie să țină cont de:

- natura mărfii;
- greutate și volum;
- posibilitatea suprapunerii;
- rezistența la transbordări;
- dimensiunea exterioară a ambalajului corelată cu volumul interior al vagonului;
- dotarea cu mijloace de manipulare din stațiile de destinație.

 Tarife de transport – reprezintă decontarea activității de transport pe calea ferată între stații.
 Convenții internaționale privind transportul pe căile ferate

Transporturile feroviare internaționale sunt reglementate prin convenții care cuprind reguli
generale, aplicate contractului de transport, și cooperării ale activităților unităților cailor ferate participante
la transport.

Admiterea și excluderea mărfurilor permisive a efectua activități de transport:

- pe lângă respectarea condițiilor generale, mărfurile trebuie să respecte și anumite condiții speciale.
Trebuie să posede certificate de atestare a provenienței, certificate de origine și a calității produsului,
certificate fitosanitare, înscrisuri speciale, ambalare și înmagazinare corespunzătoare, aspect conform și ale
eliminării riscurilor.

Răspunderea căilor ferate:

Calea ferata răspunde numai în măsura în care i se poate imputa fapta respectivă:
- sunt depășite termenele de executare a contractului de transport;
- pierderea totală sau parțială a mărfurilor;
- avarierea mărfurilor.
 Transporturile rutiere

Transportul rutier public de mărfuri - poate fi efectuat de către operatorii de transport numai cu
vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei de transport,
acordată de autoritatea competentă.
1. Reglementări internaționale în domeniul transporturilor auto.
Pe măsura dezvoltării și modernizării rutiere, după cel de-al doilea război mondial, s-a simțit nevoia
constituirii unei organizații a transportatorilor, care să apere interesele membrilor săi. Astăzi, această organizație
asigură cea mai mare parte a transportului de mărfuri cu încărcături mici și mijlocii, containere de dimensiuni
meci și medii, pachete, corespondență și colete.
2.Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri (CMR).
Convenția CMR - se aplică oricărui transport internațional de mărfuri, în cazul în care a fost încheiat un
contract de transport (de mărfuri) pe șosele, cu titlu oneros, cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor și locul
prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contract, sunt situate în țări diferite, din care cel puțin una
este țara contractantă, independent de domiciliul și de naționalitatea părților contractante.
3. Răspunderi.
Expeditorul răspunde față de cărăuș - pentru
nedeclararea corecta a caracteristicilor mărfii, care ar putea
produce avarierea autovehiculului sau a altor mărfuri pe care
le transportă sau care ar putea provoca daune persoanelor
care vin în contact cu marfa.
 Vămuirea

Regimul vamal indică, pe de o parte, dacă și unde vor fi plătite taxele vamale, iar pe de altă parte, dacă și în ce
condiții marfa va fi supusă controlului vamal.
1. Procedura de vămuire.

Principalele elemente care definesc statutul vamal al unei mărfi sunt:

• Valoarea în vamă;
• Poziția tarifară;
• Originea mărfurilor;
Valoarea în vamă servește pentru trei scopuri:
• Aplicarea taxei vamale, accizei și TVA-ului;
• Stabilirea garanției financiare de către organele vamale;
• Aplicarea altor măsuri de politică comercială.

2. Dosarul de vămuire.

Dosarul de vămuire conține:

• Declarația vamală;
• Factura externă;
• Lista de colisaj;
• Certificatul de origine;
• Documentele de transport;
• Certificatul fito-sanitar - dacă se solicită.
 3. Declarația vamală

La depunerea declarației vamale, autoritățile pot decide să procedeze la verificarea totală sau parțială a
mărfii, iar daca se constată diferențe între rezultatul verificării și cele declarate, marfa poate fi
confiscată, iar declarantul amendat.