Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
7.1. GENERALITĂŢI
1 RI 2
B
S DD
RB-5 -
Semnal
Is1 Is2
În acest scop, rapoartele de transformare nTC1 şi nTC2 ale celor două grupuri de
transformatoare de curent (fig.7.3) trebuie alese astfel încât să se obţină
unde:
Ip1, Ip2 sunt curenţii primari;
Is1, Is2 sunt curenţii secundari,
Rezultă astfel:
Cum însă
în care Wl, Weg reprezintă numărul de spire al bobinei de lucru, respectiv de egalizare
atunci când fluxurile create de miezul TSR de bobinele de lucru şi egalizare vor fi
egale şi în opoziţie, fluxul rezultant va fi nul şi în bobina secundară W s a TSR nu se
va induce t.e.m., deci curentul prin releu va fi nul, deşi Is1 Is2.
Ip1 Ip2
nTC1 nTC2
TSR
Is1 Is2
Weg
I I Fig. 7.4 Schema de principiu a
protecţiei diferenţiale a unui
transformator realizat cu TSR
Ws
Wl 152
Is1 – Is2
Din relaţia anterioară rezultă numărul necesar de spire al bobinei de egalizare
(care are mai multe borne)
Q B
Brem Bsat
I
Im
-Br
-Bsat I
Isc
Im
În fig. 7.5 sunt reprezentate curbele de magnetizare ale miezului TSR şi modul
de funcţionare în cazul unui scurtcircuit exterior.
În acest caz, prin înfăşurarea primară a TSR, legată în paralel cu circuitul
diferenţial, va circula curentul de dezechilibru i dez, deplasat în raport cu axa timpului,
datorită importantei componente aperiodice.
În consecinţă nu va avea loc descrierea întregului ciclu de histerezis în fiecare
perioadă, ci punctul de funcţionare de pe curbele de magnetizare va descrie o elipsă
deformată, corespunzătoare coborârii punctului de funcţionare din P în Q la scăderea
153
curentului de dezechilibru şi revenirii punctului din Q în P (pe curba inferioară) la
creşterea curentului de dezechilibru.
Variaţia totală a inducţiei va fi deci
Ip
154
Fig. 7.6 Legarea TC pentru compensarea diferenţei de fază a
curenţilor, în schema protecţiei diferenţiale.
În acest mod se realizează o rotire în sens invers a fazelor curenţilor secundari,
care compensează rotirea curenţilor primari provocată de conexiunea stea-triunghi ale
transformatorului protejat
Se vor conecta în triunghi secundarele transformatoarelor de curent montate pe
partea bobinajelor legate în stea ale transformatorului protejat, şi respectiv în stea
secundarele TC montate pe partea bobinajelor legate în triunghi ale transformatorului
protejat (fig.7.6).
Ţinând seama de conexiunea în a acestor TC, care face ca prin conductorul
circuitului diferenţial spre releu să circule un curent de ori mai mare decât
curentul din secundarele TC, raportul lor de transformare se alege cu relaţia:
în care:
Ksch = este coeficientul de schemă, definit ca raportul dintre curentul prin
bobina releului şi curentul din secundarul TC (în cazul TC conectat în stea
rezultă Ksch = 1);
Is – curentul secundar nominal al TC;
IpY – curentul primar pe partea stelei transformatorului protejat.
Pentru transformatoarele conectate în stea, rezultă deci relaţia
155
Releele se leagă în derivaţie, între conductoarele secundare ale circuitelor
diferenţiale de pe cele trei faze şi conductorul de întoarcere, care se leagă la steaua
grupului de TC de pe partea triunghiului transformatorului protejat [8, 13, 14].
156
desensibilizarea protecţiei faţă de armonica a doua din curentul de
magnetizare, care utilizează un releu diferenţial prevăzut cu filtru de armonica a
doua [8, 13, 23].
Idez = Idez TC + Idez eg + Idez mT + Idez reg Idez TC + Idez eg + Idez reg (7.12)
unde : fI = 0,1;
Kid =1
157
Kaper = 1, în cazul folosirii TSR.
Pentru componenta Idez eg raportată la primar, notată cu Idez eg p se obţine valoa-
rea maximă
unde:
feg % este diferenţa curenţilor secundari exprimată în procente; dacă iniţial
feg % 5%, se folosesc dispozitive de egalizare a curenţilor secundari, rămânând
însă şi după aceea o valoare redusă feg 0, întrucât aşa cum s-a menţionat bobinele
au borne numai pentru anumite valori întregi ale numărului de spire, care pot diferi
întrucâtva de valorile rezultate din calcul.
Componenta Idez reg raportată la primar şi notată cu Idez reg p are valoarea maximă
158
transformatorului şi faţă de curenţii de dezechilibru în cazul scurtcircuitelor
exterioare. Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:
În cazul când Ksens 1,5, se adoptă altă schemă de protecţie diferenţială [8].
Is2
I I
Ip1 Is1 Wf Ws
f l
l
Wl We1 We2
Wf Ws
Ip2 f l
Is2
TSR
I I K
T
Consumator
TC
Isc
Zona de Zona
acţionare moartă
Ipp
ZmT
Isc.max.k
ZmL
161 L
Fig. 7.8 Determinarea grafică a zonei de protecţie
cu secţionare de curent
Totodată Ipp trebuie să satisfacă şi relaţia
(7.21)
pentru ca protecţia să nu acţioneze la şocul curentului de magnetizare, verificată prin
conectarea în gol a transformatorului.
Pentru curentul de pornire se adoptă valoarea superioară rezultată din relaţiile
(7.20) şi (7.21).
Sensibilitatea protecţiei se verifică cu curentul de scurtcircuit bifazat în regim
minim la un defect în punctul de instalare al protecţiei
(7.22)
+
+
+ +
I II I
-
-
162
Protecţia se instalează pe toate cele trei faze, dacă transformatorul protejat este
alimentat de la o reţea cu punctul neutru legat la pământ şi pe două faze, dacă reţeaua
de alimentare are punctul neutru izolat.
Avantajul acestei protecţii constă în simplitate în execuţie şi rapiditate în
acţionare. Dezavantajul este că zona de acţionare variază în funcţie de regimul reţelei
şi, chiar în cazul cel mai favorabil, protecţia nu acoperă întreaga înfăşurare [8, 13].
+
+
+ +
I IT I
- -
-
Fig. 7.10 Schema protecţiei împotriva
scurtcircuitelor monofazate realizată cu
FCSH
163
La transformatoarele ridicătoare de tensiune, protecţia maximală de curent de
secvenţă homopolară acţionează împotriva scurtcircuitelor monofazate exterioare din
reţeaua de 110 kV sau mai mult, dacă protecţia elementului respectiv nu a lichidat
defectul, reprezentând totodată o rezervă a protecţiilor rapide împotriva
scurtcircuitelor monofazate în bobinajul de înaltă tensiune al transformatorului.
Protecţia se montează pe partea dinspre reţeaua cu curenţi mari de punere la
pământ printr-un FCSH.
Curentul de pornire se alege funcţie de curenţii de dezechilibru
(7.23)
Practic se reglează la
Temporizarea protecţiei se alege cu o treaptă mai mare decât cea mai mare
temporizare a protecţiilor homopolare de pe linii şi mai mică decât a protecţiei
maximale de curent de secvenţă homopolară a transformatoarelor din aceeaşi staţie
care au neutrul legat direct la pământ, pentru ca la un defect în reţea să acţioneze întâi
protecţiile transformatoarelor care au neutrul legat la pământ, evitându-se astfel
apariţia supratensiunilor periculoase.
+
+
+ +
UI TI
- -
--
164
Fig.7.11. Schema unei protecţii maximale de tensiune de
secvenţă homopolară pentru un transformator
Protecţia homopolară se foloseşte ca rezervă împotriva scurtcircuitelor
monofazate la pământ. Se preferă protecţia de tensiune homopolară pentru că
acţionarea ei nu depinde de regimul momentan de exploatare al punctului neutrului al
transformatorului protejat.
La transformatorul care funcţionează în bloc cu o linie se foloseşte protecţia de
curent homopolară pentru că la asemenea blocuri nu este economică instalarea a trei
TT de 110 sau 220 kV, numai pentru protecţii de tensiune. Ambele protecţii
homopolare nu se folosesc simultan [13, 23].
+
+ Declanşare
+
+
Transformator I I
RI
de putere B
TC
-
165
În cazul unui defect în transformator, curentul de circulaţie care apare este mai
mare la transformatoare al căror punct neutru este legat direct la pământ sau care sunt
conectate în reţele cu punctul neutru legat la pământ, acesta fiind chiar curentul de
scurtcircuit monofazat în punctul respectiv. De aceea, această protecţie este mai
avantajoasă în astfel de reţele, curentul de acţionare al protecţiei putând fi reglat,
după date experimentale, la (40-50) A, pentru realizarea unei protecţii sensibile, iar
cu utilizarea TC de 100/5 A rezultă un curent de pornire al releului de
Avantajele acestei protecţii constau în simplitate, siguranţă în funcţionare şi
uşurinţă în exploatare.
Dezavantajul este că nu acţionează în cazul scurtcircuitelor între faze sau între
spire, fără punere la pământ. De aceea, ea se prevede împreună cu protecţia de gaze
care acţionează la astfel de defecte; alt dezavantaj constă în instabilitatea mecanică în
caz de seisme [13, 23].
166
Protecţia maximală a transformatoarelor cu două înfăşurări. Protecţia se reali-
zează cu relee de curent, releu de timp şi releu de semnalizare a acţionării. Releele de
curent se conectează la transformatoarele de curent pe partea de alimentare, în cazul
existenţei unei singure surse, sau în cazul în care transformatorul are surse pe
ambele părţi, pe partea sursei mai puternice. În general protecţia comandă
declanşarea tuturor întrerupătoarelor transformatorului prin releul intermediar
(fig.7.13).
Transformatoarele de curent pentru protecţia maximală se leagă întotdeauna în
stea; aceasta poate fi completă, când toate cele cele trei faze sunt echipate, sau
incompletă, când sunt echipate numai două faze.
În reţelele care funcţionează cu punctul neutru legat direct la pământ schema
protecţiei este trifazată, iar în reţelele cu punctul neutru izolat se foloseşte schema cu
stea incompletă.
Curentul de pornire al protecţiei maximale de curent se determină în funcţie de
curentul de sarcină maximă Is.max care poate trece prin transformatorul protejat, cu
formula
110 kV
I
+ + + +
S
I I I I I I T T +
- -
TC
167 20 kV
168
în care: I(2)sc.min este curentul de scurtcircuit bifazat în regim minim;
Ip = ip nTC este curentul primar de pornire al protecţiei.
Conform normelor, trebuie asigurată condiţia ksens 1,5.
Timpul de acţionare al protecţiei maximale de curent tT se reglează după
condiţia de selectivitate, cu o treaptă peste cel mai mare timp tL al protecţiilor
elementelor alimentate de transformator, adică
tT = t L + t (7.30)
TT + +
+
UI II TI
TC - -
în care: Up = up nTT;
Usc.max tensiunea corespunzătoare unui scurtcircuit în regim maxim.
În cazul transformatoarelor
I cu trei înfăşurări Iprotecţia maximală trebuie astfel
realizată, încât la un defect
+ exterior
+ pe oricare
+ din tensiuni, protecţia
+ să comande
numai declanşarea întrerupătorului de la tensiunea
7 +respectivă, transformatorul
1 I 4I T T
rămânând în funcţiune pe celelalte două tensiuni. 2 I 5I T T
- - -
+ +
3 I 6I T T
6 kV
Fig. 7.15 Schema protecţiei maximale 170
temporizate a unui transformator cu trei
înfăşurări
La transformatoarele alimentate numai pe o înfăşurare, protecţia se realizează
conform schemei din fig. 7.15, cu transformatoare şi relee de curent montate pe
partea fiecăruia din cele trei înfăşurări.
Curenţii de pornire ai releelor 1, 2, 3 se aleg ca în cazul transformatoarelor cu
două înfăşurări.
În cazul în care coeficientul de sensibilitate nu se verifică, se introduc blocaje
de tensiune minimă, curenţii de pornire determinându-se în acest caz cu relaţia (7.31).
Temporizările releelor 5 şi 6 se aleg cu o treaptă mai mare decât temporizările
de pe elementele următoare (spre consumatori), iar temporizarea releului 4 – montat
pe partea alimentării şi care comandă declanşarea tuturor întrerupătoarelor - trebuie
să fie la rândul ei cu o treaptă mai mare decât cea mai mare dintre temporizările
releelor 5 şi 6.
Releele
110 kV 1,4,7 montate pe partea alimentării acţionează şi la defecte în
+
transformator , ca o protecţie de rezervă. + +
La Itransformatoarele alimentate pe 7 două I înfăşurări,
T 9
pentru asigurarea
selectivităţii, nu mai sunt suficiente releele de timp.
+ +
1 I 4I T T -
-
+
-
2 I 8I 5 T T
+ +
3 I 6I T T TT
35 kV
171 6 kV
173