Cap.5.

Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 219

5.4.2.7. Proiectarea sistemului de reglare automată a coloanelor de rectificare
A. Noţiuni generale
Coloanele de rectificare reprezintă în sine obiecte de automatizare complexe
caracterizate printr-un număr mare de variabile. Dependenţa în regim dinamic şi staţionar
intrare-ieşire se reprezintă matematic prin ecuaţii neliniare diferenţiale sau algebrice.
Cercetările teoretice şi experimentale efectuate până în prezent permit stabilirea satisfăcătoare
a comportării coloanelor de rectificare în regim dinamic şi staţionar numai pentru amestecuri
binare, pentru amestecuri multicomponente sau complexe rezultatele sunt nesatisfăcătoare.
Datorită complexităţii coloanelor de rectificare, analizate ca obiecte ale automatizării, găsirea
celor mai bune soluţii de automatizare nu se poate face decât în urma cercetării temeinice a
coloanelor similare funcţionând cu acelaşi amestec de componenţi sau cu componenţi
apropiaţi. Analiza experimentală a coloanelor de rectificare, la orice semnal de intrare, arată
că în general au proprietăţi bune de autoreglare, dar reacţionează cu o mare inerţie, regimurile
tranzitorii prezintă un timp mort ce variază între 0,5 şi 10 minute, iar durata acestora, variază
între 5 minute şi 2 ore. Valoarea acestor mărimi depinde de numărul de talere dintre punctul
unde se aplică semnalul şi punctul unde se măsoară efectul. Pe canalele perturbatoare,
coloanele de rectificare au proprietăţi de filtrare foarte bune a frecvenţelor înalte. Starea
coloanei este caracterizată prin parametrii fundamentali stabiliţi conform legii fazelor, unul
dintre parametri se alege presiunea aceasta trebuie să fie constantă pe fiecare taler. Ceilalţi
parametri se aleg fie temperatura fie concentraţia unor componenţi ai amestecului de pe
fiecare taler. Ca mărimi de comandă externe se aleg în general debitele de abur prin
schimbătorul de căldură de la baza coloanei. Dintre mărimile perturbatoare, variaţia
compoziţiei debitului de alimentare prezintă cele mai serioase dificultăţi în conducerea
optimală a coloanei. Înlăturarea acţiunii perturbaţiilor nu este posibilă în majoritatea cazurilor
de aceea se impun structuri ale sistemelor de reglare cu acţiune după perturbaţiile principale
astfel încât acţiunile acestora să fie anihilate încă de la intrarea în coloană. Alegerea locului de
montare a traductoarelor are de asemeni o importanţă deosebită pentru conducerea optimă a
coloanelor, în vederea obţinerii informaţiilor dorite cu inerţie minimă. Aceste observaţii
generale privind proiectarea sistemelor de reglare sunt valabile atât pentru coloanele cu talere
cât şi pentru coloanele cu umplutură având în vedere echivalenţa dintre înălţimea umpluturii
şi numărul de talere corespunzător. Numărul mare de parametri ce influenţează procesul de
rectificare, complexitatea coloanelor şi studiul teoretic şi experimental insuficient fac ca să
existe o mare diversitate de scheme structurale ale sistemelor de conducere automată în
funcţie de experienţa în acest domeniu a colectivelor de proiectare. Sistemele de reglare
automată a parametrilor coloanelor se interacţionează ceea ce complică şi mai mult analiza
comportării în ansamblu a sistemelor de conducere automată. În continuare se vor prezenta
câteva posibilităţi de reglare automată a coloanelor de rectificare căutându-se pe cât posibil
soluţii de structuri cu o interinfluenţă cât mai mică între buclele de reglare. Rectificarea
precisă se întâlneşte sub forma fracţionării amestecurilor binare sau sub forma separării
amestecurilor multicomponente în două grupuri de componenţi.
Condiţia impusă în funcţionarea sistemului de reglare constă în asigurarea unui anumit
grad de separare deci o anumită compoziţie a produsului la vârful şi baza coloanei.
În general sistemele de reglare se împart în două categorii:
- sisteme de reglare indirectă a compoziţiei amestecului la vârf şi la bază (fără
utilizarea analizoarelor în flux) prin stabilizarea parametrilor fundamentali ai coloanei –
temperatura şi presiunea şi prin eliminarea acţiunii factorilor externi perturbatori (debitul de
alimentare şi temperatura acestuia , nivelul la baza coloanei şi temperatura aburului de
alimentare, nivelul în vasul de acumulare reflux, etc.). Această situaţie este dictată de
inexistenţa sau de costul extrem de ridicat al analizoarelor în flux.
- sisteme de reglare directă a compoziţiei produsului de vârf şi de bază (cu utilizarea
220 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
analizoarelor în flux) asigurându-se reacţii în raport cu perturbaţiile principale în vederea
compensării lor.
În figura 5.67 se prezintă structurile de reglare uzuale pentru o coloană de rectificare.
În continuare se vor justifica variantele de structuri cele mai des utilizate în practică.

Y1
PC
2
Fv

FR 3 LC

Fe
TC
PC

k
5
1
Y2
FC
TC
Y3
Fa
4 FC

LC Y4
6
FB

Fig. 5.67. Structuri de reglare automată

pentru o coloană de rectificare
B. Reglarea indirectă a produşilor de vârf şi de bază
Deşi variabilele de ieşire, conform definiţiilor specifice teoriei sistemelor, sunt, pentru
coloana de rectificare, concentraţiile produselor obţinute la vârful şi la baza coloanei, în figura
5.67 sunt prezentate sistemele de reglare automată a temperaturii şi presiunii. Se asigură în
acest caz o reglare indirectă a concentraţiilor dorite, iar
Y1 eliminarea acţiunii factorilor perturbatori se realizează
PC prin stabilizarea tuturor mărimilor de ieşire şi a unor
2 mărimi de intrare în coloană.
Fv a) Reglarea presiunii în coloană
P e n t r u u n a m
FR 3 constantă, concentraţiile vaporilor şi lichidului în
diverse puncte ale coloanei sunt strict determinate,
Fe dacă temperatura şi presiunea pe fiecare taler sunt
constante. În general stabilizând presiunea la vârful
coloanei aceasta asigură, la regimul normal de
funcţionare, presiuni constante pe fiecare taler al
coloanei, datorită proceselor de vaporizare la echilibru
Fig. 5.68. Reglarea presiunii în ce se desfăşoară în coloană.
Î ncoloană f i g . 5 . 6 7
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 221
răcire (bucla de reglare Y1 ) prin schimbătorul de căldură 2. În acest caz S.R.A a presiunii
acţionează asupra unui obiect cu constante de timp mari specific schimbătoarelor de căldură.
Există şi alte posibilităţi de reglare a presiunii, una din acestea constă în comanda debitului de
vapori de vârf Fv (fig. 5.68). Inerţia proprie a părţii de instalaţie ce intervine în această buclă
este mult mai mică dar prezintă dezavantajul montării uni ventil de reglare pe o conductă de
diametru mult mai mare, iar mediul de lucru se află la temperatura de echilibru şi variaţiile de
presiune pe robinetul de reglare pot produce fenomene de cavitaţie, ce conduc la uzura rapida
a acestuia. În literatura de specialitate, alegerea uneia sau alteia dintre cele două variante se
face în funcţie de raţia de reflux. La raţii mari de reflux ventilul de reglare se pune pe
conducta apei de răcire a schimbătorului 2 iar la raţii mici pe debitul de vapori Fv . Ambele
scheme se aplică în cazul condensării totale a produsului de vârf. În cazul în care este posibil
ca o parte din produsul de vârf să nu condenseze şi este evacuat din acumulator necondensat,
reglarea presiunii în coloană se poate realiza prin comanda debitului de vapori necondensaţi.
În fig. 5.69 şi 5.70 sunt prezentate două posibilităţi în acest sens.
Posibilitatea de reglare prezentată în fig. 5.70 se aplică şi în cazul în care o dată cu produsul
util evacuat din coloană se elimină şi anumite gaze necondensabile.

Y1 Y1 PC
PC
2 2
Fv Fv Fag
1 FR 3 1 FR 3

Fe Fe

Fig. 5.69. Reglarea presiunii prin Fig. 5.70. Reglarea presiunii prin
condensare parţială condensare parţială
b). Reglarea temperaturii
Cantitatea de căldură necesară procesului de rectificare se transmite pe la baza
coloanei. De aceea reglarea temperaturii în partea inferioară a coloanei se realizează prin
comanda debitului de agent termic de încălzire Fag (buclele de reglare Y2 şi Y3 din fig. 5.67).
În partea de vârf a coloanei, modificarea debitului de reflux extern conduce la modificarea
debitului de reflux intern precum şi a compoziţiei pe fiecare taler deci implicit modificarea
temperaturii indirect prin modificarea compoziţiei şi direct prin temperatura mult mai mică a
condensului faţă de lichidul de pe ultimul taler (bucla de reglare Y4). În general montarea unor
bucle de reglare a temperaturii atât la zona de vârf cât şi în zona de bază impune o corelare
extrem de precisă a regimurilor de funcţionare deoarece cele două bucle de reglare sunt într-o
puternică interacţiune prin instalaţia tehnologică. Puternicele perturbaţii introduse de debitul
de alimentare al coloanei (prin variaţiile de debit, concentraţie sau temperatură) au influenţe
directe sau indirecte asupra temperaturii la baza coloanei. În cazul numărului mare de talere,
constantele de timp mari pe canalele acestor perturbaţii adăugate la constantele de timp mari
ale buclelor de reglare Y2 şi Y3 conduce la performanţe slabe ale acestor bucle în raport cu
perturbaţiile introduse de debitul de alimentare. În vederea îmbunătăţirii acestora se prevede o
reglare în cascadă (fig. 5.71) în care se alege drept mărime intermediară temperatura pe un
taler situat între baza coloanei şi talerul de alimentare.
222 k
CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
Fa
R e g l a r e a t e m p
1
de bază, bucla de reglare Y4, ce
TC TC Y asigură şi necesarul de lichid pentru a
fi Y2 3
transmis la vaporizatorul 4 şi o
supapă hidraulică, ce va împiedeca
4 FC
vaporii formaţi să părăseasca coloana
LC 4Y prin pompa 6. Alegerea optimă a
6 temperaturii are influenţă directă
FB asupra performanţelor buclei de
reglare a temperaturilor la bază şi este
funcţie de întârzierile care apar pe
Fig. 5.71. Reglarea temperaturii la baza coloanei canalele de măsură şi comandă
(alegerea
Fe depinde deFvconstantele de
Gaze faclă
timp dintre debitul Fa şi traductorul T1 pe PC de o parte şi de constanta de timp a
schimbătorului de căldură 4 şi talerul de bază pe de altă parte).
Reglarea temperaturilor la vârf sau la Ybază este funcţie de produsul util extras din
Y11 10
LC
coloană. Este adevărat că parametrii de vârf şi de bază se influenţează reciproc
F
dar
300 între ei
FC
există diferenţe uneori esenţiale, pe durata regimurilor tranzitorii. De aceeaR performanţele
impuse sistemelor de reglare şi structura acestor bucle sunt accentuate în zonele de vârf 279 sau de
bază ale coloanelor, în funcţie de natura produsului util, uşor sau greu volatil. Aceste
probleme sunt şi mai accentuate în cazul suprafracţionării, la care diferenţa de temperatură 3
dintre vârful şi baza coloanei este de ordinul a câtorva200 grade.
În aceste situaţii, variaţia de temperatură admisă la vârful coloanei este foarte mică şi
nu se poate realiza cu ajutorul regulatoarelor clasice. Soluţia adoptată în acest caz constă în
stabilizarea precisă a celorlalţi parametrii – presiuni, debite, nivele, etc., Ypermiţând
6
menţinerea
precisă a temperaturii datorită constantelor de timp mici 2 ale kproceselor
FC acestor parametri şi a
capacităţilor mari de autoreglare
100
a coloanelor. 201
În fig. 5.72 este 60
prezentată automatizarea unei coloane de separare LC a amestecului de
etilbenzen, ortoxilen şi metaxilen. Etilbenzenul are temperatura deY fierbere 136,19 0 C ,
7
metaxilenul 139 ,10 0 C70şi ortoxilenul 144 Y4 ,41 C . Pentru separarea etilbenzenului de metan
0

şi ortoxilen este necesară 60o coloană cuFC300 de talere reale, realizată Y2 din 3 tronsoane 1, 2 şi 3).
k
Aşa cum rezultă din figură, se stabilizează 101 debitul de alimentare ( 13Y1 ), debitul de
evacuare ( Y11 ) şi presiunea
34 LC
în sistem ( Y10 ). De asemeni cantitatea de căldură necesară
Y5
întregului proces este transmisă prin schimbătorul de căldură 6 şi se menţine constantă prin
1 Y
stabilirea debitului de agent termic ( 3 ) la acest schimbător. În vederea menţinerii la baza
Y3
fiecărei coloane a unui nivel de lichid constant, necesar
12 procesului de vaporizare, precum şi
cu rol suplimentar de supapă hidraulică TC între circuitele de vapori şi lichid de instalaţie, se
Y
comandă debitele de evacuare (buclele Y2 pentru3 baza coloanei 1, Y4 şi Y5 pentru baza
coloanei 2, Y6 şi Y7 pentru baza coloanei 6 3FCşi Y 8 pentru acumulator) pentru a asigura
menţinerea constantă
LC Y2a nivelelor de lichid în diverse puncte ale fluxului tehnologic.

FB
O şi m-xilen
5

Fa

FC 11
Y1

Fig. 5.72. Reglarea automată a instalaţiei de

fracţionare a etilbenzenului
Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 223
224 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
C. Reglarea automată cu utilizarea analizoarelor în flux
Reglarea indirectă a parametrilor coloanelor de rectificare nu asigură puritatea dorită a
produşilor în cazul variaţiilor puternice ale
2 perturbaţiilor, în special în cazul variaţiei concentraţiei
Fv produsului de alimentare a coloanei. În aceste situaţii
se impune utilizarea analizoarelor în flux şi deci
FR 3 introducerea în sistemele de reglare a unor reacţii în
raport cu mărimile de ieşire principale ale procesului.
Fe Acest lucru conduce pe de o parte la creşterea calităţii
PC produsului şi pe de altă parte la micşorarea
consumurilor de energie ca urmare a unei conduceri
x* mai operative a proceselor. Mărimea măsurată cu
PC e
Y1 ajutorul analizorului (şi montarea acestuia) poate fi fie
concentraţia la vârf sau la bază (deci o mărime de
Fig. 5.73. Reglarea concentraţiei intrare) fie concentraţia în zona mediană (deasupra sau
cu utilizarea analizoarelor sub talerul de alimentare) fiind o variabilă de stare
internă a coloanei având variaţii rapide şi mari la
variaţiile perturbaţiilor şi influenţează direct mărimile de ieşire. Aceste mărimi pot substitui în
sistemele de reglare prezentate anterior rolul temperaturilor de vârf, bază sau în zona mediană.
În fig. 5.73 se reglează concentraţia la vârful coloanei, pentru produsul util uşor
volatil, prin comanda debitului de reflux intern. Această soluţie este mult mai avantajoasă
decât aceea de măsurare a temperaturii, deoarece variaţia acesteia din urmă este mult mai
mică decât variaţia concentraţiei.

D. Reglarea cantităţii de căldură introdusă în coloană

Procesele de rectificare în general necesită un consum foarte mare de energie termică.
Datorită necesarului mereu crescând de energie pe plan naţional sau mondial apare şi în acest
caz o raţionalizare sau optimizare a consumului de energie. Acest lucru se realizează prin
reutilizarea energiei termice conţinută în debitele de evacuare în instalaţii şi prin controlul
riguros al bilanţului caloric al coloanelor.
a). Reglarea aportului de căldură de la baza coloanelor
M a r e a p a r t e
k baza acestora, deci produsele de la
Fa bază părăsesc coloana cu temperaturi
1 mai mari decât produsele de vârf.
Reglarea aportului de căldură se
AC
realizează prin comnada debitului de
Y1 abur prin fierbător, mărimea reglată
Y2 fiind temperatura la bază sau în zona
4 FC
mediană (vezi fig. 5.67 sau 5.69,
LC Y4 buclele de reglare Y2 ,Y3 ) fie
6 Fag
concentraţia produsului la baza
FB coloanei (fig. 5.74) sau în zona
mediană (fig. 5.75).
Fig. 5.74. Reglarea aportului de căldură
la baza coloanei
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 225
Buclele de reglare a debitului (Y2) prevăzute în schemele de reglare din aceste figuri
se introduc în vederea stabilizării perturbaţiilor legate de alimentarea cu abur supraîncălzit a

Fa 1
AC
Y1

Y2
4 FC
Y4
6 Fag
LC FB

Fig. 5.75. Reglarea aportului de căldură

la baza coloanei
schimbătoarelor 4 şi pot fi înlocuite cu bucle de reglare a presiunii, având acelaşi rol şi aceiaşi
inerţie mică ca şi buclele de reglare a debitului. Cantitatea de căldură introdusă în coloană are
influenţă puternică şi asupra

nivelului de lichid de la baza coloanei. De aceea în majoritatea cazurilor sunt prevăzute bucle
de reglare a nivelului, menţinerea constantă a acesteia efectuându-se prin comanda debitului
de evacuare din coloană (buclele Y4 ).
Datorită influenţelor reciproce între temperatura şi nivelul de la baza coloanei şi
datorită faptului că pentru anumite perturbaţii variaţia nivelului are loc cu o inerţie mai mică
decât variaţia temperaturii, se utilizează schema de reglare încrucişată. În aceste cazuri nivelul
de lichid se reglează prin comanda debitului de abur iar temperatura sau concentraţia de bază
se reglează prin comanda debitului de evacuare (fig. 5.76 şi fig. 5.77).
Aceste scheme asigură o compensare foarte bună a influenţei variaţiei debitului de
abur asupra compoziţiei produsului de la baza coloanei.
226 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE

k k
Fa
1 Fa 1
LC
LC
Y1
Y1
Y2 AC Y2
4 FC 4 FC
TC Y4
6 Fag Fag
TC
FB 6 FB
Y4

Fig. 5.76. Reglarea încrucişată Fig. 5.77. Reglarea încrucişată

la baza coloanei la baza coloanei

b). Reglarea entalpiei alimentării

Prin debitul de alimentare se introduce de asemeni o parte a cantităţii de căldură
necesară funcţionării coloanei urmărindu-se atât stabilizarea perturbaţiilor datorate variaţiilor
de temperatură a debitului de alimentare (acesta se introduce la temperatura de fierbere) cât şi
recuperarea energiei termice evacuate prin debitul de bază.

E*

CALCULATOR EC Fi

Fa k
Fi
1
AC
FB
Y1
Fa
LC Y2
θa 4 FC

θa FC
Fag
FB

θa Fa

Fig. 5.78. Reglarea entalpiei alimentării cu recuperare de căldură

În general reglarea entalpiei alimentării are loc prin reglarea temperaturii acesteia,
presiunea fiind constantă şi egală cu cea din coloană. În cazul în care debitul de alimentare se
află la temperatura de fierbere lichid sau parţial vaporizat, temperatura nu reprezintă o
apreciere exactă a conţinutului caloric, în special în cazul variaţiei compoziţiei alimentării. Se
va analiza schema de alimentare din fig. 5.78 lichidul de alimentare fiind încălzit şi vaporizat
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 227
parţial în schimbătorul 5.
Cantitatea de căldură introdusă în coloană prin debitul de alimentare va fi :
Qa  Q1  Q2  Q3 (5.207)
unde: - Q1  c a Fa (  a   0 ) reprezintă cantitatea de căldură [Kcal] cu care debitul Fa intră în
schimbătorul 2, c a este căldura specifică [ Kcal / kg 0 C ] a lichidului de alimentare,  a
temperatura acestuia [ 0 C ] iar  0 - temperatura de referinţă în raport cu care se face
calculul;
- Q2  cb FB (  b1   b2 ) reprezintă cantitatea de căldură cedată de lichidul evacuat din
coloană în schimbătorul 2, cb fiind căldura specifică a acestuia,  b1 , b2 temperaturile înainte
şi după schimbătorul 2.
- Q3  1 F1 este cantitatea de căldură cedată de aburul de încălzire din schimbătorul
5.
Entalpia 1 a aburului se presupune cunoscută. În cazul în care parametrii aburului
variază în limite largi trebuie determinată continuu cantitatea de căldură a unui kg de abur. Se
preferă calculul cantităţii de căldură pe unitatea de debit de alimentare şi din (5.207) rezultă :
Q F F
q a  a  c a (  a   0 )  cb (  1   2 ) b  1 1 (5.208)
Fa Fa Fa
Conform relaţiei (5.208) un microcalculator de proces sau un dispozitiv de calcul
realizat cu elemente de calcul ale sistemului de reglare unificate, calculează entalpia
alimentării semnalului de ieşire din blocul de calcul constituind mărimea de reacţie în bucla
de reglare Y1 a entalpiei comandându-se debitul de abur prin schimbătorul 5.

c). Reglarea refluxului intern

S-a arătat că temperatura la vârful coloanei este controlată prin comanda fluxului extern FR .
dar variaţiile temperaturii la vârf sunt în general mici şi în plus modificarea refluxului extern
conduce la modificarea refluxului intern care introduce perturbaţii puternice în întreaga
coloană. De aceea se preferă reglarea refluxului intern controlând în
acest mod şi cantitatea de căldură evacuată din coloană. Calculul
Vn Ln+1 refluxului intern se poate efectua pe baza bilanţului de material şi
FR energetic pentru talerul n al coloanei (vezi fig.5.79):
Vn 1  FR  V n  Ln (5.209)
 v ,n 1Vn 1   R FR   v ,nVn   e ,n Ln (5.210)

Vn-1 Ln
unde:  v,n 1 ,  v,n sunt entalpiile a unui Kmol din vaporii ce
Fig. 5.79. Talerul n părăsesc talerul n-1 respectiv n,  R este entalpia unui Kmol de
reflux extern, iar e, n este entalpia unui
Fag
Kmol de reflux intern
2 Entalpia refluxului extern se poate
Fv exprima în funcţie de entalpia lichidului  e, n :
 R   e ,n  c p (  n   R )
3
Fe
(5.211)
unde cp este căldura specifică a lichidului iar
θR θR FR  n , R sunt temperaturile lichidului de pe
Sistem de cp talerul n, respectiv temperatura refluxului.
FC calcul
qv
L*n
Fig. 5.80. Reglarea refluxului intern
228 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
Având în vedere variaţiile mici ale temperaturilor şi compoziţiilor vaporilor dintre două talere
vecine se poate considera că entalpia vaporilor de pe talerul n-1 este egală cu entalpia
vaporilor de pe talerul n.
 v,n   v,n 1   e,n  q v (5.212)
q
unde v este căldura latentă de vaporizare.
Din relaţiile (5.195 şi 5.197) rezultă:
cp
Ln  FR [ 1  (  n   R )] (5.213)
qv
Calculul debitului de reflux intern se poate realiza simplu cu elemente ale sistemelor
unificate, mărimea de ieşire din dispozitivul de calcul se aplică drept mărime de reacţie
regulatorului de debit, fig.5.80
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 229
5.4.2.8. Concluzii.

S-au prezentat câteva posibilităţi de reglare convenţională a coloanelor de rectificare.

Ideile prezentate pot fi extinse şi la alte tipuri de coloane (absorbţie, extracţie, stripare) cu
talere sau umplutură, ţinând cont însă de condiţiile concrete ce apar în fiecare proces şi în
cazul fiecărui tip de coloană în parte. De asemenea, structura sistemului de reglare poate fi
mai complicată sau mai simplă, în funcţie de natura procesului tehnologic şi de performanţele
impuse. Nu pot fi analizate toate tipurile de procedee de separare. Dar, în urma analizei
fenomenologice a acestora, pe baza celor prezentate în acest subcapitol, precum şi în
capitolele anterioare, se poate proiecta orice sistem de reglare cerut.
Pentru funcţionarea optimă a proceselor de separare, în special a celor ce au loc în
coloane, este necesară determinarea parametrilor tehnologici ce asigură maxim de producţie la
parametrii calitativi impuşi şi apoi stabilizarea acestora la valorile impuse. Sarcina sistemelor
de reglare sau de conducere va consta în asigurarea compensării efectului perturbaţiilor cu
durate minime ale regimurilor tranzitorii.
Posibilităţile de conducere evoluată a coloanelor de rectificare va fi analizată în
volumul doi al acestei lucrări.