FLOAREA DE COLȚ- DE LA MIT PÂNĂ LA SIMBOL NAȚIONAL

CONTEMPORAN
Profesor Tudor Vlad, Școala Gimnazială ,,Nae A.Ghica ” Rucăr
În spațiul culturii tradiționale românești, totul era subordonat sub o formă
sau alta unei componente mitice.După milenii de evoluție a credințelor despre
reprezentările mitice, cercetătorii constată că mitologia română, transmisă
exclusiv pe cale orală,s-a păstrat ca o realitate spirituală autentică, până în
secolul al XX lea, când încă mai erau invocate să aducă sau să oprească ploaia,
să dea rod femeilor, animalelor și holdelor, să alunge bolile și relele, să afle
ursita fetelor, etc.(Ghinoiu, 2014, p.8 )
Contactul cu universul a început pentru om prin observarea și cercetarea
naturii, a lumii vii din care face și el parte.Plantele au fost primele asupra cărora
s-a oprit, adică minunata și misterioasa lume vegetală, al cărei studiu oferă încă
cercetătorilor nenumărate surprize.(Ștefănescu, 2008, p.7 )
Virtuțile magice ale anumitor plante au fost observate încă din cele mai
vechi timpuri.de omul societăților tradiționale.Viața în mijlocul naturii l-a făcut
să fie deosebit de deschis, de receptiv față de tot ce putea deveni un adevărat
sprijin, un aliat natural al său în lupta pentru supraviețuire.pe care o purta
neîncetat.astfel s-a observat treptat odată cu încercările la început timide de
structurare a lumii înconjurătoare, că unele elemente ale ei capătă în anumite
condiții valențe pozitive sau negative.Totul era putere, putere disimulată în
spatele unor realitățimai mult sau mai puțin prietenoase, dar care în condițiile
unei cunoașteri de tip inițiatic, exista posibilitatea de a fi stăpânit, manipulat,
utilizat în folosul propriei persoane.(Olteanu, 1998, p.187)
Existența, așa cum îi apare țăranului român este alcătuită din ceea ce numim
noi natură fizică și organică de această ființă complexă, omul, în toate condițiile
și dimensiunile lui, cu deosebire cea socială, alcătuită din grupe de fapte
mari.Într-o astfel de grupă de fapte mari se situează cele care privesc
fenomenele vieții, cu cele două mari despărțăminte ale naturii organice, adică
flora și fauna,
Intră aici cunoștințele populare asupra regnului vegetal și animal.Fiind strâns
legate de viața practică, de nevoile imediate,și necesare ale vieții, aceste
cunoștințe sunt cele mai avansate.Atât în sens pozitiv, de cunoștință practică
experimentală, cât și în sens magic de sectoare asociate și întrepătrunse ale
domeniului, știința populară are și ea cuceririle ei, să nu uităm în primul rând
farmaceutica atât de dezvoltată, ce poate fi utilă și științei moderne O știință
populară a leacurilor presupune temeinice cunoștințe asupra florei și faunei
înconjurătoare. (Bernea, 2006, p.58-59)
Poporul crede în virtuțile supranaturale ale unor plante.În special unele
plante , greu de găsit, în condiții anevoioase, posedă, după credința lui,
proprietăți extraordinare, și mii de oameni își dau toate silințele, necruțând nici
o osteneală, nedându-se înlături dinaintea nici unei primejdii, ca să le procure,
spre a se putea folosi de puterile lor minunate.(Candrea, 2001, p.10)
Situată într-un astfel de cadru tradițional cu certe virtuți și valențe magice, nici
floarea de colț nu putea face excepție.
În tradiția populară românească, floarea de colț este un simbol al iubirii;
demult, bărbații își arătau dragostea culegând o floare de colț de pe stâncile
ascuțite al munților și o ofereau iubitelor. În alte legende, floarea de colţ este
asociată cu momentul Naşterii Mântuitorului. Steaua strălucitoare alb-gălbuie
care i-a călăuzit pe magi spre Bethleem şi-a considerat încheiată misiunea după
ce magii au găsit Pruncul Sfânt şi a dorit să coboare pe pământ. Tot căutând un
loc de odihnă s-a oprit în cleștarul de piatră al munților semeţi, cufundați în
pace și liniște.
Nestor Urechia amintea, încă din anul 1904, în cartea „Zânele din Valea
Cerbului”, legenda florii de colț, temă amintită în lucrarea „În Bucegi” (1906) și
reluată în „Robinsonii Bucegilor” (1916) și „Vraja Bucegilor” (1926).
Pasionată de cultura noastră populară şi fascinată de peisajele montane de la
noi, Regina Elisabeta a scris ea însăși o poveste dedicată nemuritoarei plante de
munte, adaptată apoi într-un scurtmetraj de 20 de minute în anul 1946, intitulat
„Povestea florii de colț” (preluată de la Carmen Sylva) – regia: Paul Călinescu,
scenariu: Paul Călinescu, actori principali: Ileana Niculescu, Traian Vrajbă,
Ioana Călinescu.

Povestea spune că un războinic se îndrăgostește de Alba, fata cea frumoasă a

Babei Cloanța, și o răpește. Urmăriți, cei doi ajung la castel, unde Alba este
acuzată de vrăjitorie. Voinicul își continuă singur drumul, urmărit de Baba
Cloanța, care îl preface în stâncă, în timp ce Alba moare și se transformă într-o
floare de colț.

În regiunea Munţilor Alpi, floarea aduce noroc celor care o găsesc iar legenda
spune că originile s-ar afla într-un fulg din lâna unui miel, care a fost lăsat să
cadă pe pământ de Fecioara Maria sau în singura lacrimă a Crăiesei Zăpezii
căzută după ce muritorul de care s-a îndrăgostit a fost aruncat pe stânci, de
spiriduşi. Din lacrima crăiesei s-a născut o steluţă argintie, prima floare de colţ.
Floarea de colț sau floarea-reginei (Leontopodium alpinum) mai poartă și
numele: albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, edelvais, flocoşele, steluţă, floarea-
doamnei.
Floarea de colţ ascunde un secret pe care cercetătorii abia acum au reuşit să îl
afle. Dimineaţa şi seara, floarea degajă un parfum deosebit.

La noi, în anul 1911, botanistul Alexandru Borza a făcut, pentru prima oară,
un studiu amănunţit al florii de colţ, el fiind cel căruia i se datorează declararea
acesteia „monument al naturii”, fiind ocrotită de lege încă din 1933, în rezervaţii
naturale.

Floarea de colț sau floarea reginei, este una din plantele care fascinează
oamenii. Poate pentru că trăiește în locuri greu accesibile sau pur și simplu
datorită frumuseții sale inegalabile. A inspirat poeții, a inspirat legende…
Acum, în iulie, începe perioada ei de înflorire. Până la toamnă vă puteți bucura
de frumusețea florii de legendă.
Această plantă erbacee, aparținând familiei Asteraceae, a fascinat din
totdeauna iubitorii de frumos și de puritate. Inflorescența ei, alb - sidefată sub
formă de stea, este înconjurată de frunzulițe verzi acoperite de perișori lânoși. În
partea centrală a coroanei argintii de regină, se mai află o floare micuță galbenă
mărginită de câțiva butonași proeminenți. Întreg acest ansamblu florar
reprezintă o minune a frumuseții sălbatice, care bucură orice privire cu portul,
cromia și zveltețea ei. Înflorește anual, în perioada iulie-septembrie, este
considerată un monument al naturii,.
Prima relatare în scris a numelui edelweiss, care în limba germană înseamnă
„alb nobil“, dat acestei minunăţii ce-şi are arealul pe crestele montane, a fost
atestată pentru prima dată în ziua de 5 martie 1784, într-un studiu realizat de
naturalistul austriac Karl von Moll, de aceea ziua de 5 martie a devenit „Ziua
florii de colț”.

Planta creşte la altitudini cuprinse între 1.800 și 3.000 de metri, pe cele mai
abrupte stânci, în Munții Alpi și Carpați. În țara noastră se întâlnește destul de
rar și în locuri adesea inaccesibile, de obicei în zona montană alpină, în Munţii
Vrancei, Bucegi, Făgăraș, Maramureș, Rodna și alţii.
Însă în Parcul Național Cozia, căci de aici avem imaginile (realizate de Pavel
Prundurel, directorul parcului) floarea reginei este des întâlnită începând cu
stâncăriile joase din Defileul Oltului, de la altitudinea de 300 m și până în zona
Vârfului Cozia, la peste 1.650 m. Astfel că, aici, floarea de colț crește la
altitudinea cea mai joasă din România !
Dincolo de legende sau de cercetări, floarea de colț reușește să-și păstreze
intactă aura de mister și de farmec, care a făcut-o celebră în întreaga lume .
https://www.agerpres.ro/social/2023/09/30/secretele-plantelor-floarea-de-colt-
ar-putea-fi-cultivata-in-jardinierele-si-gradinile-din-romania--1178272

Bibliografie .

Bernea Ernest –Civilizația română sătească, Editura Vremea, București 2006

Candrea Ion –Aureliu- Iarba Fiarelor-Studii de folclor , Institutul de Istorie și
teorie literară ,,George Călinescu”, București, 2001

Ghinoiu Ion- Zeii pastorali, Editura Univers Enciclopedic Gold , București,

2014

Olteanu Antoaneta – Ipostaze ale maleficului în medicina magică , Editura

Paideea , București. 1998

Ștefănescu Paul –Buruiana diavolului, incursiune în lumea plantelor magice

Editura Vestala, București, 2008