3.

BĂNCI, INSTITUŢII FINANCIARE ŞI FONDURILE UNIUNII EUROPENE

1 Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) şi Banca Centrală Europeană s-au

constituit pe baza prevederilor articolului 4A din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
şi a protocolului la tratat pentru a asigura funcţionarea Uniunii Europene.
Conform prevederilor Tratatului asupra Uniunii Europene şi a protocolului, competenţele se
repartizează între două componente şi anume: Banca Centrală Europeană şi băncile centrale
naţionale. Între cele două componente se manifestă relaţii de tip sistemic; subsistemele îşi
păstrează independenţa relativă unele faţă de altele şi faţă de sistemul global, dar se
influenţează reciproc.

1.1. Obiective şi misiuni ale Sistemului European al Băncilor Centrale

În spiritul prevederilor articolului 105 din Tratatul asupra Uniunii Europene, Sistemul
European al Băncilor Centrale are drept obiectiv principal menţinerea stabilităţii preţurilor.
SEBC sprijină politicile generale în cadrul Comunităţii, acţionează în conformitate cu
principiul economiei de piaţă deschise în care concurenţa este liberă şi favorizează alocarea
eficientă a resurselor40.
Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Băncilor Centrale, conform prevederilor
articolului 105 paragraful 2 din tratat sunt următoarele:
 definirea şi implementarea politicii monetare a Comunităţii;
 desfăşurarea operaţiunilor de schimb în conformitate cu prevederile articolului 109 din
tratat;
 păstrarea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
 promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.
Sistemul European al Băncilor Centrale contribuie la coordonarea politicilor
promovate de autorităţile competente în domeniul controlului prudenţial asupra instituţiilor de
credit şi al stabilităţii sistemului financiar.
În conformitate cu prevederile art.105 paragraful 4, din tratatul Uniunii Europene, Banca
Centrală Europeană este consultată asupra tuturor actelor comunitare propuse în domeniul său
de competenţă şi de autorităţile naţionale asupra proiectelor legislative în limitele şi condiţiile

Traité sur L'Union Europeéne, Luxemburg, 1992, Protocole sur les Statuts du Systéme Européene de Banque Centrales et de la
40

Banque Centrale Européene, article 105

1
stabilite. Banca Centrală Europeană poate să avizeze acţiuni în domeniile sale de competenţă
ale instituţiilor sau organelor comunitare sau ale autorităţilor naţionale.
În vederea realizării sarcinilor SEBC, Banca Centrală Europeană asistată de băncile centrale
naţionale colectează informaţii statistice, fie de la autorităţile naţionale competente, fie direct
de la agenţii economici. În procesul de colectare a informaţiilor statistice cooperează cu
instituţii şi organe comunitare, cu autorităţile competente ale statelor membre sau ale altor
state terţe şi cu alte organizaţii internaţionale.
Banca Centrală Europeană este îndreptăţită să promoveze armonizarea regulilor şi
practicilor privind colectarea, prelucrarea şi difuzarea datelor statistice din domeniile de
competenţă.
Banca Centrală Europeană decide modul de reprezentare a SEBC în domeniul cooperării
internaţionale. Banca Centrală Europeană cu autorizarea sa, băncile centrale naţionale sunt
abilitate să participe la instituţiile monetare internaţionale.

1.2 Organizarea Sistemului European al Băncilor Centrale

În spiritul prevederilor art. 107 din tratatul Uniunii Europene, în exercitarea competenţelor şi
în îndeplinirea obiectivelor şi îndatoririlor care le sunt conferite, Banca Centrală Europeană,
băncile centrale naţionale şi oricare membru al organelor de decizie nu pot solicita sau accepta
instrucţiuni din partea instituţiilor sau a organelor comunitare, precum şi a guvernelor statelor
membre, se angajează să respecte principiul independenţei şi să nu încerce să influenţeze
organele de decizie ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale.
Responsabilităţile între Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale se repartizează
pe baza indivizibilităţii deciziei politice monetare şi a complementarităţii41.
Decizia de politică monetară este indivizibilă pentru a fi coerentă şi continuă. Formularea şi
aplicarea politicii monetare se realizează de către Consiliul Guvernatorilor, directorat la care
participă guvernatorii băncilor centrale naţionale.
Conform principiului complementarităţii, Banca Centrală Europeană nu intervine în domenii
care nu sunt în competenţa sa. În afara deciziilor centralizate care revin Băncii Centrale
Europene, băncile centrale naţionale au competenţe asupra unor activităţi în măsura în care
acestea nu se interferează cu obiectivele şi misiunile sistemului.
Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de către organele de decizie ale Băncii
Centrale Europene.
A. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
În conformitate cu prevederile art.106 din Tratatul asupra Uniunii Europene, Banca Centrală
Europeană are personalitate juridică, se bucură în statele membre de capacitate juridică, poate
să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile42.
Banca Centrală Europeană urmăreşte ca sarcinile încredinţate Sistemului European al Băncilor
Centrale să fie îndeplinite prin propriile activităţi în conformitate cu statutul său sau de băncile
centrale naţionale.

41
Vezi: Armelle Renault-Couteau, Les Institutions et Organes de L'Union Européenne, Publications de L'Université de Rouen, 1996, p.
202
42
Vezi: Armelle Renault-Couteau, Les Institutions et Organes de L'Union Européenne, Publications de L'Université de Rouen, 1996, p.
200
Fig. 14.1 Organizarea Băncii Centrale Europene
Organizarea Băncii Centrale Europene
Banca Centrală Europeană şi-a început activitatea în cea de-a doua jumătate a anului 1998,
odată cu trecerea la faza a treia a UEM.
Consiliul Guvernatorilor format din membrii Comitetului director şi guvernatorii băncilor
centrale se reuneşte de cel puţin zece ori pe an pentru a decide asupra problemelor monetare.
Fiecare membru al Consiliului Guvernatorilor dispune de un vot, iar deciziile se adoptă cu
majoritate simplă. În caz de egalitate, votul preşedintelui este preponderent. Consiliul
Guvernatorilor poate să voteze dacă se întruneşte cvorumul de două treimi din membri. În
vederea adoptării unor decizii, voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate
conform repartiţiei capitalului subscris la B.C.E. de băncile centrale naţionale.
Consiliul Guvernatorilor adoptă orientările şi deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor
încredinţate de SEBC. Consiliul Guvernatorilor stabileşte politica monetară a Comunităţii, decide
asupra obiectivelor monetare intermediare, ratele directoare ale dobânzilor şi structura rezervelor
valutare.
Comitetul Director este alcătuit din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri.
Preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului director sunt numiţi de comun
acord de guvernele statelor membre la nivelul şefilor de stat sau de guvern, la recomandarea
Consiliului Europei şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului Guvernatorilor,
dintre persoane a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar
sunt recunoscute. Mandatul lor are o durată de opt ani şi nu poate fi reînnoit.
Membrii Comitetului director pot fi cetăţenii statelor membre, nu pot exercita alte profesii
remunerate sau neremunerate cu excepţia cazurilor în care Consiliul Guvernatorilor acordă o
derogare excepţională.
Deciziile Comitetului director sunt adoptate cu majoritatea simplă a voturilor exprimate, iar în
caz de egalitate votul preşedintelui este preponderent. Fiecare membru al Comitetului director
prezent la şedinţe are dreptul să voteze şi dispune în acest scop de un vot.
Comitetul director implementează politica monetară în conformitate cu orientările şi deciziile
adoptate de Consiliul Guvernatorilor şi pregăteşte reuniunile acestuia.
Preşedintele prezidează Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul director al Băncii Centrale
Europene şi reprezintă banca în exterior.
Consiliul General se constituie din preşedinte, vicepreşedinte precum şi guvernatorii băncilor
centrale naţionale. Ceilalţi membri ai Comitetului director pot participa fără drept de vot la
reuniunile Consiliului general. Consiliul General execută sarcinile tranzitorii, sprijină
îndeplinirea funcţiilor consultative, colectarea informaţiilor statistice, elaborarea rapoartelor de
activitate, stabileşte regulile necesare standardizării procedurii contabile şi informării asupra
operaţiilor băncilor centrale naţionale, stabileşte condiţii de angajare a personalului BCE.
În vederea coordonării politicilor monetare ale statelor membre a funcţionat un Comitet
Monetar care a fost înlocuit odată cu trecerea la cea de-a treia etapă de către Comitetul
Economic şi Financiar care are următoarele misiuni:
 formularea avizelor, fie la cererea Consiliului Europei sau Comisiei, fie din proprie
iniţiativă;
 urmăreşte situaţia economică şi financiară a statelor membre ale Comunităţii şi prezintă
raport Consiliului Europei şi Comisiei Europene în legătură cu acestea;
 pregăteşte lucrările Consiliului Guvernatorilor care se referă la anumite articole din
tratat;
 cel puţin o dată pe an examinează circulaţia capitalurilor şi efectuarea plăţilor care
rezultă din aplicarea tratatului şi din măsurile adoptate de Consiliu, propune soluţii
de îmbunătăţire şi prezintă un raport comisiei şi consiliului în legătură cu rezultatele
examinării.
B. BĂNCILE CENTRALE NAŢIONALE
Băncile centrale naţionale fac parte integrantă din Sistemul European ale Băncilor Centrale şi
acţionează în conformitate cu orientările şi instrucţiunile Băncii Centrale Europene.
Băncile centrale naţionale sunt organe de drept naţional care se conduc atât după legislaţia
statului cât şi în funcţie de prevederile tratatului asupra Uniunii Europene. Băncile centrale
naţionale sunt obligate să furnizeze Consiliului Guvernatorilor toate informaţiile solicitate.
Fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislaţiei naţionale, inclusiv a statutului Băncii
Centrale Naţionale. Statutele băncilor centrale naţionale trebuie să prevadă că durata
mandatului de guvernator al Băncii Centrale Naţionale să fie de cel puţin cinci ani.
Băncile centrale naţionale pot îndeplini şi alte funcţii cu excepţia cazului în care Consiliul
Guvernatorilor decide cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, că unele funcţii
nu sunt compatibile cu obiectivele şi sarcinile Sistemului European al Băncilor Centrale.
Unele funcţii ale băncilor centrale se exercită pe propria lor răspundere şi pe propriul risc şi nu
se consideră că fac parte din funcţiile Sistemului European al Băncilor Centrale.

1.3 Operaţiunile Sistemului European al Băncilor Centrale

În vederea realizării obiectivelor Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală

Europeană şi băncile centrale naţionale realizează următoarele operaţiuni:
– intervin pe pieţele de capital, fie prin cumpărarea şi vânzarea fermă sau la
termen, fie primind sau dând împrumut, creanţe şi titluri negociabile în
mone- dă comunitară, necomunitară precum şi în metale preţioase;
– efectuează operaţii de credit împreună cu alte instituţii şi alţi participanţi
pe piaţă pe baza unor garanţii corespunzătoare.
Banca Centrală Europeană este abilitată să impună instituţiilor de credit din statele membre
constituirea de rezerve obligatorii la BCE, şi la băncile centrale naţionale. Consiliul
Guvernatorilor stabileşte modalităţile de calcul şi de determinare a rezervelor minime obligatorii.
Baza de calcul a rezervelor minime, raportul dintre rezerve şi baza de calcul şi sancţiunile
pentru nerespectare sunt definite de către Consiliul Uniunii Europene.
Consiliul Guvernatorilor decide cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, dacă
recurge la alte metode operaţionale de control monetar pe care le consideră oportune la un
moment dat.
Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale au interdicţie prin normele articolului
104 alin.1 din tratat să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilităţi de creditare
instituţiilor sau organelor Comunităţii, administraţiilor centrale, autorităţilor regionale sau
locale, altor autorităţi publice, organisme sau întreprinderi ale statelor membre. De asemenea, se
interzice achiziţionarea direct de la acestea a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau
băncilor centrale naţionale cu excepţia instituţiilor oficiale de credit.
Banca Centrală Europeană poate să adopte reglementări în vederea asigurării eficacităţii şi
solidarităţii sistemului de compensare şi plăţi în cadrul Comunităţii şi în raporturile cu ţările
terţe.
Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot realiza şi alte operaţiuni
externe şi anume:
- să stabilească relaţii cu băncile centrale şi instituţiile financiare din ţările terţe sau cu
organizaţii internaţionale;
- să dobândească, să vândă la vedere sau la termen orice tip de active valutare şi de
metale preţioase;
- să deţină şi să gestioneze activele valutare care includ titluri şi orice alte active libelate
în moneda oricărei ţări sau în unităţi de cont;
- să efectueze toate tipurile de operaţii bancare cu ţări terţe, organizaţii internaţionale,
inclusiv să primească şi să acorde credite.
Banca Centrală Europeană este obligată să acorde avize, poate fi consultată de Consiliul
European, de Comisia Europeană, de autorităţile competente ale statelor membre în probleme
care se referă la sfera şi aplicarea legislaţiei comunitare în materia controlului prudenţial al
instituţiilor de credit şi a stabilităţii sistemului financiar.
Consiliul Guvernatorilor este îndreptăţit prin prevederile articolului 105, paragraful 6 din tratat
să decidă asupra unor sarcini specifice ale Băncii Centrale Europene în legătură cu politicile în
materie de control prudenţial asupra instituţiilor de credit şi altor instituţii financiare cu
excepţia societăţilor de asigurări.
Exerciţiul financiar al BCE şi al băncilor centrale naţionale începe în prima zi a lunii ianuarie
şi se încheie în ultima zi a lunii decembrie. Conturile anuale ale Băncii Centrale Europene se
întocmesc de către Comitetul Director în conformitate cu principiile stabilite de către Consiliul
Guvernatorilor şi se aprobă de acesta.
Comitetul Director elaborează un bilanţ al Sistemului European al Băncilor Centrale ce
reflectă activele şi pasivele băncilor centrale naţionale în scopuri operaţionale şi de analiză.
Conturile Băncii Centrale Europene şi ale băncilor centrale naţionale se verifică de către
auditorii externi independenţi recomandaţi de către Consiliul Guvernatorilor şi agreaţi de
Consiliul European.
1.4 Capitalul Băncii Centrale Europene
Capitalul Băncii Centrale Europene se cifrează la 5 miliarde EURO, se poate majora prin
decizia Consiliului Guvernatorilor care se adoptă cu o majoritate calificată. Voturile
membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate conform repartiţiei capitalului subscris la
Banca Centrală Europeană de către băncile centrale naţionale. O decizie privind majoritatea
calificată se adoptă dacă voturile favorabile exprimate reprezintă cel puţin două treimi din
capitalul subscris la BCE şi cel puţin jumătate din acţionari.
Consiliul Guvernatorilor hotărăşte cu o majoritate calificată asupra cuantumului capitalului
exigibil şi a modalităţilor de vărsare a capitalului.
Băncile centrale naţionale sunt singurele autorizate să subscrie şi să deţină capitalul Băncii
Centrale Europene. Fiecare bancă centrală deţine o pondere în capitalul Băncii
Centrale Europene care este egală cu suma următoarelor procente:
  50% din cota pe care statul membru o reprezintă în cadrul populaţiei Comunităţii în
penultimul an dinaintea constituirii SEBC;
 50% din cota pe care statul membru o deţine din produsul intern brut al Comunităţii
la preţurile pieţei, constatate în cursul celor cinci ani care au precedat penultimul an
dinaintea constituirii SEBC.
După constituirea Sistemului European al Băncilor Centrale ponderile atribuite băncilor
centrale naţionale se revizuiesc din cinci în cinci ani.

1.5 Transferul rezervelor valutare la Banca Centrală Europeană

Băncile centrale naţionale pun la dispoziţia Băncii Centrale Europene rezerve valutare, altele
decât monedele statelor membre, poziţii de rezervă la FMI şi DST în valoare de până la 50
miliarde EURO. Consiliul Guvernatorilor decide asupra părţii din rezerve care poate fi
pretinsă de Banca Centrală Europeană după constituire şi sumele ce se solicită ulterior. Banca
Centrală Europeană este autorizată să gestioneze rezervele şi să le utilizeze conform statutului.
Contribuţia fiecărei bănci centrale naţionale la formarea rezervelor depinde de partea de capital
subscrisă la Banca Centrală Europeană. În acest sens, Banca Centrală Europeană poate să
solicite rezerve suplimentare în limita fixată şi poate gestiona rezervele la FMI şi în DST.
Rezervele valutare ale băncilor centrale
Băncile centrale naţionale efectuează operaţii cu rezerve pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le
revin faţă de organizaţiile internaţionale. Operaţiile privind rezervele valutare care revin
băncilor centrale naţionale după transferul către Banca Centrală Europeană şi tranzacţiile
efectuate de statele membre cu fondurile lor de rulment peste o limită fixată sunt supuse
autorizării Băncii Centrale Europene pentru a asigura coerenţa în politica monetară şi valutară a
Uniunii Europene. Veniturile obţinute de băncile centrale naţionale în îndeplinirea misiunilor
Sistemului European al Băncilor Centrale se repartizează la sfârşitul fiecărui exerciţiu
financiar. Veniturile fiecărei bănci centrale depind de veniturile anuale obţinute din activele
deţinute în contrapartidă cu masa monetară în circulaţie şi din depozitele constituite de
instituţiile de credit. Din veniturile
monetare ale fiecărei bănci centrale se scad dobânzile plătite pentru depozitele constituite.
Consiliul Guvernatorilor poate să hotărască rambursarea de către băncile centrale a unor
cheltuieli efectuate cu ocazia emisiunilor de monedă sau unele pierderi rezultate din operaţiile
de politică monetară realizate de Sistemul European al Băncilor Centrale.
Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale se repartizează între ele proporţional cu părţile
vărsate la capitalul Băncii Centrale Europene.
Profitul net al Băncii Centrale Europene se distribuie astfel:
 o sumă care urmează a fi determinată de Consiliul Guvernatorilor şi care nu poate
depăşi 20% din beneficiul net se transferă fondului general de rezervă în limita de
100% din capital;
 beneficiul net se distribuie deţinătorilor părţilor la Banca Centrală Europeană
proporţional cu sumele vărsate.
În cazul în care Banca Centrală Europeană înregistrează o pierdere, aceasta se acoperă din
fondul general de rezervă şi dacă este necesar din venitul monetar obţinut în cursul exerciţiului
financiar, pe baza deciziei Consiliului Guvernatorilor proporţional cu şi până la concurenţa
sumelor alocate băncilor centrale naţionale.
În îndeplinirea misiunilor încredinţate Banca Centrală Europeană poate să deschidă conturi la
băncile centrale naţionale, la organismele publice, să accepte pentru împrumuturile
acordate active şi titluri drept garanţii, poate să intervină pe pieţele de capital prin operaţii de
vânzare-cumpărare, poate să împrumute sume exprimate într-o anumită monedă.
Banca Centrală Europeană este singura abilitată să autorizeze emisiunea bancnotelor.
Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale sunt singurele
mijloace de plată legale în interiorul Comunităţii Europene. Statele membre pot emite monede
metalice sub rezerva aprobării emisiunii de către Banca Centrală Europeană.
Consiliul poate să hotărască, după consultarea Băncii Centrale Europene asupra unor măsuri
pentru armonizarea valorilor unitare şi a specificaţiilor tehnice a tuturor monedelor metalice
destinate circulaţiei în vederea asigurării bunei circulaţii în interiorul Comunităţii Europene.

2 Banca Europeană de Investiţii (BEI)

Banca Europeană de Investiţii a fost înfiinţată pe baza prevederilor cuprinse în articolele 129 şi
130 din Tratatul asupra Comunităţii Economice Europene care au devenit articolele 198D şi
198E din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Banca Europeană de Investiţii a început să funcţioneze în anul 1958 pentru a sprijini
dezvoltarea regiunilor din ţările membre care reprezenta un obiectiv al Comunităţii Economice
Europene.
Conform prevederilor din tratatul asupra Comunităţii Economice Europene, Banca Europeană
de Investiţii dispunea de autonomie funcţională şi instituţională în contextul european.
a) Misiunea şi obiectivele Băncii Europene de Investiţii
În calitate de instituţie financiară a Comunităţii şi Uniunii Europene, Banca Europeană de
Investiţii are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi neîntreruptă a pieţei comune
în interesul Comunităţii pe seama resurselor proprii şi a resurselor de pe pieţele de capital43.
Obiectivele urmărite de Banca Europeană de Investiţii în cadrul proiectelor pe care le
finanţează sunt:
 impulsionarea dezvoltării economice a regiunilor rămase în urmă din ţările membre;
 susţinerea îmbunătăţirii infrastructurii şi telecomunicaţiilor din ţările europene;
 stimularea competitivităţii industriilor din ţările membre ale Uniunii Europene;
 sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii din statele membre;
 urmărirea realizării obiectivelor în domeniul energetic;
 extinderea şi modernizarea infrastructurii pentru educaţie, sănătate, şi sprijinirea
reînnoirii urbane.
Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi şi garanţii în vederea realizării unor
proiecte care vizează impulsionarea regiunilor mai puţin dezvoltate, modernizarea sau
conversia întreprinderilor sau crearea de noi activităţi ca urmare a extinderii pieţei comune
care nu pot fi finanţate în întregime din resursele existente în statele membre, proiecte de
interes comun pentru mai multe ţări care prin amploarea sau natura lor nu pot fi finanţate de
către statele membre.
Banca Europeană de Investiţii facilitează finanţarea programelor de investiţie pentru a-şi
îndeplini misiunea şi acordă asistenţă fondurilor structurale şi altor mecanisme financiare ale
Comunităţii.
Banca Europeană de Investiţii se încadrează în sfera instituţiilor Comunităţii şi Uniunii
Europene care dispune de personalitate juridică, structura decizională proprie, autonomie
43
Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art.198E, în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene, Editura
Polirom, Iaşi, 1999, p. 131
financiară şi reguli de funcţionare menţionate în statutul său. Membrii Băncii Europene de
Investiţii sunt statele membre ale Uniunii Europene (anexa 8).
În realizarea misiunii sale, Banca Europeană de Investiţii cooperează cu membrii Comisiei
Europene, ai Comitetului Regiunilor şi ai Comitetului Economic şi Social.
Parlamentul European a menţionat în rezoluţiile sale faptul că Banca Europeană de
Investiţii face parte din cadrul instituţional şi politic european şi operaţiunile sale trebuie să fie
supuse unui control democratic. După rezoluţiile Parlamentului European, Curtea de Conturi
poate să verifice toate operaţiunile băncii şi să elaboreze un raport. De asemenea, Parlamentul
European a propus o procedură de descărcare pentru operaţiunile Băncii Europene de Investiţii.
Recunoaşterea autonomiei Băncii Europene de Investiţii nu înseamnă o sustragere de la
regulile comunitare, deoarece misiunea Băncii Europene de Investiţii îi solicită să acţioneze în
interesul Comunităţii Europene.

b) Conducerea Băncii Europene de Investiţii

Organizarea Bancii Europene de Investitii

Banca Europeană de Investiţii este condusă şi administrată de către Consiliul Guvernatorilor,
Consiliul de administraţie şi Comitetul de Direcţie44.
Consiliul guvernatorilor reprezintă organul de conducere al Băncii Europene de Investiţii
format din miniştri desemnaţi de către statele membre. Consiliul Guvernatorilor decide asupra
direcţiilor politicii de credit, asupra mărimii capitalului, numeşte şi demite membrii Consiliului
de administraţie şi ai Comitetului de direcţie, aprobă raportul anual, bilanţul şi contul de profit
şi pierdere.
Consiliul de administraţie este alcătuit din administratori şi supleanţi numiţi pentru o
perioadă de 5 ani reînnoibilă de către Consiliul Guvernatorilor. Membrii Consiliului de
administraţie sunt aleşi dintre personalităţile care oferă garanţii de independenţă şi de
competenţă. Consiliul de administraţie are competenţe în domeniul acordării creditelor, al
garanţiilor şi al gestiunii operaţiilor băncii în conformitate cu prevederile tratatului, ale statului
şi cu directivele Consiliului Guvernatorilor. Şedinţele Consiliului de administraţie sunt prezidate
de un preşedinte sau un vicepreşedinte care nu votează.
Comitetul de direcţie este compus din preşedinte şi vicepreşedinţi (şase) numiţi pe o perioadă
de şase ani reînnoibili de către Consiliul Guvernatorilor la propunerea Consiliului de
administraţie. Comitetul de direcţie pregăteşte deciziile Consiliului de administraţie în domeniul
împrumuturilor şi garanţiilor.
Comitetul de verificare format din trei membri numiţi de către Consiliul Guvernatorilor pentru
a verifica regularitatea operaţiilor Băncii, conformitatea datelor din bilanţ şi contul de profit şi
pierdere, normele contabile, situaţia economico-financiară a băncii. În vederea realizării
misiunii, Comitetul de verificare cooperează cu societatea de expertiză Price Waterhouse and
Co. Activitatea în cadrul Băncii Europene de Investiţii se desfăşoară prin serviciul afacerilor
generale, direcţia de finanţare extra-comunitară, direcţia de finanţare şi trezorerie, direcţia de
studii economice şi financiare, direcţia juridică şi un corp de consilieri tehnici.
Personalul este ales pe baza criteriilor profesionale şi pentru a asigura o participare
echitabilă a statelor membre.
c) Resursele Băncii Europene de Investiţii
În vederea realizării misiunii sale, Banca Europeană de Investiţii dispune de două surse de
finanţare: capitalul şi împrumuturile.
Banca Europeană de Investiţii este autorizată să administreze un capital subscris de statele
membre. Capitalul iniţial de 100 milioane unităţi de cont a fost majorat de mai multe ori
(1971,1981, 1986, 1991, 1995) fiind de peste patru ori mai mare. Statutul Băncii Europene de
Investiţii prevede că fiecare stat membru varsă numai o parte din capitalul subscris (9,013%), iar
la cealaltă parte se face apel la decizia Consiliului de administraţie.
În conformitate cu prevederile statutului, Banca Europeană de Investiţii contractează
împrumuturi pe termen mediu şi lung de pe pieţele internaţionale de capital până la 250% din
suma capitalului subscris.
În vederea finanţării unor proiecte pe teritoriul Uniunii Europene şi în afară, Banca Europeană
de Investiţii poate să utilizeze resurse speciale de origine bugetară.
Consiliul de administraţie poate să propună Consiliului Guvernatorilor să aprobe ca statele
membre să acorde Băncii Europene împrumuturi speciale în cazul în care Banca Europeană de
Investiţii se află în incapacitate de a-şi procura resursele necesare de pe pieţele de capital în
condiţii convenabile.
d) Creditarea şi garanţiile Băncii Europene de Investiţii
Acordarea şi garantarea împrumuturilor se bazează pe unele principii care rezultă din statutul
Băncii Europene de Investiţii:
Principii de acordare si garantarea imprumuturilor
 fondurile împrumutate să se utilizeze în mod eficient şi raţional. În acest scop, banca
acordă împrumuturi şi garanţii dacă prin executarea proiectului se realizează o
creştere a productivităţii muncii şi este favorizată funcţionarea pieţei unice.
 banca nu poate obţine acţiuni la întreprinderi şi nu îşi asumă nici o responsabilitate în
gestionarea întreprinderilor care beneficiază de împrumuturi, în afara cazului în care
acţionează pentru protejarea drepturilor sale şi recuperarea creanţelor;
 banca nu finanţează un proiect la care se opune statul membru pe teritoriul căruia
urmează să se realizeze proiectul;
 banca şi statele membre nu pot impune condiţii cu privire la utilizarea resurselor pe
teritoriul unui stat membru.
Împrumuturile Băncii Europene de Investiţii se pot acorda instituţiilor publice sau
întreprinderilor private, dacă investiţiile îndeplinesc criteriile şi limitele prevăzute prin
articolul 198 E din Tratatul instituind Uniunea Europeană.
Banca Europeană de Investiţii finanţează o parte din costul investiţiilor în completarea
fondurilor proprii şi a altor sume de finanţare respectiv până la o limită din valoarea investiţiei.
Investiţiile de dimensiuni mari sunt creditate în mod direct, iar investiţiile medii şi mici se
finanţează prin linii de credit ce se deschid la bănci şi instituţii financiare.
Împrumuturile contractate de la Banca Europeană de Investiţii au fost utilizate în realizarea
proiectelor din infrastructură, energie, industrie, servicii, agricultură.
Banca Europeană de Investiţii urmăreşte viabilitatea şi importanţa economică a proiectului de
investiţii, concordanţa dintre proiect şi orientările politicii comunitare. Banca acordă atenţie
respectării reglementărilor în materie de protecţie a mediului.
Proiectele ce se propun spre finanţare de către Banca Europeană de Investiţii se elaborează de
către beneficiari şi se examinează de către specialişti. În cursul examinării se evaluează
caracteristicile tehnice, economice şi financiare ale proiectului şi se urmăreşte concordanţa
dintre proiect şi obiectivele Uniunii Europene.
Decizia de acordare a împrumutului pentru realizarea unui proiect se adoptă de către Consiliul
de administraţie după analiza modului în care proiectul este în conformitate cu obiectivele
Uniunii Europene, contribuie la dezvoltarea regională echilibrată, la crearea infrastructurii de
comunicare, la protejarea mediului, la dezvoltarea sectorului industrial şi a serviciilor şi la
utilizarea raţională a resurselor.
Creditele Băncii Europene de Investiţii sunt destinate realizării unor proiecte cu o durată între
7-12 ani.
Departamentele din cadrul Băncii Europene de Investiţii evaluează proiectele de investiţii sub
toate laturile lor, inclusiv costul, resurse de finanţare şi implicaţiile asupra dezvoltării
economice.
Proiectele ce se creditează de către Banca Europeană de Investiţii sunt monitorizate până la
terminare şi rambursare. Banca Europeană de Investiţii urmăreşte modul de rambursare, plata
dobânzilor şi comisioanelor, verifică dacă fondurile se utilizează pentru obiectivele prevăzute
în contract, dacă proiectul se implementează şi evaluează rezultatele înregistrate.
Principalele domenii finanţate în interiorul Comunităţii Europene sunt dezvoltarea regională,
infrastructură, susţinerea competitivităţii industriale, protecţia mediului, realizarea unor
programe pentru economisirea energiei, raţionalizarea proceselor de fabricaţie. În exteriorul
Comunităţii Europene, Banca Europeană de Investiţii a susţinut politica comunitară de
cooperare cu 12 ţări mediteraneene, a participat la programe de asistenţă în favoarea ţărilor din
Europa Centrală şi din America Latină şi Asia.
Eventualele litigii între Banca Europeană de Investiţii şi împrumutaţi se pot rezolva de
organele naţionale competente şi de către Curtea de Justiţie.

3 Fondul European de Investiţii (FEI)

Fondul European de Investiţii este considerat principalul instrument financiar de susţinere a

iniţiativei europene de dezvoltare, instituit de către Consiliul European la reuniunea de la
Edinburgh din 11-12 decembrie 199245.
Iniţiativa europeană de susţinere a creşterii economice promovată de reuniunea Consiliului
Europei de la Edinbourg din 11-12 decembrie 1992 . Initiativa Europeana a solicitat
statelor membre să promoveze acţiuni concertate care să favorizeze dezvoltarea economică, să
creeze locuri de muncă în spiritul principiilor convergenţei definite prin Tratatul asupra
Uniunii Europene.
Fondul European de Investiţii fiind format pe baza unui parteneriat dintre operatorii
publici şi privaţi, comunitari şi naţionali dispune de o structură instituţională şi financiară care
să asigure realizarea proiectelor în domeniul infrastructurii şi de către întreprinderile mici şi
mijlocii.
Obiectivul Fondului European de Investiţii îl constituie susţinerea realizării proiectelor de
investiţii în infrastructură cu prioritate în domeniul reţelelor transeuropene precum şi în
favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Fondul European de Investiţii completează garanţiile
pe termen lung la investiţiile care necesită resurse financiare cu un risc comercial important.
Fondul European de Investiţii este o instituţie de drept internaţional care are personalitate
juridică şi autonomie financiară.
Principalul acţionar al Fondului European de Investiţii este Banca Europeană de
Investiţii (40%) care asigură gestiunea curentă pe baza unei convenţii de cooperare.
Membrii fondatori ai Fondului European de Investiţii sunt Comunitatea Economică Europeană
reprezentată de Comisia Europeană şi instituţii financiare. Ceilalţi membri sunt dintre instituţiile
financiare din ţările membre ale Comunităţii Europene care exercită activităţi menite să susţină
obiectivele urmărite de Fond.
Membrii fondatori ai Fondului European de Investiţii subscriu un număr de părţi stabilit prin
statut, iar membrii noi subscriu părţi în cote şi condiţii prevăzute de Adunarea Generală.
Organizarea Fondului European de Investitii
În structura organelor de administrare a Fondului European de Investiţii se încadrează
Adunarea Generală, Consiliul de supraveghere şi Comitetul Financiar.

Adunarea Generală este formată din membrii fondului, respectiv Comunitatea Europeană
reprezentată de un membru al Comisiei, preşedintele Băncii Europene de Investiţii şi
reprezentanţii instituţiilor financiare. Membrii Fondului European de Investiţii se reunesc cel
puţin odată pe an la convocarea Preşedintelui Consiliului de supraveghere, fie la sediul
Fondului (Luxemburg) fie într-un alt loc precizat. Adunările generale sunt prezidate de către
un reprezentant al fiecărui membru care exercită funcţia de preşedinte pe durata unui an.
Adunarea Generală dezbate şi decide asupra conducerii, funcţionării şi gestiunii Fondului
European de Investiţii, orientările activităţii, participaţii, admitere de noi membri, creşterea şi
reducerea capitalului.
Consiliul de Supraveghere este format din 7 (şapte) membri numiţi astfel: trei de către Banca
Europeană de Investiţii, doi de către Comisia Europeană şi doi de către instituţiile financiare
care participă la fond. Fiecare membru este asistat de un supleant care acţionează în numele
său în cazul lipsei.
Banca Europeană de Investiţii este reprezentată de Preşedintele comitetului de direcţie în
exerciţiu, un administrator din ţara care asigură preşedenţia Consiliului Guvernatorilor şi un
administrator care va deveni preşedinte în exerciţiul următor. Membrii ce reprezintă Comisia
Europeană sunt aceeaşi care o reprezintă şi în Consiliul de administraţie al Băncii Europene de
Investiţii. Membrii Consiliului de supraveghere sunt numiţi pe o perioadă de doi ani care poate
fi reînnoită, iar preşedinte este preşedintele Băncii Europene de Investiţii.
Consiliul de supraveghere pregăteşte propunerile ce se dezbat în Adunarea Generală, decide
asupra operaţiilor de garantare a investiţiilor de reţele transeuropene parţial localizate în afara
teritoriului Uniunii Europene, stabileşte modul de remunerare a garanţiilor, raportează anual
Adunării Generale asupra conformităţii gestiunii Fondului European cu obiectivele sale şi
directivele aprobate.
Comitetul Financiar este format din trei personalităţi numite pentru trei ani şi desemnate de
fiecare categorie de membri. Comitetul este prezidat de către reprezentantul Băncii Europene
de Investiţii. Comitetul financiar decide şi acţionează în numele Fondului European de
Investiţii în conformitate cu puterile atribuite de Adunarea Generală şi Consiliul de
supraveghere, anali- zează garanţiile şi decide asupra lor. Comitetul financiar adoptă decizii
prin majoritate, în afara deciziilor care se referă la garanţii şi participare care se aprobă pe baza
unanimităţii. În cazul unei decizii cu privire la garanţii şi participare la care nu se obţine
unanimitatea, preşedintele Comitetului financiar o supune aprobării Consiliului de
supraveghere.
Capitalul Fondului European de Investiţii este format în proporţie de 40% din contribuţia
Băncii Europene de Investiţii, 30% Comunitatea Europeană, precum şi bănci şi instituţii
financiare (30%). Fondul European de Investiţii dispune de un capital de două miliarde EURO
împărţit în două mii de părţi cu o valoare nominală de 1.000.000 ECU. Statele membre pot
subscrie un număr de părţi fixat prin statut. Părţile subscrise se achită până la concurenţa de
20% în patru vărsăminte anuale.
Fondul European de Investiţii administrează şi resursele provenite din comisioane de angajare
şi diferenţe dintre gradul de risc garantat la fiecare investiţie şi produsul trezoreriei.
Remuneraţiile pe care le percepe Fondul pentru operaţiile sale depind de cheltuielile de
funcţionare, de riscurile asumate şi de rezervele necesare.
Fondul European de Investiţii susţine realizarea proiectelor de investiţii pe teritoriul statelor
membre ale Comunităţii Europene sau în ţări limitrofe dacă se realizează proiecte
transfrontaliere şi care sunt autorizate de către Consiliul de supraveghere printr-o decizie luată
în unanimitate.
Fondul European de Investiţii garantează împrumuturile cu privire la reţelele transeuropene şi
cele destinate întreprinderilor mici şi mijlocii. Plafonul angajamentelor globale ale Fondului
European de Investiţii nu poate depăşi de trei ori cota de capital subscris, dar garanţiile pot
fi majorate. Comitetul financiar este competent să aprobe operaţiile de garantare pe baza
deciziilor adoptate în unanimitate.
4 Curtea de Conturi

Curtea de Conturi se înscrie în rândul instituţiilor comunitare alături de Parlamentul European,

Consiliul European, Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie în vederea urmăririi şi asigurării
legalităţii constituirii şi utilizării resurselor financiare comunitare şi a întăririi disciplinei
financiare.
Curtea de Conturi a fost înfiinţată în iulie 1975 şi a început să funcţioneze în anul 1979 cu
sediul în Luxemburg pentru a asigura controlul conturilor în cadrul Comunităţii Europene.
a) Structura Curţii de Conturi
Curtea de Conturi a Uniunii Europene este formată din 15 membri. Conform prevederilor art.
188B din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene membrii Curţii de Conturi sunt
aleşi dintre persoanele care fac parte sau au făcut parte din instituţiile de control extern din
ţările lor sau care au o calificare specială pentru această funcţie şi care oferă toate garanţiile de
independenţă.46 După consultarea Parlamentului European, Consiliul hotărăşte în unanimitate
asupra numirii membrilor Curţii de Conturi pe o perioadă de şase ani. Cu ocazia primelor
numiri patru membri ai Curţii de Conturi desemnaţi prin tragere la sorţi primesc un mandat de
patru ani pentru a asigura continuitatea activităţii instituţiei.
Preşedintele Curţii de Conturi este ales de membri, dintre ei, pe o perioadă de trei ani cu
posibilitatea reînnoirii mandatului.
Membrii Curţii de Conturi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă şi în interesul general
al Comunităţii Europene. În îndeplinirea îndatoririlor membrii Curţii de Conturi nu trebuie să
solicite şi nici să accepte instrucţiuni din partea unui guvern sau de la un anumit organism.
Membrii Curţii de Conturi trebuie să se abţină de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor.
Pe durata funcţiei, membrii Curţii de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională,
fie remunerată, fie neremunerată. În momentul preluării funcţiei, membrii Curţii de Conturi
trebuie să se angajeze solemn ca pe durata mandatului şi după încetare să îndeplinească
obligaţiile care rezultă din funcţie, să manifeste onestitate şi circumspecţie în acceptarea
anumitor poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei.
Funcţia membrilor Curţii de Conturi încetează în mod individual prin demisie voluntară sau
din oficiu declarată de Curtea de Justiţie. Membrii Curţii de Conturi nu pot fi destituiţi din
funcţiile lor şi nici nu pot fi declaraţi decăzuţi din dreptul la pensie sau la alte avantaje numai
în cazul în care Curtea de Justiţie constată la cererea Curţii de Conturi că au încetat să
corespundă condiţiilor cerute sau să îndeplinească obligaţiile care decurg din funcţia lor.
Consiliul hotărăşte cu o majoritate calificată condiţiile de angajare, remuneraţii, indemnizaţii,
pensii şi orice alte drepturi. Membrii Curţii de Conturi se bucură de privilegiile şi imunităţile
Comunităţii Europene ce se acordă judecătorilor de la Curtea de Justiţie.
b) Atribuţiile Curţii de Conturi
Curtea de Conturi examinează conturile privind veniturile şi cheltuielile Comunităţii, conturile
care se referă la veniturile şi cheltuielile oricărui organism creat de Comunitatea Europeană în
măsura în care actul fondator nu exclude controlul.

46
Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art.188A, 188B, 188C în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene,
Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 121-123
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie privind
fiabilitatea conturilor, precum şi regularitatea operaţiilor.
În vederea confirmării gestiunii financiare, Curtea de Conturi examinează legalitatea şi
regularitatea încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor.
Controlul veniturilor presupune compararea sumelor prevăzute în buget cu vărsămintele
efective către Comunitatea Europeană şi identificarea unor factori obiectivi şi subiectivi care
au exercitat influenţă asupra veniturilor.
Curtea de Conturi urmăreşte raportul dintre angajamentele asumate şi plăţile efectuate, factorii
care au influenţat plăţile şi modul în care s-au respectat prevederile în efectuarea cheltuielilor.
Controlul Curţii de Conturi se efectuează pe baza documentelor, dacă este necesar se
desfăşoară la faţa locului în celelalte instituţii, în localurile oricărui organism care încasează
venituri şi efectuează cheltuieli ale Comunităţii Europene, în statele membre, inclusiv în
localurile oricărei persoane fizice şi juridice beneficiare de sume de la bugetul Uniunii
Europene. Controlul Curţii de Conturi în statele membre se realizează în colaborare cu
instituţiile de control naţionale sau dacă acestea nu dispun de competenţele necesare cu
servicii naţionale competente. Instituţiile sau serviciile de control naţionale trebuie să
comunice Curţii de Conturi dacă intenţionează să participe la control. Curtea de Conturi şi
instituţiile de control naţionale ale
statelor membre cooperează într-un spirit de încredere şi îşi respectă independenţa reciprocă.
Documentele sau informaţiile necesare pentru îndeplinirea misiunii Curţii de Conturi se
comunică la cerere de celelalte instituţii ale Comunităţii, de instituţiile de control naţional sau
de serviciile naţionale competente.
După examinare, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui
exerciţiu financiar. Raportul Curţii de Conturi se transmite instituţiilor Comunităţii şi se
publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene alături de răspunsurile formulate de
instituţiile comunitare. Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se aprobă cu
majoritatea membrilor Curţii de Conturi.
Curtea de Conturi asistă Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de
control asupra execuţiei bugetului.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Care sunt misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale?

2. Care sunt organele de conducere din cadrul Băncii Centrale Europene?
3. Ce operaţiuni desfăşoară Sistemul European al Băncilor Centrale?
4. Cum se formează capitalul Băncii Centrale Europene?
5. Care este misiunea şi obiectivele Băncii Europene de Investiţii?
6. Cum se formează resursele de către Banca Europeană de Investiţii?
7. Care sunt principiile aşezate la baza acordării împrumuturilor de către Banca
Europeană de Investiţii?
8. Care este obiectivul Fondului European de Investiţii şi rolul său?
9. Care sunt atributele Curţii de Conturi a Uniunii Europene?