Subiectul 2: Clasificarea prețurilor

După domeniul de aplicare

Prețuri cu ridicata ale produselor industriale – sunt prețurile aplicate prin negociere între unitățile
producătoare și entitățile care cumpără și vând produse cu caracter industrial. Sunt prețurile la care producția
industrială se vinde oricăror categorii de cumpărători (cu excepția populației).
Această categorie de prețuri se delimitează în două subgrupe: prețurile cu ridicata ale
producatorului și prețurile ramurale cu ridicata.
Prețurile cu ridicata ale producatorului – pret alcatuit din pretul de livrare al marfurilor de catre
agentul producatorilor (costul de productie, plus profit, plus TVA) la care se adauga adaus comercial al
angrosistului.
Prețurile ramurale cu ridicata -

Prețurile la lucrările de construcție și montaj. Acestea au aplicabilitate în domeniul lucrărilor de

construcții și montaj. În procesul de stabilire a prețurilor se utilizează:
 prețurile pe articole de deviz;
 prețuri pe categorii de lucrări;
 prețurile pe obiecte de construcție;
 devizul general, care cuprinde toate costurile ocazionate de realizarea unei construcții.
Prețurile de achiziție a produselor agricole – sunt prețuri de contract la care se cumpără produsele
agricole de la producători, indiferent de forma de proprietate, forma organizatorico-juridică a entității etc.,
menite să asigure acoperirea costurilor de producție și o marjă de profit.
Tarifele la serviciile de transport de mărfuri și pasageri – reprezintă plata pentru serviciile de
deplasare a pasagerilor și expedierea încărcăturilor, care se încasează de către organizațiile de transport. O
particularitate a formării prețurilor în ramura transportului este aceea că tarifele în transportul de mărfuri
includ atât tarife pentru încărcare-descărcare, cât și tarife pentru operațiunea de transportare sau livrare a
mărfurilor (bunurilor). În transportul de pasageri se utilizează numai tariful pentru deplasarea dintr-un loc de
destinație în altul a pasagerilor.
Prețurile din alimentația publică, care se practică în special pentru consumul realizat pe loc.
Prețurile la asemenea produse includ în afară de cost un adaos de alimentaţie publică care diferă în funcție
de categoria de local și gradul de preparare a produselor.
Prețurile din reţeaua de comerţ cu amănuntul se stabilesc și se aplică la desfacerea produselor către
populație.
 Tarifele la utilități și serviciile din sfera de deservire – tarifele pentru serviciile din sfera de
deservire a cetățenilor și a entităților economice, care se stabilesc după regulile generale ale formării
prețurilor.
Prețuri care deservesc comerțul internațional – prețurile la care se efectuează importul și exportul de
mărfuri și servicii. Delimitarea acestora într-o categorie separată este condiționată de unele trăsături
specifice, care nu le vom întâlni la formarea prețurilor în cadrul comerțului intern. Acestea reflectă relațiile
economice externe ale unui stat, în raport cu alte state, și se află în dependență de prețurile stabilite pe piața
mondială (prețuri mondiale) care reflectă condițiile de producție și distribuție a economiei mondiale.
Această categorie de prețuri se delimitează în două subgrupe: prețurile de import și prețuri de
export.
Prețurile la produsele și serviciile destinate exportului sunt prețurile, la care entități economice din
Republica Moldova sau organizații de comerț vând pe piața mondială produsele (serviciile) fabricate în
republică.
Prețurile la produsele de import – prețuri, la care se cumpără de peste hotarele țării mărfuri și
servicii de către entități economice din republică. Prețurile la produsele din import se stabilesc în baza
valorii în vamă la care se adaugă taxele vamale, diverse taxe și impozite indirecte (TVA, accize), marja de
profit a importatorului ș.a.
După modul de formare
Prețurile libere se formează pe piață, prin mecanismul cererii și al ofertei sau sunt stabilite prin
negociere în contractele încheiate între parteneri la tranzacția comercială. Cea mai mare parte a prețurilor în
Republica Moldova sunt libere.
Prețurile reglementate se stabilesc la anumite categorii de bunuri și servicii de către organele statale
cu atribuții în domeniul reglementării prețurilor. Prețurile reglementate, în funcție de condițiile formării
acestora, includ două subgrupe: prețuri fixe și prețuri limită.
Prețurile și tarifele fixe se stabilesc în mărime fixă la anumite tipuri de produse sau servicii (gaze
naturale, energie termică, energie electrică, tarifele la călătoriile cu trenul, în transportul de călători ș.a.).
Prețurile limită se stabilesc sub formă de plafoane (limite) minime și maxime ale prețului, ale
adaosului comercial sau nivel limitat al ratei de profitabilitate. Limitele maxime, de regulă, se stabilesc la
produsele de primă necesitate pentru viața și traiul populației. Prețurile, la care sunt reglementate limitele
maxime, se mai numesc prețuri-plafon.
În funcție de verigile stadiul realizării schimbului
Prețurile cu ridicata sunt prețurile bunurilor negociate între entități economice: ofertanți și
beneficiari. Acestea, la rândul lor, pot fi:
a) prețuri cu ridicata ale producătorilor, care marchează finalitatea procesului de producție și trebuie să
asigure acoperirea costului complet al produselor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate,
precum și o marjă de profit producătorului, accize (unde este cazul), TVA. Aceste preţuri intervin în
raportul de vânzare-cumpărare dintre: entităţile din ramuri producătoare; producători și unitățile de
 comerț cu ridicata; dintre unitățile producătoare și magazinele proprii, entităţile din sfera comerţului cu
amănuntul. De regulă, acestea trebuie să acopere integral costurile de producţie, o marjă rezonabilă de
profit, accizele (după caz).
b) prețurile cu ridicata ale unităților de comerț cu ridicata (intermediarii) sau prețuri engro. Acestea
cuprind prețul cu ridicata al producătorului și adaosul comercial (comisionul) aferent vânzării cu
ridicata. Asemenea prețuri se formează dacă între producător și consumator funcționează un sistem de
organizații intermediare (cu excepția unităților de comerț cu amănuntul). Intermediarul, pentru serviciile
sale, stabilește un preț, care se compune din costurile sale, o marjă de profit și TVA aferentă adaosului
unității de comerț cu ridicata. Aceste prețuri se stabilesc când bunurile se livrează de către unitățile de
comerț cu ridicata către unitățile de comerț cu amănuntul sau de alimentație publică.
Prețurile cu amănuntul sunt prețurile la care produsele se vând către consumatorul final de către
unitățile de comerț specializate, magazinele proprii ale unităților producătoare, unitățile din alimentația
public. Ele cuprind pe lângă costuri: profit, accize (după caz), adaos comercial cuvenit unităților de comerț
cu ridicata, adaos comercial cuvenit unităților de comerț cu amănuntul, TVA calculată și colectată din toate
stadiile anterioare. Prețul cu amănuntul marchează sfîrșitul circuitului mărfurilor, acestea intrând în stadiul
consumului final.
Prețurile în alimentația publică reprezintă o varietate a prețurilor cu amănuntul, întrucât mărfurile
care se comercializează de către aceste unități sunt destinate consumului final. Aceste unități se
aprovizionează fie direct de la producători, fie de la comercianții cu ridicata şi cu amănuntul. Spre deosebire
de adaosul comercial, care îl aplică unitățile de comerț cu amănuntul, adaosul unității din alimentația publică
depinde de mai mulți factori specifici domeniului: tipul și categoria localului, gradul de preparare a
produselor, locul unde se consumă: se consumă pe loc; semifabricat; livrare la domiciliu etc.
Prețuri de transfer – sunt prețurile stabilite de compania-mamă pentru companiile-fiice sau prețurile
de vânzare practicate în secțiile de producere ale aceleiași entități economice.
După locul și condițiile de livrare
Acestui criteriu al clasificării se supun prețurile de contract. Prețul de contract - este prețul pe care
vânzătorul îl pretinde în anumite condiții de livrare, care sunt sprecificate prin termenul franco. Aceste
condiții pot fi:
- franco-depozitul furnizorului;
- franco-stația de expediție;
- franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – stația de expediție;
- franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – destinație;
- franco-destinație;
- franco-depozitul cumpărătorului.
Fiecare din condițiile de livrare a mărfii conține date privind cuprinderea costului complet al
încărcăturii plus cheltuieli de încărcare-descărcare, asigurare și transport până într-un anumit loc, stabilit
prin contractul de vânzare-cumpărare, prezentate în figura ce urmează (Fig. 2.3):
 Cheltuieli de Cheltuieli de Cheltuieli de
Prețul de Cheltuieli de Cheltuieli de
încărcare în descărcare din livrare de la stația
vânzare la livrare până la transportare
vagoane (pe vagoane (de pe de destinație la
depozitul stația de până la stația
vas) la stația vas) la stația depozitul
furnizorului expediere de destinație
de expediere de destinație cumpărătorului

franco-depozi-
tul furnizorului

franco-stația de expediere

franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – stația

de expediere

franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – destinație

franco-destinație

franco-depozitul cumpărătorului

Fig. 2.3. Cheltuieli de livrare (transport, asigurare, încărcare-descărcare) incluse în prețul de livrare în
funcție de condițiile de livrare.

În funcție de tehnicile de comercializare (forma organizării vînzării)

Prețul de tranzacție se stabilește prin negocieri directe între partenerii la trazacția comercială pentru
fiecare partidă de mărfuri, care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Prețurile de licitație se stabilesc prin vânzare publică, organizată într-un loc special la o dată stabilită
din timp pentru punerea în vânzare a anumitor mărfuri specifice: cu un grad mare de perisabilitate; care
formează stocuri în perioade foarte scurte de timp, sau care sunt unice ș.a.
La licitație se operează cu:
a) prețul minim de strigare – este un preț ce se stabilește de către vânzător prin acord cu compania de
licitații, care cunoaște tendința pieței;
b) prețul maxim de strigare - acesta este prețul maxim solicitat de către vânzător, care este redus
succesiv, până când primul cumpărător acceptă un anumit nivel al prețului.
Prețul (Cotațiile) de bursă se formează în procesul de negociere la bursele de mărfuri. Bursa de
marfuri este o instituție care organizează comerțul de bursă pe baza de standarde sau mostre de mărfuri,
efectuat intr-un local prestabilit acestui scop (sala bursei) și la o anumita dată și oră, conform regulilor de
bursă. Marfa de bursă trebuie să fie calitativ omogenă, cu parametri calitativi comparabili în decursul unei
anumite perioade de timp și plasată în loturi interschimbabile, ceea ce permite negocierea ei conform
calităților declarate sau mostrelor. De calitatea mărfii comercializate la licitațiile de bursă și de
corespunderea acesteia standardelor răspunde bursa. La cererea oricărui participant la negocieri, bursa este
obligată să organizeze expertiza calității mărfii comercializate prin intermediul licitațiilor de bursă. Nu sunt
mărfuri de bursă bunurile imobiliare, obiectele proprietate intelectuală și drepturile patrimoniale.
 La bursă se tranzacționează, de regulă, cu mărfuri fungibile, ce se caracterizează prin omogenitate și
o variație mică a parametrilor valorii de întrebuințare. Pe piață mondială, prin intermediul bursei se vând
circa 50 de tipuri de produse, iar cota tranzacțiilor bursiere deține circa 15-20% din volumul comerțului
internațional.
Cotațiile de bursă pot fi:
a) efective – se stabilesc în baza tranzacțiilor ce se încheie în mod efectiv în perioada considerată;
b) nominale – sunt stabilite pentru produsele care în mod obișnuit sunt cotate la bursă, dar pentru care,
în perioada considerată, din lipsă de cerere sau de ofertă, nu se încheie tranzacții. Când pentru un
produs nu se încheie tranzacții la bursă o perioadă scurtă de timp (1-3 zile), se pornește să se coteze
din nou de la ultima cotație efectivă înregistrată la închiderea bursei. Dacă tranzacții nu s-au efectuat
o perioadă mai îndelungată, se pornește, de asemenea de la ultima cotație, dar ajustată la modificările
care au avut loc la produse similare în perioada considerată.
Prețurile de listă sau de catalog prezintă următoarele caracteristici:
 sunt înscrise în cataloage sau liste de prețuri elaborate de către producători în baza analizei costurilor
sale și a prețurilor stabilite de către concurenți la produse / servicii similare;
 se comunică potențialilor cumpărători prin diverse căi;
 de regulă, se preconizează și reduceri de preț în cazul achiziției unei partide mai mari;
 se aplică la mărfuri fabricate într-o gamă largă sortimentală, cu parametrii tehnico-economici ușor
măsurabili: automobile, mașini, țevi, motoare electrice, pompe ș.a.
În funcție de particularitățile și amploarea pieței deservite, sistemul de preţuri include câteva
categorii:
 prețuri naționale (interne);
 prețuri care deservesc tranzacțiile de export – import;
 prețurile mondiale;
 prețurile pe piețele internaționale regionale.
În literatura de specialitate mai pot fi întâlnite şi alte criterii de clasificare a preţurilor.