Sunteți pe pagina 1din 24

TRANSPORTURI CURS 5 - ORGANIZAREA TRANSPORTULUI DE

MARFURI PE CALEA FERATA

CURS 5 TRANSPORTURI

Transportul feroviar

ORGANIZAREA TRANSPORTULUI DE MARFURI PE CALEA FERATA

Organizarea transportului - in general si a celui de marfuri - in special, este


legata de notiunea de trafic.

Traficul reprezinta totalitatea transporturilor efectuate intr-o perioada de timp


(luna, trimestru sau an) in cadrul anumitor relatii de transport.

Traficul se poate imparti in:

• Trafic intern – totalitatea transporturilor efectuate in limitele frontierei


unei tari;
• Traficul international – totalitatea transporturilor efectuate pe caile
ferate intre doua sau mai multe state.

Traficul international dintre statele din Europa este reglementat de Conventia


CIM, care are 5 parti ce se refera la:

• obiectul si starea de aplicare a Conventiei;


• raspunderea caii ferate;
• contractul de transport;
• dispozitii diverse;
• dispozitii tranzitorii.

Conventia este completata de 8 anexe, ce se refera la:

• modelul scrisorii de trasura sau al duplicatului scrisorii de trasura;


• modificarea contractul de transport;
• regulamentul transportului coletelor exprese, etc.

Folosirea reciproca a vagoanelor de marfuri in transportul feroviar este


reglementata de Conventia RIV, la care participa toate tarile semnatare la Conventia
CIM si prin care sunt reglementate probleme privind:
• termenul de revizie;
• predarea, primirea si reincarcarea vagoanelor;
• diferite probleme tehnice.
• Traficul de tranzit – reprezinta numai o parte dintr-un trafic
international efectuat pe teritoriul a mai multe tari, astfel incat nu incepe
si nu se termina pe teritoriul aceluiasi stat. Marfa care tranziteaza nu este
supusa taxelor vamale sau altor conditii restrictive;
• Traficul de peage – totalitatea expeditiilor ale caror statii de plecare si
destinatie se gasesc pe teritoriul aceluiasi stat, insa, in parcurs, strabat
teritoriul unui stat vecin.

OPERATII COMERCIALE SI DOCUMENTE IN TRANSPORTUL DE MARFURI


PE CALEA FERATA

1. OPERATII COMERCIALE SI DOCUMENTE IN STATIILE DE PREDARE

Transportul marfurilor pe calea ferata presupune, mai intai, primirea acestora de


catre statiile respective, necesitand un ansamblu de operatii si documente:

• intocmirea de catre predatorul marfii a documentului de transport


(scrisoare de transport, scrisoare de trasura sau fracht);
• examinarea starii ambalajului;
• predarea – primirea marfurilor pentru transport si a scrisorii de trasura;
• marcarea si etichetarea coletelor;
• stabilirea greutatii marfurilor;
• depozitarea marfurilor in magazii, pe chei sau pe trenuri;
• alegerea vagoanelor introduse la incarcare;
• sigilarea si predarea acestora personalului de tren;

Marfurile se expediaza in ordinea sosirii, afara de cazul in care anumite expeditii


se bucura de prioritate.
Unele marfuri sunt excluse de la transport sau sunt primite in anumite conditii.

Scrisoarea de transport este principalul document in raporturile dintre calea


ferata si beneficiarii transportului de marfuri. Aceasta constituie documentul doveditor
al contractului de transport fiind, in acelasi timp, un document de transport si un
document contabil

Scrisoarea de transport are 5 parti:

1. unicatul – insoteste transportul si se elibereaza


destinatarului o data cu marfa;
2. duplicatul – il primeste predatorul dupa incheierea
contractului de transport si constituie dovada primirii
marfurilor la transport;
3. copia scrisorii de transport – ramane in statia de
predare;
4. avizul si adeverinta de primire – insoteste transportul
impreuna cu unicatul. Prin aceasta, in statia de destinatie,
destinatarul certifica primirea marfurilor si este pastrata in
statia respectiva;
5. exemplarul de serviciu – insoteste transportul la
destinatie. Dupa eliberarea transportului, statia respectiva il
anexeaza la contul taxelor incasate.

Pentru transportul international, scrisoarea de transport este un document


inscris si probatoriu, fiind dovada incheierii contractului de transport, valabil pentru
calea ferata unde sunt predate marfurile, precum si pentru celelalte cai ferate cae
participa la traficul respectiv de marfuri.

Scrisoarea de transport se compune din urmatoarele exemplare:

• unicatul;
• duplicatul;
• certificatul de expediere – se refera la indeplinirea formalitatilor vamale;
• actul de plata centralizat – serveste la efectuarea decontarilor intre
expeditia internationala si calea ferata;
• foaia de expediere – se retine de catre statia de destinatie si serveste la
efectuarea decontarilor intre caile ferate participante la transport;
• avizul si adeverinta de primire – prin care destinatarul certifica primirea
marfurilor, pastrandu-se in statia de destinatie;
• matca scrisorii de transport – exemplarul care ramane in statia de
predare;
• certificatul de trecere a frontierei - face dovada trecerii marfurilor dintr-o
tara in alta.

Mentiunile inserate in scrisoarea de transport international sunt:

• mentiuni obligatorii – numele statiei si a caii ferate de predare; ruta de


indrumare; numele si adresa destinatarului; greutatea marfii; felul
ambalajului; marca, numarul coletelor; numarul vagoanelor si initialele
caii ferate; enumerarea documentelor anexate; numele, prenumele si
adresa expeditorului;
• mentiuni facultative – stabilirea localitatilor pentru aprovizionarea cu
ghiata a transportului cu marsportului cu mar stabilirea localitatilor
pentru adaparea animalelor, etc.

Este posibila modificarea ulterioara a scrisorii de transport, in anumite conditii,


atat de catre predator, cat si de catre destinatar, cu conditia ca modificarea sa fie
efectuata o singura data.

Preluarea marfii in transportul international pe calea ferata angajeaza


raspunderea tuturor cailor feate participante la transport. Ele raspund solidar pentru
efectuarea transportului de marfuri, respectiv corespunzator prevederilor din scrisoarea
de transport.

2. OPERATII COMERCIALE SI DOCUMENTE IN STATIILE DE DESTINATIE

Activitatea desfasurata in parcursul transportului si in statiile de destinatie


cuprinde un coplex de operatii legate de:

• alegerea celei mai convenabile rute de indrumare - ruta directa, pe langa


care pot exista rute ocolitoare, ce pot fi incluse de catre expeditor sau de
catre calea ferata datorita caracteristicilor climei, a modului de tranctiune,
a conditiilor de exploatare);
• transbordarea marfurilor – poate fi: vagon-vagon, vagon-automobil sau
vagon-nava. Aceasta se impune datorita defectiunilor tehnice sau
comerciale, datorita nerespectarii de catre predator sau de catre statie a
normelor privind incarcarea si transportarea marfurilor;
• recartarea transportului – modificarea contractului de transport in sensul
schimbarii statiei initiale de destinatie sau a destinatarului sau oprirea
transportului din parcurs. In transportul de cai ferate romane, predatorul,
avand garantia dreptului de proprietate asupra marfii pe toata durata
transportului, dreptul de modificare a contractului de transport apartine in
exclusivitate acestuia;
• informarea statiilor despre apropierea marfurilor – oferindu-le
posibilitatea sa-si pregateasca mijloacele de descarcare, sa asigure forta
de munca, sa organizeze formatiile de lucru corespunzatoare;
• avizarea transportului – informarea scrisa sau telefonica a destinatarului,
de catre calea ferata, in legatura cu sosirea marfii;
• descarcarea marfii;
• eliberarea marfii in statia de destinatie catre destinatarul specificat in
scrisoarea de transport;
• despagubiri in transportul de marfuri – cand, din vina caii ferate, apar
pierderi partiale sau totale sau avarii ale marfurilor primite spre transport.

PLATA TAXELOR DE TRANSPORT PE CALEA FERATA

Taxele de transport cuprind:

1. tariful de transport;
2. taxele accesorii;
3. alte taxe - ce survin din momentul primirii marfii, la
transportul pana la eliberarea lor destinatarului.

Tariful de transport contine pretul de transport pe calea ferata.

In timpul transportului apar unele servicii suplimentare, care se executa fie de


administratiile de cale ferata, fie de agentiile cailor ferate participante la transport si de
firmele prestatoare de servicii agreate de calea ferata si care executa aceste prestatii la
cererea predatorului sau a destinatarului.

Cheltuielile efectuate de calea ferata cu aceste prestatii se numesc taxe


accesorii.

In conformitate cu regulile uniforme, exista peste 60 de taxe accesorii, acestea


fiind codificate, pentru a putea fi inscrise cu usurinta in scrisoarea de transport.

Unele prestari de servicii se executa din oficiu, altele numai la cererea clientilor.
Prin scrisoarea de transport se precizeaza care anume taxe accesorii sau grupe de taxe
accesorii se suporta de predator si care de destinatar.
Taxele accesorii nepreluate asupra sa de predator, calea ferata le pretinde de la
destinatar.

Cele mai importante si frecvente taxe accesorii sunt:

• taxele vamale;
• cheltuielile de camionaj neprevazute in tarif;
• cheltuielile pentru repararea ambalajului, pentru refacerea incarcaturii,
etc.

Tarifele de transport si taxele accesorii sunt publicate intr-o forma convenita de


fiecare cale ferata.

Plata se face pe baza tarifelor valabile in momentul incheierii contracului de


transport.

Tariful de transport trebuie sa contina si conditiile speciale aplicabile


transportului respectiv, atat la tariful propriu-zis, cat si la taxele accesorii si, daca este
cazul, modul de convertire a valutelor in care este exprimat tariful. In tarif trebuie
mentionat si regimul de viteza la care se aplica tariful respectiv.

Plata integrala sau partiala efectuata de predator se face in limitele mentionate


in scrisoarea de trasura:

• “franco tarife de transport” – predatorul plateste numai tariful de


transport propriu-zis, insa pe intreg parcursul;
• “franco tarife de transport inclusiv ...”- predatorul plateste tariful de
transport propriu-zis pe intreg parcursul plus alte taxe pe care trebuie sa
le nominalizeze;
• “franco tarife de transport pana la punctul X”- predatorul plateste tariful
de transport pana la un punct X, nominalizat (punctul unde se face
jonctiunea tarifelor intre tarile limitrofe);
• “franco tarife de transport inclusiv pana la punctul X”- predatorul
plateste tariful de transport pana la punctul X, de la acest punct tarifele si
taxele accesorii fiind platite de destinatar;
• “franco toate taxele”- predatorul achita toate taxele pana la statia de
destinatie;
• “franco pentru o suma determinata”- predatorul achita, in statia de
predare, suma nominalizata exprimata, de obicei, in moneda tarii de
predare.

Tariful de transport feroviar difera:


1. din punctul de vedere al sferei de aplicare si
2. din punctul de vedere al sferei de constructie.

Din punctul de vedere al sferei de aplicare se disting:

1. tarife locale - aplicabile pentru marfurile transportate intre


doua localitati, pe teritoriul unui singur stat;
2. tarife internationale – se aplica pentru transporturile de
marfuri la care participa administratii de cale ferata din cel
putin doua state. Acestea, la randul lor, pot fi:

• tarife directe – contin pretul de transport intre doua statii situate in state
diferite;
• tarife comune multilaterale – sunt intocmite de mai multe cai ferate si se
aplica, in mod unitar, pe retelele feroviare ale mai multor state. Pentru ca
au acelasi nivel de structura, se mai numesc si tarife comune;
• tarife de tranzit – sunt valabile numai pe o retea feroviara. Majoritatea
tarilor au cate un tarif aplicabil marfurilor straine aflate in tranzit. La
efectuarea unui transport international, pretul de transport se calculeaza
prin cumularea acestor tarife de tranzit;
• tarife de tranzit portuar – pentru incurajarea tranzitului de marfuri prin
anumite porturi. Nivelul acestor tarife este mai scazut si scade pe masura
ce creste volumul marfurilor transportate prin porturi;
• tarife speciale – se aplica numai pentru o anumita ruta de transport,
pentru a echilibra fluxul de marfuri si a evita returul vagoanelor goale;
• tarife in scopul incurajarii sau subventionarii transportului anumitor
produse pe parcursul unei singure retele feroviare sau a unui grup de
tari.

PRINCIPII DE CONSTRUCTIE TARIFARA

Nivelul taxelor de transport pe calea ferata are la baza costurile cailor ferate si
considerente de politica economica in domeniul transporturilor.

Ponderea cea mai mare in totalul costurilor o au cheltuielile fixe (75%-85%),


indeosebi cheltuielile cu: amortizarea mijloacelor fixe, intretinerea si reparatia cailor
ferate, salariile personalului.
Politica economica a autoritatilor de cale ferata a consacrat un ansamblu de
principii de constructie tarifara, dintre care cele mai importante sunt:

1. Pretul transportului creste in raport cu distanta


parcursa.

Cheltuielile variabile cresc proportional cu distanta. Cresterea pretului nu in


raport cu distanta parcursa nu este proportionala cu aceasta. Astfel, preturile/tona km
sunt mai ridicate pe distante scurte (sub 100 km), fiind mult mai avanatajose pe distante
medii si lungi (pana la 1200-1500 km), dupa care pretul creste proportional cu distanta.

2. Pretul este in functie de valoarea unitara a


marfurilor si gradul lor de prelucrare.

Marfurile care fac obiectul transportului pe calea ferata sunt grupate in mai
multe baremuri tarifare, in functie de gradul lor de prelucrare si valoarea unitara.
Astfel:

• produsele finite – clasa I tarifara– cea mai scumpa clasa pentru ca pot
suporta un pret ridicat al transportului;
• semifabricatele – clase medii tarifare;
• materiile prime – cele mai mici preturi.

3. Pretul este in functie de felul expeditiei.

• Expeditiile de vagoane, respectiv cele ce utilizeaza vagoanele la


capacitate, beneficiaza de preturile cele mai avantajoase.
• Expeditiile de coletarie necesita: incarcari si descarcari repetate pe
parcurs, operatii de triere repetate, stationari in statii de triaj, ceea ce
determina cresterea cheltuielilor caii ferate, dar si a taxelor de transport,
ce sunt de cateva ori mai mari in comparatie cu expeditiile de vagoane.
• Expeditiile de mesagerie prezinta aceleasi probleme ca si expeditiile de
coletarie, la care se adauga avantajul clientului constand intr-un termen
redus de executare a contractului de transporului de transporn functie de
regimul de viteza – de termenul de executare al contracului de transport,
garantat de calea ferata.

De obicei, pretul este cu 50-100% mai ridicat in cazul expeditiilor de mare


viteza, comparativ cu cele derulate cu viteza normala.

4. Pretul este mai mare in cazul transporturilor


executate in conditii si cu mijloace speciale.
Spre exemplu, marfurile cu gabarit depasit necesita mijloace de transport
speciale, conditii speciale de incarcare – descarcare, de fixare a lor in vagon, o grija
deosebita in timpul transportului.

De asemenea, pretul este in functie si de: tipul de vagon, de dotarile acestuia si


de numarul de osii (vagoanele pe doua osii beneficiaza de tarife mai avantajoase decat
cele pe 4 osii).

5. Pretul este stabilit, uneori, prin negociere cu clientii.

Este cazul marilor case de expeditie, care deruleaza anual mari cantitati de
marfuri si cu regularitate si care pot negocia cu caile ferate tarife preferentiale, mai
scazute in raport cu cele publicate.

3.1 Caracteristici tehnico-economice

Transportul rutier este un mod de transport terestru si totodata un subsistem al sistemului national
al transporturilor care asigura deplasarea in spatiu a marfurilor si persoanelor cu ajutorul
autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) si al mijloacelor tractate (remorci, trailere
etc.).

Autovehiculele se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, nefiind legate de instalatii speciale


fixe cum este cazul in transportul feroviar, de pilda (linii de cale ferata, depouri, triaje etc.).
Datorita acestui fapt, ele pot patrunde in locuri unde alte mijloace de transport nu au
accesibilitate, constituind o componenta indispensabila a transporturilor multimodale.

Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizor si pana la


beneficiarul marfurilor din tara sau strainatate, evitandu-se transbordarile pe parcurs si
consecintele acestora: manipulari costisitoare; pierderi cantitative si calitative; rataciri de colete;
sustrageri etc. Totodata, devine posibila folosirea unor ambalaje mai usoare si mai ieftine,
scurtarea perioadei de timp cat marfa se afla in procesul de circulatie.

Mijloacele de transport auto dezvolta viteze tehnice si comerciale ridicate, fapt ce are o mare
importanta in transportul de marfuri perisabile, al celor care presupun un anumit grad de urgenta
etc. In transporturile pe distante mari, cum sunt cele internationale, rulajul mijloacelor de
transport auto este de doua ori mai ridicat decat cel al vagoanelor de cale ferata (trei curse pe luna
fata de numai 1,5 curse, in medie), ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de productie si
desfacere, la cresterea eficientei utilizarii autovehiculelor.

Numeroase mijloace de transport auto asigura temperaturi optime pentru conservarea calitatii
marfurilor pe parcursul transportului (intre –200C si +200C). La export, de pilda, carnea congelata
trebuie sa aiba –180C masurate la os pentru a intruni conditiile de receptie la destinatie, pe cand
fructele si legumele proaspete se transporta la temperaturi de 3 –40C. Datorita temperaturilor
optime asigurate de instalatiile de dotare, perisabilitatile nu depasesc 1 – 2% in transportul auto,
fata de circa 8 – 10% in transportul pe calea ferata.

Mijloacele auto pot asigura livrari succesive, la termene stabilite, care-l scutesc pe beneficiar sa
creeze stocuri de siguranta importante. Se elimina astfel depozitarea excesiva, deprecierea marfii
in timpul depozitarii, imobilizarea unor importante fonduri banesti in stocuri prea mari si se
creeaza posibilitatea utilizarii lor in alte scopuri; importatorul ofera un pret mai avantajos pentru
asemenea livrari „in grafic”.

Autovehiculele pot fi redirijate usor in parcurs, in functie de conjunctura pietei externe sau alte
considerente. In comertul international de legume si fructe proaspete, de exemplu, in contractele
de vanzare- cumparare externa se practica clauza preturilor curente din ziua livrarii marfii la
destinatie. Un autofrigorifer cu legume timpurii, de pilda, care trebuie sa livreze marfa la Paris,
poate fi redirijat in parcurs spre un alt oras din Franta unde preturile sunt mai ridicate.

Productia mijloacelor auto necesita investitii specifice mai mici, iar pregatirea conducatorilor
auto se realizeaza cu cheltuieli mai reduse si intr-un timp mai mic decat la calea ferata sau in
transportul naval si aerian.

Pentru tarile care-si produc singure mijloacele auto de care au nevoie si dispun de combustibili
lichizi din productia proprie, cum este cazul tarii noastre, cheltuielile in valuta pentru
transporturile internationale sunt mai mici comparativ cu alte moduri de transport. Singurele
cheltuieli in valuta sunt taxele de sosele, alimentarea cu combustibil pe parcurs extern, diurna si
cazarea conducatorilor auto, alte taxe.

Mijloacele de transport auto prezinta insa si anumite limite:

capacitatea lor de transport relativ redusa, in comparatie cu cea a trenurilor de marfa


sau a navelor

comerciale, determina costuri specifice pe tona-kilometru de cateva ori mai ridicate decat in
transportul feroviar si naval;

eficienta in transportul auto se realizeaza indeosebi pe distante scurte;

transportul auto este afectat in mod deosebit de actuala criza energetica pe plan mondial
intrucat consuma combustibili costisitori si greu de procurat.

Tendintele care se manifesta in prezent in transportul auto din Romania si din alte tari sunt
generate tocmai de preocuparile specialistilor de a face acest mod de transport mai economic si
mai rentabil. In acest sens, mentionam:

tendinta de crestere a puterii si capacitatii de transport a mijloacelor auto.


Autocamioanele moderne de mare capacitate se caracterizeaza prin robustete, grad redus de
uzura, perioada de timp mai mare intre doua reparatii, autonomie mai mare de alimentare si
costuri specifice de transport mai mici in comparatie cu autovehiculele de capacitate medie si
mica;
tendinta de extindere a tractiunii diesel, mult mai economica decat cea pe baza de
benzina;

adancirea specializarii mijloacelor de transport auto atat in legatura cu cresterea


partizilor de

marfa, cat si cu exigentele impuse de specificul transportului diverselor marfuri;

cresterea preocuparilor pentru construirea unor mijloace de transport auto cu


consumuri specifice

de carburanti cat mai mici si extinderea cercetarilor pentru proiectarea si construirea unor
autovehicule capabile sa functioneze prin utilizarea altor surse de energie.

3.2 Componentele procesului de transport rutier

Procesul de transport al marfurilor pe sosele are trei componente de baza: drumul, autovehiculul
si conducatorul auto.

3.2.1 Drumul

Ca suport material pe care se deruleaza circulatia autovehiculelor, drumul conditioneaza prin


calitatile sale mobilitatea autovehiculelor si eficienta exploatarii lor tehnice si comerciale.

Un drum este cu atat mai bun cu cat solicita din partea autovehiculului o forta de tractiune mai
mica, permite circulatia cu viteza mare in limitele legale admise, prezinta un grad de uzura minim
si o siguranta maxima pentru circulatie.

Totalitatea drumurilor situate pe intreg teritoriul tarii formeaza reteaua rutiera. In cadrul acesteia,
din punct de vedere al importantei economice si administrative, deosebim:

drumurile publice, respectiv acele cai de comunicatie terestra, cu exceptia cailor


ferate, amenajate pentru circulatia vehiculelor si aflate in administrarea unui organ de
stat, daca sunt deschise circulatiei publice si satisfac cerintele de transport rutier ale
intregii economii nationale si ale populatiei;

drumurile de exploatare, care satisfac cerintele de transport ale unor unitati


economice (agricole, forestiere etc.).

La randul lor, drumurile publice se impart in:

a) drumuri de interes republican si b) drumuri de


interes local.
Din categoria drumurilor de interes republican fac parte autostrazile si drumurile
nationale. Autostrazile sunt drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulatiei
autovehiculelor. Ele sunt

prevazute cu cai de rulare unidirectionale separate printr-o banda mediana, intersecteaza denivelat
orice alta cale de circulatie, evita pe cat posibil localitatile, iar accesul si iesirea autovehiculelor
sunt permise numai prin locuri special amenajate.

Drumurile nationale fac legatura intre principalele orase ale tarii si intre acestea si punctele de
frontiera cele mai importante.

Din categoria drumurilor de interes local fac parte: drumurile judetene, cele comunale si reteaua
stradala a oraselor tarii. Drumurile judetene fac legatura intre principalele localitati ale judetelor,
iar cele comunale se ramifica din cele judetene.

Caracteristic transporturilor rutiere din tara noastra, dar si din alte tari, este faptul ca drumurile si
autovehiculele se afla in administrare diferita.

Autostrazile si drumurile nationale, respectiv drumurile de interes republican, se afla in


administrarea regiei autonome Administratia Nationala a Drumurilor (A.N.D.). Drumurile
judetene se afla in administrarea primariilor judetene, cele comunale in administrarea primariilor
comunale, iar reteaua stradala a oraselor – in administrarea primariilor oraselor respective.

Administratia Nationala a Drumurilor este organizata si functioneaza in conformitate cu


Legea nr.

15/1990 si cu regulamentul de organizare si functionare al acesteia. Ea este persoana juridica


finantata de la bugetul statului iar Ministerul Transporturilor este imputernicit sa reprezinte
interesele statului roman in cadrul A.N.D.

Administratia Nationala a Drumurilor are ca obiect de activitate administrarea, intretinerea si


exploatarea autostrazilor si drumurilor nationale in scopul desfasurarii traficului rutier in conditii
de siguranta a circulatiei si coordoneaza dezvoltarea unitara a intregii retele de drumuri in
concordanta cu cerintele economiei nationale si cele de aparare. Ea este imputernicita sa aprobe
constructia si modernizarea drumurilor nationale potrivit competentelor si indeplineste functia de
avizare, coordonare si control a activitatii pe reteaua de drumuri locale si de exploatare.

Documentatiile tehnice privind lucrarile de investitii referitoare la modernizarea, constructia si


sistematizarea drumurilor nationale trebuie avizate de Ministerul Apararii Nationale, prin Marele
Stat Major.

Administratia Nationala a Drumurilor are ca principale atributii urmatoarele:

elaboreaza studii, prognoze si programe pentru dezvoltarea si sistematizarea retelei de


drumuri si

constructia de autostrazi in Romania pentru a satisface nevoile economice si cele de


aparare;
emite norme tehnice obligatorii pentru toate organele si organizatiile ce au in
administrare sau in

folosinta drumuri publice sau de exploatare;

asigura gestiunea si repartizarea fondurilor alocate de la buget pentru constructia,


modernizarea,

exploatarea si intretinerea drumurilor si podurilor;

organizeaza licitatii pentru finantarea si executia lucrarilor de constructii, de drumuri


si autostrazi

in scopul realizarii programelor aprobate;

asigura cooperarea si intretinerea de relatii pe plan tehnic si economic in domeniul


drumurilor si

autostrazilor, cu organisme si organizatii internationale.

In structura organizatorica a Administratiei Nationale a Drumurilor functioneaza directii,


servicii,

oficii si birouri, precum si unitati exterioare.

Administratia Nationala a Drumurilor este condusa de un consiliu de administratie numit


prin Ordin1

al ministrului transporturilor.

Administratia Nationala a Drumurilor isi acopera cheltuielile in intregime din alocatia


bugetara, nu

calculeaza, nu vireaza amortismente si nu are ca scop obtinerea de profituri.

In scopul realizarii ritmice a lucrarilor de intretinere si siguranta a circulatiei si a


repunerii in stare de

functionare a unor drumuri nationale, A.N.D. poate utiliza credite bancare.

Administratia Nationala a Drumurilor are in exploatare o retea de 14.683 km drumuri


nationale. In

prezent sunt sectoare de drumuri nationale cu doua benzi de circulatie in care capacitatea retelei
nu mai satisface fluenta si siguranta in circulatie, avand un trafic ce depaseste limita de 7500
vehicule fizice in 24 ore (Bucuresti-Brasov, Bucuresti-Giurgiu, Craiova-Pitesti etc.)2.
Potrivit aprecierilor specialistilor din Ministerul Transporturilor, in prezent se circula in regim de
saturatie pe cca 1/3 din lungimea drumurilor nationale. Va creste in continuare traficul greu si
foarte greu, ceea ce duce la scaderea capacitatii portante a structurii drumurilor existente si la
pierderi de sute de miliarde de lei pe an pentru utilizatorii drumurilor.

De altfel, starea actuala necorespunzatoare a retelei de drumuri produce consumuri suplimentare


de carburanti pentru autovehicule care se ridica la 1,2 milioane tone/an.

Comparativ cu tarile europene dezvoltate din punct de vedere rutier, Romania continua sa se
mentina pe o treapta inferioara in ceea ce priveste asigurarea fondurilor necesare pentru
intretinerea si repararea retelei de drumuri publice, spre deosebire de marea majoritate a tarilor
europene care au aplicat taxe utilizatorilor drumurilor acoperind integral cheltuielile necesare.

De aceea se impune cu necesitate promovarea unui act legislativ si in tara noastra pentru
sustinerea financiara a infrastructurii transporturilor rutiere si realizarea unor obiective strategice
care sa asigure pe termen lung:

imbunatatirea starii tehnice a retelei de drumuri publice existente prin masuri de


intretinere si ranforsare;

crearea conditiilor necesare pentru aducerea retelei rutiere la nivelul standardelor


europene si asocierea Romaniei in Comunitatea Europeana prin mari lucrari de
modernizare;

dezvoltarea etapizata a unei retele de autostrazi si drumuri expres pe baza unui


program, care sa aiba la baza studii aprofundate de fezabilitate.

3.2.2 Autovehiculul

Autovehiculele si remorcile acestora pot circula pe drumurile publice din Romania numai daca
starea lor tehnica corespunde normelor si standardelor nationale de siguranta rutiera si protectie a
mediului inconjurator1.

Pentru a putea fi mentinute in circulatie, autovehiculele si remorcile inmatriculate trebuie supuse


periodic, de catre proprietari, unei inspectii tehnice. De exemplu, automobilele utilitare, cele
specializate si speciale, autoremorcherele si remorcile acestora, avand masa totala maxima
autorizata mai mare de 3,5 t, precum si tractoarele rutiere si remorcile acestora sunt supuse
inspectiei tehnice la cel mult un an.

Inspectia tehnica se efectueaza in statii de inspectie tehnica autorizate si consta in verificarea


starii tehnice a autovehiculului, fara demontare, utilizandu-se aparatura adecvata.

Daca vehiculul corespunde normelor prescrise, statia de inspectie tehnica consemneaza in anexa
certificatului de inmatriculare data pana la care trebuie efectuata urmatoarea inspectie tehnica si
aplica ecusonul de inspectie tehnica pe placa de inmatriculare.

Daca starea tehnica nu corespunde in totalitate normelor prescrise, statia de inspectie tehnica
poate permite circulatia pe o perioada care nu poate depasi 30 de zile.
Statiile de inspectie tehnica executa inspectiile tehnice la un tarif unic, corespunzator categoriei
autovehiculului.

Autovehiculele si remorcile care urmeaza sa fie inmatriculate pentru prima data in Romania,
trebuie sa fie omologate pentru circulatia pe drumurile publice prin Registrul Auto Roman.

Omologarea pentru circulatia pe drumurile publice trebuie solicitata de catre producatori sau
reprezentantii autorizati ai acestora ori, dupa caz, de persoanele care le importa sau le construiesc
din piese detasate si poate fi individuala sau de tip.

Omologarea individuala se acorda pentru autovehiculele si remorcile care au fost anterior


inmatriculate in alte tari, celor noi, construite in tara sau importate in serie mai mica de zece
bucati de acelasi tip, pe an, precum si celor construite din piese detasabile. Ea se acorda de catre
reprezentantul Registrului Auto Roman din cadrul statiei de inspectie tehnica autorizata in acest
sens, din judetul sau municipiul Bucuresti unde isi are domiciliul (sediul) persoana care solicita
omologarea. Daca autovehiculul corespunde normelor tehnice de siguranta a circulatiei si de
protectie a mediului inconjurator, precum si folosintei careia ii este destinat, reprezentantul
Registrului Auto Roman elibereaza cartea de identitate a autovehiculului.

Omologarea de tip se acorda pentru autovehiculele si remorcile noi, construite in tara sau
importate in serie mai mare de 10 bucati de acelasi tip, pe an.

Daca tipul de autovehicul corespunde normelor tehnice de siguranta a circulatiei si de protectie a


mediului inconjurator precum si folosintei careia ii este destinat, Registrul Auto Roman
elibereaza un certificat de omologare pentru circulatie, continand descrierea sumara a
elementelor care caracterizeaza acest tip de autovehicul. Producatorii sau reprezentantii autorizati
ai acestora trebuie sa mentioneze in cartea de identitate pe care o elibereaza pentru fiecare
autovehicul pe care il livreaza, conformitatea cu caracteristicile tehnice cuprinse in certificatul de
omologare pentru circulatie.

Pentru verificarea indeplinirii conditiilor tehnice de catre autovehiculele si remorcile acestora


care circula pe drumurile publice, Ministerului Transporturilor ii revin urmatoarele atributii:

elaborarea, impreuna cu Ministerul de Interne, a conditiilor tehnice pe care trebuie


sa le indeplineasca autovehiculele, precum si a metodologiei de inspectie tehnica si
omologare pentru circulatie a autovehiculelor si remorcilor acestora;

autorizarea, impreuna cu Ministerul de Interne, a infiintarii si functionarii statiilor


de inspectie tehnica, tinand seama de dotarea materiala si nivelul de calificare
profesionala a personalului acestora;

stabilirea tarifului pentru inspectia tehnica in functie de categoria autovehiculelor;

controlul modului cum se desfasoara activitatea statiilor de inspectie tehnica si


dispunerea

masurilor corespunzatoare;
asigurarea specializarii profesionale a personalului statiilor de
inspectie tehnica;

controlul la producator sau vanzator in ce priveste conformitatea caracteristicilor


tehnice ale autovehiculelor cu tipul omologat pentru circulatie si dispunerea retragerii
omologarii pentru circulatie, in caz de neconcordanta;

sa solicite producatorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sa remedieze, pe


cheltuiala sa, defectiunile de fabricatie constatate in mod repetat la mai multe vehicule
de acelasi tip, care pun sau pot pune in pericol siguranta circulatiei sau protectia
mediului inconjurator. Daca defectiunile sunt grave, poate dispune, impreuna cu
Ministerul de Interne, interdictia de folosire pana la remediere sau retragerea din
circulatie a tuturor autovehiculelor de tipul respectiv.

Toate acestea nu scutesc producatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia de raspunderea ce-i
revine, potrivit legii, pentru pagubele produse proprietarilor prin interdictia de folosire ori
retragerea din circulatie a autovehiculelor respective.

In actuala etapa de tranzitie de la economia hipercentralizata la economia de piata libera


transporturile rutiere din tara noastra se caracterizeaza prin:

structurarea parcului de autovehicule in societati comerciale de dimensiuni mai


mici, independente din punct de vedere economic si administrativ;

liberul acces al intreprinzatorilor la activitatea de transport in general, si la cea de


transport rutier, in particular, ceea ce a condus la crearea unui sector privat dinamic, in
continua crestere;

practicarea libera a profesiunii de transportator, fara ingradirea zonei de activitate


sau a categoriei de prestatii;

crearea unui climat concurential prin practicarea unor tarife libere nu numai intre
transportatorii auto, dar si intre sistemele de transport (auto, cale ferata);

multiplicarea partenerilor in cadrul pietei transporturilor ca urmare a liberalizarii


structurilor administrative in toate sectoarele economiei.

Societatile comerciale de transporturi auto infiintate in temeiul legii nr. 15/1990 privind
reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale constituie in
prezent principalii agenti economici in acest sector de activitate. Treptat, dupa 1990, acestea au
fost privatizate in cea mai mare parte.

Obiectul de activitate al acestor societati comerciale pe actiuni consta, in:

executarea de transporturi de marfuri in trafic intern si international cu mijloacele auto


din dotare,
pentru agentii economici de stat sau privati, romani sau straini;

efectuarea in atelierele proprii a lucrarilor de intretinere si reparatii la parcul din


dotare si activitate

service pentru autovehicule, indiferent de detinatorii acestora (agenti economici de stat


sau privati, romani sau straini);

pregatirea soferilor
profesionisti si amatori;
transporturi de calatori si
turistice;

inchirieri de autovehicule;

expeditii de marfuri, aprovizionare-desfacere, servicii si alte activitati in


domeniul auto.

Conducerea societatilor comerciale de transporturi auto se realizeaza prin adunarea generala a


actionarilor si consiliul de administratie.

Adunarea generala a actionarilor este organul de conducere al societatii care decide asupra
activitatii acesteia si asigura politica ei economica si comerciala.

Adunarea generala a actionarilor are urmatoarele atributii principale:

aproba structura organizatorica a societatii si numarul de posturi, precum si


normativul de

constituire a compartimentelor functionale si de productie;

alege membrii consiliului de administratie si ai comisiei de cenzori, le stabileste


atributiile si ii

revoca;

numeste directorii, le stabileste


atributiile si ii revoca;

aproba si modifica programele de activitate si bugetul societatii;

analizeaza rapoartele consiliului de administratie privind stadiul si perspectivele


societatii, cu

referire la profit, pozitia pe piata interna si internationala, nivelul tehnic si calitatea


serviciilor etc.; hotaraste cu privire la contractarea de imprumuturi bancare si la
conditiile de acordare a
garantiilor;

examineaza, aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierderi dupa


analizarea rapoartelor

consiliului de administratie si comisiei de cenzori, aproband repartizarea profitului intre


actionari; hotaraste cu privire la infiintarea si desfiintarea de sucursale si filiale;

hotaraste cu privire la majorarea sau reducerea capitalului social, precum si la


transformarea formei juridice a societatii;

hotaraste cu privire la comasarea, divizarea sau dizolvarea societatii;

hotaraste cu privire la executarea de reparatii capitale si realizarea de


investitii noi;

hotaraste, cu prilejul stabilirii bugetului, asupra modului de remunerare a membrilor


consiliului de administratie;

hotaraste asupra salariilor si primelor directorilor;

hotaraste cu privire la actionarea in justitie a membrilor consiliului de administratie,


directorilor si

cenzorilor, pentru paguba pricinuita societatii etc.

Adunarile generale ale actionarilor sunt de doua feluri: ordinare si


extraordinare.

Adunarile generale ordinare au loc cel putin o data pe an, la trei luni de la incheierea exercitiului
economic-financiar pentru examinarea bilantului si a contului de profit si pierderi pe anul
precedent si pentru stabilirea programului de activitate si bugetului pe anul urmator.

Adunarile generale extraordinare se convoaca la cererea actionarilor reprezentand 1/10 din


capitalul social sau la cererea comisiei de cenzori.

Adunarea generala poate fi convocata de administratori ori de cate ori este nevoie. Convocarea
trebuie publicata in Monitorul Oficial si intr-unul din ziarele de larga circulatie din localitatea in
care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate. Ea trebuie sa cuprinda locul si
data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi.

Adunarea generala a actionarilor se intruneste la sediul societatii sau in alt loc din aceasta
localitate

iar hotararile se iau, de regula, prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu pentru alegerea
membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea
hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor.
Adunarea generala ordinara este constituita valabil si poate lua hotarari daca la prima convocare
actionarii prezenti sau reprezentati detin cel putin 3/4 din capitalul social, iar la a doua convocare,
daca detin cel putin 1/2 din capitalul social.

Adunarea generala extraordinara este constituita valabil si poate lua hotarari daca la prima
convocare actionarii prezenti sau reprezentati detin cel putin 3/4 din capitalul social, iar la a doua
convocare, daca detin cel putin 1/2 din capitalul social.

Adunarea generala a actionarilor statutar constituita ia hotarari cu majoritatea absoluta de voturi a


celor prezenti sau reprezentati, iar hotararile sunt obligatorii chiar pentru actionarii absenti sau
nereprezentati.

Societatea Comerciala de transporturi auto este administrata de un consiliu de administratie


format din persoane alese de adunarea generala pe o perioada de patru ani, cu posibilitatea de a fi
realese pe noi perioade de patru ani, si care pot avea calitatea de actionari.

Consiliul de administratie este condus de un presedinte si se intruneste la sediul societatii ori de


cate ori este necesar, la convocarea presedintelui sau a 1/3 din numarul membrilor consiliului. El
adopta decizii cu majoritatea simpla de voturi din numarul total al membrilor consiliului.

Consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale unui comitet de directie compus
de membri alesi dintre administratori.

Presedintele indeplineste si functia de director general, in care calitate conduce si comitetul de


directie, asigurand conducerea curenta a societatii, aducerea la indeplinire a hotararilor adunarii
generale si a consiliului de administratie.

In relatiile cu tertii, societatea este reprezentata de catre presedintele consiliului de administratie


pe baza si in limitele imputernicirilor date de adunarea generala a actionarilor sau, in lipsa lui, de
catre unul dintre administratori, desemnat de consiliu.

Presedintele si ceilalti membri ai consiliului de administratie si directorii raspund fata de societate


pentru prejudiciile rezultate din faptele lor ilicite, pentru abaterile de la statut si pentru greseli in
administrarea societatii.

Consiliul de administratie are


urmatoarele atributii: angajeaza si
concediaza personalul;

stabileste indatoririle si imputernicirile personalului societatii pe compartimente;

aproba incheierea de contracte de inchiriere (luare sau darea cu chirie) pe baza


hotararii adunarii

generale ordinare a actionarilor;

stabileste tactica si strategia de marketing, de cercetare si dezvoltare, de asigurare a


calitatii, de
protectie a mediului;

supune anual adunarii generale a actionarilor, in termen de 60 zile de la incheierea


exercitiului economico-financiar, raportul cu privire la activitatea societatii, bilantul si
contul de profit si pierderi pe anul precedent, precum si proiectul de buget pe anul in
curs;

rezolva orice alte probleme stabilite de adunarea generala a actionarilor.

Gestionarea societatii comerciale de transporturi auto este controlata de actionari si de


comisia de

cenzori, aleasa de adunarea generala a actionarilor.

Comisia de cenzori are urmatoarele


atributii principale:

in cursul exercitiului financiar, verifica gospodarirea fondurilor fixe si a mijloacelor


circulante, a portofoliului de efecte, casa si registrele de evidenta contabila si
informeaza consiliul de administratie asupra neregulilor constatate;

la incheierea exercitiului financiar, controleaza exactitatea inventarului, a


documentelor si informatiilor prezentate de consiliul de administratie asupra fondurilor
societatii, a bilantului si a contului de profit si pierderi, prezentand adunarii generale a
actionarilor un raport scris prin care se propune aprobarea sau modificarea bilantului si
a contului de profit si pierderi;

la lichidarea societatii, controleaza operatiunile de lichidare;

prezinta adunarii generale a actionarilor punctul de vedere privind propunerile de


reducere a

capitalului social.

Comisia de cenzori se intruneste la sediul societatii si ia decizii in unanimitate. Daca nu


se realizeaza

unanimitatea, raportul de divergente se inainteaza adunarii generale. Comisia de cenzori poate


convoca adunarea generala a actionarilor in cazul in care capitalul social s-a diminuat cu mai mult
de 10%.

Profitul societatii se stabileste prin bilantul aprobat de adunarea generala a actionarilor, iar plata
profitului net cuvenit actionarilor se face de societate in conditiile legii.

In cazul inregistrarii de pierderi, partile se obliga sa analizeze cauzele si sa ia masuri de


recuperare. Drepturile salariale se stabilesc prin negocieri la nivelul societatii si se inscriu
in contractul colectiv
de munca incheiat conform prevederilor legii.

Drepturile salariale individuale se stabilesc prin contracte individuale, tinand seama de


prevederile

contractului colectiv de munca.

Societatea comerciala de transporturi auto pe actiuni poate fi transformata in alta forma


de societate

prin hotararea adunarii generale


extraordinare a actionarilor.
Urmatoarele situatii duc la dizolvarea
societatii: imposibilitatea realizarii
obiectului social;

pierderea a jumatate din capitalul social, daca adunarea generala a actionarilor nu


decide completarea capitalului sau reducerea lui la suma ramasa;

numarul de actionari este redus sub cinci, timp de sase


luni;

in orice alte situatii, pe baza hotararii adunarii generale a


actionarilor.

In caz de dizolvare, societatea va fi lichidata iar lichidarea se va face dupa procedura


prevazuta de

lege.

3.2.3 Conducatorul autovehiculului

Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai daca, pe langa indeplinirea conditiilor
tehnice necesare, sunt inmatriculate la organele de politie si conducatorii lor poseda permise de
conducere valabile pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Inainte de plecarea in cursa, conducatorul autovehiculului este obligat sa verifice starea tehnica a
acestuia si in special sistemele de transmisie, directie, franare, rulare, lumini si semnalizare. Daca
autovehiculul nu indeplineste conditiile tehnice, conducatorul sau nu va pleca in cursa1.

In timpul conducerii, conducatorul autovehiculului trebuie sa


aiba asupra sa: permisul de conducere, cu anexa acestuia;

certificatul de inmatriculare a autovehiculului;


foaia de parcurs pentru autovehiculele apartinand
intreprinderilor;

dovada verificarii tehnice anuale sau, dupa caz, talonul cu reviziile tehnice ale
autovehiculului. El trebuie sa respecte riguros, in timpul conducerii, semnificatia
mijloacelor de semnalizare rutiera,

semnalele agentilor de circulatie si ale conducatorilor de vehicule. De asemenea, trebuie sa


execute in

siguranta si cu respectarea normelor legale manevrele privind incadrarea autovehiculului in mers,


depasirea altor vehicule, acordarea prioritatii de trecere, intoarcerea si mersul inapoi, trecerea la
nivel cu liniile de tramvai si cu cele de cale ferata, oprirea si stationarea voluntara, parcarea s.a.
Totodata conducatorul autovehiculului trebuie sa aiba in permanenta o conduita preventiva si o
etica profesionala deosebita.

Transportul rutier
3.3. Autoritatea de stat in domeniul transportului rutier

Ministerul Transporturilor, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale,


este autoritate de stat in domeniul transportului rutier si reprezinta autoritatea competenta care
asigura realizarea, modernizarea, dezvoltarea si siguranta transporturilor rutiere.

In calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale, Ministerul Transporturilor


are urmatoarele atributii:

elaboreaza strategiile de dezvoltare a activitatilor de transport rutier si


reglementarile specifice acestui mod de transport;

elaboreaza programe de dezvoltare si modernizare a sistemului national de transport


rutier, de siguranta rutiera si de protectie a mediului;

asigura conditiile unui mediu concurential normal in activitatea de transport rutier,


in corelatie cu celelalte moduri de transport;

stabileste norme obligatorii pentru operatorii de transport, conditiile tehnice pe care


trebuie sa le indeplineasca vehiculele rutiere, metodologia de omologare pentru
circulatie a autovehiculelor si cea de inspectie tehnica periodica a acestora; controleaza
respectarea reglementarilor specifice de catre utilizatorii infrastructurilor si de catre
operatorii de transport rutier.
Ministerul Transporturilor, in calitate de autoritate de stat in domeniul transporturilor rutiere, are
urmatoarele atributii:

exercita autoritatea de registru si inspectie in transporturile rutiere si tine evidenta


tuturor tipurilor de vehicule admise in circulatie (cu exceptia celor a caror evidenta
este tinuta de M. Ap. N., M.I. etc);

certifica incadrarea vehiculelor rutiere in normele tehnice privind siguranta circula

Transportul aerian
I. Continutul Transporturilor Aeriene de Marfuri
Transportul aerian intern si international de marfuri cuprinde totalitatea operatiunilor
efectuate de o casa de expeditie (agent de expeditie aeriana), in legatura cu marfurile de
comert interior si exterior incredintate, pentru a organiza transportul in trafic aerian a
acestora, incheierea si derularea contractului de transport aerian aferent, precum si
eliberarea lor la destinatie, in siguranta si in cel mai scurt timp.
Primele companii nationale au aparut în anul 1919, când a luat fiinta KLM, companie
care îsi desfasoara activitatea si în prezent sub aceeasi denumire. Ulterior, s-au înfiintat si
alte companii: AEROFLOT (Rusia), în anul 1923, PAN AMERICAN AIRLINES
(S.U.A.), în anul 1927, SABENA (Belgia), în anul 1923, AIR FRANCE (Franta), în anul
1933, LUFTHANSA (Germania), în anul 1926 si TAROM (România), în anul 1944.
Daca pana la cel de al doilea razboi mondial marketingul aviatic era orientat catre
productie, dupa acesta perioada, deoarece capacitareade transport disponibila a crescut,
multe companii aeriene au inceput sa-si imbunatatesca serviciile si au intrat intr-o
perioada orientata catre vanzari.
Transportul aerian de marfuri cunoaste o crestere constanta, numarul de tone -km (indi-
cator de transport) dublându-se la fiecare 8-10 ani.
Avantajele acestei modalitati de transport sunt:
a) convertibilitatea (adaptabilitatea), care consta în posibilitatea adaptarii tehnice a
aeronavei la diferite genuri de transport aerian (pasageri, marfuri, mixt, special, amenajari
de lux, cercetare stiintifica, prospectiuni geologice, fotografierea aeriana etc.);
b) oportunitatea, ca trasatura ce deriva din rapiditate si se materializeaza în efectuarea
transportului aerian de bunuri si persoane (la timpul si locul oportun), mai ales în cazul
unor actiuni umanitare;
c) eficacitatea, reprezentând posibilitatea efectuarii de curse aeriene în conditii constante
de regularitate si frecventa;
d) accesibilitatea, reprezentând posibilitatea de a fi un mijloc de transport la îndemâna
oricarui, ca urmare a micsorarii diferentei dintre costul unui transport cu avionul si costul
utilizarii altor mijloace de transport, pe aceeasi distanta;
e) penetrabilitatea, manifestata prin cresterea numerica a liniilor aeriene si accentuarea
expansiunii geografice a acestora;
f) confortabilitatea caracteristica, întrunind toate acele calitati ale avionului si ale instala-
tiilor anexe de la sol prin care se asigura conditiile unei existente civilizate, placute,
comode si igienice a pasagerilor si a marfurilor transportate, înainte, în timpul si dupa
efectuarea calatoriei;
g) siguranta caracteristica în ascensiune, ca urmare a dezvoltarii continue a mijloacelor
pentru protectia navigatiei aeriene, atât pe traseu (ruta), cât si în jurul aeroporturilor,
precum si a perfectionarii tehnicii de la bordul aeronavelor.
II. Piata Transporturilor Aeriene de Marfuri
1. Oferta companiilor de transport aerian
În acest caz, studiul ofertei trebuie sa cuprinda trei componente: constructorii de
material aeronautic, aeroporturile si companiile aeriene.
Piata constructorilor aeronautici a cunoscut o crestere rapida, concomitent cu moder-
nizarea flotelor acestora. Astfel, în ultimii 20 de ani, numarul total al avioanelor în
functiune, pe plan mondial, s-a dublat, structura parcurilor de avioane cunoscând
modificari importante în sensul cresterii numarului avioanelor cu reactie.
Previziunile privind comenzile de avioane pâna în anul 2010 indica cresteri de 6,2%
pe an, principaii constructori aeronautici fiind Boeing si Airbus.
Aeroporturile joaca un rol hotarâtor în dezvoltarea activitatilor directe sau indirecte
legate de derularea transporturilor: miscari de marfuri si aeronave, transport si depozitare
ale marfurilor, activitati comerciale, prestari de servicii, închirieri de spatii etc.
În functie de traficul toal, intern si international, dirijat pe aeroport, primele locuri sunt
detinute de aeroporturile americane Chicago O’Hare (cu peste 1 mil. tone de marfa
transportata),Dallas Fort Worth (cu peste1 mil. tone de marfa transportata), urmate de
aeroportuirle din Europa – London Heathrow (tot cu 1 mil. tone marfa derulata anual).
Companiile aeriene sunt supuse, pe de o parte, reglementarilor internationale de mediu
economic, în care evolueaza, si, pe de alta parte, de cererea de transport aerian, care este
fluctuanta, ca urmare a influentei unor factori conjuncturali, a fusurilor orare, zilele
saptamânii sau regiunile unde opereaza. Ele trebuie sa se adapteze mediului
macroeconomic din care fac parte, noilor reglementari caracterizate prin extinderea
politicilor de liberalizare initiate la sfârsitul anilor ’70 de SUA, continuata în Europa si
ulterior, în transportul aerian mondial.
În aceste conditii, piata transportului aerian este într-o faza de profunde miscari
caracterizate printr-o tendinta de concentrare a companiilor aeriene, cu aparitia
megatransportatorilor în SUA, privatizarea unui numar mare de companii aeriene în
Europa si America Latina, precum si prin strategii de diversificare si cooperare între
companii aeriene de marimi diferite, situate în locuri departate din punct de vedere
geografic.
Compania de transport aerian de marfuri prezinta un serviciu de baza si mai multe
servicii periferice.
Serviciul de baza este cel care va satisface nevoia principala a clientului de a i se
transporta marfa.
Serviciile periferice faciliteaza accesul la serviciul de baza si-i mareste valoarea.
Sistemul format din serviciul de baza si serviciile periferice functioneaza în scopul de
realizare a ofertei de servicii, adica a unui sistem global. Fiecare element este legat de
toate celelalte, legatura efectuându-se prin intermediul elementului comun întregului
sistem –clientul.