CAPITOLUL 4

CALCULUL ACŢIONĂRII MOTORULUI ELECTRIC DE ANTRENARE

4.1. PREZENTAREA POMPEI DE ALIMENTARE

După principiul de funcţionare pompele sunt: cu piston, centrifuge cu palete şi rotative

cu roţi dinţate sau cu şurub.
Mecanismele pentru deplasarea aerului sau gazelor după valoarea presiunii realizate se

numesc ventilatoare, dacă presiunea raportată la presiunea atmosferică este

p/ pat =1 ,0÷1 ,5 ,

suflante, atunci când presiunea relativă este

p/ pat =1 ,06÷4 şi compresoare pentru

p/ pat =3÷100 şi peste 100.

Pompele cu palete se împart în pompe centrifuge şi pompe cu elice. Dintre acestea,

pompele centrifuge sunt cele mai utilizate în instalaţiile navale.

Figura 4.1. Pompa centrifugă

Pompa centrifugă, reprezentată în figura 4.1., se compune din rotorul cu palete 1, dispus în
corpul pompei sub formă de melc 2. Pompa, iniţial, este umplută cu lichid. Mişcarea rotorului cu
palete în lichid imprimă acestuia o viteză de deplasare spre periferia corpului şi creează în centru o
depresiune. În locul lichidului refulat prin conducta 4 se primeşte o nouă cantitate de lichid prin
conducta de absorbţie 3 cuplată cu zona centrală a rotorului. Viteza lichidului, aruncat spre periferia
corpului, scade şi ca urmare creşte presiunea lichidului în conducta de refulare. Pentru obţinerea

30
 6
unor presiuni înalte (peste 2 , 5⋅10 P a ) se folosesc pompe cu mai multe trepte care au câteva rotoare
dispuse pe un singur ax antrenat de electromotorul de acţionare.
Pompele centrifuge se caracterizează prin:
 simplitatea construcţiei;
 număr minim de piese supuse uzurii;
 admit funcţionarea cu lichid care conţine impurităţi;
 cuplarea directă cu electromotorul de acţionare;
 pentru funcţionare pompa şi conducta de aspiraţie trebuie să fie umplute cu lichid. Amorsarea
pompei se menţine între două funcţionări succesive prin valvula de reţinere montată la
intrarea lichidului în conducta de admisie.
Debitul pompelor centrifuge este direct proporţional cu turaţia:
Q≈ A⋅v=C 1⋅n (4.1)
unde: A - suprafaţa secţiunii transversale a rotorului cu palete la intrare;
v=2 πn - viteza periferică la ieşirea din canalele rotorului;
n - turaţia în rot/s.
Presiunea realizată este proporţională cu pătratul vitezei:

v2 (4.2)
H≈ =C 2⋅n 2
2g
În figura 4.2. se prezintă caracteristicile universale ale pompelor centrifuge care exprimă
variaţia presiunii relative H/Hn în funcţie de debitul relativ Q/Qn pentru diferite valori ale turaţiei
relative n/nn.

Figura 4.2. Caracteristicile universale ale pompelor centrifuge

31
 4.2. CALCULUL PUTERII MOTORULUI ELECTRIC DE ACȚIONARE

Puterea necesară pentru acţionare este în funcţie de debitul şi presiunea realizată de

pompă şi se determină cu relaţia:
Q⋅ρ⋅g⋅H
P= =43 , 2kW
10 3 η pompã

unde: Q=270 m3/h - debitul necesar al pompei compus din 40 m3/h debitul pentru navă și 230
m3/h pentru rolul navei de salvare și stingere incendiu folosind un ejector pe puntea de comandă;
ρ=1025 - densitatea lichidului,kg/m3;
H=40 - pierderile în tubulatură liniare şi locale, m;
pompă=0,7 - randamentul pompei (pentru pompe cu piston de la 0,5 la 0,8, pentru pompe
centrifuge de la 0,4 la 0,75).
De pe site-ul firmei www.azcuepumpsusa.com alegem motorul electric de tip MN 44, cu
puterea de 44 kW și turația de 2900 rpm, motoare folosite pentru antrenarea pompelor
centrifuge.

4.3. SCHEMA ELECTRICĂ DE COMANDĂ A MOTORULUI

. Schemele electrice de comandă a acţionării mecanismelor auxiliare pentru instalaţiile de

forţă şi sistemele navale, în funcţie de importanţa acestora, trebuie să asigure:
- siguranţă în funcţionare şi deservire simplă;
- pornire uşoară;
- posibilitatea comenzii locale, de la distanţă şi automatizarea pornirii în funcţie de regimul de
lucru al instalaţiilor din care fac parte mecanismele auxiliare;
- economie în funcţionare la regimul nominal şi la reglarea vitezei;
- reglarea comodă a vitezei pentru mecanismele care necesită această reglare.
Deoarece grupul mecanismelor auxiliare este cel mai numeros pe navă acesta poate fi
împărţit pe subgrupe care folosesc aceeaşi schema de comandă a acţionării electrice.
În figura 4.3. este prezentată schema de comandă cel mai frecvent utilizată. Numărul
mecanismelor auxiliare pentru care se foloseşte această schemă este mult mai mare decât cele
menţionate în tabelul din schemă pentru exemplificare. Pornirea motorului electric se face prin
butoane de la postul local, bh, montat în apropierea mecanismului antrenat. Protecţia motorului la
32
suprasarcină este realizată cu relee termice, et, iar la scurtcircuit cu siguranţe fuzibile. Schema de

comandă se alimentează de la un transformator coborâtor de tensiune prin întrerupătorul

a1. Funcţionarea schemei este simplă şi nu necesită alte explicaţii. În schema de montaj prezentată
în figură se observă că elementele schemei: contactor, relee termice, siguranţe, transformator,
întrerupător de separare, a, sunt montate într-un sertar sau tablou numit pornitor magnetic.
Pornitorul magnetic este alimentat de la reţea şi de la el pleacă un cablu pentru motorul electric şi
altul pentru postul de comandă locală care conţine lampa de semnalizare a funcţionării motorului
electric şi butoanele pentru comanda pornirii şi opririi acestuia.
Pentru puteri diferite ale motoarelor electrice care folosesc acest tip de schemă de
comandă, aparatajul electric se alege corespunzător.

Fig. 4.3. Schema electrică de comandă

33
 4.4. ALEGEREA PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE SCHEMEI

Alegerea întreruptoarelor automate

La alegerea întrerupătoarelor automate, ce se montează în tabloul principal de distribuţie,
trebuie să se aibă în vedere următoarele:
a. capacitatea de rupere (în kA);
b. capacitatea de închidere (în kA);
c. curenţii de reglaj al declanşatoarelor termice şi electromagnetice;
d. timpul de deconectare în caz de scurtcircuit;
e. durata de viaţă;
f. societatea de clasificare ce recunoaşte întreruptorul în certificat.
În funcţie de valoarea curentului nominal al consumatorului (I N) se alege tipul
întreruptorului şi apoi valoarea de reglaj a declanşatorului termic şi electromagnetic, astfel încât
să asigure protecţia termică a cablului şi la scurtcircuit.
În cazul în care capacitatea de rupere sau închidere a întreruptorului este mai mică decât
valoarea curentului de scurtcircuit simetric sau asimetric, se vor monta siguranţe cu mare
capacitate de rupere în amonte de întreruptor sau se alege un alt tip de întreruptor, care să
satisfacă şi protecţia şi capacitatea de rupere şi închidere corespunzătoare.
În cazul nostru, curentul nominal al consumatorului este de 85 [A], s-a ales un întreruptor
tip USOL 250 A cu declanşator termic reglat la 100 [A].
- tensiunea nominală UN = 500 [V];
- numărul de conectări pe oră N = 30;
- curentul termin reglat IT = 100 [A];
- curentul electromagnetic reglat IM = 10IT;
- curentul de rupere IRUP = 10 [kA];
- rezistenţa la uzură electrică, manevre = 2.000;
- rezistenţa la rupere, manevre = 3;
- timpul de rupere = 10 ¸ 15 [ms];
- contacte auxiliare, numere = 1 NÎ + 1 ND.
Alegerea siguranţelor fuzibile
Pentru protecţia la scurtcircuit a circuitelor în componenţa schemelor electrice de
comandă şi acţionare se folosesc următoarele tipuri de siguranţe:

34
 - siguranţe rapide;
- siguranţe ultrarapide;
- siguranţe lent rapide.
Indiferent de tipul siguranţelor, la alegerea lor se vor avea în vedere următoarele
caracteristici tehnice:
- tensiunea nominală (UN) [V];
- curentul nominal (IN) [A];
- frecvenţa reţelei [Hz];
- caracteristica timp curent;
- capacitatea de rupere.
Siguranţele rapide se utilizează de obicei în circuitele rezerviste sau slab inductive, în
circuite de iluminat.
Siguranţele ultrarapide se utilizează pentru protecţia circuitelor cu semiconductoare.
Siguranţele lent rapide se utilizează pentru protecţia electromotoarelor.
Determinarea curentului nominal al fuzibilului pentru protecţia electromotorului se face în
modul următor:
IP
IN(FUZIBIL) = K P ,
în care:KP – coeficient în funcţie de tipul pornirii cu următoarele valori:
- KP = 2,5 – pornire directă;
- KP = 2 – pornire stea-triunghi;
- KP =1,5 – pornire prin reostat.
IP – curentul de pornire al motorului.
Alegerea contactoarelor de comandă şi a releelor
Principalele caracteristici tehnice ce trebuie urmărite la alegerea unui contactor sau releu
sunt:
- curentul nominal de contact [A];
- tensiunea nominală [V];
- tensiunea de comandă [V];
- numărul de contacte auxiliare (normal închise şi normal deschise);
- timpul de acţionare sau revenire;
- poziţia de funcţionare.

35
 Tipul, codul şi furnizorul pentru contactoare de comandă şi relee folosite sunt indicate în
specificaţia de echipament.
Reglajul releelor termice
Reglajul releelor termice s-a făcut ţinând cont de temperatura mediului ambiant de 40
[0C]. Pentru alte valori ale temperaturii mediului ambiant, reglajul se corectează conform
instrucţiunilor de exploatare ale releelor.

Tabelul 4.1. Reglajul releului termic b100

Simbol Tip IS [A] Valoarea de reglaj [A]

e1,e2,e3 b100 60 ¸ 120 85
Protecţia la scurtcircuit înaintea releelor se face cu siguranţe fuzibile.

Figura 4.4. Contactor tip LS 60 / L 84

Contactor LS 60 / L 84 – Părţi componente:

1 – Set contacte principale constând în : - 6 contacte fixe, 6 camere de stingere;
- 3 contacte mobile, 3 arcuri lamelare;
7 – Bobină: 115 V, 60 Hz;
220 V, 50 Hz;
380/440 V – 50/60 Hz;
220 V c.c.
36
9 – Armătură cu contacte mobile;
10 – Plăci de prindere pentru contactele fixe;
12 – Camerele de stingere incluse în capac;
13 – Contactoare: 115 V, 60 Hz;
220 V, 50 Hz;
380/440 V – 50/60 Hz;
220 V c.c.
15 – Contacte auxiliare HS 2 K: 1 normal închis (NÎ), 1 normal deschis (ND).

37