T U D O R O P R I Ş

BOTANICA DISTRACTIVĂ

EDITURA TINERETULUI

1
 CUVANT INAINTE

Lumea plantelor este prin ea insasi atractiva, plina de poezie si de surprize atunci cand o contemplam
incadrata in peisaj. Ca obiect de studiu supusa microscoapelor ce-i detecteaza tainele alcatuirii sau experientelor
ce-i pun in lumina, mecanismele fiziologice, planta genereaza o stiinta, care, ca toate stiintele isi are aspectele ei
rigide.Manualele scolare si cursurile universitare satisfac nevoia de cunoastere complexa a plantei data in
sarcina atitor ramuri specializate ale botanicii.Este usor de inteles ca autorul n-a intentionat sa reediteze, chiar
intr-o forma populara si delectiva, modalitatea in care este prezentata lumea vegetala in cartile de specialitate.
Ca si mitologicul Ulise, cautand sa evite Sicilla, el ar fi putut da de Caribda, adica sa cada in extrema opusa,
alegind doar aspecte „senzationale", curiozitati sau cazuri teratologice care i-ar fi prefacut lucrarea intr-un
pestrit magazin botanic.
In grea dilema s-a gasit autorul si atunci cind a fost vorba sa aleaga stilul potrivit acestei carti. In astfel de
situatii oscilezi intre stilul sec, precis si academic al omului de stiinta care se straduieste sa prezinte cit mai clar
si obiectiv un sistem de cunostinte, si stilul entuziast si imagistic al popularizatorului. Şi intr-un caz, si in altul,
lucrarea ar f i avut de suferit. Un stil stiintific rigid si sobru ar f i indepartat pe cititorul care deschide dintr-o
pasiune de amator aceasta carte si ar fi nemultumit poate pe specialist, obisniuit cu studii de inalt nivel teoretic.
Un stil literar, in care notiunea e inlocuita cu perifraza metaforica, iar descrierea stiintifica cu divagatia lirica, ar
fi placut poate dar ar fi alterat continutul stiintific al acestei lucrari care, totusi, este o „botanica". Sa ne gindim
doar la „Inteligenta florilor" a lui Maeterlinck, in care apologetica admiratie a marelui poet pentru flori, turnata
intr-un stil stralucitor si captivant, il face sa alunece spre teze antistiintifice.
Si daca la aceste dileme se adauga faptul ca din literatura stiintifica romdneasca lipseste un precedent in
aceasta sfera de preocupari, iar botanicile distractive din strainatate se pot numara pe degete, nu-i greu de
imaginat ca sarcina autorului nu a fost prea simpla.El a ales o cale de mijloc intre o lucrare de tinuta stiintifica si
alta de tinuta literara, care i s-a parut in linii m a r i cea mai potrivita.
O botanica„distractiva" nu poate fi un abecedar botanic, un curs de initiere. Ea se adreseaza unor cititori
inarmati cu notiunile de baza, din domeniul morfologiei, fiziologiei, sistematicii si ecologiei vegetale,
intervenind cu unele explicatii doar acolo unde dificultatile de intelegere le cer imperios.
Pentru a se evita schemele didactice, cartea a fost impartita in 14 capitole care corespund celor mai
atragatoare si pasionante probleme, legate fie de unele aspecte mai putin cunoscute ale vietii plantelor, fie de
citeva remarcabile realizari ale omului in directia transformarii dirijate a speciilor vegetale si a cercetarii
formelor extraterestre de viata vegetala.In mod intentionat au fost alese cele mai spectaculoase date pe care le
ofera variatele ramuri ale botanicii, care sa justifice titlul acestei carti si in acelasi timp sa ofere o stralucita
exemplificare a factorilor care stau la baza dinamici lumii vegetale: adaptarea la mediu si selectia naturala si
artificiala.
Asocierea si sistematizarea acestor date disparate despre plante in unitati logice si interpretarea lor biologica,
alcatuiesc particularitatea acestei carti. Cit priveste imbracamintea stilistica, autorul s-a straduit sa realizeze o
sinteza intre factura literara si cea stiintifica prin imbinarea unor scurte naratiuni cu descrieri colorate si plastice
ale fenomenelor biologice, gindind ca astfel vor putea f i inlaturate atat ariditatea unui tratat doctoral, cit si
inconsistenta stiintifica a unui poetic roman despre plante.Daca aceasta carte pionier va reusi sa-l convinga pe
cititor ca lumea plantelor, in felul cum a prezentat-o, merita sa-i trezeasca interesul stiintific si pasiunea
cercetarii, m e n i r e a ei va f i indeplinita cu prisosinta.

P L A N T E ŞI A N I M A L E

ANIMALE — PLANTE

Daca unui botanist din epoca inceputului acestei stiinte i s-ar fi pus intrebarea prin ce se deosebeste o
planta de animal, ar fi raspuns cu un aer sigur si doctoral: „animal mobilum est, planta immobila", adica
animalul se misca, planta sta neclintita.Aceasta axioma a inceput sa se clatine cind oamenii de stiinta,
patrunzand in lumea submarina, au fost pusi in fata unor fiinte care pareau animale dar traiau fixate.
Minunatii corali semanau cu niste pomisori pietrosi cu ramuri si flori. Buretii codati aduceau cu niste
imense ciuperci acvatice. Alte fiinte aminteau de dediteii din gradina cu variate corole stralucitoare. Unele
pareau niste crini, inzestrati cu tulpinita fragila si cu un sac ca o cupa liliala. Citeodata se scoteau la suprafata
tubulete din care se desfaceau frunze in evantai, intocmai ca la ferigi ori la papirus si chiar holoturii cu ciudate
forme de castraveti.
2
 Intr-o privire de ansamblu, fundul marii parea primului cercetator o gradina terestra de basm, unde aerul era
inlocuit de apa, iar insectele si pasarile prin pesti.Desi aceste fiinte vanau alte finite si aveau o structura
deosebita, mai apropiata de a animalelor, principiul a ramas victorios; fiinta nu se misca, are infatisare florala,
deci e planta. Andrea Cesalpino (1519-1603) in lucrarea sa De plantis (1583) aseaza coralii in grupul plantelor
fara seminte,alaturi de alge, ciuperci, ferigi, muschi si equisetacee.
Cel mai mare botanist al secolului al XVII-lea John Ray (1628—1703), in principala sa lucrare Historia
plantarum, incercand sa sistematizeze lumea plantelor, o imparte in doua grupe mari: plante perfecte si
imperfecte. In ultima grupa include polipii si spongierii. Actiniile si holoturiile erau introduse cu multe rezerve
de zoologi, cum ar fi Gesner (Historia animalium), in regnul animal, dar izolate intr-un grup special, al
zoofitelor, fiinte intermediare intre plante si animale.Chiar si Charles Linne socotea zoofitele drept plante care
au „flori animale vii". In editia a XII-a a vestitei sale lucrari Systema naturae, savantul suedez afirma ca
trunchiul coloniei de corali este o planta adevarata care da la extremitati flori cu caracter animal.
Desigur ca si denumirea acestor fiinte curioase, care contraziceau formal ideea despre animale, a fost
Imprumutata de la plante: crin de mare, anemona de mare, castravete de mare etc.
Zoofitele si-au gasit cu precizie locul in regnul animal in prima decada a secolului al XlX-lea, incepind cu
clasificarile marelui naturalist francez J. B. Lamarck. Microscoapele mai perfectionate si cunostintele mai

Fig. 1 Fundul marii parea primului cercetator o gradina

de basm.
ample si mai precise au permis limpezirea acestei confuzii care a agitat lumea savantilor din secolele XV—
XVIII.Cind s-a descoperit ca si plantele au sensibilitate si miscare, deci ca aceste proprietati nu sunt un apanaj
al regnului animal, criteriul scolastic al deosebirii dintre cele doua regnuri a trebuit sa fie abandonat.

PLANTE—ANIMALE

Am amintit de unele animale foarte apropiate ca infatisare generala de plante. Dar si unele plante prezinta
asemanari izbitoare cu animalele sau cu anumite parti ale animalelor. In padurile tropicale, cu greu deosebim un
sarpe de o liana. Unele cactee (Echinocactus) din pustiurile mexicane pot fi confundate cu niste arici de nisip
in pozitie de aparare. Tulpina equisetaceelor seamana cu o coada de cal. Luxurianta lume a orchidaceelor ofera
remarcabile corespondente in ce priveste forma florilor cu lumea insectelor, mai cu seama cu albinele si fluturii.
Rizomii unor plante pot fi luati drept serpi, viermi, cuiburile de pasari sau chiar corali.Florile de verigel
(Orobanche vulgaris) seaman cu o gura de lup, iar cele de Antirrhinum majus cu un cap de leu.

3
 Desigur ca aceste analogii pur formale si accidentale au aţaţat puternic fantezia omului din popor si au
impresionat profund chiar pe primii reprezentanti ai stiintelor naturii. In antichitate cat si in evul mediu, lipsa
mijloacelor de cercetare si putinatatea cunostintelor de morfologie au dat loc unor explicatii care de care mai
nastrusnice, in ce priveste modul cum iau nastere animalele.

Fig. 2. Odinioara, asemanarea dintre plante si

animale biciuia inchipuirea oamenilor.

Astfel, marele invatat al antichitatii eline, Aristotel, ale carui conceptii erau ridicate la rangul de dogme in
epoca feudala, socotea ca „ratustele de mare", un neam de racusori, iau nastere din ghindele cazute din stejarii
ce cresc pe tarmurile marii si ca ratele si gistele noastre domestice provin din ratele de mare care au parasit apa.
In legatura cu aceasta credinta gresita, B. M. Zawadovski relateaza un fapt amuzant. In evul mediu, calugarii
sireti foloseau cu abilitate aceasta poveste ca sa obtina dreptul de a minca giste si rate in zilele de post, judecand
„logic"ca de vreme ce ele au provenit din „ratele de mare", iar acestea s-au format din ghinda stejarului,
inseamna ca ratele si gistele sint de provenienta vegetala! ...
Moda acestor explicatii fanteziste nascute din insuficienta cunoastere a organelor si sistemului de
reproducere in lumea vie a bintuit cu furie in tot cuprinsul evului mediu. Au aparut ca prin minune copaci
miraculosi care dau nastere la miei, la salbaticiuni si felurite soiuri de pasari. In cartile unor teologi naturalisti
ca Thomas de Cantimpre, Mihael Scott, Albert de Bollstadt, Vincent de Beauvais, Basi-liscus si chiar ale unor
naturalisti laici ca Van Hel-mont ori Aldrovandi care reiau opera lui Aristotel, imbogatind-o cu povestile antice
cuprinse in Physiologus si cu propriile lor observatii, se vorbeste cu seriozitate despre asemenea geneze
uluitoare, se intocmesc planse amanuntite reprezentind diferitele faze ale procesului nasterii unor animale din
plante si se dau chiar retete pentru obtinerea lor.
O data cu dezvoltarea zoologiei si botanicii si cu dezvaluirea proceselor intime ale reproducerii, teoria
„generatiei spontanee" si-a pierdut treptat creditul, fiind definitiv zdrobita de stralucitele experience ale
savantului francez L. Pasteur.Totusi, „comparatismul anatomic" bazat pe analogiile fizionomice dintre plante si
animale s-a mentinut inca multa vreme. Botanistul italian Gianbattista Porta,in lucrarea sa Phytognomica
(1588), face o clasificare originala a plantelor pe baza de analogii,introducind printre alte grupe vegetale si pe
acelea asemanatoare cu diferite animale cum ar fi scorpionul, musca, sarpele etc.
Aceasta tendinta a manifestat-o si Linne atunci cind introducind nomenclatura stiintifica binara, in
vederea crearii unui sistem universal de denumire a plantelor, a atribuit multor genuri si specii vegetale numiri
zoologice in limba greaca sau latina. Datorita lui si succesorilor care i-au continuat in acelasi spirit opera de
inventariere a naturii, nomenclatura botanica este plina de numiri care sugereaza analogia dintre plante si
animale.
Vom aminti cu titlu de informare doar citeva din acestea. In legatura cu calul: Equisetum (coada-calului),
Hippuris (bradisor), Hippophae (catina-alba), Hippocrepis; cu leul: Leontopodium (floarea de coh;), Leonoras
(talpa-gistii), Leontodon (capul-calugaru-iui); cu ciinele: Cynoglossum (limba-ciinelui); cu ma-garul: Ononis

4
(osul-iepurelui), Onohrychis (sparceta), Onopordon (scai-magaresc); cu boul: Buphtalmum; cu oaia:
Chenopodium (loboda salbatica); cu capra: Aegopodinm (piciorul-caprei); cu tapul: Tragopogon (barba-
caprei); cu delfinul: Delphinium (nemtisori); cu soarecele: Myosotis (nu-ma-uita), Myosurus (codituca); cu
ariciul: Echinocactus; cu broasca: Ranunculus (piciorul-cocosului); cu sarpele de padure; Ophioglossunz
(feriga-serpeasca); cu vipera: Echium (ochiul-sarpelui); cu insectele: Ophrys muscifera, O. apijera, O.
aranifera (albina); cu coralii: Corra-lorrhiza (bunghisori) etc.
Poate ca nu exista popor in lume care sa-si fi pus mai activ la contribute spiritul de observatie si fantezia cind
a fost vorba sa denumeasca plantele ca poporul nostra. In cunoscuta carte a lui Zaharia Pantu „Plantele
cunoscute de poporul roman", peste 200 de nume se refera la animale. Citam la intimplare: bibilica, sopirlaita,
vulturica, mieluseii, cocoseii, piciorul cocosului, unghia gaii, motul-curcanului, albinita, pestisoara, maseaua-
ciutii, ochiul-sarpelui, coada-vulpii, ochiul-boului, gura-leului, piciorul-caprei, pliscul-cucoarei, coada-racului,
talpa-gistii etc”
In medicina populara, care folosea din cele mai vechi timpuri plantele vindecatoare, aceste analogii au
dat nastere primelor practici homeopatice. In acest caz faimosul principiu al homeopatiei ,,similia similibus
curantur", tradus plastic in zicala popular cui pe cui se scoate", recomanda folosirea in anumite boli sau
vatamaturi a acelor plante asemana-toare in alcatuirea lor externa cu manifestarile sau factorii provocatori ai
starilor patologice. Astfel, impotriva cancerului sau „racului" erau folosite plante al caror rizom inchipuia o
coada de rac, iar muscatura de sarpe veninos era tratata cu o planta care semana in unele parti ale ei cu vipera.
In stravechea medicina chineza, panaceul universal,tinut la mare cinste si platit cu aur, il reprezentau rizomii
plantei gingseng (Panax gingseng), care reproduceau aidoma un omulet cu cap, git, urechi si
membre.Farmacologia moderna a descoperit secretele puterii vindecatoare a .unor plante, nelipsite azi din trusa
medicala a oricarei familii, si a trecut in legenda gloria altor plante, tesuta doar din mituri si superstitii.

PUNTEA DINTRE DOUA LUMI

Cand intre lumea animalelor si plantelor exista atatea asemanari in ceea ce priveste componentii chimici,
structura si functiunile, prin ce le putem diferentia categoric? Raspunsul ferm la o asemenea problema este greu
de dat. S-a convenit ca modul de nutritie constituie un criteriu principal de deosebire dintre cele doua
regnuri.Plantele au o nutritie anorganica, in timp ce animalele se hranesc cu substante organice pe care le
procura fie de la plante (ierbivorele), fie de la alte animale (carnivorele).
Desigur ca sunt exceptii si de o parte, si de alta.Animalele folosesc si substance anorganice cum ar fi sarea
sau apa, dar acestea nu formeaza partea principala a alimentatiei. Exista si unele grupuri de plante care se
hranesc ca si animalele exclusiv sau partial, cu substante organice, cum ar fi plantele saprofite, parazite si cele
carnivore, insa tipice pentru lumea vegetala raman plantele verzi, cu hranire autotrofa.Pentru realizarea unui
astfel de tip de nutritie., plantele au absoluta nevoie de clorofila. Putem afirma asadar ca prezenta clorofilei si
fotosinteza deosebesc in principiu regnul vegetal de cel animal.
Cit priveste plantele si animalele pluricelulare, criteriul este foarte sigur si nu da loc la nici un dubiu. Pe
treapta cea mai de jos a celor doua regnuri reprezentata de fiintele unicelulare, diferentele incep sa se stearga,
iar hotarul asezat cu atita migala de sistematicieni devine nesigur.Undeva si prin ceva aceste doua lumi nascute
impreuna si desfacute apoi ca doua brate in directii deosebite trebuie sa se atinga si sa se interpatrunda.Acest
„undeva" este lumea acvatica, leaganul vietii, iar acel „ceva" este o planta microscopica, Euglena, pe care cei
mai subtili biologi evita s-o aseze in chip hotarit printre plante sau animale.
Prea marunta pentru a fi vazuta cu ochiul liber, Euglena prezinta la microscop forma unui fus turtit,
purtand in virf un bici (flagel) cu care bate cu putere apa pentru a inainta mai rapid. Corpul ei unicelular contine
granule verzi de clorofila, ceea ce ne-o arata capabila sa indeplineasca functia complexa a fotosintezei.Datorita
miscarilor ei independente si vioaie, ajutate de micul organ de locomotie, ea ne sugereaza mai mult lumea
animala.Marea ciudatenie a acestei plante o constituie modul ei de hranire cind animal, cind vegetal.
Asezind o Euglena la intuneric si adaugind in mediul ei de viata substance organice, ea isi pierde culoarea
verde, devine aproape stravezie si incepe sa se hraneasca ca un animal.Adusa din nou la lumina, isi recastiga
graunciorii de clorofila si revine la modul vegetal de hranire.

5
 In ce regn putem incadra aceasta fiinta uimitoare? Daca pentru stabilirea filiatiei ei va trebui sa-i ur-marim
rudele apropiate, ne vom incurca si mai rau. Unele neamuri se hranesc cu substante rninerale si nu-si schimba
niciodata culoarea verde; altele, dimpotriva, lipsite de clorofila, se hranesc saprofit ca orice animal. Intre sutele
de mii de fiinte microscopice care populeaza apele, multe si dintr-un regn, si din altul, prezinta asemanari si
grade de trecere spre Euglena. Ea face parte dintre acele numeroase vietuitoare in care se sterg parca deosebirile
dintre ani-male si plante si care constituie un fel de punte directa intre unele si altele.

PLANTELE INTREC ANIMALELE

Daca am incerca sa instituim un original concurs de marime si virsta intre reprezentantii lumii vegetale si
animale, ne vom putea usor da seama ca plantele intrec cu mult animalele atit in privinta dimensiunilor, cit si a
longevitatii.Cel mai inalt dintre animale este elefantul african care poate atinge 5 m. Girafa, cu tot gitul ei
proverbial, isi inalta capul cam pana la 4 m de la pamant. Recordul la lungime, cifrat la 30 m, il detine balena
vargata.
Paleontologii au scos la iveala fosilele dinosaurienilor, reptilele uriase ale mezozoicului. Cele mai mari
animale din istoria pamintului depaseau rareori 40 m lungime si 6 m inaltime.Dar dimensiunile maxime ale
animalelor actuale si chiar stravechi raman mult in urma marimilor pe care le pot atinge plantele.
Sant copaci care intrec de 30 de ori inaltimea celui mai , rasarit animal si liane ori plante acvatice a caror
tulpina intrece binisor inzecitul lungimii unui cetaceu.Care sa fie cauza acestor decalaje de dimensiuni intre cele
doua regnuri?Explicatia trebuie gasita in deosebirile de metabolism.
Animalul creste pina la o anumita varsta si apoi stagneaza. Atingand completa sa dezvoltare, in organism se
stabileste un oarecare echilibru intre asimilatie si dezasimilatie.La plante, cresterea nu inceteaza pana la sfirsitul
vietii. Ele cheltuiesc mai putine substante decat produce foto-sinteza, si anume cam a doua zecea parte.
Catabolismul fiind asadar mai redus decit anabolismul planta reuseste sa stranga rezerve organice.
Inmagazinarea se face in mod continuu, asa incat si cresterea are loc pina la ,,adanci batraneti".

Fig. 3 Eucaliptul, uriasul lumii vegetale, intrece considerabil in

dimensiuni pe gigantii din trecut si prezent ai faunei

Fara indoiala ca printre gigantii lumii vegetale nu putem aseza plantele anuale sau bianuale, ci numai unele
specii lemnoase care traiesc eel putin 20—30 de ani, timp in care ele pot acumula suficiente substante de
constructie pentru a atinge dimensiuni impresionante.Ritmul de crestere variaza mult in lumea plantelor,
depinzind in cele mai multe cazuri de conditiile de viata, mai favorabile in regiunile calde si umede. De pilda,
molidul din clima temperata atinge abia pe la 150 de ani inaltimea pe care eucaliptul o dobindeste cam la 30 de
ani.Cu cea mai mare viteza de crestere se poate lauda bambusul (Bambusa), vestita graminee tropicala a carui
prajina salta cu 0.40 m intr-o noapte. Daca bambusul ar creste constant in acelasi ritm, dupa 60 de ani virful lui
ar tasni deasupra Everestului.Si in ceea ce priveste longevitatea, animalele sunt intrecute fara drept de apel.
In timp ce rareori pestii depasesc 50 de ani, mamiferele 100, iar pasarile 150, la aceste varste unele neamuri
de plante se gasesc in plina copilarie sau tinerete. Molidul si bradul ating 600 de ani, stejarul 2 000, eucaliptul 5
000, Sequoia 8 000, iar Macrozamia, o cicadee din Australia, 15 000 de ani.
Cu astfel de longevitate bradul ar fi putut fi martorul intemeierii Tarii Romanesti si Moldovei, stejarul ne-ar
fi putut relata despre luptele dintre daci si romani, eucaliptul ar fi asistat la construirea piramidelor, arborele-

6
mamut ne-ar fi vorbit despre ciudata civilizatie a Atlantidei, iar Macrozamia despre eroicele vanatori ale omului
din epoca pietrei cioplite.

PENSIUNEA INSECTELOR

Cea mai mare parte a insectelor si a larvelor lor se hranesc cu tesuturile vii ale plantelor, provocandu-le
distrugeri mai mici sau mai mari.Doar viespile Cynipine, maruntele si gheboase, nedespartitele prietene ale
padurilor de stejar, fac o interesanta exceptie de la aceasta regula.Ele paraziteaza plantele fara a le produce
distrugeri, obligandu-le sa le construiasca un adapost pentru larve ,viu calduros si trainic si sa le aduca zilnic
mancarea proaspata.

F i g . 4 G a l e l e s t e j a r u l u i sunt o p e n s i u n e i d e a l a
Astfel de pensiuni vegetale unde larvele pot manca si dormi in voie sunt binecunoscutele gale. Aceste
formatiuni aparute de obicei pe frunze ori pe muguri au infatisari variate si originale, constituind adevarate
curiozitati ale naturii. Unele sint rotunde ca niste bile (Adleria kollari), ca niste talerase pufoase (Neuroterus
lanuginosus), altele ca un banut (Neuro-terus numismalis), ca un mar uscat pe o creanga (Biorhiza pallida), ca
o stea cu 3-5 brate (Adleria amblycera), ca un clopot cu cornite (Adleria poly-cera), ori ca o palarioara umflata
(Adleria mitrata), ca o capsula de mac (Adleria quercus-tozae), asemenea unui cap de meduza (Adleria caput-
medusae), ca o inflorescenta de hamei (Andricus fecundatrix), sau ca un ciorchine de coacaze (Andricus
grossulariae).
In jurul mecanismului de formare a galelor s-a dus mai bine de un secol o apriga disputa stiintifica. Unii
cercetatori afirmau ca gala reprezinta o reactie de aparare a organismului vegetal impotriva insectei si de izolare
a larvei. O a doua categorie de oameni de stiinta pretindeau ca femela de cynipin lasa pe frunza o secretie in
clipa depunerii oului. In sfirsit, o a treia grupa de savanti sustineau ca aceste gale sunt rezultatul actiunii
mecanice a larvei asupra tesutului vegetal.
S-a dovedit ca nici una din aceste presupuneri nu se apropie de adevar. In corpul femelei nu s-a gasit nici o
substanta speciala. Daca gala ar fi fost o reactie a plantei, atunci planta ar fi trebuit sa reactioneze la fel si in
cazul larvelor unor neamuri de insecte miniere care isi fac salasul in interiorul frunzei. In sfirsit, larva nu exercita
o actiune mecanica, deoarece s-a constatat ca proliferarea tesuturilor incepe inainte de iesirea larvei din ou.
Singura ipoteza plauzibila este aceea ca larva secreta anumite substante chimice. Se pare ca aceste secretii
sunt de natura enzimatica, unele favorizind cutinizarea (intarirea) invelisului exterior, iar altele stimulind, in
tesuturile vegetale din jurul larvei o depunere masiva de substante nutritive.Actiunea biochimica a larvelor de
cynipine nu este decat un rezultat al admirabilei adaptari a acestor marunte insecte la particularitatile proceselor
de sinteza ce au loc in interiorul celulei unor specii de plante.
Insasi structura galei probeaza in chip convingator acest lucru. In mijlocul galei, in contact direct cu larva, se
gaseste tesutul alimentar sau nutritiv format din celule cu peretele foarte subtire si moale. Aceste celule contin o
mare cantitate de amidon, grasimi si proteine.Corpul galei sau patura protectoare e formata din parenchim
vascularizat, cu celule inzestrate cu pereti grosi si tari.
Analizele chimice au scos in evidenta faptul ca toate galele au in continutul lor tanin, lignina, oxalat si fosfat
de calciu etc. unele din ele, asa cum vom vedea intr-un alt capitol, constituind excelente substante de aparare
impotriva eventualilor dusmani ai micutei larve, cum ar fi pasarile insectivore sau alte insecte (viespile
chalcidide si ichneumonide, parazitante) si chiar ai plantei, ca mamiferele ierbivore, limacii si
omizile.Bucatarie si cetate totodata, gala poate fi socotita o dovada graitoare si originala a legaturilor stranse
dintre lumea animala si cea vegetala.
7
 MOARTEA ROŞIE

Spre sfarsitul verii si miezul toamnei, cind incepe revarsarea fluviului Peak, pe coasta Floridei, atit in
partea Atlanticului cit si pe cea a golfului Mexic. apele isi schimba subit culoarea, iar aerul se incarca cu miasme
usturatoare. Milioane de pesti morti plutesc deasupra undelor si acopera cu un strat gros plaja litorala.Aproape in
fiecare an prin aceasta parte a lumii se petrece ciudatul fenomen numit de pescari si de oamenii de stiinta „fluxul
rosu". El era cunoscut populaltiei bastinase cu mult inainte de sosirea europenilor. Vechii indieni, relateaza N.
N. Gorski in „Tainele oceanului", erau opriti de traditie sa culeaga si sa manince in aceasta perioada molustele
comestibile, care rezistau acestui ,.val" ucigator, dar care provocau imbolnavirea oamenilor si chiar in-toxicatii
mortale.
In timpul „fluxului rosu", apa capata o culoare galben-verzuie, castanie sau mai adesea rosie si degaja un
miros care irita mucoasa nasului si gitului. Proprietatea iritanta a apei se pastreaza si dupa ce este trecuta printr-
un filtru cu diametrul porilor de un micron. In urma analizei acestei ape s-au izolat acidul ascorbic si
o substanta speciala -ramnocid –in cantitate de 50 miligrame la litru. Patruns in mediul infectat, pestele moare
fulgerator, i a r carnea sa devine otravitoare.
Multa vreme s-a incercat sa se explice ce este acest „flux rosu" si in ce consta actiunea sa letala.Analiza
microscopica a aratat ca„fluxul rosu" este o uriasa aglomerare de fitoplancton si zooplancton, — asociatii de
mici plante si animale — pe o zona redusa. Masa lor compacta produce o coloratie specifica. Intr-un litru
de apa s-au numarat pina la 70—80 milioane de bacterii, alge unicelulare si flagelate.Pentru a intelege modul
cum actioneaza ..fluxul rosu", vom face un mic ocol.
In biologia marilor si oceanelor, fitoplanctonul si zooplanctonul joaca un rol hotarator. Pana acum douazeci
de ani, s-a crezut ca aceste biomase constituie doar baza nutritiva pentru animalele marine mai mari. In ultima
vreme. ca urmare a unor minutioase cercetari biochimice, s-au descoperit in apa substante noi care au o infiuenta
covirsitoare asupra dezvoltarii vietii marine si anume metabolitii externi, enzime secretate de plancton in mediul
acvatic.
Influenta acestor substante poate fi pozitiva sau negativa, dupa cum stimuleaza dezvoltarea organismelor,
favorizind aglomeratia acestora, ori devin neprielnice existentei lor, alungandu-le si chiar provocandu-le
moartea, daca au intrat in raza lor de actiune.
S-a constatat de pilda ca alga Nitzschia frustulum oricat de prielnice conditii de salinitate, de temperatura si
de hrana ar avea, nu se dezvolta fara prezenta algei pluricelulare Ulva ale carei enzime actioneaza ca niste
stimulatori metabolici. Substantele. secretate de algele verzi usureaza fecundarea icrelor de catre stridiile
mascule, iar metabolitii produsi prin ingramadirile unor specii de alge la hotarul dintre masele de apa calda si
rece atrag scrumbiile, a caror maturitate este accelerata sub influenta lor.
Se pare ca si una din marile taine ale naturii, uimitoarea migrate a pestilor marini spre gurile raurilor incepe
sa capete dezlegare. Cercetari recente au dovedit ca mirosurile emanate de unii dintre metaboliti, calauzesc ca un
fel de radar mrenele, tiparii si sturionii care, inarmati cu un fel de „memorie olfactiva", se intorc sa-si depuna
icrele in locurile unde si-au petrecut copilaria.
Revenind la fluxul rosu, efectul lui ucigator se explica foarte simplu. Concentratia de metaboliti degajata de
aglomerarea masiva de organisme si mai ales faptul ca printre acestea exista unele a caror enzime - asa-zisul
ramnocid -sint neprielnice vietii, cauzeaza uciderea in masa a pestilor.Fluxul rosu este o calamitate a pescuitului
local, impotriva careia nu s-a gasit inca nici un mijloc eficace de lupta.

PLANTE MIRMECOFILE

Relatiile de simbioza se stabilesc nu numai intre plante, dar si intre plante si animale.Ca intre reprezentantii
celor doua regnuri sa aiba loc o astfel de asociatie, relatiile dintre acestia trebuie sa fie constante, durabile si
armonice, adica ambii simbionti sa traga foloase unul de pe urma celuilalt.
Se pare ca dintre toate animalele, furnicile sint cele mai dispuse sa duca un trai comun cu plantele. E un
lucru binecunoscut ca multe neamuri de plante ofera adapost furnicilor si „cirezilor" lor de afizi. Prezenta acestor
insecte este de cele mai multe ori vatamatoare gazdei. In foarte rare cazuri tovarasia furnicilor aduce foloase
plantelor, provocind unele modificari utile in structura lor.

8
Printre cei mai vestiti simbionti vegetali ai furnicilor se numara si salcimul cornut (Acacia cornigera), ale carui
frunze sint inzestrate la baza cu doi spini puternici care comunica intre ei, indoiti asemenea coarnelor de bou.
Spatiul gol din interiorul spinilor este locuit de doua specii de furnici: Pseudomyrex bicolor si Crematogaster,
atrase de belsugul de nectar secretat de petioli.Fiind antagoniste, aceste furnici nu traiesc impreuna, ci pe
exemplare separate de copaci.
Cu acest soi de salcim s-a facut o experienta interesanta. Cultivat in gradini, deci lipsit de simbiontul sau
animal, el si-a pierdut caracterele castigate in stare salbatica. Spinii sai au devenit moi si plini cu maduva, iar
cantitatea de nectar a scazut considerabil. N-a fost greu de presupus ca forma, dimensiunile si duritatea spinilor
depindeau de simbioza cu furnicile, a caror prezenta iritanta îi transformase in niste organe redutabile de aparare
impotriva ierbivorelor. Profitul plantei de pe urma traiului in comun cu furnicile era evident. Alaturi de spini,
mirosul usturator provocat de acidul formic, impregnat in frunze si ramuri, contribuia si el la alungarea
animalelor, deci la protectia gazdei. La rindul lor furnicile, prin acti-unea lor mecanica si chimica, isi asigurau nu
numai un adapost sigur, dar si o hrana imbelsugata si la indemina. Faptul ca ele manifestau o selectivitate
deplina in alegerea acestei specii, proba in mod convingator trainicia unei asemenea simbioze.
In padurile arhipelagului malaez ai in special in insuiele Moluce se intilneste o frumoasa euforbiacee,
Endospermum molucanum. Tulpina sa este plina de scobituri, adapostul unui neam de furnici care se hranesc
de asemeni cu nectarul produs de petioli. Se pare ca dimensiunile considerabile ale acestui copac se datoresc
excitatiei chimice produse de prezenta furnicilor, deoarece atunci cind acest copac este cultivat in gradinile
botanice tropicale, cu toate ingrijirile atente ce i se dau, nu atinge nici a treia parte din dimensiunile sale
obisnuite.
Si la o verbenecee exotica, Clerodendron fistulosum, furnicile locuiesc in interiorul tulpinei. Intrenodurile
acesteia sint foarte umflate si interiorul lor comunica cu exteriorul printr-un orificiu asezat dedesubtul locului de
insertie al frunzei. La aceasta planta serviciul adus de furnici este de alta natura. E de ajuns ca botul unui animal
sa atinga o frunza sau o ramura si furnicile navalesc asupra oaspetelui nepoftit, alungindu-1 cu muscaturi
cumplite.
Cea mai interesanta si mai bine studiata planta mirmecofila este Myrmecodza echinata, o rubiacee epifita. Ea
traieste in virful copacilor tropicali, agatata de ramuri prin citeva radacini adventive. La prima vedere seamana
cu un cartof enorm sit epos pe care cresc din loc in loc tulpini cu citeva frunze. Aceste tubercule gigantice sint
strabatute in interior de numeroase galerii comunicante ce se deschid in afara prin mai multe orificii. Toate
cavitatile sunt locuite de furnici. Daca punem sa incolteasca o samanta de Myrmecodia, vom observa ca plantula
prezinta la baza o umflatura si un orificiu, asa ca ele nu pot fi considerate -cum credeau unii botanisti -o opera a
furnicilor.

F i g . 5 Myrmecodia g a z d u i e s t e i n i n t e r i o r u l s p o n g i o s a l t u l p i n e i s a l e
colonii intregi de furnici.

Nu-i mai putin adevarat ca lipsite de furnici, aceste tubercule prezinta toate particularitatile amintite, dar
dimensiunile lor sint mai reduse. Asadar, furnicile favorizeaza puternica dezvoltare a tuberculelor care, prin
natura lor spongioasa, devin pretioase rezervoare de apa pentru restul plantei.Plantele mirmecofile prezinta un
mare interes biologic, deoarece ele ofera un frumos exemplu de simbioza intre un animal si o planta si cel putin
in cazul Clerodendronului si Myrmecodiei, transmiterea ereditara a caracterelor castigate.

DESPRE ALTE PRIETENII LA FEL DE CIUDATE

Mai rar intilnim simbioze statornice intre animale si plantele superioare. In schimb, sunt destul de raspandite
asocierile dintre animale si plante inferioare (bacterii, alge, ciuperci).In corpul multor neamuri de insecte isi
9
gasesc adapost bacterii. Unele sunt gazduite in celule speciale, ca la gindacul de bucatarie (Blattaria), altele in
anumite pungi impanzite cu trahee ca la cateva coleoptere din paduri. Insectele au absoluta nevoie de acesti
simbionti, deoarece in lipsa unor enzime importante, procesele biochimice ale digestiei sunt indeplinite de
microorganismele vegetale. Astfel, la unele insecte de padure care se hranesc cu lemn (lignifage), bacteriile
actioneaza ca niste enzime hidrolitice, asigurind digerarea alimentelor celulozice.
In intestinul gros al animalelor superioare si al omului exista o bogata flora intestinala care fabrica
vitamine si joaca un rol sanitar, impiedicand procesele de putrefactie sau fermentare.Distrugerea acestei flore
atrage dupa sine o seama de tulburari organice.E un lucru bine stiut ca antibioticele luate pe cale bucala
sterilizeaza aparatul digestiv. De aceea, administrarea acestor medicamente este insotita de consumarea iaurtului
si a complexului vitaminic B.
In organismul unor nevertebrate de apa dulce sau sarata isi gasesc adapost alge simbiontice care dau
acestora o coloratie fie verde (zoochlorele), fie galbena (zooxanthele). Asa se explica coloratia verde a hidrei de
apa (Hydra viridis), micutul animal a carui digestie si chiar inmultire par a f i stimulate -dupa ultimele cercetari -
de metabolitii externi degajati de alga.Nu mai putin interesante sunt simbiozele dintre insecte si ciuperci.„S-a
gasit tusea cu junghiul", spune poporul referindu-se la insotirea a doi oameni de aceeasi teapa.
Zicala ramane valabila si pentru simbioza dintre pagubitorii cei mai mari ai lemnului de constructie. Este
vorba despre cariul tipograf (Ips typographus), care isi „tipareste" in lemn uimitoarele sale canale, si de „lepra
casei" (Merulius lacrymans), o ciuperca ce produce putrezirea rosie a lemnului.Ciuperca creste in lemnaria
umeda a locuintelor unde isi rasfira miceliul din care ia nastere bazidocarpul (aparatul fructifer) ca un taleras
carnos, galben-ruginiu, cu suprafata de la 1 cm2 la 1 m2. Marginea lui alba sau galbuie secreta picaturi mari,
apoase, de unde numele speciei de lacrymans.
Carii, in schimbul anumitor parti ale ciupercii pe care le consuma, o ajuta la inmultire, tragand in interiorul
galeriilor mai umede fragmente din bazidiile cu spori, care, gasind un mediu favorabil, vor da nastere la
micelii.Se citeaza cazuri cand specii de cari se asociaza in paduri si cu alte soiuri de ciuperci, procedind in ace-
lasi chip.Un grad mai inaintat de adaptare la simbioza cu ciupercile il manifesta unele neamuri de furnici exo-
tice. Micile insecte nu se multumesc sa contribuie doar la inmultirea acestor saprofite, ci le „cultiva" cu multa
pricepere.
Furnica braziliana Sauba, numita de localnici si furnica cu umbrela, decupeaza frunzele arborelui de cafea,
tocandu-le in furnicar si transformandu-le intr-un compost prin amestecarea lor cu pamant gras. Pe acest strat ele
astern fragmente din miceliile unei macromycete din neamul ciupercii de balegar, asigurandu-si astfel o hrana
proaspata permanenta.
Alte furnici tropicale (Atta histrix) gunoiesc unele galerii din furnicar cu propriile excremente si cultiva un
soi de ascomyceta exotica al carei aparat reproducator intepat de insecte secreta un suc dulce. Femelele ce
parasesc colonia in timpul reproducerii, transporta cu ele intr-o punga speciala a cavitatii bucale franturi de
miceliu, pe care in noul furnicar chiar matca le planteaza pentru prima data.

I N D I C A T O R I I VEGETALI

PE URMA ZACAMINTELOR METALIFERE

Intr-o veche legenda araba se povesteste ca undeva, intr-o vale, crestea un fel de arbore a carui tulpina si
ramuri arse se prefaceau in aur. Despre marul cu mere de aur sau despre copacii cu frunze sau trunchiuri de
argint sau de fier vorbesc unele din basmele noastre populare. Povestile scandinave amintesc de spiridusii
subpamanteni, trolii, care, ascunzindu-si comorile de minereu sub radacinile unui copac urias, au constatat
disparitia lor. Copacul se hranise cu ele.Inlaturand fictiunile si exagerarile cuprinse in aceste istorioare, vom
observa ca elaboratiile imaginative ale fanteziei populare pornesc de la un graunte de adevar.
Stiinta moderna a dovedit cu ajutorul spectroscopiei ca plantele nu au nevoie doar de elementele care intra in
component sarurilor minerale absolut necesare hranirii. Pentru o serie intreaga de procese intime sau pentru
sintetizarea unor produsi organici de mare insemnatate pentru viata lor. plantele asimileaza si
ultramicroelementele dispersate in sol.
In spectrele de absorbtie ale sevei brute sau ale sucurilor celulare au aparut liniile care indicau prezenta unor
microelemente pe care apoi analiza chimica a cenusii plantei le-a confirmat. Astfel, de pilda, castravetii verzi
asimileaza argint, tomatele-zirconiu, varza-iod, usturoiul-vanadiu. In componenta tomatelor, pepenilor,
dovlecilor, fasolei si verzii a fost descoperit de asemenea strontiul. In boabele de porumb apar elemente ca:
tantal, beriliu, iridiu, aur si zinc.Desigur ca aceste elemente se gasesc in plante in cantitati infinitezimale.

10
 Ce se intimpla insa atunci cand planta traieste pe un sol unde concentratia unor astfel de elemente este
mare?Daca planta arata selectivitate pentru acele elemente, le asimileaza indiferent de ponderea lor fata de
celelalte saruri minerale. Neputand consuma pentru nevoile ei interne intreaga cantitate, planta depoziteaza in
tesuturi micile particule, devenind un zacamint metalifer viu. Uneori aceste particule se string in cantitati atat de
mari, incat formeaza granule. Acest fapt 1-au confirmat analizele plantelor din Muntii Altai, mai ales din
regiunea lacului Teletkoie si a raului Bya, bogata in zacaminte aurifere unde s-au gasit in tulpinile si radacinile
unora din ele graunciori de 2-3 mm din pretiosul metal.Cind plantele acumuleaza un anumit element in cantitati
de cel putin 150 parti la 1 000 000, ele se exploateaza ca adevarate zacaminte. Se taie, se ard si din cenusa lor se
extrage metalul respectiv.
Dintre „strangatoarele" de zinc, cele mai cunoscute sunt plopul american (Populus grandzdentata) si coada
soricelului (Achillea millefolium). In frunzele plopului american se gasesc 200—250 parti zinc la 1 000 000, iar
in tulpinele de coada soricelului circa 4 500, atunci cind plantele se gasesc pe terenuri bogate in zinc. Asadar, din
1 000 kg de masa verde putem extrage prin ardere la plop circa 250 gr, iar la coada soricelului aproximativ 4 kg
de zinc.
Daca acumularile sunt mici si deci neexploatabile, plantele sunt folosite ca bioindicatori metaliferi.In unele
cazuri, descoperirea in corpul plantei a unei cantitati de microelement dincolo de limita necesitatilor vitale, arata
existenta unui zacamint a carui concentratie in metalul respectiv se gaseste intr-un oarecare raport cu coeficientul
de acumulare a acestuia in corpul plantei. Analiza cenusii vegetale ofera geologilor indicii pretioase asupra
valorii economice a unor zacaminte sau aflorimente de aur, argint si fier, inainte de inceperea prospectiunilor si a
analizei de laborator a probelor de minereu.
In alte cazuri, simpla prezenta a unor plante tradeaza natura zacamintului. Sint specii care aleg cu predilectie
solurile ce cuprind un anumit element.Astfel, o specie de toporas (Viola calamina) este o ideala indicatoare a
zacamintelor de zinc. Pentru ochii unui geolog expert, intensitatea coloratiei in galben a corolei tradeaza si
concentratia in zinc a zacamintului.
In America de Nord, principala indicatoare a minereurilor de plumb este o leguminoasa lemnoasa, Amorpha,
cu frunze ca ale salcamului si cu inflorescenta asemenea unui spic vioriu inchis. Acest copacel este atat de
indragostit de plumb, incat unindu-se printr-o linie ipotetica cele mai marginale exemplare se poate stabili cu
precizie perimetrul zacamintului.

BRAUL AURULUI NEGRU

Printre cei mai decorativi copacei din flora tarii noastre se numara si catina-alba (Hippophae
rhamnoides).Nu salta peste trei metri inaltime. Este stufos, iar ramurile sale cenusiu-castanii sunt inarmate cu
spini, pentru a infrunta seceta si botul animalelor lacome. Punctul de atractie al acestui copacel il fac frunzele lui
lungi, subtirele si argintii fructele portocalii cat un bob de mazare, care spre sfirsitul verii iau locul florilor
marunte si galbui.Il intilnim in palcuri, pe ici, pe colo, aparent fara o repartitie precisa. Daca am nota insa pe o
harta locurile unde creste si am uni aceste puncte intre ele, am obtine o serie de insulite inauntrul sau in jurul
carora e cu neputinta sa nu gasim zacaminte de titei.
Propriu-zis, catina-alba nu e un indicator special al petrolului. Dar petrolul in foarte multe cazuri este insotit
de alte doua roci surori cu care are o geneza comuna: gipsul si sarea. Catina, fiind o planta gipsofila si halofila in
acelasi timp, particularitate deosebit de pretioasa, cauta cu predilectie tocmai terenurile unde avem destule sanse
sa dam peste aurul negru, adica in jurul cutelor diapire.
Ar parea surprinzator faptul ca aceasta planta insoteste ca o liziera tarmul marii. Pe litoralul romanesc, spre
Eforie-Sud, de pilda, ea bordeaza faleza si coboara pe pantele ei pana aproape de plaja. Capriciu? Catusi de
putin. Catina-alba e atrasa de leaganul rocilor ei preferate. De altminteri, gipsul si sarea imbiba solul falezelor,
iar petrolul, desi neexplorat inca, zace in platforma continentala la cine stie ce adancimi kilometrice. Dar in cate
locuri de pe glob nu se extrage petrolul din fundul marii?

INTRE CALCAR ŞI CREMENE

Gasindu-ne pe un platou alpin, ne vom intreba din ce roci sunt alcatuiti muntii pe care ne-am urcat. Nu
suntem inzestrati cu mica trusa a geologului, iar din departare culoarea rocii ne inseala. Uneori stratul vegetal
acopera piatra, alta data partile dezgolite ale stancii sunt ascunse de licheni si de crustele vremii. Si la aceasta

11
intrebare plantele ne pot da un raspuns. Nu avem decat sa aruncam privirile in jur pentru a gasi indicatorii celor
doua tipuri mari de roci din care sunt alcatuiti de obicei muntii.

12
 Fig. 6 Rocile silicioase ale piscurilor sint tradate
d e Saxifrage cymosa s i Ranunculus crenatus, i n t i m p c e a l b u m e a l a
si linarita alpina indica totdeauna natura
calcaroasa a muntilor ce le adapostesc.

Majoritatea plantelor alpine sint indiferente la substrat.Exista insa unele plante

care iubesc pamintul mai caldut si lesios, alegand piatra de var. Altele, obisnuite cu
solurile mai reci si mai acide, prefera rocile silicioase.Dintre plantele calcifile, cea
mai cunoscuta e fara indoiala floarea de colt (Leontopodium alpinum). Zadarnic o
vom cauta pe munti siliciosi. In astfel de munti ea vegeteaza numai in insulitele
calcaroase cum ar fi Piatra Iorgovanului din Retezat. Ea ramane o podoaba
exclusiva a muntilor calcarosi.La fel de statornic stancilor calcaroase ramane
ochiul sarpelui (Eritrichium nanum) cu flori albastre de nu-ma-uita, ascunse in
pernite de frunze paroase.
Daca imprejur se intinde un grohotis si intalnim linarita alpina (Linaria alpina)
taratotare si cu flori violete asemanatoare cu ale gurii-leului din gradini, vom fl de
asemeneia siguri de constitutia varoasa a pravalisului de pietre.Muntii silicosi, mai
duri si termofugi, au permis aparitia fenomenelor glaciare si pastreaza inca urma
lor sub forma lacurilor si a zonelor de morene, umede si racoroase.
Ramase din perioada glaciatiunilor, unele plante au supravietuit pe langa
ruinele imparatiei gheturilor alpine, devenind indicatoare sigure ale rocilor sili-
cioase. Pe langa iezere sau pe grohotisurile reci din jurul acestora ne intimpina
doua neamuri caracteristice de piciorul-cocosului: unui marunt, cu frunze rotunde
si dintate (Ranunculus crenatus), altul mai inalt, cu frunze divizate si doua flori
tot albe insa aburite cu violet (R. glacialis). Alaturi de ele, un neam de saxifraga
(Saxifraga cymosa) cu flori albe, mari, si cu o rozeta de frunze moi si paroase,
asemanatoare unor lopatele dintate, completeaza acest manunchi de plante
silicofile in care odinioara se reflec-tau oglinzile vrajite ale ghetarilor.

TRIUNGHIUL PADURUII

Cu putina fantezie am putea reprezenta relatiile planta-mediu din padure printr-

un triunghi dreptungiular cateta ar constitui-o solul, o alta -copacii, iar ipotenuza ar
fi plantele ierboase care insotesc in mod obisnuit vegetatia lemnoasa.
Ca in orice triunghi dreptunghic am putea aplica teorema lui Pitagora, reusind
sa aflam a treia latura necunoscuta daca ne sunt date celelalte doua. In triunghiul
nostru botanic, aceasta teorema pare a fi rasturnata printr-un paradox: avem nevoie
doar de o latura cunoscuta pentru a determina pe celelalte doua, si anume de aceea
pe care o reprezinta plantele insotitoare.
Prezenta anumitor specii ne dezvaluie natura solului si ne explica in acelasi
timp productivitatea ridicata sau scazuta a padurii.Avantajul stabilirii acestor date,
importante in dendrologie si silvicultura este cu atit mai mare, cu cat aceste specii
caracteristice sunt usor de identificat,iar folosirea lor ca indicatori suplineste o
serie de cercetari si analize suplimentare.
Sa poposim in padurile de silvostepa, sleau si deal unde intilnim ca specii
lemnoase principale stejarul, cerul, garneata si carpenul. Vom fi siguri ca avem de-
a face cu un sol bogat in humus, afanat si cu spor de umezeala cind vom intilni
plante ca: pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), saschiul (Vinca
herbacea) cu flori albastre, ruda cu merisorul din gradina, margelusa
(Lithosperrrmm purpureo-coeruleum), popivnicul-iepuresc (Asarum
europaeum), cu frunze rotunde si pieloase, tilisca (Circaea lutetiana) cu spi-cusor
de flori alb-roze iesite dintre frunzele opuse. Aceste specii se dezvolta in parterul
unei paduri omogene, vanjoase, cu un optim de conditii edafice.
Dimpotriva, daca in astfel de paduri ne vor intimpina sclipetii cu flori albe
(Potentilla alba) si alaturi de acestia floarea-cucului (Lychnis coronaria) cu
tulpini vinjoase, argintii si cu flori rosii ca ale neghinei, un neam de piciorul caprei
(Peucedanum alsa-ticum) cu flori albe in umbrele si frunze ca ale patrunjeiului si
neamuri de-ale firutei (Festuca pseudo-vina, F. valesiaca si F. sulcata) nu ne vom
indoi de existenta unor soluri uscate si compacte pe care copacii cresc rariti si mai
putin vigurosi.Iar puietul se dezvolta cu greutate.Urcand in padurile de fag, solurile
brune, cu humus acumulat in grosimi insemnate (10—20 m), biologic active, cu o
buna si marunta structura glomerulara, afanate, slab acide, neutrale sau eventual
saturate de baze sunt indicate de o serie de plante binecunoscute cum ar fi
trepadatoarea sau breiul (Mercurialis pe-rennis), urzica moarta cu flori galbene
(Lamium ga-leobdolon) ciocul berzii (Geranium robertianum) pulmonarita
(Pulmonaria rubra) aiul de padure cu frunze late si flori albe (Allium ursinum)
macrisul iepuresc (Oxalis acetosella), dalacul (Paris quadrifolia). Deasupra lor
fagetul se dezvolta viguros, iar pro-ductivitatea forestiera este foarte ridicata.
Semnele inrautatirii solului, manifestate prin cresterea acidifierii le indica
prezenta frecventa a vulturicii carpatice (Hieracium transsilvanicum) cu un lujer
cu 3-4 flori ca ale papadiei si o rozeta de frunze ovate si paroase, iar solul acid,
nestructurat cu asezare indesata, cu humus brut cu moder sau humus negru
carbunos, neprielnic bunei dezvoltari a fagetului mai ales din zonele superioare, il
tradeaza o graminee cu spic verde-roscat si foarte ramificat (Deschampsia
flexuosa) si o juncaginacee cu un spic alburiu si frunze inconjurate de .peri lungi
(Luzula albida).
In molidisuri perisorul (Pirola uniflora), plants gingasa, cu flori albe, solitare,
iesite dintre frunzulite rontunjoare si pieloase, vesteste conditii optime de sol
pentru brad si molid. In schimb, o alta planta tot atit de delicata, lacramita sau
umbravioara (Majanthemum bifolium) indica soluri brune, acide in formare, deci
soluri mai putin favorabile dezvoltarii speciilor lemnoase. Daca lacramita anunta
doar inceputul inrautatirii solului in molidisuri tufele compacte de afin
(Vaccinium myrtillus) indica soluri biologic inactive pe substrat silicios,
nestructurate foarte acide, cu indelunga blocare a substantelor nutritive in resturi
organice.
Cu afinul se asociaza pe acelasi tip de sol degetarutul (Soldanella), cu
frumoase flori violete franjurate, rotunjoara (Homogyne alpina) composee cu
rozeta de frunze circulare si dintate, Deschampsia, Luzula si muschi. Merisorul
(Vaccinium vitis-idaea), ruda buna a afinului, cind il inlocuieste sau il insoteste,
anunta un strat si mai uscat, deci un sol si mai putin fertil. De altminteri, nu e greu
de observat ca tocmai golurile de padure, napadite de ienuperi (Juniperus
communis si J. sibirica) sunt intesate de acesti copacei cu fructe gustoase, rezistenti
si putin pretentiosi.Valoarea practica a acestor plante indicatoare este legata de
conditiile specifice de sol ale padurilor din tara noastra si isi pastreaza
vialabilitatea ca atare.

MAREA E APROAPE . . .
 Sa admitem ca ne-am ratacit undeva pe litoral, intr-un loc unde nu vedem
intinderea vasta de apa, nu auzim tipatul pescarusilor si nici nu ne gadila narile
aerul sarat marin. Cum putem capata certitudinea ca marea e aproape, desi nici un
semn obisnuit n-o tradeaza?Pentru aceasta e suficient sa ne apropiem de o cit de
mica duna de nisip.
Veti spune desigur ca nisipul este prin el insusi un semn al vecinatatii marii.
Pana la un punct aveti dreptate, dar sa nu uitati ca exista si dune fluviale nisipuri
aruncate in luncile riurilor si, bineinteles oceanul arenos al atator pustiuri. Asa ca
nisipul este un indiciu destul de indoielnic al prezentei marii. Plantele insa nu ne
inseala niciodata. Ele ne arata cu cea mai mare exactitate originea maritima a dune:
si ne previn ca marea se gaseste in preajma noastra.
Pe aceste dune creste o vegetate tipica, formand o asociatie de plante din
familii deosebite atat de bine adaptata conditiilor locale, incit nu mai poate fi
intalnita in alte colturi geografice.Elementul de baza al acestei asociatii il formeaza
tufele de orz de nisip (Elymus sabulosus), iarba viguroasa, rigida, de un verde-
albastrui, care joaca rol de seama in fixarea nisipului. Printre puternicele sale retele
isi fac loc scaietii de nisip (Eryngiu-maritimum) cu frunze mari, pieloase, de un
verde-palid, inarmate cu spini si cu o maciulie de flori albastre, deosebit de
decorative. Jur imprejurul dunelor cresc doua crucifere caracteristice: varza de ni-
sip (Crambe maritima) cu frunze mari ca de varza infoiata si flori albe in varful
unei tulpini viguroase si ramificate si ridichioara de nisip (Cakile maritima)
marunta, insa intinsa, cu tulpini si frunze mici, carnoase si flori violete. Pantele
moi ale dunelor sint disputate de numeroase buruieni.
Gusa porumbului de nisip (Silene pontica) isi intinde perechile de tulpini
tiritoare cu frunze mici, opuse, in varful carora se deschid florile alburii-galbui.
Remarcabila este si volbura de nisip (Convolvulus persicus) cu frunze mari, ovale
si atat de pasloase incat par de argint. Am mai putea intalni de asemenea lucerna de
mare (Medicago marina), incotosmanata in puf si troscotul de nisip (Polygonum
maritimum) cu frunzisoare marunte si tulpini rigide.Iata doar cativa din
reprezentantii mai usor de recunoscut ai dunelor care ne vestesc, chiar fara s-o
zarim, marea plina de farmec si taine.

GHIZII TURISTICI

Daca suntem buni cunoscatori ai florei tarii noastre putem risca un pariu
excentric, propunand unor prieteni sa ne transporte in miezul verii pe un oarecare
munte din lantul carpatic. Fara a sti unde am fost debarcati si fara a avea la
indemana nici un reper geografic si nici o posibilitate de orientare turistica, ii vom
asigura ca putem sa identificam fara gres muntele, cu conditia de a fi lasati citeva
ore sa cercetam vegetatia alpine si subalpina din jur. Prietenii vor primi cu
siguranta pariul, fiind convinsi ca in general plantele sunt comune tuturor muntilor
si ca peisajele se pot confunda cu usurinfa cand nu ai la indemina o harta si nu esti
un turist cu vechi state de serviciu.

Fig. 7 Saxifraga demissa (1), Dianthus callizonus (2) si Polyschemone nivalis (3)
sunt ghizii vegetali ai unora din cele mai indragite masive din Carpati: Bucegii,
Piatra Craiului si respectiv Rodna

Si totusi vom cistiga acest pariu, cu ajutorul unor plante care pentru un initiat
reprezinta minunati ghizi turistici.Aproape fiecare lant muntos din Carpati
adaposteste macar una sau doua specii endemice, plante de o mare valoare
stiintifica si chiar peisagistica, cu o zona de raspindire limitata la un anumit
teritoriu.
Unele endemisme sunt relicte, ramasite din vegetatii stravechi disparute aiurea
si conservate intr-o enclava adapostita, unde s-au mai pastrat in parte conditiile
initiale de mediu. Altele sunt plamade vegetale destul de recente, rezultate din
hibridarea unor specii noi cu cele indigene, sau prin aclimatizarea unor specii cu
raspindire mai larga la microclimatul specific respectivului areal,aclimatizare care
a atras dupa sine o schimbare simtitoare in infatisarea plantei, deosebind-o de
rudele ei apropiate.
 Cea mai nou descoperita, si acest merit revine savantului clujean academician
E. Nyarady, este Pietrosia la-nata. Numele genului vine de la muntele Pietrosul,
dar numele speciei se refera la o particularitate a plantei: pasla foarte deasa si alba
cu care este imbracata. Ar putea fi luata drept floare de colt. Numai ca frunzele ei
sint mai mari, iar florile ca un taleras galben seamana cu ale papadiei, laptucii
salbatice (Lactuca) sau vulturicii (Hieracium).In Rodna vom intalni trei calauze
deosebit de pretioase.
O ramasita din epoca glaciara, comuna in zona jneapanului si chiar deasupra
acesteia prin locuri pietroase si inierbate, este Polyschemone nivalis, ruda buna cu
neghina (Agrostema githago) si lipicioasa (Viscaria vulgaris). Nu creste inalta.
Rareori depaseste statul unei palme. Dintr-o rozeta de frunze pieloase apare un
lujer purtand 1-3 flori mari, purpurii, cu lamina petalelor bifidata.
Pe versantele subalpine umede si mlastinoase ale Corongisului creste o
composee, Saussurea porcii, descoperita in 1856 de botanistul roman Florian
Porcius. Tulpina acestei plante intrece o jumatate de metru. Frunzele inghesuite,
subtirele si ascutite la capat se prelungesc pe tulpina. In virful tulpinii se strang
manunchiuri de 4-10 capitule liliachii, paroase la baza.
In pajistile alpine si subalpine, cel mai pretios indicator vegetal al muntilor
Rodna este un neam endemic de branca-ursului, Heracleum carpaticum, o
umbelifera cu tulpina nu prea inalta, paroasa, cu frunze late de 7-10 cm, intregi sau
de forma unei palme cu lobi sau dinti mai ascutiti si cu o umbela ramificata,
purtand flori albe ori roz-violacee.Daca intamplator am fi transportati pe masivul
Piatra Craiului, n-avem decat sa urmarim drumurile de creasta si vom fi siguri ca
ne gasim pe acesti munti dupa prezenta garofitei Pietrei Craiului (Dianthus
caliizonus), nelipsita prin locurile stincoase si ierboase.
Micuta garoafa e o adevarata bijuterie a naturii. In varful unei tulpinite fragile
cu frunze lunguiete si rigide surade de obicei o singura floare de o rara frumusete.
Iata cum o descrie profesorul I. Simionescu in „Flora Romaniei": „Petalele
resfrante larg sunt de un ros de carmaz sters. Pe ele sunt trase dungi, in lung, de un
ros mai inchis, iar spre launtrul florii o rotita de dantela fina cu ochiuri mici de
aceeasi culoare mai inchisa. Urmeaza apoi un cerc alb, cu raze iarasi rosii, iar in
miljoc un joc de verde si alb neintrecut".
Carpatii Orientali sunt tradati mai ales in regiunea pasului Tulghes si a Cheilor
Bicazului de patru specii endemice: doua de piatra-linte (Astragalus romeri si A.
pseudopurpureus), un neam de vulturica (Hieracium pojoritense) si un soi de
firuta (Poa anceps), adeseori intilnite pe stanci si pe grohotisuri de calcar.Pusi in
dilema unde ne putem afla, in Cheile Zanoagei din Bucegi sau in Cheile Turzii din
Apuseni. si, admitand ca nu le-am vizitat vreodata, tot florile ne scot din
incurcatura.
Cheile Zanoagei adapostesc stanjeneii de Bucegi (Iris bucegica), asemanatori
oarecum stanjeneilor de gradina cu flori de un albastru palid, si saxifraga de
Bucegi (Saxifraga demissa), in timp ce Cheile Turzii se recunosc usor sub raport
floristic datorita prezentei unei specii de aerel (Ferula sadleriana), o umbelifera
pana la 2m de inalta, cu flori galbene si frunze foarte divizate, si a unui viguros
usturoi salbatic, cu frunze late de 1-2 cm si o inflorescenta globuloasa de culoare
palid-galbuie (Allium obliquum).
Pe brinele, printre stancile si prin grohotisurile de roci cristaline ale Muntilor
Fagaras creste o specie de iarba rosioara endemica (Silene dinarica), caracteristica
pentru acest masiv impozant. Dintr-o pernita compacta de frunze subtiri se inalta
tulpinite mult mai inalte si cu mai multe perechi de frunzisoare ca la iarba rosioara
comuna (Silene acaulis) in virful carora se rasfata o corola trandafirie cu petale
bifidate.
Si catenele Carpatilor sudici, intre Olt si Dunare, isi au fiecare speciile lor
caracteristice, fie endemisme locale, fie endemisme carpato-balcanice, in orice caz
total absente din alte lanturi muntoase din tara noastra.De pilda, in Muntii Cozia
traiesc trei endemisme locale descoperite nu de multa vreme: coada soricelului
coziana (Achillea coziana), macesul cozian (Rosa coziae) si pezma coziana
(Centaurea coziensis).Muntii Parangului au devenit unicul si cel mai nordic popas
a doua plante balcanice: sclipetii lui Haynald (Potentilla haynaldiana) si frumoasa
crucifera Aubrietia croatica, cu 1-3 flori violete. Tot aici intalnim si un endemism
local: flamanzica lui Simonkai (Draba simonkaiana).
Masivul Retezat, decretat parc national, este cel mai activ centru european de
formare a unor specii noi de vulturica (Hieracium). Peste 20 de specii, in afara de
forme si subforme, au intrat in exclusivul patrimoniu al acestui masiv. Afara de
vulturici, flora sa bogata se diferentiaza prin prezenta unor crucifere endemice cum
ar fi cruşateaua Lapusnicului (Barbarea lepuznica) ori flaminzica lui Dorner
(Draba dorneri).
In extremitatea sudica a Carpatilor ne vom orienta usor dupa frumoasele si
interesantele specii endemice comune la Varciorova, pe Muntii Domoglet, Ariana
si Cernei, strabatuti de vestita vale a raului cu acelasi nume. Minunata ciubotica
cucului banateana (Primula auricula ssp. serratifolia), cu flori mari, galbene si
frunze carnoase ca niste urechiuse dintate, pitoreasca lalea a Cazanelor (Tulipa
hungarica) umbelifera Prangos carinata, cu frunze ca de marar si flori galbui, si
garofita banateana (Dianthus banaticus) sunt indicii tot atat de sigure ca si o harta
turistica a prezentei noastre in jurul defileului Dunari: sau pe valea Cernei.
Alaturi de speciile endemice amintite mai sus, si alte specii balcanice si
mediteraniene, care poposesc in tara noastra doar in acest colt sudvestic, ne ajuta la
determinarea exacta a acestei regiuni geografice .E vorba de pinul negru (Pinus
nigra vav. banatica). de alunul turcesc (Coryllus colurna), un arbore viguros spre
deosebire de alunul obisnuit, de jugastru mediteranian (Acer monspessulanum),
elemente cu totul specifice pentru padurile din partile locului. La acestea, putem
adauga drobita (Cytisanthus radiates) si coronistea galbena (Coronilla emerus),
doi arbust din familia leguminoaselor ce populeaza coastele stancoase si
grohotisurile locale, si planta ierboasa Edraianthus kitaibelii, o campanulacee cu
flori mari si violete ca de clopotel adunate de obicei in capitule cu varful unui lujer
scurt, iesit dintr-un manunchi cu frunze foarte subtiri.
Sa admitem mai departe ca un botanist strain, calatorind pe ceata cu avionul
si ratacindu-se, este nevoit sa aterizeze pe un platou din muntii nostri. Nu are
asupra lui harti, iar peisajul inconjurator, nefiindui familiar, nu-1 va ajuta sa se
orienteze. Cum va reusi el sa stabileasca cu precizie ca se gaseste in Muntii Carpati
si nu in Alpii Tirolezi, in Apenini sau in Caucaz? Si in acest caz plantele il vor
lamuri ca se gaseste in tara noastra si nu pe un alt teritoriu.In afara de endemismele
strict locale, Muntii Carpati sunt inzestrati cu specii endemice foarte raspandite,
asadar prezente in aproape toate lanturile muntoase ce-1 alcatuiesc.Insotitoarea
fidela a nardetului carpatic, adica a asociatiei vegetale unde domina gramineea
tepusca (Nardus stricta),. cuprinsa intre 900-2 000 m altitudine este o specie de trei
frati pataU (Viola declimata) deosebit de abundenta, care impestriteaza cu florile
ei violete toate pajistile subalpine si alpine.
Tot in fanete, printre stincile din apropierea jnepenisului sau in culcusuri de
piatra, deosebit de carac-teristice pentru peisajul floristic al Carpatilor sint garofita
alpina (Dianthus gelidus), scunda si cu flori rosii, barba-ungurului (Dianthus
spiculifolius), o alta garofita cu lamina petalelor alba sau rozee, zdrentuita,
sparceta carpatica (Onobrychis carpatica) si luntricica carpatica (Oxytropis
carpatica).Pe stincile insorite din regiunea montana botanistul strain se va ghida
dupa superbii clopotei carpatici (Campanula carpatica), scunzi si tufosi,
deschizind spre lumina cupele lor mari, de un violet-albastrui.
Coborand in fagetele bogate, strabatute de torenti navalnici, specificul
floristic al muntilor nostri este subliniat de prezenta unor plante care le apartin in
exclusivitate. Primavara, nota originala o aduce cruciulita carpatica (Herpatica
transsilvanica), cu flori azurii si frunze paroase si multilobate, cultivate pentru
valoarea ei horticola pana si in America, iar vara, specii endemice de nopticoasa
(Hesperis oblongifolia, H. nivea, H. moniliformis), giciorulzcocasului carpatic
(Ranunculus carpaticus) cu mari flori aurii, cujda carpatica (Doronicum
carpaticum), nemtisorii lui Simonkai (Delphinium simonkaianum) ori margareta
de padure (Chrisanthemum rotundifolium).
In fata unui numar atat de mare de indicatori geobotanici, sporesc fara indoiala
posibilitatile de orientare turistica.Speciile endemice ale muntilor nostri, in afara de
faptul ca alcatuiesc un patrimoniu national demn de admiratia si ocrotirea noastra,
reprezinta un nepretuit tezaur stiintific istoria vie a evolutiei lumii plantelor pe
teritoriul tarii noastre.
A P A S I P L A N T E L E

ENEIDA S1 RADACINILE

Va veti intreba, probabil, ce legatura ar putea exista intre vestita epopee a lui
Virgiliu si radacinile plantelor.Ca sa motivam aceasta asociatie aparent paradoxala,
va trebui mai intii sa pomenim cate ceva despre cel mai raspandit corp chimic din
natura, in lipsa caruia viata ar fi cu neputinta. Ati banuit ca e vorba de apa.
Alaturi de lumina si bioxid de carbon, apa este unul din elementele necesare
vietii plantei. Rolul ei este multiplu: furnizeaza laboratorului verde al frunzei
hidrogenul care intra in molecula tuturor compusilor organici fotosintetici,
transporta seva bruta §si elaborata, regleaza temperatura interna a organismului ve-
getal, mentine prospetimea si elasticitatea tesuturilor.
Cu ajutorul radacinii, o adevarata pompa aspiratoare, planta extrage din sol
cantitati uriase de apa. Unele plante sunt de-a dreptul nesatioase. Nu degeaba
despre varza se spune ca bea tot atata apa cit si un cal. Intr-adevar, un hectar de
varza absoarbe zilnic in perioada de formare a capatanei cam 100 000 l. Smulgand
din pamant o planta si privindu-i cu ochiul liber radacina, cu greu ne-am putea
explica cum aceasta marunta pompa poate savarsi asemenea ispravi.Rasfoind insa
Eneida lui Virgiliu, vom avea prilejul sa ne lamurim.
In acest caz natura a recurs la un truc asemanator aceluia pe care vestita
epopee il atribuie inteleptei Didona, fata lui Bellus, regele Tyrului, intemeiatoarea
Cartaginei. Cerand un petic de pamant pe care-l poate cuprinde o piele de bou, ea a
reusit sa intre in stapanirea unui teritoriu suficient de larg pentru a-i permite
construirea cetatii Cartagina, puternica rivala de mai tarziu a Romei. Pentru
aceasta, Didona a taiat pielea in cureluse extrem de subtiri care, puse cap la cap, au
alcatuit un perimetru impresionant.Acele cureluse extrem de fine corespund
numeroaselor ramificatii ale radacinii care vin in atingere cu suprafete
considerable.
In 1937, naturalistul german Dittmer, dupa o munca migaloasa, a reusit sa
numere si sa stabileasca suprafata si lungimea tuturor radacinilor unui exemplar de
secara de toamna, in perioada inspicarii.Rezultatele au fost uimitoare. S-au gasit
143 radacini de gradul I, 35 000 de gradul II, 2 300 000 de gradul III si 11 500 000
de gradul IV, deci un numar de 13 835 143 radacini cu o suprafata de 225 m2 si o
lungime totala de aproximativ 600 km, distanta ce separa in linie dreapta orasul
Bucuresti de Belgrad!
Dar radacinile sunt impanzite de perisori absorbanti. Numarul lor, calculat cu
aproximatie de Dittmer, atinge 15 miliarde, insumind o suprafata de 400 m2 si o
lungime de 10 000 km, deci cit o patrime din ecuator!Un astfel de exemplar forma
zilnic 115 radacini noi si 119 milioane de peri absorbanti. Lungimea totala a
radacinilor se marea astfel in fiecare zi cu 5 km, iar a perilor absorbanti cu 80 km,
in vederea cuceririi unor noi portiuni din sol.Un alt biolog, efectuind aceeasi
operate de data aceasta cu radacinile unui pir (Agropyrum cristatum) de doi ani, a
gasit ca sistemul sau radicular atinge o lungime totala de 500 km, ocupind o masa
de sol de 2 m adincime, cu o raza de 1,2 m in jurul plantei.
Toate aceste date dovedesc ca dezvoltarea remarcabila a radacinilor este un act
de adaptare a plantelor pentru a-si putea asigura cantitatea necesara de apa,iar
tesatura extrem de fina si deasa a sistemului radicular ii permite sa intre in contact
cu o suprafata cat mai mare a solului, in interiorul unui volum cat mai redus.Natura
s-a dovedit a fi tot atit de ingenioasa ca si legendara regina a Cartaginei.

APA DIN VALURI SI SOLZI

Ne-am familiarizat din scoala cu imaginea clasica a radacinii asemuita cu o

neobosita pompa aspiratoare. Si e foarte adevarat ca radacina este organul de
absorbtie a apei din sol incarcata cu saruri minerale.Ce se intampla insa cu plantele
epifite din regiunile tropicale, fixate cu totul superficial pe un suport vegetal? De
unde isi iau ele apa, deoarece nu vin in contact cu solul si nici nu traiesc pe
socoteala gazdelor ca plantele parazite?Plantele epifite prezinta anumite caractere
adaptive, deosebit de interesante.
Orchidaceele, liliaceele si amaryllidaceele din padurile ecuatoriale si tropicale
sint inzestrate cu radacini aeriene mari, care atarna ca niste corzi. Aceste radacini
nu au perisori absorbanti, ci un fel de val pergamentos de culoare alb-argintie,
format din 12-18 randuri de celule moarte, unite strans intre ele si cu numeroase
lame interioare care le maresc apreciabil suprafata.Fiind uscat si cu o mare putere
de imbibare, valul suge ca un burete apa de roua sau de ploaie, transformandu-se
intr-un rezervor de apa din care planta se alimenteaza dupa nevoie.
La bromeliaceele epifite, care nu au radacini adventive, sistemul valului
radicular este inlocuit printr-un alt sistem nu mai putin ingenios si practic. Frunzele
si tulpinile acestor plante sunt intesate de stralucitori solzi absorbanti. La
Tillandsia usneoides, asemanatoare cu matreata bradului (Usnea barbata), mica
radacina iesita din embrion dispare rapid, iar tulpina, care atinge lungimi
considerabile, isi reduce frunzele la niste solzisori si se imbraca in scuturi
absorbante cu care isi asigura cantitatea de apa necesara.
Scutul absorbant seamana cu un solz de peste, cu trei zone. In centru se gasesc
patru celule mari, in jurul acestora inca opt mai mici, iar la periferie se aseaza in
forma de raza de obicei 64 de celule lunguiete. Scutul e prins cu ajutorul unui
piciorus intr-o mica scobitura a tulpinei, la baza careia se gasesc celule vii. La fel
ca si valul orchidaceelor, scutul se imbiba cu apa de ploaie sau de roua, transmisa
apoi plantei prin intermediul celulelor din scobitura. Cind vremea e uscata, celulele
piciorusului se contracta, tragand scutul ca un chepeng deasupra solzilor foliari
care astfel sunt aparati de o pierdere prea mare de apa.

ROUA PLANTELOR

In diminetile de vara plantele sint imbracate in vesmintul stralucitor al

picaturilor de roua.Am fi inclinati sa credem ca aceste boabe cu sclipiri diamantine
sunt numai rezultatul unei condensari a apei atmosferice in timpul noptii. Si totusi,
plantele nu se marginesc sa primeasca din vazduh aceste margaritare stralucitoare.
O parte din ele si le fabrica singure. O astfel de „roua vegetala" se cjeosebeste de
roua obisnuita. Ea se „asterne" doar pe varful si dintii frunzelor, iar nu pe toata
suprafata limbului, si este incarcata cu saruri minerale, spre deosebire de roua
atmosferica, formata doar din apa distilata.
Acest fenomen de emisiune a apei sub forma de picaturi de catre planta se
numeste gutatiune.Gutatiunea se produce in timpul noptilor de vara cand atmosfera
e saturata de vapori si cand din aceasta cauza transpiratia este foarte slaba. In
aceste imprejurari, ea completeaza transpiratia, permitand astfel cea mai buna
absorbtie si o mai activa circulatie a substantelor minerale in corpul plantei.
Spre deosebire de apa eliminata prin transpiratie care paraseste corpul plantei
prin stomate, picaturile de roua au organe speciale de iesire - hidatodele. Acestea
sunt asezate in varful dintilor de pe marginea frunzelor si sunt formate de obicei
din doua celule acvifere, sub care se gaseste o camera acvifera captusita in partea
de jos cu un tesut format din celule cu pereti subtiri si cu spatii intercelulare
umplute cu apa (epitem).
Noaptea, din cauza transpiratiei slabe, presiunea radacinii impinge cu putere apa
spre vasele frunzei. Prin vase, prisosul de apa trece in camera acvifera si de aici
iese prin deschizatura celulelor acvifere sub forma unor picaturi stralucitoare de
roua.
Prin gutatiune se elimina in acelasi timp si substantele minerale
netrebuincioase. Epitemul nu este doar un filtru, ci si un selectionator activ care
retine substantele minerale utile ce contin, de pilda, ioni de K. ,Ca, PO3. In schimb,
planta se dispenseaza pe aceasta cale de substantele de excretie ca sarurile de
calciu si potasiu.Ochii-pasaruicii (Saxifraga aizoon) elimina bicarbonat de calciu,
care prin evaporarea apei se preface in carbonat de calciu. Asa se explica de ce pe
rozeta ei de frunze intalnim solzisori de calcar care ii dau un aspect albicios si
rigid.
Una din cele mai interesante plante de saraturi Frankenia pulverulenta,
frecventa in jurul ghiolurilor maritime, elimina solutii concentrate de clorura de
sodiu, cu care solul de altminteri este imbibat. Pulberea de sare, ramasa dupa
evaporarea apei se aseaza pe toata suprafata frunzei, dandu-i o infatisare prafuita.

MAREEA SEVEI

E un lucru binecunoscut ca varsta unui copac e rabojita in trunchiul lui. N-

avem decat sa privim cu atentie trunchiul doborit al unui veteran din padure si ii
vom afla cu usurinta atat varsta, cat si intamplarile din viata.Sectiunea e formata
alternativ din celule largi, parca umflate de seva - lemnul de primavara -si celule
stramte, mai uscate -lemnul de toamna, care formeaza un inel anual de crestere.
Numarul de inele indica varsta copacului.Cand anii au fost mai secetosi, inelele se
gasesc mai apropiate, cand, dimpotriva, au fost mai ploiosi, ele sunt mai departate.
La toti copacii, un inel inseamna un an din viata. Exista totusi in Guyana un
neam de acaju, Vallaba, la care aceeasi cronologie este marcata de 26 de inele,
treisprezece exterioare si treisprezece interioare unei linii mijlocii de demarcatie.
Cum se pot explica cele douazeci si sase de urcusuri si coborisuri ale inelelor
cuprinse in spatiul unui singur an?Vallaba e un copac „lunatic", deosebit de
sensibil la diversele faze prin care trece luna. Seva acestui copac sufera un fel de
maree care o inalta periodic spre satelitul nostru natural.
 Taietorii de lemne din partile locului cunosc din practica efectele acestui ciudat
fenomen. Daca arborele e taiat cu cateva nopti inainte de a fi luna noua, lemnul său
rosietic este excelent pentru constructie, abia putand fi cioplit din cauza tariei sale.
In aceasta perioada seva se gaseste in reflux. Circulatia ei foarte lenta prin
tesuturile trunchiului si ramurilor favorizeaza deshidratarea celulelor, care duce la
intarirea lemnului. Daca insa copacul e doborat in timpul lunii pline, cind se
exercita din plin atractia magnetica a astrului, iar seva urca cu putere in tesuturi,
asemenea fluxului, lemnul devine moale si poate fi usor imbucatatit, pierzandu-si
din cauza mareei cantitati de apa calitatile obisnuite.

TRANSPIRATIA, UN RAU NECESAR

Pâna nu demult, transpiratia era socotita o functie foarte utila a plantei. Se

considera ca eliminarea masiva a apei din corpul plantei, creand un ,,vid" care
atrag cu mai multa putere apa incarcata cu sarurile minerale spre frunze, joaca un
rol de seama in nutritie.Savantul rus K. A. Timiriazev a pus intr-o lumina reala
rolul transpiratiei cand a apreciat-o ca „un rau necesar". Pentru absorbirea
substantelor minerale de catre plante, acestea n-au nevoie de o cantitate atat de
mare de apa ca aceea pe care o pierd prin transpiratie
De unde provine diferenta dintre consumul util si consumul real de apa?
Acest lucru a fost pus in sarcina randamentului scazut al fotosintezei. In lumina
solara directa, frunzele absorb cam a treia parte din energia radiatiilor, iar din
energia luminii absorbite ele transforma in procesul fotosintezei numai 1-10% in
energie chimica potentiala, inglobata in substantele organice produse. Restul de
energie se pierde sub forma de caldura, in conformitate cu al doilea principiu al
termodinamicii. Caldura produsa ridica temperature frunzelor, ceea ce duce la o
crestere a intensitatii transpiratiei. Din cauza suprafetei mari a frunzelor si a
necesitatii patrunderii usoare in interiorul frunzele a CO 2 care participa la
fotosinteza, nu poate fi impiedicata pierderea unei mari cantitati de apa.
Transpiratia sporeste nu numai ca urmare a actiuni termoregulatoare a
frunzelor in timpul fotosintezei. dar si sub influenta unor factori de mediu.
Cresterea temperaturii aerului mareste transpiratia plantelor. stejar, cand se ridica
temperatura aerului de la 20° la 40° are loc o crestere a intensitatii transpiratiei de
aproximativ cinci ori.
 Scaderea presiunii atmosferice face sa creasca conform formulei lui Dalton
viteza evaporarii lichidelor si deci a transpiratiei. Asa se explica de ce plantele din
regiunea alpina transpira mai intens ca cele de la ses. Acelasi efect il au si curentii
de aer, si mai ales vanturile puternice.
In astfel de situatii se produce un dezechilibru intre cantitatea de apa absorbita
de radacina din pamant si cantitatea de apa pierduta prin frunze. Cand la acesti
factori se adauga uscaciunea solului, iar cantitatea de apa pierduta intrece cu mult
posibilitatile de alimentare, planta se vestejeste si moare.
Iata pentru ce in perioada lor de vegetatie, plantele adaptate uscaciunii
(xerofitele) trebuie sa duca o lupta acerba pentru reducerea pierderilor de apa. La
plantele care traiesc in medii cu multa umezeala (higrofite), se petrece un fenomen
diametral opus. Planta trebuie sa ia masuri sa-si intensifice transpiratia, deoarece
abundenta de apa din sol blocheaza circulatia sarurilor minerale in planta,
tulburandu-i functiile de nutritie.
Higrofitele traiesc in regiunile umede de la tropice si ecuator, iar in zona
temperata pe linga mlastini sau in balti, in jurul paraielor umbroase de munte. O
trasatura caracteristica a acestui grup de plante o formeaza frunzele mari, late,
subtiri, cu largi spatii intercelulare si cu suc vacuolar diluat care ofera o suprafata
maxima de evaporare si o rezistenta interna minima la eliminarea excesului de apa.
Asa se intampla la frunzele gigantice ale unor specii tropicale ca bananierii,
cocotierii, palmierii, la frunzele-pluta ale plantelor de apa, la limbul impozant al
unor plante de lacoviste subalpina cum ar fi captalanul (Petasites), galbenelele
(Telekia speciosa), cujda (Doronicum), ciucurasul (Adenostyles), ori calcea
(Caltha laeta). La alte higrofite, ca Begonia, marirea suprafetei de evaporare e
realizata prin numeroasele zbarcituri ale frunzei.
Xerofitele isi duc viata, dimpotriva, pe locuri deschise, aride, expuse caldurii si
vanturilor ori presiunii atmosferice scazute: stepe, platouri alpine, saraturi, pustiuri
nisipoase si pietroase. Plantele din această categorie si-au modificat astfel
organismul, incat sa poata impiedica pierderile de apa.
 Spre deosebire de higrofite, frunzele xerofitelor tind sa-si micsoreze suprafata
de evaporare transformandu-si o parte din limb in spini (Eryngium, Echinops,
Carduus); astfel ele devin inguste, aciculare, ca la lemnul-bobului (Sarothamnus
scoparius), sau se reduc la solzi ca la maturica de stepe (Kochia). La cactacee,
familie specializata la conditiile de uscaciune extrema a solului si aerului, frunzele
dispar cu totul, iar tulpinele iau forma turtita de lopatica (Opuntia), cilindrica
(Cereus, Idria) sau sferica, ca un arici (Echinocactus).
La unele xerofite, tulpinile sunt suculente, formand adevarate depozite de apa
legata, aparata de pierderi datorita protoplasmei vascoase, cuticulei groase si
numarului mic de stomate. In afara de cactaceele din pustiurile pietroase ale
Americii, intilnim astfel de tulpini la unele plante de stanci din familia
crassulaceelor: verzisoara (Sempervivum) si steluta (Sedum), la unele plante de
sarături continentale si marine cum ar fi cornisorul (Salicornia) sau iarba grasa
(Halocne-mum si Arthrocnemum) cu tulpinile articulate ca o antena de insecta, la
unele plante de litoral ca bobul de mare (Zygophyllum fabago), de dune -
ridichioara de nisip (Cakile maritinia), ori de locuri ruderale uscate ca graşătoarea
(Portulaca oleracea).
La altele, din contra, tulpinile sunt uscative si imbracate in peri, iar
vascozitatea si elasticitatea protoplasmei sunt foarte ridicate, ceea ce le permite sa
reziste le o deshidratare accentuata. Este cazul cununitei cu flori rigide roze
(Xeranthemum), a siminocului (Helichrysum arenarium), cu capitule mici, aurii,
a unor neamuri de pelin (Artemisia incana).O mare parte dintre xerofite se apara
cu ajutorul perilor epidermici morti, o adevarata pasla alb-argintie care le imbraca
in intregime. In stepe, jalesul (Stachys germanica), dumbatul (Teucrium polium),
şerlaiul (Salvia aethiopis), lumanarica (Verbascum), pe munti floarea de colt
(Leontopodium alpinum), ca sa amintim doar cateva, folosesc acest mijloc de
reducere a transpiratiei.
Nu putine sunt si vegetalele care in locul perilor utilizeaza ceara. La fel cum
la sticlele de vin ceruirea dopului impiedica evaporarea lichidului, tot asa ceara
secretata pe suprafata frunzelor opreste eliminarea masiva a apei. Din aceste grupe
fac parte citricele laurul, coniferele, semiarbustii alpini ca merisorul (Vaccinium
uliginosum), strugurul ursului (Arctosta-phylos uva-ursi), coacazul (Loiseleuria
procumbent smardarul (Rhododendron), plante de duna ca varza de nisip (Crambe
maritima) ori plante exotice cum ar fi vestitul arbore de ceara (Ceroxylon).
Inlaturand cu cirpa inmuiata in alcool stratul de ceara de pe aceste frunze, vom
constata ca transpiratia creste de 2-3 ori.
Deosebit de ingenios este sistemul folosit de unele plante din regiuni aride ca
Eucalyptus, Leucadendron, Melaleuca, Protea, Banksia, Grevillea, de a-si ridica
frunzele in pozitie verticala astfel ca razele solare sa nu le atinga decat pe muche.
Daca Macchia, din regiunile secetoase ale Peninsulei Arabice, este asezata asa ca
frunzele sale sa treaca din pozitie verticala in pozitie orizontala, se constata ca
temperatura frunzei creste cu 3°-7° C, iar transpiratia sporeste cu 30— 300% fata
de pozitia ei de aparare.
In stepa, lupta pentru captarea si retinerea apei ia forme atit de aprige, incat
efemerismul pare a fi pentru plantele gingase, făra radacini adanci, singura cale de
salvare. Flamanzica (Draba verna), de pilda, isi desfasoara intreaga viata pana la
fructificare doar o luna doua in timpul primaverii cand solul e mai umed,
sustragandu-se astfel secetei de vara, care ii gaseste semintele in pamint, pregatite
s-o infrunte.Desi pagubitoare pentru viata plantelor, transpiratia are o importanta
uriasa pentru glob, fiind una din verigile de seama ale circuitului apei in natura.
S-a calculat ca in timpul verii, un stejar batran pune el singur in libertate, prin
transpiratie, o cantitate de aproape 50 de vagoane de apa. Mai mult de o treime din
apa atmosferica provine de la oceanul vegetal.Smulgand-o din menghinile
pamantului dupa ce-a usurat-o de saruri si i-a dat propria ei caldura ca sa se poata
inalta, planta o va primi din nou sub forma ploii.
 PLANTELE ACVATICE SI PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE

Cine nu cunoaste principiul lui Arhimede, al carui enunt, la fel ca si tabla

inmultirii, ne-a ramas statornic intiparit in minte? Un corp scufundat intr-un lichid
este impins de jos in sus cu o forta egala cu greutatea volumului de apa deslocuit.
Cand greutatea volumului de apa dislocuit este mai mare sau egala cu greutatea
corpului, acesta pluteste; cind este mai mica, corpul se scufunda. Asadar, ca un
corp cu densitate mai mare decat a apei sa poata pluti, trebuie cel putin sa-si
egalizeze propria greutate cu greutatea volumului de apa deslocuit. Practic acest
lucru se reali-zeaza pe doua cai: ori prin micsorarea greutatii, ori prin marirea
volumului.Am amintit aceste elementare notiuni de fizica pentru ca ele ne explica
adaptarile deosebit de interesante ale plantelor la mediul acvatic.
Unele din plantele tipic acvatice sunt submerse, ca otratelul (Utricularia) si
bradisul (Ceratophyllum). Lipsite de radacini, ele plutesc libere in masa apei.
Altele au frunze plutitoare. Din aceasta categorie fac parte plantele fixate prin
radacini de fundul apei cum ar fi nuferii (Nymphaea si Nuphar), cornacii (Trapa),
plutica (Nymphoides) si cele natante la fata apei cum sint neamuri de-ale lintitei
(Lemna) sau iarba broastei (Hydrocharis).
Densitatea corpului lor este intotdeauna mai mare decat a mediului lichid.
Acest fapt constituie un dezavantiaj pentru toate grupele de plante acvatice. Cele
fixate care isi trag hrana din mal nu si-ar putea indeplini fotosinteza din cauza ca
lujerii si frunzele mai grele ca apa s-ar indoi si scufunda. Cele submerse ar cadea
pe fund nemaiputind astfel absorbi prin epiderma suprafetei corpului solutiile mi-
nerale nutritive din apa In atare situatii, corpul plantelor acvatice au suferit o serie
de modificari care sa le ajute sa se mentina fie la suprafata apei,fie la anumite
adancimi in interiorul apei.
In cazul plantelor fixate sau natante la care fotosinteza e activa, mentinerea
frunzelor deasupra apei se face prin marirea suprafetei de plutire a acestora.
Frunzele unor specii acvatice sint veritabile plute. Tigaitele lotusului amazonic
(Victoria regia), ating diametral unei roti de moara. Desi sint mult mai mici,
frunzele de nufar, de plutica sau iarba broastei exemplifica si ele aceasta forma de
adaptare.Remareabila este in acest sens pestisoara (Salvinia natans), o criptogama
de apa ea are plute perechi, pentru a face fata greutatii suplimentare a celei de a
treia, iesita din acelasi nod, dar care s-a transformat intr-un fel de radacina
submersa si in acelasi timp suport si adapost pentru sporocarpi.Chiar si la marunta
lintita (Lemna), plutisoara ovala este indestulatoare pentru povara radacinii firave.
Marirea suprafetei de plutire o intilnim si la unele alge marine. La ulvacee, de
pilda, talul ia forma unei panglici de culoare verde. La algele microscopice marine,
marirea suprafetei se realizeaza prin schimbarea formei corpului care devine inelar,
in forma de S sau surub (cianoficee, diatomee), sau ca o lama rasucita helicoidal
(desmidiacee).Si mai interesanta este asigurarea plutirii prin micsorarea greutatii
corpului. La plantele superioare, principalul mijloc il formeaza reducerea la
maximum a tesutului conductor si mecanic.Aceasta adaptare prezinta un indoit
avantaj; asigura o mai rapida circulatie a apei cu substante nutritive, absorbita din
mediul inconjurator prin toata suprafata corpului, si in acelasi timp usureaza planta.
Reprezentantele mediului acvatic prezinta numeroase spatii aeriene si goluri
intracelulare care la unele genuri cum ar fi Vallisneria, Hydrilla, Myriophyllum
sau Chara ating si 70% din volumul lor. Acest caracter adaptativ, determinat de
cantitatea neindestulatoare de oxigen din apa, serveste in aceeasi masura si la
reducerea densitatii plantei.Nici sacii cu aer nu lipsesc din arsenalul plutitor al
acestor plante, in vesnica cautare de oxigen. Decorativa zambila de apa
(Eichornia),. pacostea Nilului nelipsita din bazinele parcurilor, poarta sub limbul
frunzei carnoase o umflatura cat o nuca, plina cu aer.Algele marine, in special cele
brune, sunt inzestrate cu flotoare de diferite forme si dimensiuni. Vestita Mare a
Sargaselor e intesata de alge din genul Sargassum, care, rupte din adanc, plutesc
aproape de suprafata apei cu ajutorul unor chisti aeriferi ca niste bile brune, prinse
prin codite de tali.O atentie deosebita merita una din cele mai vaste asociatii
vegetale, fitoplanctonul marin, format din fiintele marunte ce traiesc in apa sarata.
Ele alcatuiesc o masa aproape compacta, traind in colonii intinse si stratificate in
trei etaje, dupa nevoile mai mari. sau mai mici de lumina (epiplancton,
mezoplanctor. hipoplancton).
Aceasta impresionanta masa vegetala este admirabil adaptata plutirii,
impiedicandu-si caderea la fund prin diferite mijloace. Cele mai multe alge marine
au o forma de disc. Pentru a se mentine la suprafata, ele nu se aseaza niciodata pe
muchie, pozitie in care caderea ar fi accelerata, ci numai pe partea latita.
Divizuinea extraordinar de rapida, le micsoreaza greutatea si le mareste suprafata
de plutire. Multe dintre speciile de plancton au diferite apendice, cum ar fi biciul
flagellatelor, a caror miscare face sa se dislocuiasca un volum mai mare de apa.
Insasi statiune lor coloniala, organism langa organism, face sa se extinda apreciabil
suprafata de plutire, impiedicind astfel scufundarea.Pentru usurarea corpului, multe
din aceste fiinte marunte sunt inzestrate cu substante gelatinoase (galerta) care
unesc indivizii sau cu substante uleioase fie in interior, fie la exterior, sub forma
unei pelicule ca la diatomee sau heteroconte.Algele cu celule mai mari de un
centimetru in dia metru ca Valonia macrophysa ori Halicystis osterhon pot ajunge
sa aiba suc celular mai usor decat apa (1,0250 fata de 1,0277), datorita faptului
ca iau din mediul inconjurator sodiu, cu greutatea atomica 23, in loc de potasiu
care are greutatea atomica 39.
Plutirea este un apanaj al plantelor mature. Puii n-au nevoie sa pluteasca. Ei
vegeteaza in fundul baltilor sau marilor, la adapostul frigului sau
consumatorilor.La plantele de balta mugurii de iarna, (turionii) si fructele (ex.
castana de apa), incarcati cu substante nutritive, devin grei si se scufunda la fel ca
si sporii algelor. Acolo, in adancuri, dupa terminarea perioadei de repaus, vor
reveni la suprafata ca plante mature pentru a implini ciclul nestramutat al vietii.

PLANTELE MONOCOTILEDONATE SI CARACTERELE LOR

Scopul acestei lectii este acela de a forma elevilor deprinderi practice de

recunoastere, clasificare si caracterizare a reprezentantilor principalelor grupe de
monocotiledonate,in comparatie cu dicotiledonatele.La sfirsitul lectiei elevii
trebuie -sa recunoasca plantele monocotiledonate, pe baza caracterelor comune;sa
compare plantele monocotiledonate si dicotiledonate in vederea stabilirii
caracterelor generale;sa diferentieze caracterele specifice pe care le au
reprezentantii principalelor grupe de monocotiledonate studiate;sa reprezinte prin
desen, organele si caracteristicile lor;sa inteleaga valoarea practica a acestor plante
pentru natură,stiinta si om, precum si influenta si rolul omului in transformarea
acestor plante.
Metode si procedee : demonstratia;observatia, conversatia.
Mijloace de invatamânt. a.Pentru fiecare grup de elevi:plante naturale si
conservate din exemplarele care se studiaza;planse vacuumate;fructe,seminte;fise
cu modele de plante monocotiledonate;lupe si fise pentru munca independenta in
grup si individuala;b.Pentru intreaga clasa: planse cu plante dicotiledonate si
monocotiledonate, material viu, planse pentru proiectie etc.In prima parte a lectiei
se vor stabili cerintele si problemele ce urmeaza a fi rezolvate de catre elevi pe
baza observatiilor, demonstratiilor si muncii independente.Pe baza materialului
prezentat si pus la dispozitia fiecarei grupe de elevi se identifica fiecare planta de
catre acestia, urmand ca rezultatele sa fie introduse intr-un tabel, ca de exemplu:
 Aceasta etapa se incheie cu prezentarea rezultatelor obtinute de catre
elevi,analiza acestora, corectarea si completarea cu datele necesare,stabilirea
concluziilor cu privire la caracterele generale ale monocotiledonatelor.In
continuare, in vederea cresterii gradului de operationalizare a cunostintelor se pot
da elevilor sarcini individuale de lucru ca,de exemplu:1In textul de mai
jos,subliniaza plantele care apartin monocotiledonatelor si apoi grupeaza-le dupa
importanta:-
grau,lacramioare,cartof,ceapa,varza,usturoi,lalea,porumb,orez,trestie,secara,fasole,
crin,ovaz,seca-ra,trifoi,orz.

2. Compara dicotiledonatele cu monocotiledonatele, desenand o rganele

lor in tabelul de mai jos:

LUMEA PLANTELOR

Scopul acestei lectii de recapitulare este de a reorganiza cunostintele elevilor

intr-un context nou, in vederea intelegerii unitatii dintre alcatuirea externa,structura
si functiile plantelor de cultura si salbatice,studiate de elevi si a adaptarii acestora.
La sfirsitul acestei lectii elevii trebuie:-sa evidentieze aspectele
morfologice,caracteristice plantelor studiate;sa evidentieze structura specifica
fiecarei grupe de plante;sa inteleaga interdependenta dintre planta si conditiile de
mediu.
Metode si procedee: jocul didactic, observatia, conversatia.
 Mijloace de invatamant-pentru fiecare grupa de elevi:cartele(carti)de joc in care
se prezinta imagini,procese,experiente,fenomene specifice plantelor studiate;planse
si modele pentru observatie.Pentru clasa intreaga:imagini pentru proiectie,pe
tema„Sa cunoastem lumea plantelor",si plansa cu filogenia regnului vegetal.
Lectia se poate realiza pe baza unui joc didactic,realizat pe grupe de
elevi,folosind materialele pregatite in acest scop cu ajutorul elevilor:plansa-cadru
pentru joc,cartele de joc,1-40 bucati(sau chiar mai multe).Reguli de joc:-profesorul
anunta elevii cu o ora inainte asupra modalitatii in care se va realiza aceasta lectie
de recapitulare finala.
In clasa se stabilesc mai multe grupe de elevi, in raport cu numarui acestora (5-8
grupe).Fiecare grupa va cuprinde elevi diferiti ca nivel de pregatire pentru a
echilibra participarea colectivelor la lectie.Repartizarea cartelelor de joc se face
dupa ce au fost amestecate pentru ca grupele sa primeasca cartele cat mai diferite
sub aspectul continutului.
Activitatea o incepe grupa I,a II-a sau a III-a care, printr-un reprezentant,va
trebui sa aseze intr-un buzunar special prima cartela cu privire la structura
plantelor, interpretand 1-2 aspecte ale alcatuirii(de exemplu, verzeala zidurilor)si o
fixeaza in buzunarul nr.1 muschi cu rizoizi in buzunarul nr.3 etc.
Dupa terminarea cartelelor privitoare la structura, se trece la al doilea element,
functiile plantelor.Se procedeaza ca mai sus la fel si in cazul importantei.Cartelele
ramase nerepartizate se numara pentru fiecare grupa.Se considera castigatoare
echipa care a asezat, pe baza recunoasterii, toate cartelele. Locurile urmatoare se
stabilesc in raport de numarul cartelelor ramase,in ordinea de la 1 la 4.
Aprecierea muncii elevilor se poate nota si inscrie in catalog, dar nu inainte de a
se concluziona problemele de baza:-functiile organismelor vegetale sunt: functii de
nutritie (absorbtia, conducerea, fotosinteza, respiratia si transpiratia), de relatie
(miscarea si sensibilitatea) si de inmultire;structura celulara a plantelor; adaptarea
la diferite medii de viata.

2.5.2. LECTII DE ZOOLOGIE

PARAMECIUL
Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a principalelor
particularitati structurale ale parameciului in vederea formarii la acestia a unor
notiuni cu caracter operational, necesare intelegerii modului sau de viata si
evolutiei protozoarelor.Ideea de baza in jurul careia se pot grupa toate cunostintele
din cadrul acestei lectii este aceea ca parameciul- desi animal unicelular-constituie
o treapta mai evoluata in increngatura protozoarelor, fapt dovedit de
particularitatile sale structurale si functionale.

La sfarsitul acestei lectii, elevii trebuie:-sa descrie componentele structurale ale

animalului si sa le denumeasca corect;-sa demonstreze rolul acestora in viata
animalului;-sa indice element ele structurale ale parameciului care demonstreaza
superioritatea acestuia fata de celelalte protozoare;-sa reprezinte grafic (schema)
parameciul;-sa efectueze preparate proaspete pe care sa le monteze si sa le observe
la microscop;

Metode si procedee : observatia, conversatia, experimentul.Mijloace de invatamant

-pentru fiecare grup de lucru: planse vacuumate,infuzie de fin(pregatita din timp

de catre profesor), microscop, lupe,lame,lamele,pipete,baghete,sare de
bucatarie,ulei,lampa de spirt.pentru intreaga clasa: planse cu organizarea
structurala a protozoarelor studiate anterior- euglena verde si amiba.Lectia se
poate realiza prin descoperire inductiva, fapt care impune o atentie deosebita
asupra organizarii datelor si stabilirii etapelor necesare desfasurarii
lucrarilor.Astfel,in prima etapa este necesar sa se formuleze o serie de cerinte
adresate elevilor care pot fi rezolvate de catre acestia,pe baza activitatii
independente,realizata in grupe neomogene cu sarcini de lucru identice.In acest
scop,se elaboreaza,in prealabil, de catre profesor, fisa de lucru,care se distribuie
elevilor inca de la inceputul lectiei,se scrie pe tabla sau se proiecteaza,cu sarcini ca
de exemplu:
1.Folosind bagheta de sticla,ia de pe suprafata infuziei de fin un fragment de
pojghita,pune-1 pe o lama de sticla impreuna cu o picatura de apa,acopera cu o
lamela si observa preparatul la microscop.Indica, apoi mai jos,folosind si alte
materiale,pe care le ai pe masa de lucru, partile structural observate.
1……………………………………
4………………………………
2……………………………………
5………………………………
3……………………………………
6………………………………
2.Folosind observatiile de la punctul 1,deseneaza. schematic parameciul.3Pe baza
rezultatelor de la punctele 1 si 2,indica mai jos elementele structurale caracteristice
parameciului (pe care nu le-ai intalnit la celelalte protozoare).
1…………………………………
3………………………………..
2…………………………………
4………………………………...
4. Pe baza datelor obtinute la punctele 1,2,3, enumera mai jos protozoarele
studiate,in ordinea impusa de gradul lor de organizare.
1………………………………..2…………………………..……3……………….
………………
Aceste probleme,puse in fata elevilor urmaresc,pe lânga formarea unor notiuni cu
caracter instrumental despre alcatuirea parameciului si reordonarea pe un plan
superior a cunostintelor despre protozoare dobandite de catre elevi.Astfel,sarcinile
de la punctul 1 si 2 ii obliga pe elevi sa-si insuseasca prin efort propriu cunostintele
necesare despre organizarea parameciului; problemele de la punctul 3 si 4 obliga sa
opereze cu notiunile insusite anterior, sa depaseasca anumite dilicultati pentru a
gasi solutiile cele mai potrivite.Rezultatele se discuta cu intreaga clasa, se stabilesc
concluziile si se scriu pe tabla.In etapa a doua a lectiei, materialul trebuie astfel
organizat incat sa-i conduca pe elevi la descoperirea unor aspecte care sa
demonstreze superioritatea parameciului fata, de celelalte protozoare, deci
evolutia,precum si operationalizarea cunostintelor in cadrul unor activitati
practice.In acest scop,se pot da elevilor

spre rezolvare, in cadrul activitatii pe grupe, urmatoarele sarcini de lucru ale caror
rezultate se inscriu intr-un tabel final:
1.Folosind tehnicile de lucru cunoscute, pune pe lama de sticla o picatura din
cultura de parameci, intr-o picatura de ulei si observa la microscop, fara sa acoperi
cu lamela. Inscrie in tabelul de rezultate fenomenul observat.
2.Introdu intr-o eprubeta o cultura de parameci, inchide-o bine cu un dop de
pluta, aseaz-o in pozitie orizontala si priveste atent cu lupa. Dupa ce observi
cultura, incalzeste la flacara usoara fundul eprubetei si observa din nou. Inscrie
cele observate in tabel.
3.Folosind tehnicile de lucru cunoscute, pune pe o lama, de sticla o picatura din
cultura de parameci si pe marginea ei un mic cristal de sare de bucatarie. Observa
preparatul la microscop, apoi pune alaturi o picatura de apa curata si uneste-o
printr-o punte cu cultura.Observa fenomenul si inscrie rezultatele in tabel.
4.Folosind tehnicile de lucru cunoscute,pune pe o lama de sticla o picatura de
apa curata, lânga cultura de parameci, acopera cu o lamela si observa la microscop
la intervale mici.Inscrie in tabel rezultatele observatiilor.
Fiecare din aceste experience ii conduc pe elevi la descoperirea unor reactii
comportamentale ale parameciului, necunoscute lor, precum si la evidentierea
factorilor de mediu care le provoaca. Astfel, prin experienta nr.1 elevii identified
cilii si rolul lor in viata animalului;experientele nr. 2si3 evidentiaza sensibilitatea
parameciului la variatiile de temperatura din mediu si a concentratiei unor
substante chimice (in cazul de fata sarea de bucatarie), iar experienta nr.4
evidentiaza modul de respiratie a parameciului.
Tabel de inscriere a rezultatelor

Desi aceasta etapa se bazeaza pe folosirea unor materiale concrete,ea

reprezinta o treapta calitativ noua a lectiei,intrucat ii obliga pe elevi sa analizeze,
sa ordoneze si sa interpreteze cercetarile intreprinse de ei,favorizind trecerea la
anumite generalizari cu privire la evolutie.Fiind vorba de probleme importante
pentru formarea conceptului de evolutie, rezultatele activitatii grupelor se
analizeaza cu intreaga clasa si se stabilesc concluziile cu privire la organizarea
parameciului, consemnandu-se pe tabla si in caietele elevilor.In vederea aplicarii
de catre elevi a acestor cunostinte, in situatii noi, in ultima parte a lectiei se pot da
elevilor sarcini individuale de lucru, ca de exemplu:
1. Completeaza figura 24 cu partile care lipsesc:

Fig .24
 2. Indica mai jos, caracterele structurale si functionale ale parameciului pe care le
consideri ca fiind de superioritate fata de celelalte protozoare.
1…………………………………..
4……………………………………..
2…………………………………..
5……………………………………..
3…………………………………..
6……………………………………..

BURETELE DE APA DULCE

Scopul lectiei il constituie cunoasterea dt catre elevi a particularitatilor

morfologic-structurale si functionale ale buretelui de apa dulce,necesare formarii
notiunii de spongier de animal pluricelular si intelegerea aparitia. acestora in stricta
corelare cu conditiile de mediu.Ideea de baza, in jurul careia se pot grupatoate
cunostintele din cadrul acestei lectii este aceea ca spongierii, desi sunt animale
pluricelulare si reprezinta o treapta mai evoluata decat protozoarele, isi au originea
in anumiti reprezentanti ai acestui grup,fapt dovedit de unele particularitati
structurale comune acestor doua. grupe.La sfarsitul acestei lectii elevii trebuie:-sa
recunoasca si sa denumeasca corect elementele de organizare externa si interna a
buretelui de sters;-sa indice elementele de organizare externa si interna a buretelui
de sters care demonstreaza superioritatea lor fata, de protozoare;-sa explice care
este rolul acestora in viata animalului;-sa poata reprezenta printr-un desen
schematic alcatuirea buretelui de sters;-sa monteze corect preparatul microscopic si
sa efectueze observatiile necesare.
Metode si procedee :observatia,demonstratia,conversatia,modelarea.Mijloace
de invatamant-pentru intreaga clasa:burete de apa dulce(viu sau
conservat),planse,diapozitive din setul „Originea si evolutia
vietuitoarelor",acvariu,praf de carbune.Pentru fiecare grup de
lucru:planse vacuumate,preparate microscopice cu sectiuni prin corpul
buretelui de apa dulce.Fiind vorba de un continut stiintific mai dificil de
inteles,atat pentru faptul ca elevii intalnesc organisme pluricelulare
pentru prima data in studierea regnului animal,cat si pentru ca
elementele structurale esentiale ale acestora sunt mai greu de
sesizat,este necesar ca in prima etapa a lectiei elevii sa fie pusi in
situatia de a observa pe animalul viu,in acvariu,principalele cara ctere
ale alcatuirii externe a acestuia.In lipsa animalului se pot proiecta
diapozitivele corespunzatoare sau se pot prezenta planse pe baza carora
elevii sunt dirijati sa observe aceste particularitati.Cu ajutorul acestora
prin discutii cu intreaga clasa,se stabilesc particularitati ale
dimensiunilor,formei,alcatuirii externe,subliniindu-se prezenta porilor
si osculilor ca elemente caracteristice spon-gierilor.Aceste concluzii se
consemneaza pe tabla si in caietele elevilor.O etapa ulterioara a lectiei o
constituie observarea alcatuirii interne a buretelui de sters care se poate
realiza pe baza activitatii individuale sau de grup a elevilor in cadrul
careia cerceteaza la microscop o sectiune prin corpul buretelui de
sters.In lipsa preparatelor microscopice,observatiile se pot efectua cu
ajutorul diapozitivelor sau al planselor.
In aceasta etapa se dirijeaza observatiile elevilor in vederea
evidentierii scheletului,a canalelor ramificate in toate directiile precum
si a dilatatiilor de la intretaierea acestora -cosuletele vibratile captusite
cu celule cu flagel.In acelasi timp se solicita elevilor sa stabileasca
legatura morfologica intre aceste componente si cele ale alcatuirii
externe-porii si osculii. Pe baza efectuarii acestor observatii se poate
cere elevilor sa rezolve individual urmatoarele sarcini:

1.Folosind rezultatele observatiilor tale, reprezinta printr-un desen schematic

alcatuirea interna a buretelui de apa dulce si indica denumirile corespunzatoare
fiecarei componente.2.Pe baza rezultatelor de la punctul 1,indica mai jos
elementele structural caracteristice buretelui de apa dulce.
1………………………………
4………………………………….
2……………………………....
5………………………………….
3………………………………
6………………………………….
3.Introdu praf de carbune in apa din acvariu in care se gaseste animalul viu,
observa fenomenul si indica pe desenul de la punctul 1, prin sageti, drumul apei
prin corpul buretelui.4.Indica mai jos importanta circulatiei apei prin corpul
buretelui.
1……………………………….2………………………….…….3…………………
……………..
 Fiecare din aceste sarcini urmareste pe langa insusirea unor notiuni cu caracter
instrumental despre spongieri,si reordonarea cunostintelor pe un plan
superior,favorizand trecerea spre anumite generalizari cu privire la evolutie.Astfel,
sarcina nr.1 obliga elevii sa-si insuseasca prin efort propriu anumite cunostinte
despre alcatuirea buretelui de apa dulce; sarcina nr. 2 ii obliga sa opereze_cu
notiunile insusite anterior; sarcinile nr. 3 si 4 conduc pe elevi la descoperirea unor
aspecte functionale importante care demonstreaza superioritatea buretelui fata de
protozoare, deci evolutia.Dupa rezolvarea acestor sarcini, rezultatele se discuta cu
intreaga clasa si se stabilesc concluziile cu privire la organizarea spongierilor si
modul lor de viata,apoi se consemneaza pe tabla si in caietele elevilor.In ultima
etapa a lectiei, in vederea aplicarii de catre elevi a acestor cunostinte in situatii noi,
se pot da sarcini individuale de lucru ca, de exemplu:1.Pe baza rezultatelor de la
punctele 1-3, completeaza tabelul de mai jos:

2.Ce dovedesc aceste asemanari?

HIDRA DE APA DULCE

Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a particularitatilor

morfologice, structurale si functionale ale hidrei de apa dulce,necesare formarii
notiunii de celenterat si intelegerii insusirilor generale ale celenteratelor, in stricta
corelare cu mediul inconjurator si ca rezultat al evolutiei.Intregul continut al lectiei
poate fi grupat in jurul ideii ca diferentierile morfologice si structurale ale hidrei ii
confera caractere de superioritate in raport cu buretele de apa dulce si reflecta un
stadiu mai evoluat al metazoarelor fata de spongieri.
La sfarsitul acestei lectii, elevii trebuie: -sa recunoasca si sa denumeasca corect
elementele de organizare externa,si interna caracteristice hidrei de apa
dulce(celenteratelor);-sa indice elementele de organizare externa si interna ale
hidrei care demonstreaza superioritatea ei fata de spongieri;-sa descrie elementele
de organizare indicate ca fiind caractere de superioritate;-sa demonstreze care este
rolul acestora in viata animalului;-sa reprezinte grafic, prin desene
schematice,elementele de organizare ale celenteratelor;-sa poata evidentia
elementele de organizare caracteristice celenteratelor, pe un preparat efectuat de ei.

Metode si procedee: demonstratia, observatia, modelarea, conversatia.Mijloace de

invatamant:

Pentru fiecare grup de lucru:hidre vii(din acvariu),preparate

microscopice(sectiuni longitudinale prin corpul hidrei), hidre conservate in lichid,
planse vacuumate, microscop, lupa, sticla de ceas, dafnii.Pentru intreaga clasa.:
planse cu alcatuirea externa si interna a hidrei de apa dulce, mulaje,
diapozitive.Fiind vorba de un continut stiintific mai dificil de inteles atât pentru ca
elementele structurale esentiale sunt mai greu de observat,cat si pentru faptul ca
elevii intâlnesc pentru prima data in studierea regnului animal diferentieri celulare,
in aceasta lectie se pot utiliza cu bune rezultate tehnici de modelare.Lectia incepe
cu observarea de catre elevi a hidrelor vii in acvariu (cu ochiul liber si cu lupa),
activitate care se poate realiza ca activitate individuala sub supravegherea si
indrumarea atenta a profesorului.
In lipsa se pot proiecta secventele corespunzatoare dintr-un film didactic sau
diapozitive.Intrucat observarea directa a animalului de catre elevi duce la
identificarea unora dintre particularitatile morlologice ale acestuia, datorita
dimensiunilor sale reduse,este indicat sa se foloseasca ca model similar un mulaj
sau o plansa, reprezentind hidra. In vederea insusirii cat mai corecte a cunostintelor
cu privire la organizarea hidrei,este mai eficient daca cercetarea acestor modele se
realizeaza, in cadrul activitatii frontale,cu intreaga clasa.O etapa ulterioara a lectiei
o constituie observarea structurii interne a hidrei care se poate realiza pe baza
activitatii individuale a elevilor in cadrul careia fiecare cerceteaza la microscop
sectiunea longitudinala, prin corpul hidrei (preparatul fix).
In vederea stabilirii pe plan mintal a ideii de diferentiere celulara,pornind de la
realitatea destul de complexa,se pot folosi in cadrul activitatii frontale,modele
figurate care redau simplificat realitatea (planse cu hidra si cu hidra in sectiune),
dar care ofera o cunoastere mai buna, decât originalul, intrucât pun in evidenta
particularitatile structurale ale originalului, care nu pot fi prezentate explicit in alt
mod. Dupa ce se efectueaza aceste observatii cu intreaga clasa, intr-o etapa
ulterioara a lectiei,se poate trece la activitate individuala desfasurata pe baza unei
fise de lucru cu sarcinile urmatoare:
1.Inscrie mai jos partile corpului hidrei observate de tine.
 a………………………; b…………………….; C…………………..;
d………….............;
2.Inscrie in tabelul de mai jos particularitatile structurale ale peretelui corpului
hidrei observate de tine:

3. Pe baza observatiilor de la punctele 1 si 2, si a cunostintelor despre buretele

de sters, inscrie in tabelul de mai jos, caracterele de superioritate ale hidrei de apa
dulce.

Rezolvarea acestor sarcini de lucru da posibilitatea elevilor,ca, pe baza

observatiilor proprii, sa sesizeze diferentierile morfologice si structurale ale hidrei
ca aspecte ale evolutiei regnului animal, in comparatie cu buretele de apa dulce.In
vederea cunoasterii de catre elevi a corelatiei care exista intre structura si functie,
intre acestea si mediu, se poate cere in continuare elevilor, ca in cadrul activitatii in
grup sa. observe cum se hraneste hidra.In acest scop,profesorul da indicatii elevilor
ca intr-o sticla de ceas, cu apa si o hidra,sa introduca dafnii,apoi sa observe
fenomenul.Dupa efectuarea observatiilor cu privire la hranire, in scopul cresterii
gradului de operationalizare a cunostintelor dobândite,se poate cere elevilor sa
rezolve urmatoarele sarcini:
1.Construieste un desen schematic prin care sa indici drumul hranei din mediu
in corpul animalului,pana la terminarea digestiei si eliminarea resturilor nedigerate.
2.Pe baza observatiilor si cunostintelor dobindite, construieste o schema prin
care sa indici pozitia pe care o au celenteratele in regnul animal, in raport cu
celelalte grupe studiate. Aceste sarcini date elevilor spre rezolvare urmaresc pe
lângă insusirea unor notiuni cu caracter operational despre organizarea generala a
hidrei,si reordonarea acestora pe un plan superior.Construirea de catre elevi a unor
astfel de modele prin analogie, obiectivizeaza raporturile structurale si functionale,
concretizeaza ideea evolutiei dind posibilitatea elevilor sa elaboreze modele
mintale de generalizare.Astfel, sarcina de la punctul 1 ii obliga pe elevi sa anali-
zeze si sa ordoneze constatarile anterioare, favorizind trecerea la anumite
generalizari cu privire la digestia extra si intracelulara; sarcina de la punctul 2 ii
obliga ca, pe baza analizei cunostintelor despre organizarea structurala a hidrei, sa
poata face anumite generalizari cu privire la evolutia metazoarelor si locul
celenteratelor in regnul animal.In cazul in care conditiile materiale ale
laboratorului si biobazei scolare permit, lectia se poate realiza pe baza lucrului in
grupe neomogene cu sarcini identice de lucru.Acestea pot fi inscrise in fise si
distribuite elevilor in prealabil, proiectate,scrise pe tabla sau dictate elevilor,ca de
exemplu:
1. Observa cu atentie cu ochiul liber si lupa, hidra vie, mulajul si plansa. Indica mai
jos partile corpului acestui animal.
1……………….. ; 2……………….; 3…………………………;
4………………..
2. Studiaza preparatul microscopic si inscrie in tabelul de mai jos caracteristicile
alcatuirii interne a hidrei:

3. Introdu cateva dafnii intr-o sticla de ceas cu apa. si hidre, observa cu lupa
fenomenul si explica pe baza lui modul de hranire al hidrei.
RÂMA, PARTICULARITATI ALE ALCATUIRII INTERNE, DETERMINATE
DE VIATA IN SOL

Scopul acestei lectii il constituie cunoasterea de catre elevi a organizarii externe

si interne a râmei in vederea formarii notiunii de vierme inelat si evidentierea
caracterelor de superioritate a acesteia fata, de ceilalti viermi, pentru stabilirea
principalelor etape ale evolutiei in cadrul grupei viermilor.Având in vedere faptul
ca aceasta tema se poate realiza in doua lectii: „Particularităti ale alcatuirii externe
a râmei, determinate de viata in sol" si „Particularitati ale alcatuirii interne a

ramei, determinate de viata in sol", continutul acestor lectii se poate grupa in jurul
ideii ca rima (viermii inelati) reprezinta treapta cea mai evoluata in cadrul grupei
viermilor,fapt dovedit de particularitatile sale structurale si functionale.La sfirsitul
acestei lectii,elevii trebuie:-sa recunoasca si sa denumeasca elementele de
organizare externa si interna caracteristice viermilor inelati:-sa indice elementele
de organizare externa si interna ale ramei care demonstreaza superioritatea ei fata
de animalele pluricelulare studiate;-sa descrie corect organele indicate ca elemente
de superioritate;-sa demonstreze care este rolul acestor organe;-sa reprezinte
schematic aceste organe;-sa evidentieze aceste organe pe animalul disecat.

Metode si procedee: observatia,experimentul,conversatia,modelarea.Mijloace de

invătământ

Pentru fiecare grup de lucru:rame vii,truse de disectie,lupa,microscop,preparate

in lichid (sistemul nervos, aparatul circulator, aparatul digestiv),preparate
microscopice(sectiuni transversale si longitudinale prin corpul rimei),planse
vacuumate,pahar de sticla,hartie filtru, placa de sticla pentru acoperit
paharul;pentru intreaga clasa: planse cu organizarea generala a viermilor inelati si a
celorlalte metazoare studiate,mulaje,vas de sticla cu capac pentru anestezie, vata,
eter.Intrucat aceasta lectie, prin continutul sau,permite crearea unor situatii
problema,in cadrul ei se poate folosi metoda problematizarii intr-o varianta in care
li se da elevilor problema, iar pentru rezolvarea ei, acestia sunt obligati sa gaseasca
materialul necesar.
Deoarece in rezolvarea oricarei situatii problema trebuie sa se porneasca de la
definirea cat mai clara a punctului de plecare,la inceputul acestei lectii,profesorul
va indruma elevii,ca pe baza lucrului in grup,sa observe râma in mediul sau de
viata.Dupa ce vor face observatii(cu ochiul liber si cu lupa) asupra morfologiei si
locomotiei ramei,elevii vor fi invitati sa taie corpul in 2-3 bucati si apoi sa observe
caracteristicile situatiei create.Dupa aceasta,profesorul va adresa intregii clase
problema:
„Cum explicati faptul ca râma taiată in bucati nu moare ci fiecare bucata
continua sa se miste, iar dupa câtva timp chiar sa refacă animalul intreg" ?Aceasta
intrebare formulata de catre profesor transforma situatia-problema intr-un factor
determinant al procesului de cunoastere, intrucat elevii trebuie sa caute căi de
rezolvare a situatiei problematice creată de contradictia care apare in mintea lor
intre cunostintele deja dobandite cu privire la viata animalelor si noilor fenomene
observate, pentru a caror intelegere si explicare vechile cunostinte nu mai sunt
suficiente.In vederea rezolvării acestei probleme de catre elevi, profesorul trebuie
sa acorde atentie deosebita organizarii informatiei. In acest scop, el poate da
indicatii verbale care sa faca mai clare datele problemei,dar care sa nu includă
solutii,sau poate distribui fiecarui grup fise, elaborate in prealabil, in care sa fie
inscrise sarcini de lucru pe baza carora elevii sa poata rezolva problema prin
activitate individuala ca, de exemplu: 1. Folosind tehnici de lucru cunoscute,
fixeaza râma in tava de disectie, cu partea dorsala in sus, acopera cu apa si
efectueaza o taietura pe linia longitudinala.2. Fixeaza corect marginile taieturii,
conform tehnicilor cunoscute, studiaza. cu lupa organele pe care le observi, apoi
inscrie-le in tabelul de mai jos, in rubricile corespunzatoare:
 Atentie!a)pentru observarea sistemului nervos este necesar sa ridici tubul digestiv si vasul de sange
ventral;b)pentru rezolvarea corecta a acestei sarcini consulta, materialele necesare.
3.Folosind observatiile de la punctul 2,reprezinta printr-un desen schematic organizarea interna a ramei, notand
in dreptul fiecarui organ,denumirea lui.4.Folosind tehnicile de lucru cunoscute, examineaza la microscop sectiunea
transversala prin corpul ramei si indica mai jos organele identificate:
1……………….2……………..3………………….4…………………5………………………
Fiecare sarcina inscrisa in fisa de lucru determina pe elevi sa actioneze in mod dirijat pentru dobandirea
cunostintelor esentiale cu privire la caracteristicile organizarii externe si interne ale ramei in vederea formarii
notiunii de vierme inelat.Astfel,sarcinile de lucru inscrise la punctele nr.1si2 conduc pe elevi la observarea si
identificarea principalelor caracteristici de organizare ale viermilor inelati,asigurând insusirea unor cunostinte cu
caracter operational despre alcatuirea acestora.Sarcina inscrisa la punctul 3 ii oblige sa utilizeze cunostintele
insusite anterior, sa le explice in cadrul desenului pe care il realizeaza, marind astfel gradul de operationalizare a
acestora.Sarcina inscrisa la punctul 4 obliga elevii sa faca eforturi intelectuale pentru restructurarea informatiilor
anterioare,sa opereze cu notiunile formate, in situatii noi.Intrucat de corectitudinea observatiilor efectuate in
aceasta etapa de lucru depinde, in mare masura, rezolvarea problemei, rezultatele obtinute in cadrul lucrului in grup
se vor discuta cu intreaga clasa stabilindu-se concluziile necesare pentru intelegerea organizarii generale a
viermilor inelati.Pe baza acestora, in partea a doua a lectiei, in vederea conducerii gandirii elevilor spre gasirea
solutiilor posibile,li se cere ca, prin activitate in grup, sa rezolve noi sarcini, ca de exemplu:
1.Folosind rezultatele de la punctele 1-4 si observatiile asupra animalului viu, indica mai jos organele care au rol
in orientarea in mediu a râmei si in miscare:
1………………2……………3……………4………………5……………….
2.Folosind rezultatele de la punctele 1-4 si observatiile asupra animalului viu, indica mai jos organele care au rol
in hranirea animalului :
1……………….2…………………3……………….4…….………..5………………
3.Folosind rezultatele de la punctele 1-4 si a-b, inscrie in tabelul de mai jos organele râmei care au fost sectionate
odată cu taierea corpului in bucati si cele care au ramas intregi.

Datele pe care le obtin elevii prin rezolvarea sarcinilor de lucru inscrise la punctele a-c îi conduc la stabilirea
solutiei care se impune cu privire la cauzele care determina miscarea segmentelor rezultate prin taierea corpului in
bucati si refacerea animalului din fiecare.Astfel, sarcinile inscrise la punctele a si b, urmaresc,pe lânga formarea la
elevi a unor notiuni cu caracter operational despre functiile organelor studiate si reordonarea cunostintelor
anterioare,pe un plan superior.Sarcina inscrisă la punctul c obliga elevii sa analizeze si sa ordoneze constatarile
anterioare, cu privire la organizarea ramei, favorizind gasirea solutiei la problema data spre rezolvare.In vederea
finalizarii actului invătării, in ultima parte a lectiei se poate cere elevilor sa rezolve individual urmatoarea sarcina
de lucru:
Folosind rezultatele observatiilor anterioare,indica mai jos orga-
nele râmei care consideri ca fac posibila miscarea segmentelor,dupa
taierea corpului in bucati, precum si refacerea animalului:
1………….……2………………….3……………….4………………..5…………………
Aceasta sarcina obliga elevii sa aplice in situatii noi cunostintele dobandite in cadrul lectiei, contribuind astfel la
cresterea gradului de operationalizare a acestora.

CARACTERELE GENERALE ALE NEVERTEBRATELOR

Scopul acestei lectii de recapitulare curenta il constituie selectarea,sistematizarea si reorganizarea cunostintelor

despre nevertebrate,necesare adancirii notiunii de nevertebrat, evidentierii caracterelor generale ale acestora.Ideea
principala a lectiei in jurul careia se pot grupa toate cunostintele,este aceea ca intre grupele de nevertebrate exista
asemanari care reprezinta caracterele generale ale acestora,dar si deosebiri determinate de mediul in care traiesc.La
sfirsitul acestei lectii, elevii trebuie:-sa recunoasca speciile de animale nevertebrate studiate;-sa recunoasca grupa
din care fac parte speciile identificate,pe baza analizei caracterelor acestora;-sa evidentieze asemanarile pe care le
prezinta. speciile din grupele de nevertebrate studiate.
Intrucat evidentierea caracterelor generale ale nevertebratelor ca si corelarile necesare intre alcatuirea externa,
interna, functii si conditiile de mediu, se realizeaza de catre elevi mai usor daca lucreaza cu materialul
concret,aceasta lectie se poate desfasura sub forma unei lucrari practice.Ca forma de organizare,lectia se poate
desfasura prin imbinarea lucrului in grup cu activitatea frontala si individuala.
Metode si procedee: observatia, conversatia, demonstratia.Mijloace de invatamânt.Pentru intreaga
clasa:planse,mulaje si diapozitive cu buretele de apa dulce,hidra de apa dulce, viermele de
galbeaza,limbricul,râma,melcul,scoica,paianjenul,racul,insecte.Pentru fiecare grup de lucru:microscop,lupa,aparate
microscopice,preparate in lichid cu organizarea interna, specii de nevertebrate conservate.La inceput,lectia se poate
desfasura in cadrul activitatii de grup pe baza unor fise,ceea ce permite elevilor sa rezolve sarcinile de lucru in ritm
propriu, conform capacitatilor si nivelului de cunostinte,priceperi si deprinderi.In cazul in care se lucreaza cu grupe
neomogene te pot da sarcini de lucru identice, ca de exemplu:
1.Observa cu atentie speciile de animale pe care le ai pe masa de lucru si apoi grupeaza-le in ordinea complicarii
organismului lor.
2. Inscrie in tabelul de mai jos, in ordinea pe care ai stabilit-o la punctul 1, speciile de animale cercetate si grupa
careia apartin:
 3. Folosind materialele pe care le ai la dispozitie,observa caracterele comune pe care le prezinta speciile de
animale cercetate de tine si inscrie-le in tabelul de la punctul 2,la rubrica corespunzatoare.Aceste probleme,puse in
fata elevilor, urmaresc,pe lânga insusirea unor notiuni cu caracter instrumental despre organizarea si sistematica
nevertebratelor,si reordonarea acestora pe un plan superior.Astfel, problema de la punctele 1 si 2 ii obliga pe elevi
sa opereze cu notiunile insusite anterior,iar problema de la punctul 3, sa analizeze constatarile anterioare,
favorizind trecerea la generalizari importante cu privire la organizarea nevertebratelor.
Pentru elevii cu dificultati la invatatura, in vederea tratarii diferentiate se pot introduce in fisele de lucru
anumite informatii care sa faca mai accesibile sarcinile indicate spre rezolvare.Astfel, pentru aceasta categorie de
elevi, rubrica a III-a „Grupa" poate fi completata cu o fisa suplimentara, care sa indice grupele de animale-
spongieri,celenterate,viermi, moluste,artropode-urmand ca elevii sa inscrie in tabel,in dreptul acestora,doar numele
speciilor identificate.La fel se poate proceda la rubrica „Asemanari",dandu-se o fisa suplimentara care sa indice
principalele aspecte pe care le au de urmarit:alcatuire externa, miscare,hranire,respiratie,inmultire.
Rezultatele inscrise in tabele de catre elevi se discuta. de catre profesor cu intreaga clasa, se fac corectarile si
completarile necesare si se stabilesc concluziile cu privire la caracterele de asemanare ale nevertebratelor.In
continuare,tot in cadrul activitatii frontale se selecteaza caracterele generale ale nevertebratelor. In vederea
finalizarii actului invatarii, este necesar ca pe masura ce se stabilesc aceste caractere sa fie scrise pe tabla de catre
profesor si concomitent notate de catre elevi in caiete.In vederea aplicarii de catre elevi a acestor cunostinte in
situatii noi,in ultima parte a lectiei se poate trece la activitate individuala in cadrul careia elevii primesc seturi de
cartonase cu imagini care reprezinta: a)medii de viata specifice nevertebratelor; b)specii de nevertebrate studiate;
c)organe, sisteme de organe care apartin speciilor studiate.Elevilor li se cere ca,pe baza studierii cu atentie a
cartonaselor cu imagini pe care le au pe masa de lucru,sa efectueze urmatoarele:ataseaza imaginile cu animale la
imaginea mediului in care traiesc.Ataseaza la imaginea fiecarei specii cartonasele care prezinta organele, sistemele
de organe care ii apartin. Alege dintre imagini numai pe acelea in care sunt prezentate caractere
de asemanare.Rezolvarea acestor sarcini contribuie la cresterea gradului de operationalizare a cunostintelor,
intrucat obliga pe elevi sa reia,pe un plan superior,cunostintele dobandite anterior.Astfel,sarcina nr.1 urmareste
stabilirea de catre elevi a corelatiilor dintre alcatuirea externa si mediu; sarcina nr.2 ii obliga sa stabileasca
corelatiile morfostructurale;sarcina nr. 3 ii obliga la anumite generalizari cu privire la unitatea regnului animal si
diversitatea sa.

PESTII
 Tinand seama de faptul ca in invatare,observarea directa a fenomenelor si organismelor de catre elevi asigura o
insusire mai temeinica a cunostintelor,in cadrul acestui capitol lucrarile practice necesare trebuie integrate in
lectii,in stricta corelare cu continutul acestora, esalonand materia in cele trei ore, astfel:Ora I -Particularitatile
alcatuirii externe a pestilor si importanta lor pentru viata in mediul acvatic.Ora a II-a-Particularitatile alcatuirii
interne a pestilor si importanta lor pentru viata in mediul acvatic.Ora a III-a -Pesti marini.Ideea de baza in jurul
careia pot fi structurate toate cunostintele in cadrul acestui capitol este aceea ca particularitatile alcatuirii externe si
interne a pestilor sunt strans legate de viata in mediul acvatic,fiind determinate de aceasta.
I.CRAPUL-PARTICULARITATILE ALCATUIRII EXTERNE SI IMPORTANTA LOR PENTRU VIATA IN
MEDIUL ACVATIC

Scopul acestei lectii il constituie insusirea de catre elevi a unor cunostinte despre alcatuirea externa a pestilor in
raport cu mediul de viata, in vederea formarii notiunii de peste si a definirii unor aspecte ale conceptului de
adaptare la mediu.La sfirsitul acestei lectii, elevii trebuie:-sa indice particularitatile externe, specifice pestilor;-sa
indice rolul fiecarui component al corpului pestilor;-sa demonstreze prin experiente, rolul acestor component.
Metode si procedee: observatia, demonstratia,conversatia,experimentul.Mijloace de invatamant-pentru intreaga
clasa:pesti in acvariu, planse cu diferite specii de pesti,diapozitive din seturile „Originea si evolutia
vietuitoarelor",„Elemente de structura a organismelor animale„Imagini din zoologia vertebratelor",filmul didactic
„Adaptari la animale".Pentru fiecare grup: pesti vii,pesti conservati in lichid,planse vacuumate,sfoara,fise de lucru.
In prima parte a lectiei, activitatea de invatare se poate desfasura pe baza lucrului in grup.In acest scop, elevii
impartiti in grupe neomogene,asezati la mesele de lucru,pot primi sarcini identice inscrise pe fise distribuite in
prealabil de catre profesor,ca de exemplu:1.Cerceteaza cu atentie un peste viu din acvariu si, folosind si alte
materiale de pe masa de lucru pe care le consideri necesare,studiaza alcatuirea externa si inscrie in tabelul de mai
jos rezultatele observatiilor tale:

2.Folosind observatiile de la punctul 1,intocmeste mai jos desenul

schematic al pestelui cercetat de tine si inscrie in dreptul fiecarei parti
denumirea sa.3.Analizeaza cu atentie rezultatele de la punctele 1 si 2 si indica mai jos
particularitatile alcatuirii externe caracteristice pestilor:
a……………………b………………………c……………………d……………e…………………………………
…….…………………………………………………………………………………
Aceste probleme puse in fata elevilor urmaresc,pe lânga insusirea unor cunostinte cu caracter instrumental
despre alcatuirea externa a pestilor,si reorganizarea lor pe un plan superior.Astfel, sarcinile de la punctele 1 si 2 ii
obliga pe elevi sa-si insuseasca anumite cunostinte necesare formarii notiunii de peste si sa sesizeze anumite
aspecte care conduc la tormarea conceptului de adaptare la mediu.Sarcina inscrisa la punctul 3 ii obliga sa opereze
cu cunostintele insusite, favorizand astfel trecerea la anumite generalizari cu privire la relatia organism-mediu.In
vederea cresterii eficientei invatarii, sarcinile de lucru date elevilor spre rezolvare, pot fi diferentiate.Astfel, pentru
elevii care intampina dificultati in intelegere, sarcinile inscrise pe fise pot cuprinde explicate suplimentare care sa
indrume activitatea acestora, spre observarea tuturor aspectelor necesare,ca de exemplu,tabelul de la punctul 1:

Pentru elevii buni la invatatura se pot da sarcini suplimentare ca, de exemplu:-folosind materialele pe care le ai la
dispozitie,compara un peste de apa dulce cu unul marin si inscrie in tabelul de mai jos asemanarile si deosebirile pe
care le-ai observat:

Pe parcursul intregii etape, profesorul va supraveghea activitatea elevilor,dand toate indicatiile necesare,iar in
incheiere va analiza cu intreaga clasa rezultatele obtinute;se vor stabili concluziile care vor fi scrise pe tabla si in
caiete.In continuare, lectia poate fi organizata astfel incit sa-i conduca pe elevi la cunoasterea rolului organelor
observate, necesare definirii conceptului de adaptare la mediu.In acest scop, se poate trece din nou la activitatea de
invatare pe grupe neomogene, dand elevilor sa rezolve sarcini identice,ca de exemplu:
1. Pentru a le imobiliza,leaga pe rand cu sfoara,cate o inotatoare pectorala a pestelui din acvariu, apoi ambele.
Observa cu atentie deplasarea pestelui si inscrie rezultatele in tabelul de mai jos:

1.Leaga, pentru a imobiliza inotatoarea dorsala si anala,apoi observa cu atentie deplasarea pestelui.Inscrie
rezultatele observatiilor in tabelul de la punctul 1.3.Imobilizeaza inotatoarea codala a pestelui si observa apoi
deplasarea lui.Inscrie rezultatele in acelasi tabel.4.Introdu praf de ciment in apa din acvariu si observa deplasarea
pestelui in raport cu obstacolele din jur.Explica prin intermediul cui se realizeaza orientarea animalului in acest
caz.
Aceasta parte a lectiei reprezinta o etapa calitativ noua intrucat ii obliga pe elevi sa observe, sa analizeze
observatiile sa le interpreteze,ceea ce favorizeaza trecerea la anumite generalizari cu privire la relatiile care exista,
intre alcatuirea externa a pestilor si mediul acvatic.Intrucat de corectitudinea efectuarii experientelor depinde
obtinerea rezultatelor si stabilirea concluziilor necesare pentru cunoasterea unor laturi care conduc la definirea
conceptului de adaptare la mediu,rezultatele obtinute de elevi se analizeaza cu intregul colectiv si se consemneaza
pe tabla si in caiete.
In ultima parte a lectiei, in vederea cresterii gradului de operationalizare a cunostintelor insusite,se poate trece la
activitate individuala,cu sarcini de lucru,ca de exemplu:Analizeaza figura 25 si completeaza partile care
lipsesc.Indica mai jos particularitatile alcatuirii externe a pestilor pe care le consideri ca reprezinta caractere de
adaptare la viata acvatica.
1……………2…………..3……………..4………………5………………6……………….

II.CRAPUL - PARTICULARITATILE ALCATUIRII INTERNE SI IMPORTANTA LOR PENTRU VIATA IN

MEDIUL ACVATIC

Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a principalelor particularitati ale alcatuirii interne a
pestilor, necesare formarii notiunii de peste si de vertebrat,evidentierea unor aspecte necesare definirii conceptului
de adaptare la mediu,precum si formarea unor priceperi si deprinderi de luciu specifice biologiei.La sfarsitul
acestei lectii,elevii trebuie:-sa identifice organele interne observate;-sa reprezinte prin desene schematice
principalele organe interne ale pestilor;-sa cunoasca rolul acestor organe;-sa efectueze corect disectia pestelui.

Metode si procedee: observatia,conversatia,demonstratia,experimentul.Mijloace de invatamant

Pentru intreaga clasa: planse cu organizarea interna a pestilor,mulaje,preparate in lichid (cu organizarea interna
a pestilor);-pentru fiecare grup de lucru: pesti pentru disectie,schelete de peste,truse de disectie,borcan cu dop
perforat,tub de sticla deschis la ambele capete,vase colorate in rosu si verde pentru hranirea pestilor din acvariu,fise
de lucru.In prima etapa, lectia se poate desfasura pe baza lucrului in grup, cu sarcini identice, ca de
exemplu:1.Conform tehnicilor de lucru cunoscute, fixeaza pestele in tava de disectie.2.Cu ajutorul pensei, prinde
pielea dinaintea orificiului anal si taie pe liniile indicate in figura 26.
 3. Cu ajutorul pensei, prinde cu atentie intestinul si fixeaza-1 lateral, pe fundul tavii de disectie. Observa cu
atentie organele si apoi completeaza tabelul de mai jos,la rubrica corespunzatoare:

4.Ridica cu pensa vezica cu aer si organele genitale si fixeaza-le pe laturile corpului.Observa cu atentie
organele si inscrie-le la rubrica corespunzatoare a tabelului de la punctul 3.Ridica operculele cu pensa si inscrie
noile organe observate in tabelul de la punctul anterior.Cu ajutorul bisturiului si al foarfecelui, inlatura bolta
craniana;observa cu atentie si inscrie rezultatele in acelasi table.Toate sarcinile inscrise in fisa de lucru urmaresc
punerea elevilor in situatia de a cunoaste principalele organe interne ale pestilor,pornind de la observarea directa a
acestora,ceea ce asigura cresterea eficientei invatarii.In acelasi timp,ii obliga sa faca eforturi permanente pentru a
executa corect toate operatiile necesare punerii in evidenta a acestor organe,ceea ce conduce la insusirea unor
tehnici de lucru.
Pentru a inlatura eventualele dificultati pe care le pot intampina elevii in efectuarea disectiei, profesorul va
urmari permanent activitatea acestora, dand indicatiile care se impun pentru rezolvarea corespunzatoare a sarcinilor
de lucru.Avand in vedere importanta cunostintelor dobindite in aceasta etapa a lectiei, in incheiere se discuta
rezultatele cu intreaga clasa, se stabilesc concluziile cu privire la organizarea interna a pestilor si se consemneaza
pe tabla si in caietele elevilor.In scopul cresterii gradului de operationalizare a cunostintelor dobandite de catre
elevi, acestia pot fi pusi in etapa urmatoare a lectiei,sa le aplice in situatii noi.Pentru aceasta li se pot da
urmatoarele sarcini individuale de lucru:
1.Pe figura 27, indica in dreptul fiecarui organ, denumirea lui.Indica prin sageti pe figurile 28 si 29, circulatia
apei in corpul pestilor.In vederea stabilirii relatiilor necesare intre alcatuirea interna a pestilor si mediul acvatic, in
etapa urmatoare a lectiei, se pot prezenta de catre profesor urmatoarele experiente demonstrative:
 Intr-un borcan care con tine apa pâna la 3/4 din volumul lui se introduce un peste viu de dimensiuni mai mici,
dupa care se inchide borcanul cu ajutorul unui dop strabatut de un tub subtire de sticla deschis la ambele capete;
capatul inferior al tubului se introduce in apa.Se cere elevilor sa observe miscarile pestelui in apa si in dependenta
cu acestea, sa stabileasca relatia cauzala care exista intre volumul corpului pestelui si nivelul apei.Intr-un acvariu
cu pesti la care profesorul a stabilit ca reflex conditionat de hranire,deplasarea acestora spre un vas rosu(in care se
afla hrana),li se administreaza hrana in vasul respectiv.La un oarecare interval,li se administreaza hrana din nou,
dar intr-un vas de alta culoare.Se cere elevilor sa observe reactia pestilor in ambele situatii si sa gaseasca
explicatia.Fiecare din aceste experiente evidentiaza rolul important al unor organe(vezica cu aer si sistemul nervos)
in orientarea animalului in mediu.
De aceea, in incheierea acestei etape,se poate trece la activitatea frontala,in cadrul careia elevii expun rezultatele
la care au ajuns si stabilesc,sub conducerea profesorului,concluziile necesare cu privire la organele interne,al caror
rol a fost evidentiat prin experientele demonstrative si la importanta lor pentru orientarea in mediu a pestilor.La
sfarsitul acestei lectii,pe baza cunoasterii particularitatilor structurale ale pestilor,se pot discuta probleme legate de
importanta economica a pestilor,dezvoltarea pisciculturii in tara noastra si masuri pentru cresterea productiei
piscicole in tara noastra.
III. PESTI MARINI

Scopul lectiei il constituie insusirea de catre elevi a unor cunostinte despre particularitatile pestilor marini
necesare adincirii conceptului de adaptare la mediu si stabilirii caracterelor generale ale pestilor.Continutul lectiei
poate fi structurat in jurul ideii ca pestii marini,cu toate deosebirile pe care le prezinta fata de pestii de apa dulce, au
caractere comune cu acestia, determinate de mediul acvatic, care reprezinta caracterele generale ale grupelor.La
sfirsitul lectiei elevii trebuie:-sa recunoasca pestii marini studiati;-sa indice caracterele determinate de viata in
mediul marin;-sa indice caracterele determinate de modul de hranire carnivor;-sa demonstreze deosebirile pe care
le prezinta acestia fata de crap;-sa enunte si sa explice caracterele generale ale pestilor.
Metode si procedee: observatia, conversatia, modelarea, demon-stratia.Mijloace de invatamant necesare:a.
pentru intreaga clasa:planse cu diferite specii de pesti marini si de apa dulce, pesti conservati, mulaje,
diafilme„Tipuri de pesti",„Pescuitul in tara noastra",filmul didactic „Adaptari la animale".In prima etapa lectia se
poate desfasura pe baza activitatii independente a elevilor,in grupe neomogene,cu sarcini identice de lucru.Tinand
seama de dificultatile de procurare a materialului biologic impus de continutul lectiei, pentru inlaturarea acestui
neajuns se poate folosi procedeul de solutionare a sarcinilor identice prin metoda scenei turnante, si anume: grupele
I si a II-a studiaza rechinul; grupa a III-a si a IV-a studiaza morunul;grupele V si VI studiaza nisetrul.Dupa
terminarea activitatii propuse, grupele I si a II-a se deplaseaza in locul grupelor a III-a si a IV-a si apoi a V-a si a
VI-a; la fel procedeaza si celelalte,pâna cind fiecare grupa a efectuat activitatile impuse de cele trei
teme.Activitatea elevilor in cadrul grupelor se poate desfasura pe baza unei fise de lucru cu sarcini, ca de exemplu:
1. Cerceteaza cu atentie specia de peste pe care o ai pe masa de lucru, consulta si alte materiale pe care le ai la
dispozitie si inscrie in tabelul de mai jos, caracterele observate de tine:
Specia Cap Trunchi Inotatoare
cercetata
Nisetrul
Rechinul
Morunul
2. Reprezinta prin desene schematice speciile cercetate la punctul 1.Fiecare din cele doua sarcini de lucru
urmaresc dobandirea de catre elevi a unor cunostinte despre principalele particularitati ale alcatuirii externe a
pestilor marini si evidentierea caracterelor generate de modul de viata.In scopul clarificarii acestor importante
probleme, dupa terminarea activitatii grupelor, se face prezentarea rezultatelor in cadrul intregului colectiv al
clasei,se analizeaza, se stabilesc concluziile necesare care se consemneaza pe tabla si in caietele elevilor.
In etapa urmatoare, intreaga clasa este solicitata,ca pe baza cunostintelor dobandite anterior, sa faca
comparatii intre crap si pestii marini, ceea ce favorizeaza trecerea la anumite generalizari cu privire la caracterele
pestilor si conduce la definirea unor aspecte care contribuie la adancirea conceptului de adaptare la mediu.Pentru
aceasta se pot proiecta diapozitive din setul„Originea si evolutia vietuitoarelor",secvente din filmul didactic
„Adaptari la animale",apoi se pot da spre rezolvare,grupelor de lucru, urmatoarele sarcini:
Folosind rezultatele observatiilor de la punctele 1 si 2 si imaginile proiectate,observa deosebirile care exista
intre crap si pestii marini si inscrie-le in tabelul de mai jos:
 Pe baza rezultatelor de la punctele 1 si 2,indica mai jos caracterele de asemanare intre crap si pestii marini si
inscrie-le in tabelul de mai jos:

In continuare,in cadrul activitatii frontale,se prezinta rezultatele,se analizeaza si in concluzie se stabilesc

caracterele generale ale pestilor.In etapa urmatoare,in vederea cresterii eficientei invatarii,se pot da sarcini
individuale de lucru,ca de exemplu:Completeaza partile care lipsesc din figura 30 (a, b, c).Clasifica pestii studiati
dupa modul lor de hranire si indica mai jos caracterele determinate de acesta:

3. Indica mai jos caracterele generale ale pestilor.In incheierea lectiei se pot prezenta imagini din
diafilmul:„Pescuitul in tara noastra",care sa constituie un punct de plecare pentru discutarea problemelor legate de
importanta economica a pestilor marini si dezvoltarea pescuitului marin si oceanic al tarii noastre.Lectiile din
cadrul acestui capitol se pot realiza si in alte variante.Astfel, studierea pestilor poate incepe cu o lectie despre
alcatuirea externa a pestilor, pornind de la observatiile elevilor asupra pestilor vii din acvariu. Daca nivelul clasei o
permite,li se poate cere elevilor ca pe baza observatiilor facute de ei sa incerce sa puna in evident rolul unora dintre
organele cercetate. Aceasta parte a lectiei se poate realiza in cadrul lucrului in grup, pe baza unei fise cu
urmatoarele sarcini:
1. Observa cu atentie alcatuirea externa si modul de viata al pestilor din acvariu si inscrie in tabelul de mai jos
rezultatele:
 2. Folosind rezultatele de la punctul 1 si materialele pe care le ai la dispozitie, gaseste modalitati prin care sa
demonstrezi rolul innotatoarelor.

De asemenea, in cazul in care nu se poate procura materialul biologic necesar, studierea alcatuirii interne a
pestilor se poate realiza pe baza unei disectii demonstrative, executata de catre profesor.In continuare, in vederea
cunoasterii mai temeinice de catre elevi a unor caractere importante ale alcatuirii interne a pestilor, li se pot da, pe
grupe, sarcini identice, pe care sa le rezolve dupa metoda „scenei turnante". Astfel, grupele I si a II-a primesc
pentru studiu scheletul si sistemul nervos: grupele a III-a —a IV-a aparatul digestiv si circulator; grupele a V-a si a
VI-a aparatul excretor si reproducator. Dupa ce,prin rotirea grupelor,elevii au rezolvat toate sarcinile de lucru,li se
poate cere ca activitate individuala:Inscrie in tabelul de mai jos, la rubrica corespunzatoare, organele interne ale
pestilor.

BROASCA DE LAC

Studierea acestei teme se poate realiza in doua lectii in cadrul carora materia poate fi esalonata. in modul
urmator:a)Broasca de lac, particularitatile alcatuirii externe si importanta
lor pentru viata in mediul acvatic si terestru.b)Broasca de lac, particularitatile alcatuirii interne si importanta lor
pentru viata in mediul acvatic si terestru.Ideea de baza, in jurul careia pot fi structurate toate cunostintele in cadrul
acestei teme este aceea ca trecerea partiala. a amfibienilor la viata terestra reprezinta-fata,de pesti-o etapa
superioara in evolutia vertebratelor,caracterizata prin complicarea organismului acestora in raport cu conditiile
variate ale mediului terestru.

BROASCA DE LAC. PARTICULARITATILE ALCATUIRII EXTERNE SI IMPORTANTA LOR

PENTRU VIATA IN MEDIUL ACVATIC SI TERESTRU

Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a principalelor particularitati ale alcatuirii externe a
broastei de lac in vederea formarii notiunii de amfibian,precum si a definirii unor noi elemente ale conceptului de
vertebrat si evolutie prin evidentierea adaptarii partiale a broastei la viata terestra.La sfirsitul acestei lectii elevii
trebuie:-sa recunoasca si sa denumeasca corect elementele de alcatuire externa,caracteristice amfibienilor;-sa indice
caracterele determinate de viata in mediul acvatic si terestru ale acestora;-sa evidentieze prin disectie aceste
caractere;-sa redea,prin desen,principalele aspecte ale alcatuirii externe a broastei.

Metode si procedee :conversatia,observatia,experimentul,demonstratia.

Mijloace de invatamant necesare.

Broaste vii, broaste naturalizate,mulaje,planse,preparate in formol,tuburi de sticla deschise la ambele capete,vase

cu apa,diapozitive din seturile„Imagini din zoologia vertebratelor" si „Originea si evolutia vietuitoarelor", filmul
didactic „Adaptari la animale".In prima etapa a lectiei,in vederea crearii atmosferei necesare,se pot reactualiza prin
activitate frontala, anumite cunostinte despre vertebratele studiate anterior,pestii,punandu-se accent pe caracterele
determinate de viata lor in mediul acvatic.Acestea vor servi ca punct de plecare in intelegerea caracterelor alcatuirii
externe a broastei de lac,determinate de viata in mediul acvatic.In vederea dirijarii observatiilor elevilor in sensul
sesizarii,evidentierii si intelegerii si a acelor caractere ale alcatuirii externe ale broastei,care sunt determinate de
viata pe uscat,li se pot da spre studiu broaste vii,se pot proiecta diapozitive care prezinta broasca in apa si pe uscat
sau secvente din filmul didactic „Adaptari la animale".Pe baza studierii acestora se pcate cere in continuare elevilor
sa rezolve individual urmatoarele sarcini:
1. Observa cu atentie broasca de lac si inscrie in tabelul de mai jos rezultatele cu privire la alcatuirea externa:
 2.Reprezinta,printr-un desen schematic,alcatuirea externa a broastei de lac si,pe baza rezultatelor de la punctul
1,indica in dreptul fiecarei parti a corpului,denumirea ei.3.Analizeaza rezultatele de la punctele 1 si 2 si indica mai
jos particularitatile alcatuirii externe caracteristice broastei.Sarcinile de la punctele 1 si 2 obliga pe elevi sa-si
insuseasca anumite cunostinte necesare formarii notiunii de amfibian si sa sesizeze anumite aspecte care conduc la
formarea conceptului de adaptare la mediu;sarcina inscrisa la punctul 3 ii obliga sa opereze cu cunostintele
insusite, favorizind trecerea la anumite generalizari cu privire la relatia organism-mediu.
Dupa rezolvarea acestor sarcini se discuta rezultatele cu intreaga clasa,se fac corectarile si completarile necesare
si se stabilesc concluziile cu privire la alcatuirea externa a broastei, apoi se consemneaza pe tabla si in caietele
elevilor.In etapa a doua a lectiei,in vederea stabilirii de catre elevi a relatiilor dintre alcatuirea externa a broastei si
conditiile de mediu, se poate cere elevilor ca:
1. Pe baza observarii unei broaste vii sau a unei secvente din filmul didactic citat anterior, sa stabileasca rolul
membrelor anterioare si posterioare in deplasarea acesteia in apa si pe uscat.2.Sa observe si sa explice reactia unei
broaste tinuta câtva timp la lumina puternica a unui bec sau intr-un loc uscat si insorit.3.Sa observe si sa explice
reactia unei broaste introdusa intr-un vas cu apa, astfel inât sa nu poata iesi cu capul afara.4.Sa observe si sa
explice reactia unei broaste careia i s-a introdus in gura,transversal,o sârma sau un bat de chibrit si sa urmareasca
reactia broastei tinuta intr-un vas cu putina apa.
Rezolvarea fiecareia din aceste sarcini conduce la stabilirea unor corelatii morfo-functionale importante pentru
intelegerea interdependentei organism-mediu.Astfel sarcina nr.1 ii obliga pe elevi sa observe:modul de deplasare al
broastei in apa si pe uscat,rolul membrelor anterioare si posterioare in deplasarea in cele doua medii.Sarcinile nr. 2
si 3 conduc la stabilirea rolului pielii in respiratie;sarcina nr.4 ii conduce pe elevi la intelegerea modului in care
patrunde aerul in organismul broastei.
Fiind vorba de probleme importante pentru formarea notiunii de amfibian, a conceptului de adaptare la mediu si
evolutie,rezultatele acestor observatii se discuta cu intreaga clasa,se consemneaza pe tabla si in caietele elevilor
intr-un tabel ca cel de mai jos,care poate fi utilizat si pentru activitatea individuala de lucru:

Daca. conditiile materiale ale laboratorului si materialul biologic existent in biobaza o permit,in aceasta etapa a
lectiei activitatea elevilor se poate desfasura in grupe neomogene carora li se dau sarcini de lucru diferite,pe care sa
le rezolve dupa procedeul„scenei turnante", in modul urmator:Grupele I si I I : -legati membrele anterioare ale
broastei si observati deplasarea ei in apa si pe uscat.Inscrieti rezultatele observatiilor in tabel.-legati membrele
posterioare ale broastei si observati deplasarea ei in apa si pe uscat.Inscrieti rezultatele observatiilor in
tabel.Grupele III si I V : -tineti o broasca la lumina puternica a unui bec timp de 10 minute.Observati reactia si
inscrieti-o in tabel.Grupele V si VI:-introduceti o broasca intr-un vas cu apa, astfel incit sa nu poata iesi cu capul
afara.Observati reactia si inscrieti-o in tabel.Grupele VII si VIII:Introduceti transversal in gura unei broaste,o
sarma sau un bat de chibrit.Urmariti reactia broastei intr-un vas cu apa si inscrieti in tabel:

Dupa rezolvarea acestor sarcini, grupele de lucru se rotesc intre ele,avand astfel posibilitatea sa efectueze si
celelalte observatii.Lectia se poate incheia cu o sarcina individuala, de lucru ca, de exemplu:folosind observatiile
de la punctele 1-4,inscrie in tabelul de mai jos caracterele de adaptare la viata acvatica si terestra a broastei de lac.

II.BROASCA DE LAC, PARTICULARITATI ALE ALCATUIRII INTERNE SI IMPORTANTA LOR

PENTRU VIATA IN MEDIUL ACVATIC SI TERESTRU
Scopul acestei lectii il constituie cunoasterea de catre elevi a particularitatilor organizarii interne a broastei, in
vederea formarii notiunii de amfibian. Ideea centrala pe baza careia poate fi orientata aceasta lectie este aceea ca,
activitatea trebuie astfel organizata incat,paralel cu dobândirea cunostintelor teoretice necesare formarii notiunii de
amfibian,sa se asigure formarea unor priceperi si deprinderi de lucru. La sfirsitul acestei lectii elevii trebuie:-sa
identifice caracterele alcatuirii interne a broastei;-sa mânuiasca corect fiecare instrument al trusei de disectie;-sa
efectueze toate manevrele necesare punerii in evidenta a organelor interne la broasca;-sa poata reprezenta prin
desene schematice aspectele esentiale ale organizarii interne a broastei,observate de ei.
Metode si procedee: observatia,conversatia,demonstratia,experimentul.Mijloace de invatamânt
-pentru intreaga clasa:planse cu organizarea interna a broastei,mulaje,preparate in lichid (organizatia
interna),diapozitive;pentru fiecare grup de lucru:trusa de disectie,ace cu gamalie,broaste vii.
 Lucrarea se poate desfasura in functie de posibilitatile de dotare,sub forma activitatii independente a elevilor
in grupuri de lucru,sau prin activitate individuala,pe baza unei fise care poate cuprinde urmatoarele sarcini:-fixeaza
broasca in tava de disectie,conform tehnicilor de lucru cunoscute din lucrarile precedente;folosind instrumentele
potrivite,ridica cu ajutorul pense:pielea de pe linia medio-ventrala si taie conform indicatiilor din figura 31;taie
peretele abdominal, conform indicatiilor din figura 32 a fixeaza marginile cu bolduri si inscrie in tabelul de mai jos
organele pe care le-ai observat.

Taie sternul(atentie, intai trebuie ridicat cu pensa),cerceteaza organele pe care le observi si inscrie-le in tabel la
rubrica corespunzatoare.Fixeaza tubul digestiv lateral si inscrie in tabel,la rubrica corespunzatoare,organele
observate.Cresteaza colturile gurii,rastoarna maxilarul inferior pe fata ventrala.Introdu un tub de sticla in
trahee,sufla in el si studiaza organele observate,apoi inscrie-le in tabel la rubrica corespunzatoare.Tinand seama de
sarcinile complexe care trebuie rezolvate,profesorul va urmari in permanenta modul in care elevii isi desfasoara
activitatea si va da indrumarile care se impun.Fiecare din sarcinile de lucru solicita din partea elevilor eforturi
permanente pentru efectuarea corecta. a tehnicilor care se impun si ii obliga, in acelasi timp,sa observe cu atentie
organele,sa le analizeze spre a le identifica si sistematiza,ceea ce asigura insusirea constienta a cunostintelor despre
organizarea interna a broastei.
Tinand seama de importanta acestei etape pentru invatare,rezultatele observatiilor se analizeaza cu intreaga
clasa,se fac corectarile si completarile necesare,inscriindu-se concluziile pe tabla si in caiete.In etapa urmatoare a
lectiei, in vederea stabilirii legaturilor de inrudire cu pestii si a evidentierii evolutiei, se trece la studierea
reproducerii la broasca de lac.In acest scop se poate cere elevilor ca,individual sau in grup,folosind materialele pe
care le au la dispozitie,sa rezolve urmatoarele :-observa cu atentie mormolocii in diferite stadii de dezvoltare si
indica mai jos caracterele de asemanare ale acestora cu pestii.
1……………………………… 4…………………………………
2………………………………. 5…………………………………
3………………………………. 6………………………………....
Analizand cu intreaga clasa caracterele de asemanare ale acestora cu pestii,se pot clarifica probleme legate de
evolutia vertebratelor si unitatea lumii vii.In ultima etapa a lectiei, elevii pot fi pusi in situatia de a aplica in situatii
noi cunostintele dobindite, dandu-li-se sarcini de lucru ca,de exemplu:
1.Deseneaza si indica la locul corespunzator,denumirea organelor.Indica mai jos caracterele prin care amfibienii
se deosebesc de pesti:

CARACTERELE GENERALE ALE VERTEBRATELOR

Scopul acestei lectii il constituie reorganizarea si selectarea cunostintelor despre vertebratele studiate, in vederea
evidentierii caracterelor generale ale acestora si elaborarii unor generalizari cu privire la unitatea regnului
animal.Continutul lectiei poate fi grupat in jurul ideii ca. in marea diversi-tate a vertebratelor se poate observa
unitatea acestora, concretizata in caracterele lor de asemanare.La sfarsitul acestei lectii,elevii trebuie:-sa identifice
speciile de vertebrate studiate;-sa recunoasca grupa din care fac parte speciile identificate,pe baza analizei
caracterelor acestora;-sa ilustreze diversitatea vertebratelor studiate prin evidentierea caracterelor de deosebire pe
care le prezinta;-sa dovedeasca unitatea vertebratelor studiate prin evidentierea asemanarilor pe care le prezinta.
Tinand seama de volumul informational mare la care se face apei in aceasta lectie, de timpul indelungat(doua
trimestre)in care a avut loc dobindirea cunostintelor,precum si de marea lor diversitate, aceasta recapitulare
necesita o pregatire deosebit de judicioasa sub aspectul continutului, al organizarii activitatilor cu elevii si a
mijloacelor de invatamant utilizate.
Metode si procedee: jocul didactic, observatia, conversatia, demonstratia.Mijloace de invatamant:exemplare
naturalizate si schelete ale reprezentantilor din fiecare clasa de vertebrate studiate,preparate in lichid cu principalele
organe interne ale acestora,planse,mulaje, diapozitive din setul „Originea si evolutia vietuitoarelor",secvente din
filme didactice in care se prezinta vertebrate in mediul natural de viata.
Lectia se desfasoara in laborator si are durata de o ora,iar ca metoda se poate folosi un joc simulativ de
asociatie de cunostinte,ca de exemplu:la inceput, profesorul anunta titlul jocului pe baza caruia se va desfasura
lectia si anume„0 vizita la gradina zoologica",dupa care enunta problema in cadrul careia se va desfasura
jocul:cunoasterea caracterelor generale ale vertebratelor.In vederea inceperii jocului,este necesar ca elevii sa fie
informati sub aspectul organizarii activitatii lor,atragandu-li-se atentia ca vor fi impartiti in trei grupe:grupa I(cea
mai numeroasa)-vizitatorii;grupa a II-a- ghizii;grupa a III-a echipa de control(are sarcina de a observa greselile
facute de celelalte doua grupe si de a le corecta) In continuare,li se va explica elevilor cum va evolua activitatea,in
raport cu sarcinile generale ale celor trei grupe,si anume:
Grupa I-vizitatorii vor avea ca sarcini,ce vor fi rezolvate in comun,dar va raspunde un reprezentant:-sa
denumeasca trei tipuri de mediu in care traiesc vertebrate;sa citeze minimum doua specii de vertebrate
caracteristice pentru fiecare mediu;-sa indice un numar cat mai mare de caractere de asemanare intre aceste specii.
Grupa a II-a –ghizii-vor avea ca sarcini:-sa prezinte in mediul corespunzator(sub forma de planse,de
mulaje,exemplare naturalizate,diapozitive,etc.)imaginile speciilor denumite de vizitatori;sa aleaga din materialul pe
care il au la dispozitie si sa prezinte imaginile corespunzatoare caracterelor de asemanare indicate de vizitatori ;
Grupa a III-a-echipa de control,va avea ca sarcini:-sa corecteze greselile facute de vizitatori;sa corecteze greselile
facute de ghizi.
Dupa repartizarea sarcinilor se stabilesc echipele de participant,urmand ca in cadrul grupelor sa se defineasca
cu precizie sarcinile pentru fiecare membru.Astfel,in functie de numarul elevilor sau de gradul lor de pregatire se
poate stabili ca fiecare vizitator sa. aiba sarcina de a indica cate un tip de mediu, de a denumi cite o singura specie
caracteristica pentru fiecare mediu, de a indica cate un singur caracter de asemanare intre aceste specii.In acelasi
mod se poate proceda si in cazul ghizilor si al membrilor echipei de control;se poate stabili ca ghizii sa aiba sarcina
de a raspunde,fiecare pe rind,cate unui vizitator,sau de a raspunde pe probleme;unui pentru pesti,altul pentru
batracieni etc.Dupa repartitia de sarcini,fiecare participant la joc,in raport cu sarcinile primite,isi alege materialele
didactice necesare si le pregateste pentru a fi gata in vederea inceperii jocului.
Se dau apoi ultimele indicatii cu privire la indeplinirea practica a sarcinilor;cum trebuie sa se adreseze
intrebarile,cum sa se raspunda la ele,cum sa se prezinte materialele necesare,cum sa se intervina pentru corectarea
greselilor. Se anunta punctajul total pentru fiecare grupa care poate fi 250 puncte, rezultate din indeplinirea corecta
a sarcinilor referitoare la cele 5 grupe de vertebrate (cate 50 puncte pentru fiecare grupa).
Dupa incheierea acestei etape de organizare (circa15')se anunta inceperea jocului.Tot timpul jocului,profesorul
va veghea ca actiunea sa nu se indeparteze de tema propusa si ca participantii sa-si dea permanent seama ca se
gasesc intr-o situatie de invatare si deci sa trateze jocul cu seriozitate.De asemenea,va cauta sa-i conduca spre
selectarea si reorganizarea cunostintelor,dintr-un sistem de cunostinte deja existente;va fi permanent in mijlocul
grupelor,spre a le da indrumari atunci cand e cazul si pentru a orienta tot timpul jocul spre evidentierea caracterelor
generale ale vertebratelor.
 Dupa ce rezultatele cu privire la caracterele generale ale vertebratelor au fost discutate cu cele trei grupe si
stabilite pe baza confruntarii cu materialul didactic corespunzator, se tree in fisa de lucru a fiecarei grupe care poate
cuprinde un tabel dupa exemplul de mai sus.In final, aceste rezultate sunt prezentate profesorului care face
completari, daca sint necesare, si apoi le prezinta intregii clase, urmind ca fiecare elev sa le noteze in caiet.Lectia se
incheie cu anuntarea punctajului obtinut de fiecare grupa si cu aprecierile care se impun cu privire la
comportamentul participantilor in timpul jocului.
ETAPELE PRINCIPALE ALE EVOLUTIEI ANIMALELOR
Aceasta tema se poate realiza ca lucrare de laborator cu durata de doua ore. In cadrul acestor doua. ore,materia
se poate recapitula pe baza a doua mari probleme:etapele evolutiei nevertebratelor (in prima ora.);etapele evolutiei
vertebratelor (in ora a doua).Ideea centrala in jurul careia poate fi grupat continutul acestei recapitulari finale este
aceea ca inrudirea dintre organisme este demonstrata de asemanarile morfo-structurale pe care le prezinta acestea,
iar evolutia acestora este marcata de existenta unor caractere de superioritate.
Etapele evolutiei nevertebratelor
Scopul acestei lectii il constituie reorganizarea cunostintelor despre regnul animal prin prisma filogenetica in
vederea stabilirii inrudirii dintre grupele de animale studiate.La sfarsitul acestei lectii,elevii trebuie:-sa evidentieze
caracterele morfo-structurale si functionale de superioritate ale reprezentantilor acestor grupe,care demonstreaza
evolutia;-sa indice factorii de mediu care au determinat aparitia acestor caractere;sa indice legaturile de inrudire
care exista intre grupele de animale studiate;-sa demonstreze baza morfo-structurala a legaturilor de inrudire
indicate.
Datorita volumului informational mare (materia intregului an),care se impune a fi reorganizat in vederea
stabilirii pe baze stiintifice a principalelor etape de evolutie a regnului animal,pentru pregatirea acestor
lectii,profesorul trebuie sa aiba in vedere:selectarea acelor cunostinte care conduc pe elevi la stabilirea principalelor
etape ale evolutiei pe baza unor argumente gasite de ei;procurarea materialului didactic necesar in cantitatea ceruta
de numarul grupelor de lucru.
Metode si procedee:observatia,conversatia,demonstratia,modelarea.Mijloace de invătământ-pentru intreaga
clasa:planse cu principalii reprezentanti ai grupelor de animale nevertebrate studiate,mulaje,diapozitive din
setul„Originea si evolutia vietuitoarelor;-pentru fiecare grup de lucru:microscop,lupa,preparate
microscopice,preparate in lichid cu organizarea interna,exemplare naturalizate etc.Prima parte a lectiei se poate
desfasura pe baza lucrului in grupe neomogene cu sarcini identice,intrucat activitatea cuprinde cunostinte
fundamentale pe care trebuie sa le insuşească toti elevii in vederea stabilirii concluziilor cu privire la principalele
etape ale evolutiei animalelor.In cadrul fiecarui grup de lucru,elevii cerceteaza in comun materialele pe care le au
la dispozitie,se consulta in vederea rezolvarii cat mai corecte a sarcinilor pe care le au inscrise pe fisa elaborata in
prealabil de profesor. Fisa poate cuprinde sarcini ca cele de mai jos:
1.Cerceteaza cu atentie speciile de animale pe care le ai pe masa de lucru si grupeaza-le pe baza asemanarilor
dintre ele,apoi inscrie rezultatele in tabelul de mai jos:
grupa din care face asemanari constatate
specia cercetata
parte
alcatuire alcatuire interna
externa
1……………………
2……………………
3……………………
2. Studiaza cu atentie reprezentantii grupelor identificate la punctul 1 si inscrie in tabelul de mai jos caracterele
prin care se deosebesc:
specia cercetata grupa din care face parte deosebiri constatate
alcatuire externa alcatuire interna
1………………
…
2………………
…
3………………
…
3.Analizeaza cu atentie caracterele de deosebire pe care le-ai indicat la punctul 2 si subliniaza pe acelea care
consideri ca sunt caractere de superioritate.Aceste sarcini urmaresc reordonarea cunostintelor dobindite pe un plan
superior.Astfel,sarcina de la punctul 1 ii obliga pe elevi sa grupeze animalele cercetate pe baza analizei caracterelor
de asemanare pe care le prezinta acestea, ceea ce ii conduce pe elevi la anumite generalizari cu privire la inrudirea
dintre ele; sarcina de la punctul 2 ii determina sa selecteze,din ansamblul caracterelor,pe acelea de deosebire,ceea
ce creeaza premize pentru stabilirea unor concluzii cu privire la evolutia animalelor;sarcina de la punctul 3 ii obliga
sa sesizeze existenta unor trepte ale evolutiei regnului animal.
Intrucat pentru stabilirea datelor cerute in fise este absolut necesar ca fiecare grupa sa lucreze direct cu
materialul de observat,daca nu exista astfel de conditii,aceasta parte a lectiei se poate realiza pe calea rotirii
grupelor,astfel incat ele sa rezolve sarcini identice dar prin metoda„scenei turnante",in modul urmator:in timp ce
grupele 1 si 2 cerceteaza protozoarele,spongierii si celenteratele,grupele 4, 5 si 6 studiaza viermii,molustele si
artropodele,dupa care schimba locul intre ele.In acest mod se poate suplini lipsa cantitatilor necesare de material
biologic.Avand in vedere sarcinile complexe pe care le au de rezolvat,in timp ce grupele lucreaza,profesorul
urmareste indeaproape activitatea fiecaruia si da indrumari acolo unde este cazul.
Fiind vorba de probleme de importanta fundamentala in invatare,rezultatele obtinute de grupele de lucru se
prezinta si se discuta in cadrul activitatii frontale.Pornindu-se de la analiza caracterelor de asemanare intre
reprezentantii grupelor de animale studiate se stabilesc,cu ajutorul elevilor, relatiile de inrudire dintre
acestea,precum si originea lor.Astfel, existenta unor asemanari de structura- celulele cu flagel si guleras-dintre
spongieri si flagelate,evidentiaza inrudirea dintre aceste grupe si demonstreaza originea lor comuna;prezenta
asemanarii cu privire la cavitatea gastrica cu un singur orificiu la viermii lati si celenterate atesta inrudirea dintre
ele si furnizeaza argumente cu privire la originea viermilor.Asemanarile dintre unele aspecte ale inmultirii
molustelor si viermilor inelati, dovedesc inrudirea dintre aceste grupe si furnizeaza date cu privire la originea
molustelor;asemanarile cu privire la unele caractere structurale(sistem nervos ganglionar)ale artropodelor si
viermilor inelati demonstreaza, de asemenea, inrudirea dintre aceste grupe si furnizeaza argumente cu privire la
originea artropodelor. Cu aceasta ocazie se subliniaza faptul ca grupa celenteratelor si a viermilor inelati au
reprezentat, prin unii reprezentanti ai lor, puncte importante in evolutia nevertebratelor.
In continuare,pe baza analizei caracterelor de superioritate ale acestora,se stabilesc cu elevii principalele etape
ale evolutiei nevertebratelor.Incepand cu animalele unicelulare tabloul evolutiei nevertebratelor se completeaza cu
animalele pluricelulare,in cadrul carora se disting mai multe trepte:-animale pluricelulare cu celule nediferentiate
(spongierii);-animale pluricelulare cu celule diferentiate(celenterate);-animale pluricelulare cu organe si
aparate(viermi);-animale pluricelulare cu organizare mai complicate(moluste,artropode).In acest context,se
analizeaza si cauzele care au determinat aparitia acestor caractere,scotandu-se in evident transformarile care au
avut loc in mediul inconjurator si rolul acestora in evolutie.Dupa stabilirea acestor concluzii, profesorul le
consemneaza pe tabla iar elevii in caiete.In etapa finala a lectiei se poate trece la activitate individuals, in cadrul
careia, in vederea cresterii gradului de operationalizare a cunostintelor, se cere elevilor sa rezolve urmatoarele
sarcini:Completeaza desenele din figura 32 (b,c,d si e) cu caracterele care ilustreaza superioritatea lor.Pe baza
rezultatelor de la punctele 1-3 din fisa de lucru,construieste o schema in care sa fie prezentate principalele etape ale
evolutiei nevertebratelor si legaturile de inrudire dintre ele.

LECTII DE ANATOMIA FIZIOLOGIA SI IGIENA OMULUI

ORGANELE DIGESTIVE
 Scopul lectiei il constituie cunoasterea prin disectie,la un mamifer mic,a aparatului digestiv si studierea partilor
lui componente, precum si formarea la elevi a priceperilor si deprinderilor de folosire a instrumentarului de
disectie.Ideea principala in jurul careia se poate desfasura lectia este intelegerea legaturii strinse dintre structura
unui organ si functia sa(principiul unitatii structura-functie),in cazul nostru-structura organelor digestive si functia
de digestie.La sfirsitul lectiei,elevii trebuie:-sa identifice organele care alcatuiesc aparatul digestiv si topografia
lor;-sa arate succesiunea segmentelor tubului digestiv;-sa stabileasca planul general de alcatuire a aparatului
digestiv la mamifere;-sa sesizeze, prin analogie, asemanarile si deosebirile dintre aparatul digestiv al omului si al
celorlalte mamifere (in legatura cu modul de hranire si felul hranei);-sa reprezinte grafic(schema)organele
ap.digestiv,in succesiunea lor.
Metode si procedee: observatia,demonstratia,conversatia,experimentul.Mijloace de invatamant-pentru fiecare
elev:bucatele de paine,o bucata de zahar;pentru fiecare grup de lucru:animal pentru disectie (soarece,sobolan de
laborator,cobai),borcan in care se face anestezierea,eter sau cloroform,tava de disectie sau planseta,vata,ace etc.-
pentru intreaga clasa-plansa schema animalului cu liniile de sectiune pentru disectie,plansa cu schema aparatului
digestiv la animalul disecat,plansa cu schema aparatului digestiv la om.
In prima etapa a lectiei, pornind de la constatarea ca alimentele au o compozitie deosebit de complexa(s-a
demonstrat in lectia anterioara),discutiile se vor purta in jurul problemei:cum si unde sunt
transformate(descompuse)substantele alimentare complexe in substante mai simple,care vor fi utilizate de
celule(organism)?Pentru aceasta se va cere elevilor sa execute experiente simple,dar convingatoare,iar constatarile
si explicatiile sa le consemneze in fise de lucru,ca de exemplu:-mesteca o bucatica de paine;pune pe limba bucatica
de zahar;mesteca din nou si un timp mai indelungat,o alta bucatica de paine.Consemneaza in tabel observatiile.

Constatarile elevilor se discuta cu intreaga clasa,lamurindu-se in felul acesta in mod partial conceptul de
digestie ca totalitatea transformarilor (mecanice,fizice si chimice)la care sunt supuse alimentele in tubul digestiv.A
doua etapa a lectiei este destinata disectiei, fiecare grup de elevi avind pe masa de lucru animalul (pus de la
inceputul orei in borcan cu un tampon de vata imbibat in substanta anestezianta), precum si intreg instrumentarul
pentru disectie.
Organizarea si conducerea acestei lucrari trebuie astfel conceputa incat sa permita,elevilor ca, prin activitatea
proprie,sa poata evidentia aparatul digestiv(tubul digestiv si glandele anexe),sa-1 poata detasa dintre celelalte
organe interne si astfel sa poata observa cu usurinta particularitatile organelor ce intra in alcatuirea lui.In acest scop
se formuleaza urmatoarele sarcini:ia animalul si asaza-1 pe planseta cu fata ventrala in sus,intinde-i picioarele si
leaga-le de cuiele fixate pe planseta.Analizeaza schema cu liniile de disectie(schema poate fi facuta pe un cartonas
pentru fiecare grup de lucru, sau pe o plansa mare pentru intreaga clasa;aceasta, in functie de modul in care elevii
pot sa se descurce singuri sau este nevoie de ajutorul direct al profesorului).Ai pe masa de lucru fisa in care este
trecuta, pas cu pas,tehnica lucrarii.Controleaza cu atentie orice miscare pe care o faci;respecta succesiunea:
-taie pielea(cu foarfeca sau cu bisturiul)dupa linia a-b(de la orificiul anal pana la barbie);executa doua taieturi
transversale dupa liniile c-d si e-f(in dreptul membrelor);indeparteaza pielea si fixeaz-o lateral cu ace(revezi,pentru
control,figura 10 din manual);pe traseul dungii albe, taie planseul muscular si deschide toracele si
abdomenul;indeparteaza cu grija plamanii,inima, traheea;urmareste traseul tubului digestiv si executa cate doua
legaturi apropiate,atat la partea initiala,cat si la partea terminala;taie intre legaturile apropiate;ridica cu grija tubul
digestiv,aseaza-1 pe planseta si analizeaza cu atentie,comparandu-1 cu desenul de pe fisa.
Daca ai recunoscut segmentele tubului digestiv,completeaza in dreptul sagetilor de pe desen, numele
acestora.Indreapta-ti atentia spre organele notate de pe desen si,daca le-ai recunoscut, noteaza-le numele;observa
aceste organe(glandele anexe) si pe animalul disecat.Activitatea continua cu trasarea urmatoarelor sarcini:-masoara
lungimea tubului digestiv,raporteaz-o la lungimea corpului, noteaza si retine acest lucru;deschide stomacul si
intestinul si observa-i particularitatile mucoasei gastrice si ale celei intestinale.Efectuarea acestei lucrari practice de
disectie permite elevilor sa cunoasca particularitatile morfologice ale segmentelor tubului digestiv si ale glandelor
anexe, lucru deosebit de important pentru intelegerea si aprofundarea cunostintelor teoretice referitoare la
alcatuirea aparatului digestiv si procesul de digestie.
In incheierea discutiilor se vor prezenta elevilor ambele scheme cu aparatul digestiv (la om si la animalul
disecat) pentru ca- prin analogie-sa stabileasca asemanarile si deosebirile; sa explice cauzele. Se vor stabili
concluziile.Pentru a avea convingerea ca elevii si-au insusit si pot aplica aceste cunostinte, in finalul lectiei se
poate da spre rezolvare urmatoarea problema:-studiaza figura 20 din manual stiind ca lungimea intestinului este in
raport cu natura hranei, stabileste in tabelul de mai jos, in ordinea lungimii acestuia,locul pe care-1
ocupa:soarecele,oaia, cainele si omul.

STOMACUL SI INTESTINUL ( A N A T O MI E )

Scopul acestei lectii il constituie dobandirea de catre elevi a cunostintelor necesare despre alcatuirea aparatului
digestiv si despre structura componentelor sale,in vederea intelegerii corelatiei dintre alcatuirea si functiile
acestora.Ideea de baza in jurul careia se poate desfasura intreaga activitate este aceea ca toate elementele
structurale caracteristice organelor digestive evidentiaza, explica si dovedesc activitatile fiziologice ce pot avea loc
la nivelul lor.La sfirsitul acestei lectii elevii trebuie:sa descrie structura stomacului si intestinului;sa reprezinte prin
desen schematic aceste organe si structura lor;sa monteze si sa observe corect preparatele microscopice.
Metode si procedee: conversatia,observatia,demonstratia,experimentul.Mijloace de invatamant-pentru fiecare
grup:un microscop, preparate microscopice cu structura stomacului si a intestinului;-pentru intreaga clasa: planse
cu aparat digestiv, modele tridimensionale- organizatia interna la om, limba,dentitia si sectiune prin molar,craniu
de om(pentru a studia dentitia si diferentierea ei).
Lectia poate incepe cu analiza unui fapt cunoscut de elevi de la studiul zoologiei si anume ca, omul fiind un
mamifer,are acelasi plan de organizare cu a celorlalte mamifere;in consecinta, si aparatul digestiv este alcatuit dupa
un plan unic de structura.Apoi pot fi date elevilor citeva sarcini individuale de lucru, ca de exemplu:1. Identifica
organele componente pornind de la cavitatea bucala. (segmentele tubului digestiv si glandele anexe) si inscrie-le in
tabelul de mai jos:
Tubul digestiv

Glandele anexe

In continuare se va proceda in mod sistematic la analiza cu intreaga clasa a fiecarui organ component
(segmente ale tubului digestiv si glande anexe),subliniindu-se elementele structurale si particularitatile ce le
prezinta. Procedand astfel, se vor asigura premisele intelegerii mecanismelor procesului complex al digestiei.
In continuare,in vederea cunoasterii structurii peretelui stomacal se pot da spre rezolvare urmatoarele:
Test
1.Cerceteaza cu atentie preparatul microscopic
2.Ai recunoscut tipurile de tesuturi din peretele stomacului?Care
sunt ?..................................................................................................................................................
3.Observa figura 26 din manual. Ce rol crezi ca are musculatura ?.................................................
4.Deschizind stomacul ai observat mucoasa.Ai retinut caracteristicile ei ?Care sunt?.....................
5.Observa si figura 25 din manual.Pe baza observatiilor de la punctele 2, 3 si 4, indica mai jos elementele
structurale ale peretelui stomacului.
a)……………………………………………………………………………………………………..
b)……………………………………………………………………………………………………..
 Retine ca in grosimea mucoasei gastrice se gasesc glande gastrice ce secreta un suc digestiv- sucul gastric.
In acelasi mod se procedeaza si la studierea intestinului subtire. Se dau ca sarcini:
1)Cerceteaza cu atentie preparatul microscopic.Folosind observatiile de la punctul 1 indica elementele
structurale ale peretelui intestinului subtire.
a)……………………………………………………………………………………………………
b)……………………………………………………………………………………………………
3)Reprezinta printr-un desen schematic mucoasa intestinala.
In vederea stabilirii de catre elevi,cu mai multa usurinta,a particularitatilor structurale ale mucoasei intestinale,
li se poate da indicatia sa studieze si figura 27 din manual,atragandu-li-se atentia ca,numarul foarte mare de
vilozitati realizeaza o suprafata extrem de mare a mucoasei, aceasta constituind o adaptare la functiile
sale.Studierea celor doua glande anexe-pancreasul si ficatul- se poate face pe material natural (adus de la abator).Se
localizeaza in raport cu stomacul si se precizeaza rolul acestora in secretia sucului pancreatic,respectiv a
bilei,sucuri ce se varsa in intestinul subtire(duoden).Pentru intestinul gros se fac observatii asupra aspectului
particular pe care-l are.Se cere elevilor sa explice cauza reducerii volumului cecumului la om,in comparatie cu
acel al altor mamifere,ca de exemplu:iepure,cobai,vaca etc

Pentru a sublinia unele notiuni,in vederea retinerii lor,se pot da elevilor cateva sarcini individuale de lucru,cum
ar fi:1.In figura 33 este schitata. orientarea fibrelor musculare din peretele stomacului. Completeaza tabelul cu
tipurile de fibre pe care le-ai observat:

2.Reprezinta printr-un desen schematic structura unei vilozitati intestinale.

SANGELE SI LIMFA
Scopul acestei lectii il constituie dobandirea de catre elevi a unor cunostinte referitoare la particularitatile de
structura, proprietatile si rolul singelui si al limfei in organismul uman, in vederea intelegerii corelarii functionale
dintre organele corpului, cat si unitatii lor functionale.In aceasta lectie se va insista asupra intelegerii si retinerii de
catre elevi a rolului pe care-l are mediul intern (sangele,limfa si lichidul interstitial)in mentinerea activitatii
normale a organismului.La sfirsitul lectiei, elevii trebuie:-sa descrie componentele singelui si sa le denumeasca
corect;- sa recunoasca elementele figurate si sa le reprezinte grafic(plasma, globule rosii, globule albe);sa inteleaga
si sa explice functiile sangelui de:transportor(oxigen,substante energetice si plastice,saruri minerale;produsi
toxici;dioxid de carbon etc.);aparare(leucocite);reglare (hormoni);asigurarea unitatii functionale a organismului;sa
efectueze corect un preparat microscopic si sa-1 observe la microscop;sa indice deosebirile dintre sange si limfa.
Metode si procedee: conversatia, observatia, experimentul.Mijloace de invatamant:planse vacuumate,preparate
microscopice colorate,microscoape,lame, lamele,sange proaspat,vata,spirt, ace,eprubete,plansa cu sangele,imagini
pentru proiectare la epidiascop,fise de munca independenta.Lectia se poate desfasura prin activitate frontala in care
sa se utilizeze la maximum cunostintele dobandite de elevi la studiul zoologiei si in unele lectii de anatomia si
fiziologia omului.Pentru activitatile practice, sarcinile de lucru pot fi date pe fise care se distribuie fiecarui elev sau
pot fi scrise pe tabla.
In prima etapa a lectiei, prin cateva intrebari, se pot reactualiza cunostintele referitoare la rolul singelui si limfei
in transportul substan-telor nutritive la celule, cunostinte dobandite de catre elevi in cadrul studierii capitolului
„Digestia si organele digestive".Pentru a gasi raspuns la intrebarea „Ce este sangele si care sunt caracteristicile ce-i
permit indeplinirea unor functii deosebit de importante pentru organism", se pot da elevilor urmatoarele sarcini de
lucru:dezinfecteaza-ti degetul aratator, folosind tamponul de vata inmuiat in spirt; inteapa cu acul -dezinfectat si el
-varful degetului.Observa lichidul care apare.Intinde picatura de sange pe o lama, de sticla si acoper-o cu o
lamela.Fixeaza. lama la microscop si priveste.Transpune in desen ceea ce ai observat. Pentru clarificare foloseste si
celelalte mijloace pe care le ai la dispozitie (preparatul fix, plansa, manualul).Pe baza observatiilor de la punctul 3,
inscrie in tabelul de mai jos componentele sangelui observate de tine si caracteristicile lor:

In acest mod prin activitate independenta, supravegheati indeaproape de profesor,elevii vor ajunge sa
cunoasca alcatuirea sangelui-elemente figurate(globule rosii si albe) si plasma (substanta intercelulara).In
continuare, pe baza observatiilor facute pe preparatul microscopic, se vor analiza cu intreaga clasa componentele
sangelui (plasma, globulele rosii si albe),accentuandu-se problemele care le suscita interesul,le trezeste curiozitatea
de a afla, de a cunoaste si ii obliga sa gandeasca,sa faca corelatii pentru a gasi rezolvarea. Astfel:-prezenta
fibrinogenului in plasma determina coagularea sangelui.Remarca„il veti vedea sub forma, insolubila si ii veti
intelege rolul",trezeste la elevi interesul si curiozitatea;
Pentru hematii: importanta numarului lor foarte mare si a for-mei de discuri biconcave in realizarea unei suprafete
enorme pentru un volum mic (400 m2 — desi ar incapea intr-un cub cu latura de 20 cm); pentru a arata rolul
hemoglobinei in transportul O2 si CO2 se poate porni de la un experiment simplu, care poate convinge pe elevi de
usurinta cu care hemoglobina formeaza cu oxigenul si dioxidul de carbon, compusi labili:
1. In eprubeta nr. 2 aveti singe proaspat;agitati-1 usor:
a)ce culoare a capatat sangele ?.............................................................................................
b)din ce cauza?.......................................................................................................................
2.Introduceti in eprubeta pipeta si prin capatul liber, suflati puternic:
a)ce culoare are acum sangele?...............................................................................................
b)din ce cauza?........................................................................................................................
Pe baza celor constatate,se va cere elevilor sa explice cele doua reactii:
Hb + O2 oxihemoglobina
Hb +CO2 carboxihemoglobina
Mentionarea proprietatii hemoglobinei de a fixa cu usurinta oxidul de carbon intr-un compus stabil ce produce
moartea prin asfixiere,ofera prilejul de a crea elemente pentru intelegerea necesitatii de a respira un aer
neviciat(lupta impotriva poluarii aerului).Pentru leucocite: elevii fiind indrumati sa observe particularitatile-forme
diferite, pseudopode etc.- pe baza cunostintelor de la studierea amibei, vor putea cu usurinta deduce rolul acestora
in apararea organismului impotriva microbilor(fagocitoza).Acum este momentul sa se puna intrebarea„Cum ajung
leucocitele la locul de infectie?" Pentru a inlesni gasirea raspunsului,se revine asupra structurii leucocitului(emite
pseudopode), si se analizeaza desenul din manual (diapedeza).
In etapa urmatoare a lectiei, in vederea evidentierii proprietatii de coagulare a singelui, se pot da elevilor ca sarcini
individuale de lucru:1.Observa cu atentie sangele din cele doua eprubete pe care le ai pe stativul de pe masa de
lucru.
Notă. Eprubeta nr.1 are sânge normal.Eprubeta nr.2 are sange defibrinat(sangele proaspat a fost agitat cu o
bagheta de sticla pecare s-au prins filamente de fibrina).Pe baza observatiilor si constatarilor facute in cele doua
situatii,discutiile frontale cu clasa vor scoate in evidenta urmatoarele idei:-in ce consta coagularea ?-ce importanta
are pentru viata organismului (oprirea hemoragiilor);-posibilitatea impiedicării coagulării sangelui prin tratarea lui
cu substante anticoagulante are,de asemenea,o importanta deosebita,pentru conservarea sangelui necesar
transfuziilor.Aici este momentul sa li se vorbeasca elevilor de atitudinea patriotică si umană a donatorilor de
sange.Ultima etapa a lectiei va fi destinata gasirii raspunsului la intrebarea:Ce este limfa(sange alb) si care este
compozitia ei?(elevii cunosc notiunea de limfa de la absorbtia intestina In continuare, in vederea stabilirii legaturii
ce exista intre sange,lichid interstitial si limfa, discutia se poate axa pe analiza si interpretarea desenului din
manual;scrie in tabelul de mai jos cele constatate:
 In ultima parte a lectiei se poate cere elevilor, ca pe baza activitatilor desfasurate,sa rezolve individual
urmatoarele probleme.1.Reprezinta printr-un desen schematic o hematie si o leucocita2. Inscrie in tabelul de mai
jos principalele proprietati ale elementelor figurate precum si rolul acestora.2. Inscrie in tabelul de mai jos
principalele proprietati ale elementelor figurate precum si rolul acestora.

FIZIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

Scopul lectiei il constituie intelegerea de catre elevi a modului in care se realizeaza circulatia (mecanismul
circulatiei),asigurindu-se prin aceasta o mai buna,intelegere si consolidare a cunostintelor privitoare la rolul
sangelui in aprovizionarea tesuturilor cu substante nutritive si oxigen si in trasportul substantelor toxice rezultate
din activitatea celulelor,la organele excretoare.La sfirsitul lectiei elevii trebuie:sa poata descrie corect contractiile
inimii(sistole)si relaxarile(diastole);sa explice corect rolul acestora pentru circulatie si intregul organism;sa faca
corelatie intre structura vaselor de sange si functiile acestora (adaptarile structurale ale sistemului arterial, capilar si
venos la realizarea circulatiei);sa explice legatura dintre particularitatile structurale si functionale ale inimii;sa
poata explica mecanismul prin care se realizeaza marea si mica circulatie a sangelui.
Metode si procedee:observatia,demonstratia,modelarea,conversatia.Mijloace de invatamant :pentru intreaga
clasa: planse cu circulatia singelui, modelul simulator„Circulatia singelui",microscoape pentru observarea
circulatiei in membrana interdigitala a broastei,modele.Lectia poate incepe cu efectuarea observatiilor si lucrarilor
pregatitoare indicate in manual(sau altele) care vor permite fixarea notiunilor necesare intelegerii mecanismului de
functionare a inimii,ca:sistole(atriala si ventriculara),diastola (atriala si ventriculara). Pe baza acelorasi observatii
se poate trage concluzia ca numarul batailor inimii depinde de anumiti factori (in cazul dat,efortul depus de elevul
care face fandari sporeste numarul batailor inimii).Aceste probleme fiind rezolvate si cunoscand structura
inimii(perete musculos, miocardul, valva atrioventriculara) cu ajutorul modelelor din figura 34 se poate explica
mecanismul.
Se va atrage atentia elevilor asupra rolului valvelor atrioventriculare in asigurarea deplasarii sangelui intr-un
singur sens-din atrii in ventricule si a valvelor semilunare- din ventricule in aorta si artera pulmonara.Pe aceleasi
modele vor putea fi explicate si„zgomotele inimii".In acest moment al lectiei poate fi introdus jocul cu miscarile
inimii, simulate prin strangerea si relaxarea pumnilor: cate doi elevi isi tin pumnii apropiati si suprapusi(cei de sus
semnifica atriile iar cei de jos ventriculele).Se mimeaza miscarile fiecarui compartiment.Pentru dezbaterea
problemelor legate de circulatia sangelui prin arborele circulator este necesar sa se dea elevilor uuele sarcini
individuale. Astfel:1.Precizeaza structura vaselor de sange.

2. Noteaza pe figura 35 in dreptul sagetilor,numele principalelor vase de sange,(raspunsurile date, atat cele
orale,cat si cele rezolvate prin munca independent,vor putea fi notate).Se va trece la descifrarea modelului„Planul
general al circulatiei sangelui"(model simplificat)in figura 35.Analizand modelul, elevii vor putea stabili cu
usurinta caracteristicile circulatiei sangelui la om, inchisa si dubla,la fel cu circulatia la mamifere;inca o dovada a
apartenentei omului la aceasta clasa de animale.Analiza si interpretarea modelului din figura 36 in care apar cateva
detalii, vor lamuri in si mai mare masura problema circulatiei.Rolul si consecintele celor doua circuite (circulatia
mare si circulatia mica) vor putea fi intelese mai bine de catre elevi analizand modelele din figura 37.
In urma acestei analize se poate cere elevilor sa precizeze:care este rolul hemoglobinei in transportul gazelor;sub
ce forma se transporta,oxigenul si dioxidul de carbon.Pentru fixarea cunostintelor privitoare la circulatia sangelui
poate fi folosit modelul cu circulatia sincrona in cele doua circuite, aratandu-se si importanta acesteia in mentinerea
irigatiei organelor (modelul se afla in fiecare scoala).In continuare se poate lucra din nou cu modelul mut din figura
35,cerand elevilor sa indice, prin sageti,sensul circulatiei si sa coloreze diferit vasele de sange oxigenat si
neoxigenat.Ajungandu-se la acest moment al lectiei, interesul si curiozitatea elevilor pot fi trezite si gandirea
stimulata printr-o intrebare-problema, ca de exemplu:Inima pompeaza sangele intermitent in artere(prin sistola
ventriculara)si totusi curgerea sangelui prin arborele circulator este continua. Explicati acest fenomen.Facand apel
la cunostintele elevilor despre structura arterelor (se va insista asupra prezentei elementelor elastice) si folosind
modelele din figura 38 (pentru usurinta s-a reprezentat numai partea stânga a inimii),se va rezolva problema.
Pentru lamurirea problemelor legate de presiunea si viteza de curgere a sangelui prin vase, poate fi folosit graficul
si modelul din figura 39.Se vor arata si cauzele care fac ca presiunea sa scada treptat pe traiectul arborelui
circulator,ajungand,in venele cave, la 0 mm Hg, iar viteza de curgere sa scada pana la reteaua capilara(se va
mentiona importanta vitezei mici la acest nivel pentru realizarea schimburilor nutritive), pentru ca apoi sa creasca
din nou in vene.
 Se va examina la microscop circulatia capilara in membrana interdigitala a broastei.Pentru circulatia sangelui
prin vene poate fi analizat modelul din figura 40,evidentiindu-se,printre alti factori,rolul valvelor si al contractiilor
musculare ca factori importanti ai circulatiei venoase. In stabilirea concluziilor va fi prezentata elevilor plansa cu
circulatia sangelui, precizindu-se ca la om circulatia singelui este inchisa,dubla si completa,la fel cu a tuturor
mamiferelor.Un exercitiu dat ca sarcina individuala,de lucru va putea incheia lectia:descrie drumul strabatut de o
globula de sange care pleaca de la cap si ajunge la laba piciorului.

APARATUL EXCRETOR ANATOMIE

Aceasta tema se poate realiza in doua lectii:-alcatuirea aparatului excretor-rinichiul si nefronul,caile

urinare.Scopul lectiilor il constituie dobândirea de catre elevi a unor cunostinte referitoare la alcatuirea si structura
aparatului excretor(urinar)pentru a intelege de ce acest aparat constituie principala cale prin care se elimina
substantele nefolositoare si daunatoare organismului, produsi toxici rezultati din activitatea celulelor.Ideea ce se va
urmari pe parcursul activitatii cu elevii este evidentierea particularitatilor structurale ale rinichiului si cailor
urinare,in vederea intelegerii relatiei stranse dintre structura organului si functia sa.
La sfarsitul acestor lectii elevii, trebuie:sa localizeze si sa inteleaga pozitia aparatului excretor in alcatuirea
unitara a organismului;sa cunoasca caracteristicile structurale ale rinichiului (nefronul ca unitate morfofunctionala)
si ale cailor urinare, organe adaptate la procesul de formare si eliminare a urinii;sa poata face observatii macro si
microscopice asupra structurilor;sa poata reprezenta grafic aparatul excretor;sa efectueze corect disectia rinichiului.
Metode si procedee: conversatia,observatia,experimentul,demonstratia,modelarea.Mijloace de
invatamant.a.pentru fiecare grupa de elevi:rinichi de porc,trusa de disectie,lupa,microscop, preparate
microscopice,fise de lucru;b. pentru intreaga clasa:planse cu aparatul excretor, mulajul corpului omenesc,mulajul
aparatului excretor si al nefronului,diapozitive,desene si imagini pentru proiectie,aparat de proiectie,vezica urinara
de porc.
Lectia I poate incepe prin cateva intrebari,care sa activizeze gandirea elevilor si a caror rezolvare sa-i conduca
treptat la necesitatea cunoasterii problemelor referitoare la functia de excretie si organele excretoare.Se va opera cu
cunostintele insusite de elevi la studierea functiilor:digestia si absorbtia,circulatia,respiratia. Astfel:Va mai amintiti
?Care sunt substantele absolut necesare pentru o buna, functionare a organismului?Care sunt functiile prin care
organismul isi asigura aceste substante ?Sub ce forma si pe ce cale ajung substantele hranitoare la celulele
corpului?Pe ce cale se procura oxigenul si cum ajunge la celule?
Gasirea raspunsului la aceste intrebari pune pe elevi in situatia de a face un efort de gindire pentru a putea
utiliza,intr-un nou context, cunostintele insusite in lectiile anterioare.Totodata, se vor reactualiza cunostintele
despre digestia alimentelor si absorbtia nutrimentelor,despre transportul la celule si utilizarea lor, despre
prelucrarea si transportul oxigenului.Precizarea acestor probleme va duce implicit la discutarea posibilitatii
eliminarii produsilor toxici rezultati in urma arderilor si activitatii celulare(elevii au unele notiuni din lecjiile
circulatia, respiratia si de la studiul zoologiei).Elevii singuri vor putea gasi raspunsul la intrebarea:„Care sunt caile
prin care se elimina din organism substantele nefolositoare,daunatoare" ?
In aceasta situatie, rolul profesorului este de a solicita gindirea elevilor, oferindu-le posibilitatea de a face
corelatii, conexiuni noi.Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra aparatului excretor, elevii sint solicitati sa
recunoasca si sa identifice partile componente,fie pe plansa expusa, fie pe imaginea proiectata(diapozitiv sau desen
color).Cum pe plansa sunt figurate si vasele de sange care iriga rinichii (artera aorta si arterele renale,vena cava
inferioara si venele renale),li se va cere elevilor sa le recunoasca(cunostinte de la arbor ele circulator).Este necesar
sa se readuca in sfera gandirii elevilor cunostintele referitoare la topografia aparatului excretor, cunostinte pe care
le-au dobandit in lectia„Functiile de baza ale corpului omenesc"(s-a facut disec^ia unui mamifer mic in scopul
cunoasterii aparatelor si sistemelor care deservesc aceste functii). In acelasi scop, poate fi folosit si mulajul
corpului omenesc.

Cum nu trebuie scapata din vedere ideea centrala. a lectiei- cunoasterea structurii organelor excretoare pentru
intelegerea fiziologiei acestora (formarea urinii,conducerea si eliminarea ei),se trece la lucrarea practica.Elevii vor
lucra independent pe baza fisei de lucru ce poate cuprinde sarcini ca,de exemplu:1.observa si inscrie caracteristicile
cu privire la forma si culoarea rinichiului de porc;compara aceste doua caracteristici cu cele ale rinichiului de om
(vezi
plansa):forma………………………………………………………………………………...culoarea………………
……….
2.Executa,conform tehnicilor de lucru cunoscute,o sectiune longitudinala prin rinichi,pe linia mediana,dinspre
partea convexa spre cea concava.3.Observa cu ochiul liber partile componente(de la exterior spre interior).a)invelis
fibros(capsula);b)tesutul renal(substanta renala);c)o cavitate (spre partea concava).
4.Foloseste lupa si observa cu atentie tesutul renal:
a. Precizeaza caracteristicile celor doua zone.

b.Incearca sa gasesti explicatia aspectului si culorii diferite a

celor doua zone:……………………………………………………………………………………
c.Observa cu atentie deschiderile (orificiile) tubilor care intra in
alcatuirea piramidelor din zona medulara, precum si cavitatea in care
se deschid. Ce iti sugereaza acest lucru ?..........................................................................................
5.Cerceteaza si preparatul microscopic!
6.Pe baza observatiilor facute pe rinichiul disecat si a preparatului microscopic,consultand si figurile din manual
si de pe plansa,reda in desen componentele rinichiului.Dupa terminarea lucrarii si inscrierea datelor in fisa de
lucru, pe baza discutiilor cu intreaga clasa,se vor formula concluzii asupra alcatuirii rinichiului care se vor
consemna pe table si in caietele elevilor.
In lectia a II-a pentru studiul nefronului se va folosi preparatul microscopic,mulajul sau o imagine
proiectata.Indiferent care procedeu se adopta,este necesar sa se precizeze:-particularitatile alcatuirii lui (capsula si
tub urinifer);-vascularizatia bogata din jurul acestuia (inclusiv glomerulul). Importanta acestor precizari prezinta un
dublu aspect:-elevii vor intelege deosebirea de culoare si aspect dintre zona corticala si zona medulara (poate fi
pusa si o intrebare);se creeaza elemente pentru intelegerea procesului de formare a urinii la nivelul nefronului,ceea
ce justifica considerarea nefronului ca unitate structurala si functionala a rinichiului.
Etapa urmatoare a lectiei este destinata lamuririi problemelor referitoare la caile urinare si particularitatile
structurale ale acestora care fac posibila intelegerea rolului lor in conducerea si eliminarea urinii.Astfel:pentru
uretere:se va accentua existenta musculaturii(fibre circulare si longitudinale) pentru intelegerea miscarilor
peristaltice ce inlesnesc trecerea urinii spre vezica.Pentru vezica urinara(se foloseste o vezica de porc bine spalata)
se vor face observatii: asupra peretelui musculos al acesteia (patura muscular mai groasa,cu aceleasi tipuri de fibre-
longitudinale si circulare); asupra sfincterului ce o inchide spre uretra;se introduce aer si se umfla pentru a urmari
volumul. Toate aceste observatii si constatari ale elevilor vor constitui puncte de sprijin pentru lectia urmatoare
„Fiziologia excretiei".
 Pentru apreciere si evaluare, in finalul lectiei, se poate da elevilor sa rezolve individual urmatoarele
probleme:indica mai jos denumirea corecta a partilor(organelor)aparatului excretor.Reprezinta prin desen legaturile
rinichiului cu aparatul circulator.
-identifica vasele pe plansa din fata ta si inscrie in tabel:

-coloreaza pe figura:cu rosu,arterele si cu albastru venele.

FUNCTII DE NUTRITIE

Scopul lectiei il reprezinta reorganizarea si consolidarea cunostintelor despre functiile de nutritie in vederea
intelegerii corelatiei dintre aparatele prin care se realizeaza nutritia organismului uman si a relatiei fiecarui aparat
in ansamblul functiilor de nutritie.Ideea de baza a acestei lectii este intelegerea realitatii ca nutritia organismului se
realizeaza prin functionarea concomitenta a diferitelor organe grupate in aparate.
La sfirsitul lectiei elevii trebuie:-sa defineasca corect functiile de nutritie si rolul lor in mentinerea vietii
organismului;-sa argumenteze corelatia dintre structura si functia unui organ (unitatea structura-functie);-sa
evidentieze legatura dintre diferitele functii(digestie,circulatie, respiratie,excretie);-sa inteleaga din ce cauza
imbolnavirea unui organ poate influenta activitatea altui organ;-sa argumenteze in ce masura principiul unitatii
organism-mediu se poate evidentia si prin studiul functiilor de nutritie;-sa inteleaga influenta factorilor poluanti
asupra functionarii aparatelor ce realizeaza nutritia organismului.
Metode si procedee:jocul didactic,observatia,conversatia,modelarea.Mijloace de invatamant-pentru fiecare
elev:fise de lucru;-pentru grupele de elevi:-fisa de lucru, plic cu diferite desene,modele;pentru intreaga clasa:
planse, diapozitive cu cele patru aparate, modelul „Functii de nutritie".Pentru desfasurarea acestei lectii de
recapitulare pregatirea individuala a elevilor se poate face sugerandu-le(in ora anterioara recapitularii)ideea
dezlegarii unui joc.In felul acesta, descoperind semnificatia jocului,elevii vor putea revedea problemele referitoare
la principalele notiuni cu care se va opera in lectie.De asemenea,se va cere elevilor sa-si axeze pregatirea
recapitularii in directia efectuarii legaturii dintre notiunile gasite in joc(notiuni de fiziologie,in cazul dat) si
structurile anatomice corespunzatoare.
Lectia poate incepe cu enuntarea rezultatelor dezlegarii jocului,dupa care,acolo unde este posibil, se vor
proiecta cateva diapozitive din setul„Igiena principalelor aparate si sisteme". In cazul cand scoala nu dispune de
aceste materiale,se vor folosi planse cu cele patru aparate (confectionate de profesor sau elevi).Prezentarea acestor
materiale se face in vederea reactualizarii cunostintelor privind alcatuirea aparatelor prin care se realizeaza functiile
de nutritie.In acelasi scop,fiecarui grup de elevi i se poate da o fisa de lucru in care sa fie inscrise sarcini diferite(de
la grup la grup) ca,de exemplu:
1.Aveti in plicul alaturat câteva desene;alegeti dintre ele pe cele care
considerati ca va ajuta la alcatuirea schemei aparatului……………………………………………
2.Insirati organele care formeaza impreuna acest aparat;nu omiteti nici pe cele pentru care n-ati gasit desen!
a………………………………….b…………………………………. c…………………........etc.
3.Precizati functia indeplinita…………………………………………………………………….
In ce consta?.......................................................................................................................................
Folosind aceasta strategie didactica,elevul este pus in situatia de a observa cu atentie,de a analiza,de a alege si de
a face eforturi intelectuale care sa-i permita sa faca corelatii intre cunostintele studiate anterior.Prin rezolvarea
acestor sarcini,se vor obtine date despre cele patru aparate(digestiv,circulator,respirator,excretor) si functiile
lor.Datele obtinute(raspunsul il va comunica un elev din grupa)vor fi comparate cu plansa(diapozitivul) si se vor
corecta,daca e cazul, pentru a nu se strecura nici o inexactitate.Aceste date constituie puncte de plecare in
dezbaterea succesiva a problemelor.Aceasta dezbatere pentru fiecare functie si structurile anatomice
corespunzatoare,se va desfasura adresând elevilor intrebari-problema,care sa le solicite gândirea,sa-i oblige sa
opereze cu notiunile insusite pe parcursul unui mare numar de ore,sa stabileasca noi conexiuni si sa le aplice in
situatia data.Esentialul discutiilor va fi concretizat intr-un tabel ce se va completa concomitent cu dezbaterea
problemelor,care va reprezenta schema lectiei de recapitulare.(Vezi tabelul de la pag. 168.)In vederea realizarii
integrale a scopului lectiei, elevii trebuie pusi in situatia de a sesiza legaturile functionale dintre diferitele aparate si
deci unitatea organismului.Astfel,in momentul când se vorbeste despre absorbtia intestinala se poate prezenta
elevilor urmatorul model (fig. 41):
 Dezbatând problemele legate de procesele principale care au loc in respiratie(schimb de gaze la nivelul
alveolelor pulmonare,transportul gazelor,schimb de gaze la nivelul tesuturilor) se poate,de asemenea,prezenta un
model(fig.42).

Un model asemanator poate fi prezentat si atunci când se vorbeste de functia de excretie.Analiza modelului
din.figurile 43 si 44 va clarifica intr-o masura mai mare problema corelatiilor dintre aparate si,deci,legaturile dintre
functiile de nutritie,dând astfel posibilitatea intelegerii corecte a integrării fiecarei functii in ansamblul
acestora.Convingându-se de aceste legaturi,elevii isi vor putea explica de ce sanatatea organismului este rezultatul
integritatii si bunei functionari a fiecarui aparat si organ in parte.Lamurind aceste probleme se va putea completa si
ultima coloana (4) a schemei.

organism si mediu,ceea ce contribuie la o mai buna intelegere a notiunii de metabolism ca totalitatea proceselor
care asigura schimbul de materie si energie dintre organism si mediul inconjurator.Pe marginea acestei
constatari,se poate purta un dialog viu cu elevii asupra problemei poluarii,aratandu-se influenta negativa a
factorilor poluanti asupra functionarii aparatelor ce realizeaza nutritia organismului.
In finalul lectiei,pentru a avea convingerea ca elevii,in urma activitatilor din aceasta ora,sunt in masura sa
inteleaga si sa stabileasca legaturile care exista intre diferitele functii de nutritie,se poate da urmatoarea sarcina
individuala,de lucru:indica pe modelul prezentat, prin sageti,legaturile care se stabilesc intre diferitele functii de
nutritie.
 SISTEMUL OSOS

Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a formei,structurii si compozitiei chimice a oaselor,in
vederea intelegerii rolului scheletului.Problema de baza in aceasta lectie este aceea a insusirii cunostintelor
stiintifice care sa confirme valabilitatea principiului unitatii structura-functie,precum si explicarea cauzelor care au
determinat aparitia particularitatilor in scheletul omului.
La sfirsitul lectiei elevii trebuie:
-sa.identifice forma oaselor si sa. ajunga la concluzia ca. forma lor este in strinsa legatura cu locul pe care-l ocupa
si rolul lor fiziologic;-sa explice rezistenta oaselor ca fiind determinate de structura si compozitia lor chimica;-sa
evidentieze existenta aceluiasi plan de organizare a scheletului la om si la alte mamifere;-sa explice existenta
particularitatilor ca fiind rezultatul trecerii omului la statiunea verticala si mersul biped,precum si al utilizarii
membrelor superioare in procesul muncii.
Metode si procedee: conversatia,observatia,experimentul,modelarea.Mijloace de invatamant-pentru fiecare
elev:fisa de lucru;pentru fiecare grup:fise de lucru,lupe,capsule pentru calcinat,sursa de incalzire,oase de
pasare(proaspete),oase de mamifere,microscoape si preparate microscopice; c. pentru intreaga clasa: scheletul
corpului omenesc, plansa cu scheletul,schelet de iepure. Lectia poate incepe cu readucerea in sfera gandirii elevilor
a unor notiuni insusite anterior cu care sa poata opera si pe care sa le poata aplica in studierea acestui subcapitol al
Functiilor de relatie: Miscarea-insusire de baza a organismelor vii si baza sa anatomica. Pentru aceasta vor fi
prezentate elevilor cateva imagini cu diferitele tipuri(moduri) de miscare:inot(pesti),salturi (broasca),
tarare(reptile),zbor(pasari),mers si fuga(mamifere);se va desprinde ideea ca in toate aceste miscari este angajat
aparatul locomotor.Lectia se poate desfasura pe baza activitatii in grup si prin activi-tate individuals., sarcinile de
lucru inscriindu-se in fisa sau pe tabla.
Pentru prima etapa,obiectivul fiind cunoasterea formei,structurii si compozitiei chimice a oaselor in vederea
intelegerii principiului unitatii structura-functie, fisa poate cuprinde urmatoarele sarcini individuale:1.Ai pe masa
de lucru diferite oase;grupeaza-le dupa forma, avind in vedere cele trei dimensiuni: lungime, latime, grosime:
a………………………………….b……………………..……..c……………………………………
2 . Daca ai identificat forma,examineaza scheletul si localizeaza oasele,inscriind in tabel:

4.Priveste osul lung si reda, prin desen, forma acestuia; noteaza. partile componente;5.Pipaie un os. Ce
constati?.......................................................................................................................Priveste cu lupa suprafata
portiunii mijlocii(diafiza) si noteaza ce ai observat:……………………………
 5.Foloseste ferastraul si taie osul in lungime(sectiune longitudinala).Observa cu atentie caracteristicile substantei
osoase din capetele osului(epifize) si din portiunea mijlocie(diafiza); examineaza si interiorul diafizei.Completeaza
desenul cu ceea ce ai observat!
6.Incearca. rezistenta la presiune, apasind cu putere cu lama metalica, atât capetele cât si corpul osului. Ce
constati?............................................................................................................................
7.Observa cu atentie preparatul microscopic si reprezinta printr-un desen, structura tesutului osos.Indrumati cu
atentie de catre profesor in efectuarea observatiilor si lucrarilor inscrise ca sarcini in fisa de lucru, elevii vor ajunge
la concluzia ca oasele,organe dure si solide,au o constitute ce corespunde rolului de sustinere,aparare si
locomotie.Cum insa la realizarea rezistentei osului contribuie, alaturi de structura, si compozitia chimica, fisa de
lucru va cuprinde sarcini si in acest sens pe care le pot rezolva prin activitate in grup.
8.Tineti in flacara osul de pasare:a.Ce se degaja?..................................................b.Ce
simtiti?.................................................c.Ce vedeti? …………………….............................................
9.Aveti in vasul de pe masa de lucru cate un os de pasare in solutie de HCl(a fost pus cu trei zile inainte).
Scoateti-1 cu penseta si spalati-1 la robinet.Incercati sa-1 indoiti si sa-1 innodati. Ce constatati?Introduceti-1 in
flacara.Ce se intimpla?
10.Pe baza constatarilor de la punctele 8 si 9, raspundeti: ce substante intra in alcatuirea
osului?Motivati.11.Incalziti la flacara puternica capsula cu bucatelele de oase.Notati ce a mai ramas dupa arderea
osului.Pe baza celor constatate, inscrieti in tabel compozitia chimica a oaselor si rolul acestor substante:

Daca timpul permite se pot discuta si unele probleme legate de modificarea compozitiei oaselor in raport cu
varsta,subliniindu-se cu aceasta ocazie rolul unei alimentatii adecvate in dezvoltarea scheletului.In legatura cu
aceasta se pot pune urmatoarele probleme:la oamenii mai in varsta oasele sunt foarte fragile si se
fractureaza usor;la copiii mici,desi cad de nenumarate ori cand invata sa umble,oasele nu se fractureaza.
Daca ati gasit raspunsul,completati in spatiile libere:-oasele sint sarace in……………………... si se incarca
cu………………………………………………………………………………………….
-oasele contin……………………………………………………………………………in cantitate mai
mare, ceea ce da osului……………………………………………………………………………
Etapa a doua a lectiei este destinata studiului scheletului.Intrucat cele mai multe notiuni le sunt cunoscute
elevilor de la studiul zoologiei, reactualizarea lor, pentru a se putea opera cu ele, se poate face cu
usurinta.Obiectivul principal al acestei etape fiind evidentierea particularitatilor scheletului uman, activitatea
elevilor trebuie indrumata dandu-le anumite sarcini individuale:-ai in fata doua schelete: scheletul omului si al
iepurelui. Examineaza-le cu atentie.1.Prin ce se aseamana?2.Prin ce se deosebesc?
-observa scheletul capului si compara raportul dintre cutia craniana si oasele fetei (la ambele schelete) ;-studiaza cu
atentie forma coloanei vertebrale;-examineaza si forma cutiei toracice;-observa cu atentie scheletul membrelor.
Rezolvarea acestor sarcini inscrise in fisa de lucru pune pe elevi in situatia de a face observatii comparative, de
a analiza cu atentie materialul prezentat,ii obliga ca prin efort propriu sa ajunga la gasirea cauzelor care au
determinat aparitia particularitatilor in scheletul omului, particularitati de adaptare la noul mod de viata al
acestuia.Printr-o discutie frontala,la nivelul clasei se vor preciza si consemna atât asemanarile cât si deosebirile.Ca
activitate individuala,in scopul de a obisnui pe elevi sa „vada"legatura dintre cauza si efect,se pot da urmatoarele
sarcini:Pe baza constatarilor de la punctul 1,explica asemanarile.Pe baza constatarilor de la punctul 2(a-d),explica
cauzele aparitiei particularitatilor in scheletul omului.

PRIMUL AJUTOR
IN CAZ DE RANIRI,ENTORSE,LUXATII,FRACTURI

Scopul acestei lectii este formarea la elevi a priceperilor si deprinderilor practice de a acorda primul ajutor,
dezvoltarea capacitatii de a aplica in practica cunostintele teoretice.Problema urmarita este insusirea de catre elevi
a unor tehnici de lucru cu caracter practic -aplicativ impuse de situatiile de mai sus. La sfirsitul lectiei, elevii
trebuie:-sa recunoasca semnele vatamarilor;-sa inteleaga importanta si necesitatea interventiei prompte in situatiile
care cer acordarea primului ajutor;-sa aplice corect masurile de prim ajutor;-sa transmita si altora cunostintele si
deprinderile insusite.
Metode si procedee: conversatia, demonstratia, exercitiul.Mijloace de invatamant-pentru fiecare grupa: substante
dezinfectante(alcool,tinctura. de iod,apa oxigenata, permanganat de potasiu),pansamente, vata,fase,garou,atele etc.
;-pentru intreaga clasa:planse,aparat de proiectie,imagini pentru proiectat.Activitatea practica se poate desfasura pe
grupe de elevi- unui reprezentind accidentatul (ranitul),iar ceilalti elevi din grup,persoanele care acorda primul-
ajutor (sanitarul).Pe parcursul activitatii se inverseaza rolurile.Fiecare grup primeste spre rezolvare sarcini de lucru
cu privire la raniri,luxatii,entorse,fracturi.Intrucat cele patru situatii in care se va da primul ajutor sunt, intr-o
oarecare masura,cunoscute de elevi,se recomanda urmatoarele:-semnificatia notiunilor sa nu se dea de-a gata de
catre profesor, ci, prin intrebari-problema sau sarcini acordate grupelor, sa se ajunga in mod logic la definirea lor;-
pentru a verifica corectitudinea si precizia modului de executie, pentru a corecta greselile, precum si pentru a putea
formula concluziile partiale- fiind vorba de patru situatii diferite- se alterneaza activitatea practica cu discutiile;-
prezentarea, ca punct de plecare,a unei situatii posibile,prin care sa se ajunga la explicatie sau concluzie,dupa care
din nou,la activitatea practica;-justificarea, pe baze riguros stiintifice,a modului de a proceda asa si nu altfel;-
folosirea cunostintelor teoretice si practice ale elevilor care fac parte din grupa sanitara a scolii (daca unii dintre
elevii clasei fac parte din aceasta grupa).
 a ) Ranirile. Se discuta cu intreaga clasa urmatoarele probleme:Ce este o rana sau plaga?Prin ce se deosebeste de
o simpla zgarietura.Principalele cauze ale producerii ranilor. Pericolul pe care il prezinta o rana pentru
organism.Prin clarificarea acestor probleme,se vor crea premizele pentru intelegerea modului de acordare a
primului-ajutor.In continuare,in cadrul fiecarui grup de lucru,un elev,ranitul,simuleaza prezenta ranii printr-o pata
rosie(cerneala) pe mana sau pe antebrat.In raport cu aceasta situatie,se dau spre rezolvare tuturor grupelor
sarcini,ca de exemplu:-dintre materialele aflate pe masa de lucru alege pe cele necesare interventiei.Pe baza
materialelor alese,justifica:Care este prima operatie pe care o faci si de ce?De ce este absoluta nevoie sa se
dezinfecteze(curete) rana,mai ales cand este murdarita cu pamant?De ce nu se pune vata direct pe rana?Folosind
strategia aratata mai sus,vom putea activiza gindirea elevilor,ei fiind pusi in situatia de a justifica alegerea solutiilor
bune pentru a rezolva problemele.Dupa discutarea rezultatelor cu intreaga clasa, se va trece la executarea
lucrarii,sub directa supraveghere a profesorului.(se pot inversa apoi rolurile:bolnav-sanitar.)
Entorsele. Pentru lamurirea notiunii se va pleca de la o situatie posibila, de exemplu: „la ora de educatie fizica
elevul X a sarit gresit ; simte o durere mare in regiunea gleznei; incheietura se inflameaza. si nu se mai poate
sprijini pe picior". Analizind acest caz (sau unui ase-manator), se explica notiunea de entorsa si se precizeaza.
semnele.La intrebarea:„cum poate fi ajutat in acest caz"?,elevii trebuie facuti sa inteleaga ca numai medicul poate
interveni eficient.Pana atunci, primul-ajutor consta in aplicarea unui strat gros de vata si a unui bandaj udat cu apa
rece(de ce?), peste care se pune un pansament in forma de opt.In cadrul fiecarui grup se trece apoi la efectuarea
pansamentului.
Luxatiile. In rezolvarea problemelor pe care le ridica aceasta vatamare se poate pleca de la aceeasi situatie, sau
de la un caz concret, ca de exemplu: un elev care a avut piciorul sau mâna luxata.Analizind cazul o plansa sau un
desen proiectat, se vor preciza modalitatile de recunoastere a unei luxatii: durere localizata in mod precis la nivelul
incheieturii,deformarea regiunii luxate (elevii vor arata, de ce?), pozitie „silita" a membrului luxat,scurtarea sau
alungirea membrului,in functie de pozitia capetelor de articulare luxate.In acest caz pot fi date unele sarcini elevilor
pentru a fi rezolvate, ca de exemplu:1.Cum explicati faptul ca,de obicei, in caz de luxatie a membrelor are loc
scurtarea acestora?Gasirea raspunsului („muschii din jurul articulatiei se contracta puternic,iar capetele oaselor se
incaleca")pune pe elevi in situatia de a opera cu cunostintele dobândite in lectiile anterioare(Sistemul osos si
Sistemul muscular)si sa le foloseasca in aceasta situatie concreta.Incercuiti din raspunsurile de mai jos,pe cel pe
care-1 considerati bun si motivati alegerea:-in cazul unei luxatii e corect sa se apeleze la un „priceput" care va
incerca repunerea oaselor la loc;-in cazul unei luxatii e corect sa se faca o imobilizare provizorie a membrului luxat
si transportul la medic.Dupa discutarea solutiilor gasite de catre elevi si stabilirea concluziilor, se trece la lucru, pe
grupe.
IV.Fracturile.Se discuta din nou cazuri concrete.Pentru analiza,se prezinta apoi planse sau se proiecteaza un
desen. Pe baza acestora se clarifica prin discutii cu intreaga clasa probleme,ca:„Ce sunt fracturile?Prin ce se
deosebesc de luxatii?Cauzele acestora.Tipurile de fracturi si caracteristicile lor.Care dintre fracturi este mai
periculoasa? De ce?..."Stabilind motivele pentru care fracturile deschise sunt cele mai
periculoase(hemoragie,rupturi de muschi si piele- deci rana care se poate infecta etc.),se poate da elevilor
urmatoarea sarcina:
„care este ordinea in care trebuie sa se aplice masurile de prim-
ajutor, stiind ca acestea sint: imobilizarea fracturii cu ajutorul atelelor,
pansarea ranilor si oprirea hemoragiei prin aplicarea garoului”
1………………………………………..
2………………………………………..
3……………………………………….
Motivati, de ce?"
Analiza acestor masuri si precizarea ordinii in care se aplica. permit elevilor sa-si valorifice atit cunostintele
dobindite in activitati anterioare (Primul-ajutor in caz de hemoragie) cat si in lectia curenta(Aplicarea
pansamentului pe rana).In cadrul fiecarui grup se trece apoi la efectuarea lucrarii de catre elevi (grupul va fi format
din minimum 3 elevi,atributiile fiind mai numeroase. Pentru a veni in sprijinul elevilor se pot proiecta imagini cu
aspecte ale primului ajutor in caz de fracturi si cu transportul accidentatilor.In incheierea lectiei, pentru a ne
convinge in ce masura obiectivele propuse au fost realizate, se poate da elevilor sa rezolve o problema:La ora de
sport, trei oameni accidental se gasesc in urmatoarele situatii:Elevul A acuza dureri mari in regiunea cotului drept ;
acesta este umflat si deformat: elevul nu poate misca mina.Elevul B are gamba stinga inflamata, prezinta o rana
adânca prin care se vede un capat de os.Elevul C prezinta câteva rani care sângereaza usor.Indicati ordinea urgentei
si,acordarea primului-ajutor,tinind seama de gravitatea vatamarii. Motivati.

SIMTUL GUSTULUI SI SIMTUL MIROSULUI

Scopul lectiei il constituie cunoasterea de catre elevi a particularitatilor de structura si determinarea practica a
sensibilitatii gustative si olfactive, in vederea formarii capacitatii de a aprecia rolul celor doua organe de simt
(limba si nasul) in sesizarea proprietatilor chimice ale corpurilor din natura. si in mentinerea sanatatii organismului.
La sfirsitul lectiei elevii trebuie:sa localizeze receptorii gustativi si olfactivi in cele doua mucoase;sa sesizeze
particularitatile structurale ale acestora, particularitati ce reprezinta adaptari la functia pe care o au;sa inteleaga
importanta celor doua simturi pentru viata organismului si necesitatea impiedicarii alterarii lor;sa reprezinte grafic
(scheme) arcul reflex gustativ si olfactiv;sa efectueze experimente pentru a depista gustul si mirosul substantelor.
Metode si procedee : conversatia,observatia,demonstratia,experimentul.Mijloace de invatamânt-pentru fiecare grupa
de elevi:zahar,sare,lamaie,chinina,sirop,eprubete,betigase,vata, flacoane cu substante mirositoare(alcool,benzina,
naftalina),tuburi in unghi drept,vata,fisa de lucru.b.pentru intreaga clasa:planse,desene si aparat de proiectie.
Lectia se poate desfasura prin activitati frontale si in grup. Citeva probleme discutate cu intreaga clasa vor pregati
intrarea in lectie:In ce consta functia senzitiva a scoartei cerebrale?Pe ce cai ajung informatiile la scoarta cerebrala?
Da-ti exemple din ceea ce ati invatat.Rezolvarea acestor probleme se bazeaza pe cunostintele insusite in lectiile
anterioare.Se vor reactualiza astfel notiunile cu privire la posibilitatea de a cunoaste lumea inconjuratoare:la scoarta
cerebrala sosesc mereu informatii prin intermediui organelor de simt;la nivelul centrilor corticali,aceste informatii
sunt analizate si transformate in senzatii.
In continuare, grupele vor trece la efectuarea lucrarilor conform fiselor de lucru (sarcinile de rezolvat vor fi
diferite).1.Aveti in fata voastra 4 eprubete(numerotate)si alaturi de ele cate un betisor invelit la un capat cu
vata.Lucrati cate doi;fiecare va fi,pe rand,subiectul apoi cel care lucreaza.1)Elevul A: inmoaie betisorul in eprubeta
nr.1 si atinge varful limbii elevului B .2 ) Elevul C inmoaie betisorul in eprubeta nr. 3 si atinge suprafata limbii
elevului D ; 3)Elevul B inmoaie betisorul in eprubeta nr. 2 si atinge marginile limbii elevului A ;Elevul D: inmoaie
betisorul in eprubeta nr. 4 si atinge baza limbii elevului C. Analizati impreuna ce a-ti simtit.Inscrieti rezultatele
observatiilor in tabelul de mai jos.

Infundati-va narile cu vata, inchideti ochii, gustati din paharele si identificati substanta:
a………………………….………….b………………………………c……………………………
Tinind seama de constatarile anterioare, precum si de cunostintele din lectia anterioara, indicati mai jos drumul
urmat de informatia culeasa pana ce aceasta s-a transformat in senzatie de gust:
a………………………………….b………………………………c………………………………
Subiectii (2 elevi) sa-si introduca in nari cate un tampon de vata.Deschideti flaconul si apropiati-1 de nas.Ce ati
constatat?De ce n-ati simtit mirosul naftalinei?Elevii cu narile libere,tineti flaconul la distanta.Ce constati?Cum
explicati? Incercati sa recunoasteti,dupa miros,substantele din cele trei flacoane(lucrati doi cate doi,din care unui
va fi subiectul):Subiectul:leaga-ti ochii si introdu intr-o nara un capat al tubului indoit in unghi drept.Colegul de
grupa:pune la capatul liber al tubului un tampon de vata imbibata cu substanta din flacon. Noteaza timpul scurs
pentru recunoasterea substantei. Inscrieti:Ce substanta a fost ?Timpul necesar pentru recunoasterea ei.
Comparati rezultatele cu ale vecinilor si incercati sa gasiti explicatia cauzei pentru care acest timp este diferit de
la o persoana la alta.Daca ati inteles ca acuitatea olfactiva (capacitatea de a percepe senzatia cea mai slaba)depinde
de anumiti factori,exemplificati cu un
caz, cunoscut de voi,in care are loc diminuarea sau chiar suspendarea mirosului: cazul (situatia)de ce? Pe baza
observatiilor si constatarilor facute in experimentele ce v-au fost propuse si pe baza cunostintelor din lectia
anterioara,aratati drumul urmat de informatia culeasa pana ce aceasta s-a transformat in senzatia de miros:
a……………………………….b………………………………c…………………………………
Pentru ca toti elevii sa cunoasca problemele si rezultatele obtinute,dupa terminarea experiment elor,se vor
discuta cu reprezentantii I grupelor constatarile facute.In prezentarea rezultatelor, fiecare grupa va lamuri si
urmatoarele probleme:Unde sint situati receptorii ?Ce fel de substante actioneaza asupra receptorilor respectivi
pentru a avea senzatia?Deci,pornind de la observatii nemijlocite oferite de experimentele efectuate,se trece la
activitate frontala in vederea precizarii unor notiuni referitoare la cele doua organe de simt.Pentru organul
gustului(limba):elevii isi vor examina reciproc limba, cerindu-le sa observe aspectul catifelat, aspect datorat
prezentei papilelor.Se va analiza imaginea proiectata pe ecran sau o plansa si impre-una cu elevii se vor preciza
tipurile de papile, forma si distributia lor, precum si mugurii gustativi -receptori pentru simtul gustului.Discutiile
vor lamuri problema formarii senzatiei de gust in centrul gustativ de pe scoarta cerebrala.Aceste dezbateri permit
stabilirea unor concluzii ca, de exemplu:Receptorii gustativi (mugurii de pe papile) sint situati in mucoasa
linguala.Receptorii sunt excitati numai de substante lichide sau de cele care se dizolva in saliva.Excitatiile sint
conduse pe cale nervoasa. la scoarta cerebrala unde se transforma in senzatii de gust.
Pentru organul mirosului (nasul):localizarea mucoasei olfactive (portiunea superioara. a mucoasei nazale) se va
face de catre elevi, descifrind figura din manual.Un desen proiectat pe ecran va fi analizat pentru a studia structura
mucoasei olfactive(contine receptorii)si nervul mirosului.Acelasi desen, completat cu emisfera cerebrala poate fi
folosit pentru lamurirea formarii senzatiei de miros la nivelul scoartei cerebrale.Prin discutii se vor preciza citeva
concluzii, ca de exemplu:receptorii (celulele olfactive) sunt localizati la nivelul mucoasei olfactive.Receptorii
mirosului sint excitati numai de substante care emit vapori (volatile) ce se dizolva in mucusul din nas.Nervul
mirosului conduce excitatiile la scoarta cerebrala unde se transforma in senzatie de miros.Pentru finalizarea
activitatilor din aceasta lectie se pot da elevilor, ca activitate independenta, cateva intrebari:Ce insusiri ale
corpurilor pot fi cunoscute prin aceste doua simturi?Ce importanta prezinta simtul gustului si al mirosului pentru
sanatatea omului?
MECANISMELE FUNCTIONARII SISTEMULUI NERVOS

Invatarea acestei teme se poate organiza in doua lectii:

- actul reflex si suportul sau material, arcul reflex;
- centrul functiilor de nutritie si de relatie din maduva si encefal.
I. Scopul acestor lectii il constituie insusirea de catre elevi a cunostintelor despre reflex ca act fiziologic care sta
la baza functionarii sistemului nervos,ca mecanism de functionare a acestuia;formarea si intarirea conceptiei
unitatii dintre structura substantei nervoase si functiile caracteristice.Ideea centrala. in jurul careia se vor desfasura
toate activitatile din aceasta lectie este intelegerea modului de functionare a sistemului nervos,sistemul care asigura
unitatea organismului si integrarea acestuia in mediu.La sfirsitul lectiei elevii trebuie:sa. inteleaga ca organismul
supus influentei unor excitanti din mediul extern raspunde acestei actiuni prin intermediul sistemului nervos;sa
inteleaga si sa faca deosebirea intre actul reflex(act fiziologic) si arcul reflex(suportul material);sa stabileasca
cauzele intreruperii reflexelor ce se inchid la nivelul maduvei spinarii;sa poata indica drumul urmat de influxul
nervos in cazul unei situatii concrete;sa poata reprezenta grafic-schema unui arc reflex;sa. poata evidentia un act
reflex pe broasca.
Metode si procedee: conversatia, observatia, demonstratia, experimentul, modelarea.Mijloace de invatamant-
pentru fiecare elev: fisa de lucru;pentru fiecare grupa de elevi: broaste decerebrate, solutie de acid
clorhidric,suport,fise de lucru;pentru intreaga clasa:planse cu sistemul nervos, modelul „Reflexul medular"(spinal),
trusa de disectie, sursa de caldura.
In prima parte a lectiei, in scopul reactualizarii unor cunostinte de anatomie a organelor nervoase cu care se va
opera pentru intelegerea mecanismelor de functionare a sistemului nervos, se pot dezbate frontal citeva probleme:
structura (substanta cenusie- centrii nervosi,substanta alba- fibre nervoase), alcatuirea si clasificarea nervilor din
punct de vedere functional (nervi senzitivi, motori si micsti-dupa natura fibrelor).In continuare, se poate propune
elevilor un exercitiu simplu: se atinge mina unui elev cu un ac spatulat incalzit in flacara unui bee de gaz.Cerandu-
se sa urmareasca atent ceea ce se intimpla,precizind si faptul ca,pe baza observatiilor si constatarilor facute de ei
insisi,vor fi in masura sa explice fenomenele ce vor avea loc si sa gaseasca raspuns la problemele ce se vor pune in
timpul desfasurarii lectiei,le putem dezvolta curiozitatea si interesul pentru toate activitatile,asigurandu-se astfel
intelegerea lor.
Momentul urmator va fi destinat activitatii pe grupe de elevi,fiecare grupa având in tava de disectie o broasca
decerebrata(decerebrarea se face in prealabil, pentru a inlatura socul si pentru oprirea hemoragiei) si materialul
necesar experientei.Se recomanda ca profesorul sa demonstreze cum se obtine animalul spinalizat -sa execute
decerebrarea. Prin fisa de lucru, se dau urmatoarele sarcini:Atirnati broasca de suport.Ridicati vasul cu solutia de
acid clorhidric (5%) si introduceti laba posterioara stinga in solutie.Ce constatati? Comparati cele doua raspunsuri
(reactii): al colegului vostru (la atin-gerea miinii cu acul incalzit) si al broastei (la introducerea labei in solutie).
Gasiti vreo asemanare?Care ar putea fi explicatia?
In felul acesta, orientind gindirea elevilor, pe baza celor observate in cele doua situatii si facind apei la
cunostintele reactualizate la inceputul lectiei, elevii pot gasi explicarea fenomenului: prin atingerea pielii cu acul
fierbinte,prin contactul labei cu solutia de acid clorhidric,au fost excitate terminatiile nervilor spinali; excitatia, pe
calea radacinii dorsale(senzitiva)a ajuns la maduva spinarii(centru nervos)unde a luat nastere un impuls care,pe
calea radacinii ventrale (motoare), s-a transmis muschilor miinii, respectiv labei,si acestia prin contractie au
determinat retragerea.