2.2.

Clasificarea prețurilor
Problematica prețurilor a cunoscut un proces amplu de perfecționare, cu multiple modificări
ale mecanismului de formare a prețurilor, condiționând crearea unei vaste game de prețuri. Apariția
noilor forme de prețuri se datorează diversificării nomenclatorului de mărfuri, implicării
organismelor statului, cât și a celor internaționale, globalizarea comerțului etc. Prețul, ca noțiune, se
utilizează în diverse sintagme corelate (preț cu ridicata, prețul cu amănuntul) sau independente (preț
de livrare, preț de monopol, preț cu TVA etc.).
Toate tipurile de prețuri, componente ale sistemului de prețuri, pot fi delimitate în grupe
după anumite criterii economice de clasificare
2.2.1. Clasificarea prețurilor după domeniul de aplicare
Primul și cel mai important criteriu de clasificare a prețurilor constă în diferențierea acestora
după domeniul de aplicare, în funcție de care deosebim:
Prețuri cu ridicata ale produselor industriale – sunt prețurile aplicate prin negociere între
unitățile producătoare și entitățile care cumpără și vând produse cu caracter industrial. Sunt
prețurile la care producția industrială se vinde oricăror categorii de cumpărători (cu excepția
populației).
Prețurile la lucrările de construcție și montaj. Acestea au aplicabilitate în domeniul
lucrărilor de construcții și montaj. În procesul de stabilire a prețurilor se utilizează:
 prețurile pe articole de deviz;
 prețuri pe categorii de lucrări;
 prețurile pe obiecte de construcție;
 devizul general, care cuprinde toate costurile ocazionate de realizarea unei construcții.
Prețurile de achiziție a produselor agricole – sunt prețuri de contract la care se cumpără
produsele agricole de la producători, indiferent de forma de proprietate, forma organizatorico-
juridică a entității etc., menite să asigure acoperirea costurilor de producție și o marjă de profit.
Tarifele la serviciile de transport de mărfuri și pasageri – reprezintă plata pentru serviciile
de deplasare a pasagerilor și expedierea încărcăturilor, care se încasează de către organizațiile de
transport. O particularitate a formării prețurilor în ramura transportului este aceea că tarifele în
transportul de mărfuri includ atât tarife pentru încărcare-descărcare, cât și tarife pentru operațiunea
de transportare sau livrare a mărfurilor (bunurilor). În transportul de pasageri se utilizează numai
tariful pentru deplasarea dintr-un loc de destinație în altul a pasagerilor.
 Prețurile din alimentația publică, care se practică în special pentru consumul realizat pe loc.
Prețurile la asemenea produse includ în afară de cost un adaos de alimentaţie publică care diferă în
funcție de categoria de local și gradul de preparare a produselor.
Prețurile din reţeaua de comerţ cu amănuntul se stabilesc și se aplică la desfacerea
produselor către populație.
Tarifele la utilități și serviciile din sfera de deservire – tarifele pentru serviciile din sfera de
deservire a cetățenilor și a entităților economice, care se stabilesc după regulile generale ale formării
prețurilor.
Prețuri care deservesc comerțul internațional – prețurile la care se efectuează importul și
exportul de mărfuri și servicii. Delimitarea acestora într-o categorie separată este condiționată de
unele trăsături specifice, care nu le vom întâlni la formarea prețurilor în cadrul comerțului intern.
Acestea reflectă relațiile economice externe ale unui stat, în raport cu alte state, și se află în
dependență de prețurile stabilite pe piața mondială (prețuri mondiale) care reflectă condițiile de
producție și distribuție a economiei mondiale.
Această categorie de prețuri se delimitează în două subgrupe: prețurile de import și prețuri
de export.
Prețurile la produsele și serviciile destinate exportului sunt prețurile, la care entități
economice din Republica Moldova sau organizații de comerț vând pe piața mondială produsele
(serviciile) fabricate în republică.
Prețurile la produsele de import – prețuri, la care se cumpără de peste hotarele țării mărfuri
și servicii de către entități economice din republică. Prețurile la produsele din import se stabilesc în
baza valorii în vamă la care se adaugă taxele vamale, diverse taxe și impozite indirecte (TVA,
accize), marja de profit a importatorului ș.a.

2.2.2. Tipuri de prețuri după modul de formare

Acest criteriu presupune delimitarea prețurilor în libere și reglementate.
Prețurile libere se formează pe piață, prin mecanismul cererii și al ofertei sau sunt stabilite
prin negociere în contractele încheiate între parteneri la tranzacția comercială. Cea mai mare parte a
prețurilor în Republica Moldova sunt libere.
Prețurile reglementate se stabilesc la anumite categorii de bunuri și servicii de către
organele statale cu atribuții în domeniul reglementării prețurilor. Prețurile reglementate, în funcție
de condițiile formării acestora, includ două subgrupe: prețuri fixe și prețuri limită.
 Prețurile și tarifele fixe se stabilesc în mărime fixă la anumite tipuri de produse sau servicii
(gaze naturale, energie termică, energie electrică, tarifele la călătoriile cu trenul, în transportul de
călători ș.a.).
Prețurile limită se stabilesc sub formă de plafoane (limite) minime și maxime ale prețului, ale
adaosului comercial sau nivel limitat al ratei de profitabilitate. Limitele maxime, de regulă, se
stabilesc la produsele de primă necesitate pentru viața și traiul populației. Prețurile, la care sunt
reglementate limitele maxime, se mai numesc prețuri-plafon.
În practică se mai aplică și prețuri-prag, la care este stabilită limita minimă, sub care nu se
permite stabilirea și aplicarea prețurilor la tranzacțiile comerciale. Nerespectarea acestor limite duce
la sancționarea entităților economice. De regulă, stabilirea prețurilor-prag are drept obiectiv
protecția producătorilor autohtoni de concurența mărfurilor provenite din import. Într-un șir de țări,
prin introducerea prețurilor-prag sunt protejați producătoriii agricoli, statul implicându-se și în
modul de organizare a piețelor de desfacere a acestor produse.

1.2.3. Clasificarea prețurilor în funcție de stadiul realizării schimbului

De regulă, un bun trece prin următoarele etape în procesul de mişcare a sa de la producător

spre consumator:
1) producător – comerciant cu ridicata (intermediar) – unitate de comerț cu amănuntul - –
consumator;
2) producător – unitate de comerţ cu amănuntul – consumator ş.a.m.d.
În funcție de stadiile și verigile, pe care mărfurile le parcurg de la producător la consumator,
de variația costurilor în aceste stadii, prețurile se clasifică în următoarele categorii:
 prețuri cu ridicata;
 prețuri cu amănuntul;
 prețuri de transfer.
Prețurile cu ridicata sunt prețurile bunurilor negociate între entități economice: ofertanți și
beneficiari. Acestea, la rândul lor, pot fi:
a) prețuri cu ridicata ale producătorilor, care marchează finalitatea procesului de producție și
trebuie să asigure acoperirea costului complet al produselor livrate, lucrărilor executate sau
serviciilor prestate, precum și o marjă de profit producătorului, accize (unde este cazul), TVA.
Aceste preţuri intervin în raportul de vânzare-cumpărare dintre: entităţile din ramuri
producătoare; producători și unitățile de comerț cu ridicata; dintre unitățile producătoare și
 magazinele proprii, entităţile din sfera comerţului cu amănuntul. De regulă, acestea trebuie să
acopere integral costurile de producţie, o marjă rezonabilă de profit, accizele (după caz).
Exemplu de determinare a prețului cu ridicata al producătorului:
Costul unitar al unei unități de produs constituie 100 lei, norma minimă a rentabilităţii – 25%.
Prețul de ofertă al producătorului în acest caz va constitui:
125 lei = 100 lei + 100×0,25
Prețul de factură se compune din prețul de ofertă al producătorului, la care se adaugă
accizele și TVA (după caz). Dacă produsul se impune cu accize, atunci, la prețul producătorului se
adaugă suma accizului, apoi suma TVA, calculată la prețul de ofertă al producătorului cu accize.
Admitem că în exemplul nostru accizul este stabilit în valoare absolută la o unitate de produs în
mărime de 10 lei. Prețul de factură al producătorului se va calcula în modul următor:
1. adăugăm la prețul de ofertă al producătorului suma accizului:
125 lei + 10 lei = 135 lei
2. calculăm TVA (20%):
135 × 20 / 100 = 27 lei
3. prețul de vânzare al producătorului cu acciz şi TVA:
135 lei + 27 lei = 162 lei.
La preţurile cu ridicata se aplică cota TVA corespunzătoare bunului/serviciului respectiv (cota
standard – 20%; cota redusă – 6% sau 8%; cota 0 (zero) – pentru livrările de bunuri la export).
Unele produse sunt scutite de TVA (a se vedea titlul III „Taxa pe valoarea adăugată” a Codului
fiscal). La livrare, entitatea economică care furnizează mărfurile va consemna în factură atât preţul
cu ridicata fără TVA, cât şi preţul cu TVA. Se va indica, separat, şi suma TVA pe care o va încasa
de la cumpărător şi o datorează bugetului de stat.
b) prețurile cu ridicata ale unităților de comerț cu ridicata (intermediarii) sau prețuri engro.
Acestea cuprind prețul cu ridicata al producătorului și adaosul comercial (comisionul) aferent
vânzării cu ridicata. Asemenea prețuri se formează dacă între producător și consumator
funcționează un sistem de organizații intermediare (cu excepția unităților de comerț cu
amănuntul). Intermediarul, pentru serviciile sale, stabilește un preț, care se compune din
costurile sale, o marjă de profit și TVA aferentă adaosului unității de comerț cu ridicata. Aceste
prețuri se stabilesc când bunurile se livrează de către unitățile de comerț cu ridicata către
unitățile de comerț cu amănuntul sau de alimentație publică.
Exemplu de calculare a prețului cu ridicata al intermediarului:
 Prețul de livrare al producătorului cu TVA constituie 162 lei. Costurile unității de comerț cu
ridicata aferente vânzării unei unităţi de produs – 30 lei, norma de rentabilitate – 15%, cota TVA –
20%. În cazul de față prețul de livrare cu ridicata al intermediarului se va determina în modul
următor:
1. se calculează adaosul (prețul serviciilor) unității de comerț cu ridicata:
30 lei + 30×0,15 = 34,5 lei;
2. calculăm prețul cu ridicata al unității de comerț cu ridicata:
162 lei + 34,5 lei = 196,5 lei
3. calculăm prețul de livrare cu ridicata (cu TVA) al unității de comerț cu ridicata:
196,5+196,5×0,2=196,5×(1+0,2)=196,5×1,2=235,8 lei
O categorie a prețurilor cu ridicata – prețurilor cu ridicata ale produselor provenite din
import.
Prețurile cu amănuntul sunt prețurile la care produsele se vând către consumatorul final de
către unitățile de comerț specializate, magazinele proprii ale unităților producătoare, unitățile din
alimentația public. Ele cuprind pe lângă costuri: profit, accize (după caz), adaos comercial cuvenit
unităților de comerț cu ridicata, adaos comercial cuvenit unităților de comerț cu amănuntul, TVA
calculată și colectată din toate stadiile anterioare. Prețul cu amănuntul marchează sfîrșitul circuitului
mărfurilor, acestea intrând în stadiul consumului final.
Exemplu de calculare a prețului cu amănuntul:
Prețul de cumpărare cu TVA constituie 235,8 lei. Adaosul unității de comerț cu amănuntul
constituie 25% lei, TVA – 20%. Prețul de vânzare cu amănuntul se va determina în modul următor:
1. calculăm TVA în preţul de cumpărare cu TVA după relaţia:
cot aTVA
TVA=PcuTVA⋅
100+cot aTVA
20
TVA=235 . 8⋅ =39 .30
100+20 lei
2. calculăm preţul de cumpărare fără TVA:
235,8 – 39,3 =196,5 lei
3. se calculează adaosul (prețul serviciilor) unității de comerț cu amănuntul:
196,5 lei ×0,25 lei = 49,12 lei;
4. calculăm prețul de livrare (factură) cu ridicata al unității de comerț cu amănuntul:
(196 lei + 49,12)×1,2 = 294,14 lei.
 Structura prețului care se formează în procesul de circulație a mărfurilor de la producător la
consumator poate fi reprezentată în modul următor:
Elementele prețului
Adaosul unității de comerț
Impozite Adaosul comercial al unității
cu ridicata
Profitul indirecte de comerț cu amănuntul
Costul (intermediarului)
produc
unitar al Costurile Profitul
ă Costurile Profitul
bunurilor unității de unității de
torului Accize TVA interme- interme- TVA TVA
comerț cu comerț cu
diarului diarului
amănuntul amănuntul
Prețul de vânzare cu ridicata al
producătorului
Prețul cu ridicata al intermediarului
Prețul cu amănuntul al unității de comerț cu amănuntul
Fig. 2.2. Elementele prețului în funcție de stadiile pe care le parcurg mărfurile de
la producător la consumator

Prețurile în alimentația publică reprezintă o varietate a prețurilor cu amănuntul, întrucât

mărfurile care se comercializează de către aceste unități sunt destinate consumului final. Aceste
unități se aprovizionează fie direct de la producători, fie de la comercianții cu ridicata şi cu
amănuntul. Spre deosebire de adaosul comercial, care îl aplică unitățile de comerț cu amănuntul,
adaosul unității din alimentația publică depinde de mai mulți factori specifici domeniului: tipul și
categoria localului, gradul de preparare a produselor, locul unde se consumă: se consumă pe loc;
semifabricat; livrare la domiciliu etc.
Prețuri de transfer – sunt prețurile stabilite de compania-mamă pentru companiile-fiice sau
prețurile de vânzare practicate în secțiile de producere ale aceleiași entități economice.

2.2.4. Clasificarea prețurilor după locul și condițiile de livrare

Acestui criteriu al clasificării se supun prețurile de contract. Prețul de contract - este prețul
pe care vânzătorul îl pretinde în anumite condiții de livrare, care sunt sprecificate prin termenul
franco. Aceste condiții pot fi:
- franco-depozitul furnizorului;
- franco-stația de expediție;
- franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – stația de expediție;
- franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – destinație;
- franco-destinație;
- franco-depozitul cumpărătorului.
 Fiecare din condițiile de livrare a mărfii conține date privind cuprinderea costului complet al
încărcăturii plus cheltuieli de încărcare-descărcare, asigurare și transport până într-un anumit loc,
stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare, prezentate în figura ce urmează (Fig. 2.3):

Cheltuieli de Cheltuieli de Cheltuieli de

Prețul de Cheltuieli de Cheltuieli de
încărcare în descărcare din livrare de la stația
vânzare la livrare până la transportare
vagoane (pe vagoane (de pe de destinație la
depozitul stația de până la stația
vas) la stația vas) la stația depozitul
furnizorului expediere de destinație
de expediere de destinație cumpărătorului

franco-depozi-
tul furnizorului

franco-stația de expediere

franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – stația

de expediere

franco-vagon (franco-de-a lungul vasului) – destinație

franco-destinație

franco-depozitul cumpărătorului

Fig. 2.3. Cheltuieli de livrare (transport, asigurare, încărcare-descărcare) incluse în prețul de livrare
în funcție de condițiile de livrare.

2.2.5. Clasificarea preţurilor în funcție de tehnicile de comercializare (forma de

organizare a vânzării)
În funcţie de tehnicile de comercializare, preţurile se delimitează în:
 prețuri de tranzacție;
 prețuri de licitație;
 prețuri de bursă (cotații);
 prețuri de listă sau de catalog.
Prețul de tranzacție se stabilește prin negocieri directe între partenerii la trazacția comercială
pentru fiecare partidă de mărfuri, care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Prețurile de licitație se stabilesc prin vânzare publică, organizată într-un loc special la o dată
stabilită din timp pentru punerea în vânzare a anumitor mărfuri specifice: cu un grad mare de
perisabilitate; care formează stocuri în perioade foarte scurte de timp, sau care sunt unice ș.a.
 La licitație se operează cu:
 prețul minim de strigare – este un preț ce se stabilește de către vânzător prin acord cu
compania de licitații, care cunoaște tendința pieței;
 prețul maxim de strigare; acesta este prețul maxim solicitat de către vânzător, care este redus
succesiv, până când primul cumpărător acceptă un anumit nivel al prețului.
Cotațiile de bursă se formează în procesul de negociere la bursele de mărfuri. Bursa de
marfuri este o instituție care organizează comerțul de bursă pe baza de standarde sau mostre de
mărfuri, efectuat intr-un local prestabilit acestui scop (sala bursei) și la o anumita dată și oră,
conform regulilor de bursă. Marfa de bursă trebuie să fie calitativ omogenă, cu parametri calitativi
comparabili în decursul unei anumite perioade de timp și plasată în loturi interschimbabile, ceea ce
permite negocierea ei conform calităților declarate sau mostrelor. De calitatea mărfii comercializate
la licitațiile de bursă și de corespunderea acesteia standardelor răspunde bursa. La cererea oricărui
participant la negocieri, bursa este obligată să organizeze expertiza calității mărfii comercializate
prin intermediul licitațiilor de bursă. Nu sunt mărfuri de bursă bunurile imobiliare, obiectele
proprietate intelectuală și drepturile patrimoniale.
La bursă se tranzacționează, de regulă, cu mărfuri fungibile, ce se caracterizează prin
omogenitate și o variație mică a parametrilor valorii de întrebuințare. Pe piață mondială, prin
intermediul bursei se vând circa 50 de tipuri de produse, iar cota tranzacțiilor bursiere deține circa
15-20% din volumul comerțului internațional.
Cotațiile de bursă pot fi:
 efective – se stabilesc în baza tranzacțiilor ce se încheie în mod efectiv în perioada
considerată;
 nominale – sunt stabilite pentru produsele care în mod obișnuit sunt cotate la bursă, dar
pentru care, în perioada considerată, din lipsă de cerere sau de ofertă, nu se încheie tranzacții.
Când pentru un produs nu se încheie tranzacții la bursă o perioadă scurtă de timp (1-3 zile),
se pornește să se coteze din nou de la ultima cotație efectivă înregistrată la închiderea bursei.
Dacă tranzacții nu s-au efectuat o perioadă mai îndelungată, se pornește, de asemenea de la
ultima cotație, dar ajustată la modificările care au avut loc la produse similare în perioada
considerată.
Prețurile de listă sau de catalog prezintă următoarele caracteristici:
 sunt înscrise în cataloage sau liste de prețuri elaborate de către producători în baza analizei
costurilor sale și a prețurilor stabilite de către concurenți la produse / servicii similare;
 se comunică potențialilor cumpărători prin diverse căi;
  de regulă, se preconizează și reduceri de preț în cazul achiziției unei partide mai mari;
 se aplică la mărfuri fabricate într-o gamă largă sortimentală, cu parametrii tehnico-economici
ușor măsurabili: automobile, mașini, țevi, motoare electrice, pompe ș.a.
În funcție de particularitățile și amploarea pieței deservite, sistemul de preţuri include câteva
categorii:
 prețuri naționale (interne);
 prețuri care deservesc tranzacțiile de export – import;
 prețurile mondiale;
 prețurile pe piețele internaționale regionale.
În literatura de specialitate mai pot fi întâlnite şi alte criterii de clasificare a preţurilor.