Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CADASTRALA A
TERENURILOR
AGRICOLE
I.1. OBIECT . IMPORTANTA. SCOP
Bonitarea terenurilor (bonitarea cadastrala) reprezinta un studiu complex prin care se poate aprecia
capacitatea de productie a terenurilor agricole, completata dupa caz cu efectele produse de lucrarile
ameliorative aplicate acestora. Fiind vorba despre capacitatea de productie a terenurilor, se extinde
termenul de bonitare si in domeniul economic (bonitare economica) astfel incit sa se poata stabili o
valoare efectiva a terenurilor (valoare de referinta) utila mecanismului pietii bazat pe cerere si oferta.
Bonitarea este o activitate complexa care studiaza legaturile dintre
complexa
Sol = corp natural situat la suprafata litosferei, format prin actiunea conjugata a factorilor de mediu,
modificat sau nu prin activitatea omului. .
Pamant = suprafata de teren reprezentand principalul mijloc de productie in agricultura
=
antropici (in cazul suprafetelor ameliorate) se manifesta uniform, suprafata respectiv a neputand fi divizata
, mai departe dupa nici unul din criteriile utilizate.
Folosinta agricola = modul de utilizare a terenului dupa destinatia economica si natura plantelorcultivate.
Cultivare = ansamblu al operatiilor de folosire a solului in agricultura ( lucrarea solului, semanatul,
ingrijirea culturilor, recoltare etc.)
Fond funciar = totalitate a suprafetelor de teren (inclusiv a celor acoperite cu ape) aflate in limitele unei
unitati agricole sau administrativ-teritoriale sau ale unei tari.
Solul ca principal mijloc de productie in agricultura.
Solul reprezinta geosfera externa a Pamantului in care se acumuleaza si se pastreaza multe din elementele
necesare vietii, sub forma usor accesibila. El trebuie privit din doua puncte de vedere; corp natural si
mijloc de productie in agricultura si silvicultura.
Proprietatea fundamentala a solului, care il deosebeste de roca, este fertilitatea si reprezinta capacitatea
solului de a oferi in mod continuu si in cantitati suficiente apa, hrana si celelelte elemente si conditii
esentiale pentru dezvoltarea organismelor ce il populeaza. Un element definitoriu care confera solului
aceasta proprietate este humusul, produsul organic complex care nu poate fi reprodus artificial.
Prin cultivarea solului, acesta este introdus in circuitul economic ca mijloc de productie, de calitatile
caruia depinde valoarea productiei agricole obtinute.
Privit ca mijloc de produntie, solul prezinta unele proprietati:
~ este limitat in spatiu - nu se poate multiplica la fel ca un mijloc de productie obisnuit,
Gleizarea si pseudogleizarea - sunt procese pedogenetice generate de excesul temporar sau permanent
de apa in sol. In aceste conditii sunt favorizate procesele de reducere, in special a Fe si Mn, compusii
redusi rezultati imprimand orizontului culori albastrui-vinetiu-verzui (orizont cu aspect marmorat).
Excesul de apa provenit din panza freatica situata la adancime critica afecteaza baza profilului de sol,
favorizeaza procesul de gleizare. Orizontul format se numeste orizont de glei, este notat cu simbolul G si
poate fi: orizont gleic de reducere, notat cu simbolul Gr, cand excesul de apa se manifesta o mare parte din
an si orizont gleic de de oxidare si reducere, notat cu simbolul Go, se formeaza deasupra orizontului Gr,
ca urmare a oscilatiilor de nivel a panzei freatice care favorizeaza patrunderea aerului si procesele de
oxidare.
Excesul de apa provenit din precipitatii, afecteaza solurile care prezinta pe profil un orizont greu
permeabil ( de exemplu orizontul Bt), favorizeaza procesul de pseudogeizare. Orizontul format in conditii
de exces prelungit de apa pluviala, se numeste orizont pseudogleic, cu aspect marmorat in nuante cenusi
cu
pete
noteazacu
simbolul W
(germ.Wasser=apa)..Cand excesul de apa este periodic, mai putin accentuat, se formeaza orizontul
pseudogleic, notat cu simbolul w, care prezinta pete de oxidare pe langa cele de reducere .
Procesele de gleizare si pseudogleizare sunt specifice solurilor hidromorfe.
Salinizarea si alcalizarea - sunt procese generate de prezenta sarurilor solubile in conditiile unui climat
arid si semiarid, cu apa freatica situata la mica adancime si nivel variabil.
Salinizarea reprezinta procesul pedogenetic prin care creste continutul in saruri solubile, peste 0,10-0,15
% intalnit in solurile obisnuite.Acest proces se produce atunci cand solul este umezit freatic pana la
suprafata, climatul arid intensifica evaporatia si depunerea sarurilor solubile in partea superioara a
profilului de sol unde se formeaza crusta. Orizontul in care se acumuleaza saruri solubile ( sarurile
cationului de Na+, cloruri, sulfati etc.) ce depasesc 1,0-1,5%, se numeste orizont salic si se noteaza cu
simbolul sa. Atunci cand continutul in saruri solubile din orizontul pedogenetic este cuprins intre 0,100,15 si 1,0-1,5% se numeste orizontul salinizat si se noteaza cu simbolul se.
Alcalizarea este procesul pedogenetic ce se desfasoara in conditii asemanatoare procesului de salinizare,
atunci cand nivelul apei freatice scade si acumularea sarurilor solubile inceteaza. Ca urmare are loc
intensiflcarea patrunderii ionului Na+ in complexul coloidal al solului, care provoaca dispersia si migrarea
argilei si humusului in adancime. Se formeaza, in acest fel, un orizont argiloiluvial, cu un continut de Na+
al complexului coloidal de peste 15 %, numit orizont Bt natric care se noteaza cu simbolul Btna. Cand
complexul coloidal este saturat in Na+ intre 15 si 5%,orizontul format se numeste orizont alcalizat si se
noteaza cu simbolul ac.
Orizontul natric este specific soloneturilor, iar orizontul salic solonceacurilor, ambele sunt tipuri de sol
halomorfe.
Textura solului sau compozitia granulometrica, reprezinta partea minerala a solului care se exprima prin
procentele in care fractiunile granulometrice participa la alcatuirea solului.
Partea minerala, componenta a fazei solide a solului, este alcatuita din fragmente si particule minerale de
marimi foarte variate, denumite fractiuni granulometrice, care imprima solului insusiri si caracteristici
variate. Particulele minerale cu diametrul mai mic de 2 mm alcatuiesc pamintul fin, iar cele cu diametrul
mai mare.de 2 mm reprezinta scheletul solului.
Continutul in schelet precum si natura mineralogica a lui, constituie elemente de calcul al volumului
edafic util, adica volumul de sol ce poate fi utilizat de radacinile plantelor.
Relatia de calcul este urmatoarea:
VEU = SUMA [( 100-qi) di] / 100
(%)
in care:
di =grosimea in cm a fiecarui orizont luat in calcul;
qi = procentulde schelet al fiecarui orizont;
VEU = volumul edafic exprimat procentual
Pentru gruparea particulelor minerale se folosesc diferite scari, dintre care cel mai frecvent utilizate pe
plan mondial sunt: Scara Atterberg, Scara Kacinski si Scara Deparlamentului agriculturii USA, care iau
in consideratie aceleasi fractiuni granulometrice: nisipul, praful si argila
Gruparea particulelor dupa diametrul lor s-a facut tinand cont de modificarile pe care le imprima
proprietatilor fizice, mecaniee si biologice ale solurilor in a caror alcatuire intra.
Astfel pentru exemplificare, se prezinta comparativ, proprietatile solurilor care contin preponderent
fractiunile nisip si respectiv argila.
Solurile nisipoase. Contin peste 63 % nisip ~i sub 5 % argila. Au o permeabilitate excesiva si o capacitate
redusa de retinere a apei. Datorita coefieientului de ofilire scazut plantele pot folosi, in cazul acestor soluri
si apa provenita din ploi reduse. Pe de alta parte insa , datorita capacitatii mici de inmagazinare pentru
apa, plantele sufera daca incarcarea la nivelul acesteia nu se face la intervale scurte de timp.
Permeabilitatea mare favorizeaza levigarea aeestor soluri. Coeziunea, plasticitatea si aderenta sunt practic
nule. Datorita lipsei de coeziune sunt usor supuse eroziunii, mai ales celei eoliene si se lucreaza usor. Se
incalzesc usor si se racesc repede. Sunt, in general, sarace in substante nutritive. si au capacitatea de
retinere a substantelor minerale foarte scazuta. Solurile nisipoase au fertilitatea naturala scazuta.
Solurile argiloase. Contin peste 33% argila si au insusiri, in general, opuse celor nisipoase,
permeabilitatea scazuta si capacitate mare de retinere a apei. Din cauza permeabilitatii scazute, infiltratia
apei decurge incet, levigarea este slaba si chiar la cantitati nu prea mari de precipitatii, solul ajunge repede
la saturatie, in stratul superior, iar restul apei balteste. La umezire, solurile argiloase devin foarte plastiee
si aderente, motiv pentru care se lucreaza greu. La uscare crapa, din cauza coeziunii ridicate se lucreaza
greu si se scot bolovani mari, incat lucrarea este de proasta calitate. Deoarece se incalzesc mai greu, in
practica s-au denumit, "soluri reci". Sunt soluri bogate si cu o capacitate mare de retinere pentru
substantele nutritive, totusi plantele nu gasesc intotdeauna conditii optime de crestere si dezvoltare,
datorita in primul rand regimului antagonist al apei si aerului.
Clasele texturale. Incadrarea in grupe.de clase, clase si subclase texturale, clasificare redata in
Metodologia elaboriirii studiilor pedologice,-I.C.P.A. Bucuresti, 1987, respectiv .indicatorul 23 vol.III,
are la baza cantitatea de praf, nisip si argila care intra in alcatuirea solului. Procentele de participare ale
celor trei fractiuni. se determina. prin analiza granulometrica efeetuata in laborator .
Densitatea aparenta (Da) reprezinta masa umtatii de volum a solului uscat in asezare naturala. Se
calculeaza cu relatia:
MM
Da = ---------- = ------ (g/cm3)
Vt
Vs +Vp
unde:
M = masa solului uscat (g)
( 1 - PT = --- ) (%)
100 x
Da
unde:
PT =porozitatea totala (%)
Da = densitatea aparenta (g/cm3)
D = densitatea (g/cm3)
Porozitatea solului, prin diversitatea mare a porilor, conditioneaza, in mare masura, regimul apei, aerului,
temperaturii, elementelor de nutritie s.a. din sol. Este important de reamintit ca patrunderea radacinilor,
deci volumul de sol folosit de catre acestea, depinde in mare masura de porozitatea solului si gradul de
tasare a acestuia.
Aciditatea actuala (pH-ul solului) este data de concentrapa ionilor de hidrogen, prezenti la un anumit
moment dat in solutia solului. Dupa Sorensesen pH-ul se defineste ca logaritmul negativ al concentratiei
efective a hidrogenilor sau, in acceptiune mai noua, a activitatii ionilor de hidrogen. Coricentratia se
exprima in iono-gram/litru de solutie. Pentru exprimare, se porneste de la apa distilata cu reactie neutra, in
care raportul ionilor de H+ si OH- este egal.
Adica:
C H x C OH = K 10-14
C H = concentratia ionilor H+
C OH = concentratia ionilor OH-
In cazul lipsei unora din aceste elemente din studiul pedologic folosit, se va avea grija ca acestea sa fie
completate prin reambulari sau studii suplimentare pe teren sau in laborator.
Aprecierea insusirilor terenului se face cu ajutorul unor indicatori (tabele) conform "Metodologia
elaborarii studiilor pedologice", I.C.P.A. 1987
Fiecare dintre indicatorii de mai sus, cu exceptia gradului de saturatie in baze care intervine indirect,
participa la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variaza intre 0 si 1, dupa cum
insusirea respectiva este total nefavorabila sau optima pentru exigentele folosintei sau plantei luata in
considerare. Valorile coeficientilor pentru fiecare indicator se preiau din anexa 1.
Pentru o parte din indicatori este prevazuta o singura serie de coeficienti, iar pentru cealalta parte
(precipitatii medii anuale, gleizare, textura, adancimea apei freatice, porozitate, reactie, volum edafic si
rezerva de humus) sunt prevazute mai multe serii de coeficienti legati de interdependenta acestora alti
indicatori.
Nota de bonitare pe folosinte si culturi se obtine inmultind cu 100 produsul coeficientilor celor 17
indicatori luati in, considerare la stabilirea notei de bonitare. Nota de bonitare poate varia intre 0 si 100.
Nota de bonitare pentru arabil se calculeaza ca medie aritmetica a notelor pentru patru culturi agricole
care prezinta cea mai mare favorabilitate, in unitatea de teren considerata.
echilibrate de ingrasaminte si amendamente, se poate ajunge la obtinerea unor recolte din ce in ce mai
mari la hectar si implicit la punctul de bonitare.
In ansamblu, problema determinarii corecte a influentelor antropice asupra insusirii factorilor de
mediu este suficient de dificila si ea necesita investigatii suplimentare.
Una din cele mai importante este cea a stabilirii limitelor superioare care se pot atinge prin
aplicarea masurilor ameliorative si de fertilizare radicala.
Pentru calcularea notelor de bonitare in aceasta situatie se folosesc coeficientii de potentare,
coeficienti stabiliti de ICPA.
Prin amenajarea si folosirea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a unor tehnologii ameliorative, unele
insusiri negative ale terenurilor sunt corectate sau inlaturate. In aceste cazuri se impune reducerea sau
anularea penalizani introduse prin coeficientii de bonitare, operatiunea numindu-se potentarea notelor de
bonitare.
Potentarea consta in marirea coeficientilor de bonitare ai insusirilor ameliorabile prin lucrarile tehnologice
sau de imbunatatiri funciare. Practic potentarea notelor de bonitare se face prin inmultirea cu coeficienti
supraunitari (anexele 3-19 1a 3-29 din M.E.S.P. 1987, vol. 2) a notelor obtinute la bonitare.
Potentarea notei de bonitare se face numai pentru acele lucran care au un efect de durata si care modifica
substantial starea generala de productivitate a terenului si anume:
~ lucrari de imbunatatiri funciare (indicator 271)-- indiguirea, desecarea (de suprafata); drenaj de
adancime; irigatia; combaterea salinitatii si alcalinitatii; prevenirea si combaterea eroziunii (fara terasare)
si terasarea terenurilor in panta,
~
lucrari
agropedoameliorative
(indicator
272)--
amendarea
calcica si gipsica;
afanarea
ameliorare:
fara restrictii sau fara necesitatea de lucrari ameliorative;
cu restrictii mici sau cu necesitatea de lucrari de prevenire etc.
Subclasele impart sau grupeaza terenurile dupa natura restrictiilor sau specificul tehnologiilor
culturale, ca de exemplu: exces de umiditate freatica, panta si eroziunea in suprafata, salinizare, roca dura
superficiala, schelet, volum edafic redus si capacitatea de apa utila redusa etc.
Alegera factorilor s-a facut si pentru faptul ca in lucrarile de cartare existente nu se gasesc
intotdeauna date cu privire la unele analize mai moderne sau mai complicate. Cel mai bun exemplu sub
acest aspect este cel de utilizare in scheme de bonitare a texturii in locul capacitatii de apa utila a solului, a
porozitatii de aeratie sau a suctiunii acestuia.
Cele trei determinari nu sunt facute decat pentru o mica parte din soluri, ele dau o imagine mult
mai corecta asupra relatiilor solului cu apa decat textura, determinata in toate studiile efectuate. Bazanduse pe faptul ca intre textura solului si insusirile enumerate mai sus exista o corelatie destul de buna, s-a
folosit aceasta din urma, ca o insusire sintetica pe baza careia sa se faca bonitarea insusirilor fizice ale
solului.
Formula generala de calcul a notei de bonitare a terenului pentru o anumita cultura este
urmatoarea:
Y = x 1 x 2 ... 100
rezultatul putand fi egal sau mai mic decat 100.
Pentru precizarea valorii indicilor caracteristici pentru fiecare insusire a factorilor de mediu pentru
fiecare din plantele luate in considerare, s-au alcatuit grafice (monograme) bazate pe calcule matematice,
prezentate partial anterior si extrapolare atat pentru intregul interval de manifestare a insusirilor cat si
pentru toate plantele luate in considerare, aceasta reprezentand de fapt miezul intregii metodici de
bonitare. Folosirea lor corecta pe baza cunoasterii aprofundate a conditiilor concrete de pe teren, asigura o
buna reusita a operatiilor de bonitare pentru a putea stabili corect capacitatea reala de productie a fiecarei
portiuni de teritoriu.
Pentru fiecare cultura s-a tinut seama de particularitatile si cerintele acesteia, rapoartele la
indicatorii folositi pentru caracterizarea insusirilor factorilor de mediu.
O atentie deosebita s-a acordat indicatorilor sintetici la tipul texturii solului, volumului edafic util
si mai ales climei. In cele ce urmeaza se prezinta particularitatile privind aprecierea influentei factorilor
naturali si stabilirea notelor de bonitare prin analiza fiecarei insusiri pentru culturile sau folosintele luate
in consideratie.
Pe baza hartilor cu unitatile de teritoriu (UT sau TEO) si a tabelului eu notele de bonitare ale acestora se
realizeaza hartile de favorabilitate pe folosinte si culturi, grupand noteIe de bonitare din l0 in 10 puncte, in
cadrul hartilor de detaliu si din 20 in 20 de puncte, pana la 100 si inca o grupa peste aceasta valoare,
pentru hartile de sinteza.
Asadar, in cazul bonitarii terenurilor pentru conditii naturale (maxim 100 puncte) vor rezulta 10 si
respectiv 5 clase de bonitare. Cele 10 clase se noteaza cu cifre de la I-X (I-pentru clasa cea mai buna cu
100 la 90 puncte, iar X-pentru clasa cea mai slaba cu 10 la 1 puncte), iar cele 5 clase cu litere majuscule A
la E (A-pentru clasa cea mai buna, cu 81-100 puncte, iar E pentru clasa cea mai slaba cu 1-20 puncte).
La bonitarea terenurilor amenajate si ameliorate, nota de bonitare poate ajunge pana la 150 puncte si vor
rezulta 15 si respectiv 6 clase de bonitare. Notarea c1aselor pana la 100 de puncte se face ca si la bonitarea
A+
XII 111 120
XI 101 110
I 91 100 A
II 81 90
III 71 80 B
IV 61 70
V 51 60 C
VI 41 50
VII 31 40 D
VIII 21 30
IX 11 20 E
X 1 - 10
> 101
81 100
61 80
41 60
21 40
1 20
Hartile de favorabilitate se pot realiza la nivel de unitate de teren sau la nivel de parcela, sola, etc. folosind
notele de bonitare si tinand seama de componentii parcelei, solei etc. si proportia acestora.
Pe baza studiilor de bonitare se fac propuneri pentru folosirea cat mai eficienta a .fondului funciar, pentru
restructurarea folosintelor,pentru amplasarea mai judicioasa a culturilor si stabilirea structurii de culturi si
a nivelului de productie in raport cu tehnologia folosita.
In acest fel se evita clasificarea terenurilor pe baza unor indicatii orientative si a cunostintelor generale ale
specialistului care efectueaza lucrarea.
Asadar obiectivele urmarite prin lucrarea de caracterizare tehnologica sunt urmatoarele:
stabilirea cerintelor diferitelor terenuri fata de lucrarile ameliorative si agrotehnice, precizarea
arealelor cu diferite cerinte si a suprafetelor respective; .
stabilirea categoriilor de terenuri pe care urmeaza a se aplica, tehnologii diferentiate, ameliorative
si agrotehnice;
fundamentarea estimarii efectelor economice ale tehnologiilor ameliorative si agrotehnice
specifice diferitelor terenuri.
Indicatorii de caracterizare tehnologica folositi pentru atingerea obiectivelor propuse se bazeaza pe unii
indicatori utilizati la caracterizarea solurilor. Fiecare indicator tehnologic folosit permite separarea a mai
multor grupe de terenuri, numarul acestora variind intre 3 si 22 (Teaci, 1980). Astfel, gruparea terenurilor
agricole in raport cu pretabilitatea la irigatie se poate face tinand seama de criterii pedologice si edafice
(textura stratului arat, adancimea la care apare roca dura, panta terenului, permeabilitatea solului,
adancimea apei freatice, clasa de salinizare si clasa de solonetizare). Luand in considerare si criteriul
climatic, exprimat prin deficitul sau excedentul de umiditate, se obtin si unele indicatii asupra eficientei
economice, stiut fiind ca irigatia este mai eficienta in conditiile unui climat mai secetos.
In mod asemanator se obtine si gruparea terenurilor dupa necesitatea si pretabilitatea la amenajarea
terenurilor pentru inlaturarea si altor limitari (excesul de umiditate, eroziunea solului etc.) ale capacitatii
de productie a terenului.
Gruparea terenurilor agricole se face potrivit metodologiei privind gruparea terenurilor agricole in raport
cu necesitatea si pretabilitatea executarii unor lucrari ameliorative.
Prin caracterizarea tehnologica a terenurilor agricole din Romania, acestea au fost definite, clasificate si
evidentiate cantitativ in raport de cerintele tehnologice.
Lucrarile de determinare a caracteristicilor tehnologice si a capacitatii de productie a terenurilor unitatilor
agricole de productie in vederea profilarii agroeconomice constituie, de asemenea, un mod de folosire a
materialului pedologic. Reprezentand o detaliere si o completare a lucrarilor de raionare pedoclimatica si
de bonitare, lucrarile de caracterizare tehnologica a terenurilor agricole, se executa in vederea zonarii
productiei agricole. Lucrarile se executa pentru fiecare comuna separat, precizand calitatea tehnologica si
capacitatea de productie a fiecarei portiuni de teren agricol, indiferent de folosinta lui actuala.
Lucrarile de caracterizare tehnologica ca si cele de bonitare a terenurilor agricole, in cadrul lucrarilor de
profilare trebuie sa raspunda la urmatoarele obiective:
cresterea suprafetei arabile;
restructurarea folosintelor agricole din zonele accidentate, pentru utilizarea intensiva si rationala a
fiecarei portiuni de teren, cu asigurarea protectiei solului impotriva degradarii;
alegerea celor mai corespunzatoare structuri a culturilor, inclusiv a soiurilor si hibrizilor, pentru
obtinerea unor randamente maxime in productia vegetala, cu costuri reduse si cu consumuri economice de
energie;
stabilirea celor mai corespunzatoare tehnologii pentru sporirea productivitatii solurilor, prin executarea
lucrarilor de imbunatatiri funciare, combaterea eroziunii solului, desecari, irigatii, prevenirea si
combaterea salinizarii si alcalizarii solurilor etc.;
stabilirea tehnologiilor specifice de lucrare a solului, de fertilizare a terenurilor si de cultura a plantelor.
Informatia necesara rezolvarii acestor probleme trebuie sa fie exprimata parametric si nu numai calitativ,
pentru ca ea sa poata fi utilizata direct in productie.
In acest caz, constituirea si delimitarea unitatilor de teritoriu ecologic omogen se face tinandu-se
seama de:
a) relief, respectiv altitudini, forme majore si minore, panta, expozitie;
b) hidrologie - adancimea si natura apei freatice, inundabilitatea, oscilatia nivelului freatic, bazine
hidrografice;
c) litologie -natura materialului sau rocii parentale;
d) topoclima-microclima in raport cu panta si expozitia versantilor;
e) sol -dupa varietati de sol si unele elemente de subdivizare la nivel de subvarietate;
solului etc
unitatilor. Dintre indicatorii economici, ce se pot calcula in productia agricola pentru lucrarile de bonitare
Marea diversitate a conditiilor naturale din Romania creeaza o mare variatie a capacitatii de
productie a terenurilor agricole pentru diferite plante de cultura, pentru plantatiile viti-pomicole si pentru
plantele spontane.
In ansamblu, se poate aprecia ca, pana in prezent, bilantul potentarii este pozitiv dar exista o serie
I.2.3.
utilizate ulterior in circuitul civil dect in cazul in care corespund din punct de vedere tehnic cu
normativele elaborate de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie (ONCGC) in acest sens.
Cheltuielile aferente intocmirii documentatiei, pe baza de documente justificative, se deconteaza la
beneficiar, conform contractului.
ETAPA a II-a DOCUMENTAIA PROPRIU-ZIS DE ORGANIZARE A TERITORIULUI AGRICOL
In aceasta etapa se realizeaza documentatia privitoare la restul tematicii, inclusiv multiplicarea pieselor
scrise si desenate, cu respectarea prezentelor norme tehnice.
Documentatia intocmita in etapa a II-a este structurata in doua parti:
- bonitarea terenurilor agricole si incadrarea acestora in clase de calitate;
- organizarea teritoriului exploatatiilor agricole si a categoriilor de folosinta.
Aceasta etapa se incheie o data cu predarea documentatiei, corespunzator termenului stabilit prin
contractul de proiectare.
Proiectele de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole servesc si ca documentatii pentru acordarea
de sprijin producatorilor agricoli care le detin.
Partea I BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE I INCADRAREA IN CLASE DE CALITATE A
ACESTORA - Aspecte si domenii abordate; Continut documentatie.
1. Asezarea geografica
La acest punct se vor face referiri la localizarea terenului studiat in cadrul judetului, asezarea fata de
resedinta acestuia sau fata de alte localitati mai importante si la caile de comunicatie (sosele, drumuri
judetene, cai ferate) care inlesnesc accesul in zona. De asemenea, se vor evidentia vecinii teritoriului
comunal, in ordinea punctelor cardinale.
2. Caracterizarea conditiilor fizico-geografice
Acest punct va cuprinde consideratii de ordin general asupra conditiilor de relief, clima si vegetatie din
zona.
2.1. Geomorfologia teritoriului se va prezenta pe scurt, tinndu-se seama de roca subiacenta, materialul
parental al solului, de formele de macrorelief (deal, cmpie, terasa, lunca) si de formele de microrelief
(suprafata plana, versant, crov, fund de vale etc.). Acolo unde este cazul se vor specifica altitudinile
maxime, medii, minime, panta generala si gradul de fragmentare a reliefului, precum si elemente de
hidrografie si hidrogeologie.
2.2. Clima, unul dintre principalii factori care conditioneaza geneza si repartitia solurilor, va fi tratata din
punct de vedere al valorii temperaturilor medii anuale multianuale, temperaturii medii a lunii cele mai
calde si a lunii cele mai reci, precum si din punct de vedere al amplitudinilor termice pentru incadrarea
climatica a zonei. De asemenea, vor fi prezentate cantitatea medie multianuala a precipitatiilor si repartitia
lor sezoniera. Regimul eolian va fi tratat in functie de frecventa si intensitatea vnturilor pe directii.
2.3. Vegetatia, sursa de baza a resturilor organice care participa la formarea humusului, va fi prezentata
dupa urmatoarea structura:
- vegetatia lemnoasa;
- vegetatia ierboasa;
- vegetatia cultivata.
3. Solurile si caracteristicile acestora vor fi prezentate in raport cu conditiile naturale si repartitia
teritoriala a acestora. Se vor mentiona particularitatile solurilor determinate de conditiile, factorii si
procesele pedogenetice. In lista de soluri se vor prezenta unitatile de sol preluate din studiile pedologice,
clasificarea solurilor facndu-se att la nivel superior, ct si in categorii de nivel inferior conform
Sistemului romn de clasificare a solurilor, elaborat de Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice
(I.C.P.A.) in anul 1980. Principalele caracteristici ale unitatilor de sol din tabel se refera la: relief, panta si
expozitie, textura solului in orizontul de suprafata (primii 20 cm) si in sectiunea de control, roca mama si
roca subiacenta, daca aceasta influenteaza conditiile de solificare, adncimea la care apare roca dura,
adncimea apei freatice, grosimea orizontului cu humus, reactia solului (pH in primii 20 cm), continutul
de CaCO3, starea de aprovizionare in principalele elemente nutritive (humus, azot, potasiu si fosfor),
continutul de saruri, gradul de saturatie in baze V%.
Legenda unitatilor de sol trebuie completata, unde este cazul, cu date privind alunecarile sau alte forme de
relief, inundabilitatea terenului prin revarsare, excesul de umiditate de suprafata, poluarea solului, preluate
din studiul pedologic sau observatiile directe la teren. Elaborarea bonitarii terenurilor agricole se face pe
baza instructiunilor de lucru editate de I.C.P.A. in anul 1987.
Pentru caracterizarea invelisului de sol al teritoriului trebuie parcurse urmatoarele faze:
- faza de documentare care cuprinde procurarea studiilor pedologice executate pna la data intocmirii
lucrarii, indiferent de scara, precum si alte materiale cu caracter naturalistic privitoare la teritoriul studiat.
I.3.
EVIDENTA
CALITATIVA A
PRODUCTIVE
TERENURILOR SLAB
Pentru cunoasterea potentialului economic al fondului funciar din cuprinsul teritoriului administrativ, se
face o evidenta a tuturor terenurilor slab productive aflate pe teritonul administrativ al fiecarei comune. .
Terenurile degradate sint terenurile agricole slab sau foarte slab productive si care sint folosite ca: arabil,
pasuni, finete, vii, livezi sau sint terenuri neproductive lipsite de fertilitate si implicit de vegetatie, neavind
nici-o utilizare.
Terenurile degradate se inventariaza dupa natura proceselor de degradare, deosebindu-se urmatoarele
categorii:
terenuri cu exces de apa temporar sau terenuri inundabile, periodic baltite sau cu pinza freatica
periodic la suprafata solului ;
terenuri cu exces de apa permanent sau terenuri mlastinoase si turboase;
terenuri saraturoase care cuprind solurile de tipul solonceacurilor, soloneturilor si solodiilor;
terenuri nisipoase care cuprind terenurile acoperite de nisipuri mobile si semimobile,precum si
solurile nisipoase; .
terenuri cu eroziune de suprafata; in aceasta categorie se vor incadra numai terenurile care prin
eroziune au pierdut in intregime stratul de humus;
terenuri cu eroziune de adincime; in aceasta categorie se incadreaza terenurile fragmentate de
ogase, ravene si alte formatiuni torentiale; ,
terenuri cu alunecari si prabusiri care cuprind suprafetele pe care au avut sau au loc deplasari de
teren;
terenuri cu pietre, bolovani, stinci si degradari artificiale ce cuprind terenurile care contin la
suprafata sau la o mica adincime pietris, pietre, bolovani, grohotis sau blocuri de stinci si terenurile
cu gropi de imprumut sau ocupate cu reziduuri, deseuri, deponii si steril.
In cazul cind unele terenuri prezinta procese complexe de degradare (terenuri cu exces permanent de apa
si in acelasi timp acide sau terenuri cu eroziune de suprafata si totodata cu pietre, bolovani si stinci),
acestea se incadreaza in acea categorie care corespunde procedeului major sau dominant de degradare.
Suprafetele terenurilor degradate se determina fie prin cartarea si planimetrarea suprafetelor de teren
delimitate pe planul cadastral, fie prin estimarea suprafetelor care afecteaza partial sau total un numar de
parcele, ale caror suprafete au fost trecute anterior in lucrarile de cadastru.
BIBLIOGRAFIE
1. Norme tehnice de intocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole.
MAAP Norma tehnica din 15.05.2002 , publicat in M.O. nr 705 / 27.09.2002
2. Metodologia elaborarii studiilor pedologice, ICPA 1987, vol I,II,III
3. Indrumator pentru intocmirea studiilor de pretabilitate a terenurilor la diferite folosinte agricole si
stabilirea cerintelor de ameliorare , Udrescu S, Alexandra Radu, Musat M, AMC 2008.
4. Bonitarea terenurilor agricole , Alexandra Radu , AMC 2008
5. Cadastru funciar , Gheorghe Olaru, Vasile Mandicescu, Editura Ceres , 1978.
ANEXA 1
COEFICIENTII DE
BONITARE NATURALA.