Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com/educatie/geografie/geologie/EVALUAREA-CALITATII-SOLULUI-
A-13.php
Ce este solul
Solul reprezinta unul dintre cele mai complexe sisteme de pe Terra, de o insemnatate fundamentala pentru sustinerea vietii.
Intr-adevar, solul, respectiv invelisul de sol, constituie o foarte importanta resursa naturala a planetei, un mijloc de productie in
agricultura si silvicultura, un obiect al activitatii omului si principala sursa de obtinere de produse agroalimentare, care ii confera
caracterul de valoroasa avutie de neinlocuit a naturii si societatii. Invelisul de sol formeaza un imens sistem la scara planetara,
subsistem al geosistemelor continentale si ecosistemelor terestre, care, alaturi de sistemul oceanului planetar, influenteaza
intreaga biosfera si atmosfera si este influentat de acestea. Ia parte activa la toate circuitele substantelor si ale energiei din natura
si contribuie la reglarea compozitiei aerului atmosferic si a apei de la suprafata Terrei. Consta din numeroase ecosisteme si
peisaje geografice in stransa inlantuire spatiala si coerenta legatura cu litosfera, biosfera (vegetatia superioara, animale,
microorganisme), atmosfera, cu conditiile ei climatice, si topografia, pentru care joaca rolul de interfata, mijlocind schimburile de
substanta si energie dintre acestea, precum si variatele procese geochimice si biochimice de la suprafata scoartei.
Importanta cruciala a solului rezida in faptul ca, folosit in mod corespunzator, contribuie la
asigurarea securitatii alimentare, fiind factorul primar de care depind cantitatea si calitatea
produselor necesare hranei vietuitoarelor (inclusiv omul). La acestea se adauga rolul esential al
solului in indeplinirea unor functii si servicii necesare vietuirii.
- pentru agricultori inseamna un teren productiv care se exploateaza usor, cu profit ridicat
si care isi mentine fertilitatea;
- pentru naturalist inseamna sol integrat in mod armonios in peisajul geografic;
- pentru cei care se ocupa de mediu inseamna un sol care isi indeplineste functiile in
ecosistem sau geosistem la potentialul sau cu privire la mentinerea biodiversitatii,
calitatea apei si aerului, ciclul nutrientilor, cantitatea si calitatea biomasei produse etc
La noi in tara, calitatea solului a fost privita pana de curand sub aspectul
Cea mai utilizata definitie, in prezent, pentru calitatea solului este capacitatea unui anumit
sol de a functiona in cadrul unui ecosistem natural sau folosit de om, pentru a sustine
productivitatea plantelor si animalelor, pentru a pastra sau creste calitatea apei si aerului si
pentru a asigura sanatatea vietuitoarelor si a habitatului (U.S.D.A. N.R.C.S.). Evident, orice
schimbare in capacitatea solului de a functiona (respectiv in calitatea solului) se va reflecta in
proprietatile solului, cu consecinte corespunzatoare in fertilitate, eficienta economica, starea
mediului inconjurator si a biotopului, situatia sanitara.
- Reglarea regimului de apa si de aer (distributia fluxului de apa intre infiltratie si scurgere
la suprafata, stocare si drenaj in adancime) si formarea solutiei solului cu nutrienti si alte
substante;
Atat fertilitatea culturala cat si cea tehnogena a solului si, implicit, capacitatile de productie
ale (agro)ecosistemelor respective, sunt caracteristici potentiale. Ele se materializeaza prin
actiunea vegetatiei si activitatea omului si se manifesta prin productia efectiv obtinuta
sau productivitatea (efectiva) a ecosistemului, exprimata prin cantitatea de produse vegetale
obtinuta pe hectar. Productivitatea efectiva a (agro)ecosistemului este mult influentata de
tehnologia de cultura, de organizarea activitatii de productie, dar si de conditiile meteorologice
(fig. ), de aceea sunt frecvente cazurile in care se obtin productivitati ridicate pe soluri cu
potential scazut de fertilitate si viceversa.
In conditii antropice, datorita unei anumite utilizari, amenajari teritoriale, chimizari etc,
sistemul sol poate fi perturbat, iar functionarea lui deranjata, afectand calitatea solului. In
asemenea situatii, diferitele soluri se comporta diferit, in functie de proprietatile lor. Aceasta
comportare poate fi definita prin rezistenta si rezilienta solului.
Rezistenta solului este capacitatea solului de a se opune modificarii unei proprietati sau
functii cand este confruntat cu actiuni din afara sau perturbari accidentale sau periodice;
capacitatea de tamponare a solului la acidifiere (prin ploi acide sau ingrasaminte fiziologic
acide), la scaderea concentratiei de nutrienti in solutia solului constituie exemple edificatoare de
rezistenta a solului.
Rezilienta solului este capacitatea solului de a se reface sau de reveni la o stare apropiata de
cea normala dupa ce a suferit o perturbare sau stres, precum si viteza cu care are loc revenirea.
Solul si calitatea lui apare, deci, nu numai ca un indicator care arata sau reflecta starea sau
calitatea mediului ambiant, ci si a evolutiei acestuia (Florea, 1988, 2003). Urmarirea complexa a
evolutiei solurilor (a pedotopurilor), a calitatii lor, mai ales in teritorii amenajate cu lucrari de
imbunatatiri funciare, va reflecta atat schimbarile in conditiile de mediu cat si in caracteristicile
invelisului de sol si poate fi un indicator util in stabilirea eficientei ecologice si economice a
sistemelor de imbunatatiri funciare si a modului de exploatare a acestora.
Evaluarea calitatii solului
Stabilirea calitatii solului sau evaluarea ei in sensul definitiei date mai sus este o problema
inca nesatisfacator rezolvata, desi urmarirea ei in timp este foarte importanta pentru precizarea
efectului practicilor manageriale aplicate solului. Se fac studii pentru dezvoltarea unei
metodologii corespunzatoare. Totodata, este dezvoltat conceptul nou, integrator de calitate a
solului prin dezbateri stiintifice cu dublu scop, pe de o parte de a fi public extinsa si recunoscuta
importanta acestuia pentru functionarea armonioasa si sanatoasa a ecosistemelor, iar pe de alta
parte de a fi considerata si utilizata ca un instrument eficient pentru alegerea celor mai bune
practici agricole sau a celor mai adecvate masuri sau lucrari tehnice de ameliorarea a solului sau
de amenajare a teritoriului, in functie de modul de utilizare a terenurilor.
Caracterul complex a evaluarii calitatii solului deriva chiar din concept, prin faptul ca, prin
definitie, se refera atat la ecosistemele naturale cat si la cele antropizate. Ca atare, apare necesar
sa se deosebeasca o calitate a solului nativa sau naturala, dezvoltata sub influenta factorilor de
mediu si proceselor generate de acestia, practic neinfluentate de om (inherent soil quality, in
limba engleza) si o calitate a solului modificata antropic (dynamic soil quality, in limba engleza),
care se refera la calitatea solului asa cum apare din insusirile solului schimbate ca urmare a
diferitelor utilizari ale terenului in practica agricola, de imbunatatiri funciare sau in alt mod.
Evaluarea starii de calitate a unui sol presupune un termen de referinta fata de care
capacitatea functionala a solului sa fie comparata (reference soil condition). De regula,
comparatia se face fata de un sol larg raspandit si, deci, reprezentativ pentru un teritoriu si cu o
semnificatie aparte din punct de vedere agricol, forestier, ingineresc etc (benchmark soil); de
asemenea, se poate compara cu insusirile initiale ale solului respectiv (baseline), ca in cazul
monitoringului pedologic sau cu insusirile unui sol similar, aflat sub vegetatie nativa
(nederanjata) ori cu management similar.
Evaluarea calitatii solului (sau a unei insusiri a acestuia) necesita, de asemenea, precizarea
scopului in care se face estimarea sau conditiile de functionare a solului, pentru ca aceeasi
insusire a unui sol poate fi buna pentru o anumita folosinta, planta sau management, rea pentru
alta folosinta, planta sau management sau indiferenta pentru alte situatii. Evaluarea calitativa se
face, deci, in raport cu situatii concrete de utilizare a solului. Adeseori este necesar sa se
precizeze si conditiile in care este situat solul, topografice mai ales ( pe partea superioara a pantei
sau cea inferioara, inclinarea pantei si expozitia, caracterul inundabil si frecventa inundatiilor
etc), pentru o corecta evaluare.
Este de remarcat caracterul subiectiv al evaluarii diferitelor insusiri ale solului, datorita
interpretarii lor tinand seama de cat de utile sunt omului (caracter antropocentric).
Majoritatea indicatorilor sunt fizici, chimici si biologici. Cei mai folositi sunt (dupa Brady si Weil, 2000):
Indicatori fizici:
Indicatori chimici:
Indicatori biologici:
Din punct de vedere practic, este utila sistematizarea indicatorilor pedologici in functie de
gradul in care sunt influentati si se modifica in functie de managementul solului. Din acest punct
de vedere, pot sa se distinga trei categorii (Brady si Weil, 2000), care reflecta diferite categorii
de proprietati, si anume:
- proprietati relativ stabile, care nu se schimba prin management sau prea putin: textura,
caracterul scheletic, mineralogia substratului anorganic, grosimea solului, orizonturi
restrictive, panta;
- proprietati intermediare, care se pot modifica sub influenta unor practici manageriale pe
termen mediu sau lung: continutul de materie organica, continutul de C organic activ,
biomasa microbiana, structurarea solului, respiratia specifica etc.
caci odata deteriorate, refacerea lor este dificila si cere mult timp si invers, printr-o practica
manageriala buna se poate ridica nivelul acestora, nivel care, odata atins, tinde sa se mentina o
perioada lunga de timp.
Indicatorii alesi pentru evaluare trebuie sa fie sensibili la schimbari ale proprietatilor,
siguri, sa reflecte corect situatia, sa fie usor de obtinut sau determinat si capabili sa detecteze
schimbari chiar mici in procese, proprietati si interrelatii din sol; trebuie sa fie masurati cantitativ
sau cel putin estimati semicantitativ. In unele cazuri se poate obtine, prin functii de pedotransfer
(relatii matematice intre doua sau mai multe proprietati ale solului, care arata o confidenta
statistica de nivel ridicat).
Degradarea solului, spre deosebire de limitare (restrictie), este indusa de om, care foloseste
solul in mod necorespunzator, generand deteriorarea sau chiar distrugerea acestuia. Uneori,
restrictii ca saraturarea nativa sau inmlastinirea nativa se confunda cu degradarea; de asemenea,
nu trebuie confundat un teren neproductiv sau slab productiv in mod nativ cu un teren degradat
(antropic) care si-a diminuat potentialul productiv.
Exista insa si cazuri cand scaderea potentialului productiv al unui teren are o cauza
naturala, de regula recenta, cum este cazul terenurilor afectate de alunecari, colmatate prin
inundare cu sedimente nefertile, terenuri acoperite de lava sau cenusi vulcanice etc.
- alegerea celor mai potriviti indicatori care se refera la insusiri care arata o stransa corelatie cu
functia sau modul de utilizare a solului luat in considerare si o reflecta cel mai expresiv, mai
relevant, urmata de incadrarea valorilor indicatorilor in clase de marimi;
- stabilirea masurii in care valorile indicatorilor (sau clasele de marime ale lor) sunt favorabile
pentru functia sau utilizarea considerata a fi evaluata, raspund, deci, cerintelor acestora,
obtinandu-se astfel nivelul de calitate al insusirii respective pentru functia sau utilizarea
considerata;
- atribuirea unui calificativ sau index (numeric) de calitate, tinand seama de masura in care
diferiti indicatori au fost sau nu favorabili (de nivelul calitativ al lor in situatia considerata).
Pentru o evaluare globala a calitatii solului s-a emis ideea calcularii unui numar-index de
calitate, ca o medie simpla sau ponderata a indecsilor numerici corespunzatori celor 5 calitati
principale ale solului.
In aceeasi ordine de idei, se poate imagina stabilirea de clase si subclase globale de calitate
a solului, definind clasa (I, II, , V) dupa functia sau functiile cele mai bune si subclasele (a, b,
c, d, e) dupa natura urmatoarelor 1-2 functii mai bine plasate, notand clasa acestora cu cifre (1, 2,
, 5), ca de exemplu in simbolul IIb, 3c, 4a, care semnifica sol de calitatea a II-a pentru functia
b si de clasa a treia pentru functia c si a patra pentru functia a.
Monitoringul solului
- date de inventariere a calitatii resurselor de sol pentru fundamentarea unor decizii de utilizare si
valorificare a acestora;
- date despre influenta practicii manageriale asupra calitatii solurilor din diferite locatii (situri)
pentru stabilirea celei mai bune valorificari (inclusiv imbunatatirea practicii manageriale);
- identificarea ariilor cu risc de degradare si natura acestui risc pentru luarea de masuri
corespunzatoare.
Aplicatie la IMB
Daca in problema evaluarii calitatii solului sub aspect global lucrurile nu sunt clare, totusi,
pentru evaluarea calitatii solurilor din punct de vedere agronomic si chiar silvic exista proceduri
care se aplica in practica (Metodologia elaborarii studiilor pedologice, ICPA, 1987). Astfel, sunt
elaborate criterii pentru stabilirea claselor de calitate a solurilor pentru diferite folosinte si
culturi, in conditii naturale sau amenajate, pentru amenajare in conditii de irigatie si drenaj etc.
In cazul studiului de fata, calitatea solului ca arabil (pentru diferite culturi agricole),
folosinta cea mai larga in teritoriu, este redata in capitolul ---, evaluarea facandu-se in conditii de
teritoriu amenajat cu lucrari de imbunatatiri funciare. De asemenea, clasele de calitate a
terenurilor pentru folosinta ca padure sau ca piscicultura, folosinte ca ar putea fi luate in
considerare, sunt redate in cap --- si cap ---.
De aceea, evaluarea calitatii solurilor (terenurilor) se face pentru tot teritoriul (sau partile
cele mai interesate) pentru toate utilizarile importante. Pe aceasta baza, se fac apoi diferite
scenarii de utilizare in proportii diferite (in scopurile mentionate) a teritoriului, destinand fiecarei
utilizari cele mai bune terenuri (cu corecturi determinate de facilitati infrastructurale, conditii
sociale etc). Pe baza acestor scenarii se iau apoi decizii astfel ca proportia utilizarii terenurilor in
diferite scopuri sa fie cea mai convenabila din punct de vedere social, ecologic si economic,
asigurand, totusi, o anumita concordanta, daca nu armonie, intre conditiile de sol, cerintele
societatii si ocrotirea mediului ambiant pe termen lung.
Trebuie precizat de la inceput ca IMB este un teritoriu de lunca, care era inundata periodic,
teritoriu care a fost amenajat radical prin lucrari de imbunatatiri funciare si care este folosit in
prezent, in cea mai mare parte, ca arabil.
In conditii naturale, teritoriul reprezenta o vasta arie in care se revarsau apele Dunarii in
perioada de viitura, inundand-o in cea mai mare parte si in care persistau arii intinse de mlastini
si balti. Acest teritoriu era folosit indeosebi pentru piscicultura, dar si pentru cresterea in
libertate a unor animale (porci si cai, indeosebi), pentru obtinerea de lemn, mai ales pentru
combustibil, pentru exploatare de stuf sau ca arii pentru vanatoare. Nu putea fi folosit agricol, cu
exceptia unor arii mici de grinduri inalte, datorita inundatiilor periodice si excesului de apa
prelungit pe mari intinderi.
- riscul de inundare prin revarsarea Dunarii la mari viituri, fapt care necesita o intretinere
permanenta a digurilor si urmarirea functionarii acestora cu mare atentie la viituri mari, pentru a
lua masuri corespunzatoare unde ar aparea defectiuni;
- riscul de formare a excesului de apa din acvifer sau din ploi la suprafata solului, daca nu se
intretine corespunzator, in stare de functionare, reteaua de desecare-drenaj si nu se evacueaza la
timp si in masura necesara surplusului de apa acumulat; de altfel, unele areale joase ale IMB,
chiar in conditii amenajate, sunt dificil de drenat, astfel ca au inca un grad de umiditate in exces
(asociat, de regula, si cu arii depresionare si soluri argiloase);
- riscul de deficit de apa in sol datorita deficitului climatic de umiditate (seceta), daca nu se iriga
in mod corespunzator, conform fazei de dezvoltare a culturilor.
La aceste riscuri generale, practic pentru intreg teritoriul se adauga riscul de degradare a
solului prin saraturare, daca nu se iau masuri profilactice (de prevenire) a acumularii sarurilor
sau masuri de spalare periodica a sarurilor acumulate in sol.
Acesti factori limitativi sunt luati in considerare la evaluarea claselor de calitate a solurilor
cu privire la favorabilitatea in conditii de irigatie pentru diferite culturi (cap. ) si la
pretabilitatea la folosire ca arabil-irigat (cap. ).
Poluarea solurilor
In IMB nu exista intreprinderi industriale si nici orase care sa constituie surse interne de
agenti poluanti. In vecinatate sunt situate complexul industrial de la Chiscani si orasul Braila, cu
diverse activitati industriale, care ar putea fi surse de poluare prin emisiile distribuite in teritoriul
IMB. Caderile acide nu afecteaza practic solurile datorita continutului de carbonat de calciu de
la suprafata acestora, care neutralizeaza eventuala aciditate. Metalele grele, insa, si alti compusi
cu F, S, s-ar putea acumula.
Datele existente pentru metalele grele, unii metaloizi si pesticide sunt prezentate in tabelele
si dupa analizele efectuate de ICPA (2002) prin reteaua de monitoring a solului si in cadrul
tezei de doctorat a Dlui I. Piciu (1999). Din acestea rezulta urmatoarele:
- de asemenea, continutul de cadmiu (Cd) mobil este cuprins intre 0,30 si 0,49 ppm, iar cel total
intre 0,9-1,35 ppm, ceea ce le situeaza in apropierea limitei maxime admise (LMA = 1,0 ppm),
pentru formele mobile si sub pragul de alerta (3 ppm) pentru continutul total, care ar prezenta
pericol toxic;
- aproximativ la fel se petrec lucrurile si cu continutul de plumb (Pb): forma mobila se situeaza
sub LMA = 8,0 ppm, aici existand 4 exceptii: la doua din profile LMA a fost atinsa (8,9 ppm),
iar la altele doua este foarte aproape; in rest, toate solurile au un continut de Pb de 2,2-6,0 ppm;
datele din 2002 pentru continutul total arata valori de 30-64 ppm, depasindu-se usor pragul de
alerta la unele probe;
- la Zn solurile arata continuturi mici la mari, 0,9-4,1 ppm pentru forma mobila si intre 98-158
ppm, continutul total, acesta fiind mult sub pragul de alerta (300 ppm);
- Cu se inscrie cu continuturi mici-mijlocii in sol (2,7-7,8 ppm) la forma mobila si intre 19-46
ppm continut total, mentinandu-se sub pragul de alerta;
- la mangan (Mn) solul arata un continut mic-mijlociu (20,4-37,6 ppm) pentru forma mobila
(tab. ).
Tabel
Continutul total in diferite elemente sau constituenti in primii 20 cm ai solurilor din IMB (valori in ppm)
Nr. siturilor de
monitoring
Constituentul
Cu Zn Pb Cd S- F HCH DDT
SO4
679 46 158 64 1,15 197 6,65 0,009 0,072
716 41 134 63 1,35 233 3,35 0,012 0,025
755 19 98 30 0,9 178 3,55 0,011 0,123
continut <20 <100 <20 <1.0 - <1.1 0,005 0,150
normal
Pragul de alerta 100 300 50 3 2000 10 0,250 0,500
(folosinta
sensibila)
Tabel
Continutul in microelemente (forme mobile) al solurilor din I.M. a Braileix)
Nr Local Adan Zn Cu Fe M Pb Cd B
. izare cimea (p (p (pp n (pp (p (p
pr (ferm (cm) pm pm m) (pp m) pm pm
ofi a) ) ) m) ) )
l
51 Lung 0-20 2,1 5,7 23, 30, 5,1 0,3 0,8
uletu 7 0 8 4
0-20
27 Aurel 2,3 6,1 15, 29, 6,0 0,3 0,4
1 u 7 6 9 7
0-20
26 Aurel 2,7 7,8 48, 20, 8,9 0,4 -
5 u 4 8 1
0-20
10 Rusa 3,7 7,0 39, 26, 7,9 0,4 0,5
7 va 8 9 2 4
0-20
27 Nufar 2,6 6,2 33, 20, 7,9 0,3 0,4
8 u 9 4 9 7
0-20
50 Corot 2,2 6,7 24, 23, 6,0 0,4 0,8
isca 8 9 5 9
0-20
28 Nufar 2,3 7,2 29, 24, 8,9 0,4 0,7
3 u 1 8 9 2
0-20
99 Geme 0,9 3,3 12, 33, 2,2 0,3 1,0
nele 5 8 0 4
0-20
12 Dimu 2,5 5,5 20, 36, 5,1 0,3 0,7
8 leasa 5 8 7 2
0-20
13 Faru 2,4 3,8 14, 26, 4,1 0,3 0,8
3 1 3 4 2
0-20
29 Blaso 0,9 3,8 8,7 24, 5,1 0,3 1,0
3 va 9 2 9
0-20
70 Lunc 1,8 5,9 19, 37, 4,1 0,3 -
a 4 6 9
0-20
10 Rusa 1,3 5,1 15, 21, 3,1 0,3 0,4
9 va 1 1 5 7
0-20
24 Duna 3,4 4,1 22, 24, 4,1 0,4 0,5
5 rea 1 5 6 9
0-20
24 Duna 0,9 2,7 8,7 22, 5,1 0,3 0,7
6 rea 7 1 2
0-20
58 Lunc 1,6 3,0 11, 22, 3,1 0,3 1,0
a 9 8 0 4
Lungulet 0-20
16 u
4,1 5,2 16, 34, 3,1 0,4 0,5
0 2 9 4 4
Lungulet 0-20
15 u
1,1 3,9 13, 34, 2,2 0,3 0,7
7 0 1 4 4
Numarul de unitati de sol-teren (pedotopuri) este mai ridicat decat cel al unitatilor genetice
de sol, aparand si separatii in functie de textura. In legenda hartii apar 22 pedotopuri, dar ca
areale distincte pe teren numarul creste la 97 de areale. Marimea unui areal este, in medie, de
702 ha, cu variatii destul de mari (de la 120-200 ha la 1900-2200 ha).
Forma dominanta a arealelor de sol este fie alungita, fie ovala sau discoidala; arealele alungite
sunt orientate paralel cu cursul fluviului, uneori cu prelungiri spre interior sau urmaresc vechi
cursuri ale fluviului. Arealele ovale sau discoidale apar mai ales in partea axiala a IMB, legandu-
se intre ele prin areale alungite ori destul de intortochiate. In ceea ce priveste conturul arealelor,
acesta este rotunjit sau subrotunjit, rareori subangular.
Contrastul dintre unitatile de sol este neinsemnat din punct de vedere genetic, dar destul de
apreciabil din punct de vedere textural, al gradului de hidromorfie si uneori de saraturare.
Trecerea, insa, intre unitatile invecinate se face treptat, fara salturi bruste.
In ceea ce priveste heterogenitatea invelisului de sol (rezultanta a complexitatii si
contrastului), aceasta este redusa la foarte redusa, astfel ca teritoriul apare unitar pe suprafete
apreciabile, incat nu pune probleme in aplicare diferentiata de tehnologii agricole.
- S, ocurenta sau bogatia (numerica) la nivel de subtip genetic de sol: 9; la nivel de tip de sol
ocurenta este extrem de mica, 1(fata de 32 la nivelul tarii),daca facem abstractie de prezenta cu
totul locala a litosolului, entiantroposolului si gleiosolului, nereprezentabile pe harta la aceasta
scara. Din contra, la nivel de pedotop, ocurenta creste la 22, datorita indeosebi variatiilor
texturale.
- Dominanta sau abundenta relativa a solurilor este redata grafic in ciclograma din fig
- d, indicele de distributie a abundentei solurilor, dat de relatia: d = pi2/10000 are valoarea 0,17, denota faramitare
inaintata a invelisului de sol.
- Hrel, indicele de diversitate Shannon (sau masura entropica a echiparticiparii solurilor) este dat de relatia: Hrel = H/Hmax, in
care:
H = - qilnqi = -2,3026qilogqi
(qi fiind fractia de unitate a fiecarui component al invelisului de sol, suma lor fiind egala cu 1), iar
Valoarea indicelui de diversitate Shannon pentru IMB este de 0,859, ceea ce denota o repartitie in unitati de marimi relativ
apropiate (valoarea 1 corespunzand distributiei in areale egale intre ele).
Itp = % soluri nezonale/(% soluri zonale+nezonale), prezinta valoarea 1, valoare maxima care denota existenta in teritoriu doar a
solurilor nezonale, determinata de factori locali.
Bibliografie
Bouma J., (1996), Discussion of the paper by D. G. Rossiter, Geoderma, 72, p. 191-202
Brady, Nyle C., Weil, Ray R., (2002), The Nature and properties of Soils, 13 th ed., Pearson Education, 960 pg
Florea N., (1988), Locul solului in ecosistemele terestre si geosisteme, Terra, nr. 3-4
Florea N., (1997), Pedodiversitatea genetica a unitatilor teritoriale: indici de caracterizare si analiza geografica, Publ. SNRSS,
vol. 29D, p. 45-51
Florea N., (2000), Using the soil maps for the assessment of the soil vulnerability to the pollutants and the compilation the
corresponding maps, Geocarpathica, I, 1 Sibiu, p. 87-99
Florea N., (2000), Reactivitatea solurilor la agenti chimici contaminanti si elaborarea hartilor de vulnerabilitate a solurilor la
poluare, Geographica Timisiensis, vol. 8-9, 1999-2000, p. 195-211
Florea N., (2001), Asamblajul pedogeografic, Edit Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 32 pag.
Florea N., (2003), Degradarea terenurilor, protectia si ameliorarea solurilor si terenurilor, Bucuresti, 313 p
Florea N., Rauta C., Munteanu I., (1991), On the grouping of soils depending on their behaviour to chemical pollution; the
vulnerability maps. In volume: Internat. east-west Sympos. on contaminated areas in eastern Europe; origin, monitoring. Gosen
near Berlin, p. 86-98
Piciu I, (1999), Resurse de soluri ale Insulei Mari a Brailei, Teza de doctorat, USAMV-Bucuresti
Ranst E. van., (1996), Discussion of the paper by D. G. Rossiter, Geoderma, 72, p. 197
Rossiter, David G., (1996), A theoretical framework for land evaluation, Geogderma, 72, p. 165-190
Taskin Oztas, (2005), Soil degradation and Assessment of soil Quality, Univ. of. Ataturk, Erzurum, Turkey
*** ICPA, (1987), Metodologia elaborarii studiilor pedologice, vol. I-III (Red princ. N. Florea, V. Balaceanu, C. Rauta, A.
Canarache), Red. Prop. tehn. Agr., Bucuresti
*** NRCS, (2001), Soil Quality-Introduction, USDA, Natural Resources Conservation Service